foto: Cristian Șuțu
Încă am în memorie videoclipul lansat în decembrie, anul trecut, de trupa Byron. Cântec de leagăn era piesa de încheiere a unui album excelent, “Nouă”, o radiografie dură a României, care venea într-un moment de răscruce – 30 de ani de la căderea comunismului.
Părea că poate fi, în sfârșit, un moment de restart pentru o țară atât de întâziată precum a noastră, la fel cum albumul Byron ne retrezea speranța într-o muzică românească capabilă să stârnească un puternic impact emoțional, în cel mai bun sens al expresiei.
Dar pandemia care ne-a lovit în acest an a măcinat țara noastră și așa fărâmițată de sărăcie, impostură sau valuri de plecări. A măcinat implicit și un domeniu oricum subfinanțat în România – cultura.
Cel mai tare au fost afectați artiștii independenți. Aceștia s-au trezit că nu mai pot face singurul lucru care le hrănește atât existența spirituală, cât și pe cea fizică.
Dan Byron, pe numele adevărat Daniel Radu, este solistul trupei Byron și una dintre cele mai constante și apreciate prezențe pe scena rockului alternativ românesc. Pentru el și colegii săi de trupă, 2020 ar fi trebuit să fie un an plin de concerte, de după lansarea unui album important.
A fost, însă, un an cu doar un sfert din program realizat, un an al supraviețuirii și reinventării.
Acum, la capătul acestui an, Dan Byron a lansat un album solo, creat acasă, în pandemie – “Long Story Short” – un EP alcătuit din 4 piese care existau de mai mulți ani, dar care abia acum au căpătat conturul unui mini-album.
Lansarea a avut loc din sufrageria solistului și transmisă online, exact când guvernul anunța o schemă de ajutor de stat pentru operatorii din sectorul cultural, schemă care îi omite chiar pe cei care creează arta.
Despre toate acestea am stat de vorbă cu Dan Byron.
Cum a fost anul pandemiei pentru tine?
Lăsând la o parte că a fost ciudat din pricina virusului ăsta, a fost ciudat că a trebuit să ne schimbăm felul de a fi, să ne schimbăm programul, să ne revizuim jobul, să facem altfel lucrurile. De altfel, cum făcut toată lumea.
Ca artist, cum s-a schimbat workflow-ul tău?
Noi suntem unii dintre fericiți, dintre oamenii care au o infrastructură destul de solidă, încât să poată să susțină concerte și în perioada pandemiei. Am avut toată vara concerte, dar cam un sfert din câte aveam în mod obișnuit.
Acum că a venit timpul rece, s-au terminat și concertele alea.
Din punct de vedere financiar, a fost o prăbușire pentru voi?
Îți dai seama că a fost o diferență foarte mare. Fiecare a încercat să își gestioneze cât de bine a putut situația. Și obiceiurile ni s-au schimbat, cum a făcut toată lumea. Nu ne-am mai apucat să cheltuim aiurea.
S-a discutat foarte mult despre condiția artistului, mai ales despre artiștii independenți, cum ar trebui susținuți de stat. Au fost niște ajutoare, de 4000 de lei, în starea de urgență…
Stai puțin, era 4000 de lei brut. Trebuie să dăm înapoi la stat cam jumătate…
Da, brut. Și trebuia să îndeplinești mai multe condiții. Tu ce crezi, voi, artiștii, ar trebui să fiți susținuți de stat sau să încercați să găsiți soluții de supraviețuire, așa cum fac oamenii din toate domeniile?
E ciudat să răspund, pentru că ar trebui să mă pun eu mai sus decât vecinul meu.
“Nu suntem privilegiați, dar suntem un domeniu foarte lovit, fiindcă nu mai putem să ne facem meseria.”
Dan Byron, muzician
Și atunci trebuie să supraviețuim și să găsim soluții să depășim momentul ăsta.
Cine altcineva să ne sprijine?
Ți-ai fi dorit în anul acesta să fi existat ca artist în altă țară?
Nu. Cred că toți artiștii am visat asta cândva, să fim artiști în altă țară, dar situația nu e așa de roz nici pe acolo. Nu vorbim neapărat de timpurile astea, ci în general.
Costul vieții și cheltuielile sunt mult mai mari și sunt mult mai mulți artiști. Infinit mai mulți artiști.
Și atunci, te bați cu morile de vânt ca să te poți întreține.
Cunosc oameni care au trăit prin Londra, Berlin și mulți dintre ei nu au reușit, s-au apucat de altceva.
Tu mai faci și altceva în afară de muzică?
Nu. Nu am mai avut din ’98 niciun alt job, dar asta a fost o încăpățânare a mea, nu înseamnă că am trăit tot timpul lejer.
Au fost perioade în care ar fi trebuit să îmi iau, dar m-am încăpățânat să nu.
Dar ca cetățean, cum te simți într-o țară care are atâtea probleme cu spitalele, cu educația?
Știm cu toții unde ne aflăm. O parte din noi sunt deja pregătiți să plece, dar eu mi-am jucat cărțile cumva, adică m-am împăcat cu gândul că nu o să plec niciodată de aici.
Sau dacă o să plec, o să o fac nu pentru că mă gonește cineva, ci pentru a trăi ceva anume într-un anumit loc.
“Dormi fără vise, popor naiv,
Byron, Cântec de leagăn
Dormi ani la rând, culcă-te definitiv,
Iar dacă prin minune te-oi trezi din hibernare
Viața ți-o fi împrăștiată departe prin lume, peste hotare.”
Am ascultat noul tău EP. Aș vrea să te întreb de ce ai ales să scrii versurile în engleză? Mai ales că vorbești despre acasă.
El este scris în ultimii zece ani, iar eu m-am exprimat în engleză foarte multă vreme, apoi mesajul este unul universal, nu e românesc.
Practic, primul album scris în română a fost despre România, a fost albumul Nouă, de anul trecut. Acela nu ar fi putut fi scris în engleză. În schimb, ăsta are un mesaj universal.
Bine, dacă mă întrebi de Home, sweet home, poți să zici că se referă la noi, românii, dar piesa se referă, de fapt, la oricine.
Anul acesta ați avut și multe concerte din studio sau de acasă, transmise online. Cum e să ai un concert de acasă și să nu-ți vezi publicul?
Depinde cu ce mindset pleci. Bineînțeles că e ciudat.
La un moment dat mi-am dat seama că există o problemă, dar mi-am impus să judec toată treaba asta ca și cum aș avea un martor. Ca și cum aș cânta acasă la mine, dar aș avea un martor – laptopul, care transmite imaginile respective către toată lumea.
Anul acesta era an de după lansarea unui album, cum ar fi trebuit să arate și ce s-a schimbat?
Ar fi trebuit să avem concerte tot anul, să fim prezenți la cele mai mari festivaluri, deja existau contracte.
“Ne așteptam la vreo 70 de concerte anul ăsta și probabil că am avut 20.”
Ai văzut schema de ajutor de stat din partea guvernului pentru sectorul cultural?
Sunt foarte puțin la curent, adică sunt la curent cu ce trebuie să știu, dar toată treaba asta care s-a întâmplat acum, pe cine au favorizat și pe cine au defavorizat, pe mine mă privește, dar eu sunt în planul 2.
Îi privește direct pe cei din agenție, pe oamenii care organizează evenimente.
În plus, s-a anunțat când eu eram acum prins cu finalizarea și lansarea albumului.
Scopul lansării acestui EP care ar fi?
În primul rând, păstrarea sănătății mele mintale.
M-am trezit în situația de a sta acasă, ceea ce nu fac de foarte mulți ani. Și aveam piesele astea, cu care mă puteam juca, mi-au dat de lucru, dar mi-au făcut și mare plăcere.
Și acum, fanii tăi cum pot asculta EP-ul?
În general, lumea are un abonament la Spotify, la Apple Music, la Tidal, îl poate asculta acolo.
Dar dacă cineva e atât de respectuos și vrea să cumpere direct albumul, o poate face de pe siteul bandcamp.com, prețul albumului e un minimum setat de tine, dar persoana care cumpără poate plăti cât vrea de la suma aia în sus.
Când un album e cumpărat, mie îmi vine imediat mail cu cine a cumpărat album și cât a dat pe el, iar mie a doua zi îmi intră banii pe Paypal. Este cea mai corectă chestie din lume.
Tu ce muzică asculți?
Prea puțin din ce ascult eu e muzică românească. Ascult Robin and The Backstabbers, The Mono Jacks, Lucia, Grimus, dar și alții.
Altfel, sunt destul de la curent cu ce se întâmplă în lume, adică cu albumele care apar.
De exemplu, trebuie să reascult albumul de anul acesta al lui Bob Dylan. Mi-am cumpărat două reviste celebre, Uncut și Mojo, numerele de sfârșit de an, unde se află topul albumurilor de anul ăsta. Iar albumul lui Bob Dylan, care mie nu mi-a plăcut atât de mult, a ieșit pe primul loc la ambele.
Și am zis, cum adică? trebuie să îl reascult.
Mi-a plăcut foarte mult Fiona Apple anul ăsta. Și Moses Sumney.
Dar am o colecție de discuri, că eu chiar cumpăr, cu albumele mele favorite, cu ce mi-a plăcut dintotdeauna. Am de la Billie Eilish la Led Zeppelin. Sunt momente în care ascult albumele care mi-au plăcut în timp.
Citeam pe site-ul tău că în copilărie ți se spunea Dan Queen pentru că erai fan Queen.
Da, Queen a fost prima trupă pentru care am făcut o pasiune și cred că foarte multă lume se regăsește în muzica lor.
Ce crezi despre albumele solo ale lui Freddie Mercury?
Cred că nu a avut oamenii potriviți cu care să le facă, el a fost foarte visător. Cumva Mr. Bad Guy putea să fie un super album, dar nu cred că a știut să își aleagă oamenii care să le producă. Multe dintre piese sunt foarte faine.
Și, de altfel, cei de la Queen, când au făcut Made in heaven, albumul postum, au luat bucăți din Mr. Bad Guy și le-au făcut cu ei la instrumente.
Crezi că ar fi fost Freddie Mercury acest artist extraordinar fără ceilalți membri ai trupei Queen?
În mod sigur el era oricum extraordinar. Faptul că a reușit să facă o trupă stabilă cu cei trei, e o întâmplare, puteau să fie alți trei. Eu nu zic că ei nu sunt valoroși, sunt foarte valoroși, dar zic că e o întâmplare că s-au găsit așa. Ei puteau să cânte cu altcineva, la fel și el. Adică nu din cauză că s-au întâlnit au devenit brusc mari.
Ca să ajungi să faci muzică de calitate în România, crezi că e esențială educația muzicală? Mă refer la un liceu vocațional, o școală de muzică.
Cele mai mari nume din pop-rock nu au avut niciun studiu. Jimi Hendrix e considerat și în ziua de azi cel mai mare chitarist și inovator în domeniul chitarei electrice, iar el nu știa să scrie și să citească note. Asta îl face mai prost? Nu.
Bineînțeles că este de dorit să existe niște studii ca să te poți descurca mai ușor, dar nu e o condiție.
Te-ai gândit vreodată să te îndrepți către zona educațională, să predai altora ce știi tu?
Mă tot gândesc la asta de câțiva ani, pentru că la noi sunt niște segmente foarte slab reprezentate, ori inexistente.
Și eu visez de niște ani să predau songwriting. Mi se pare că e o chestie esențială, pe care noi o facem așa…încercăm să ne închipuim cum se face.
Ce îți place să faci, în afară de muzică?
Mă joc Assassin’s Creed Valhalla, nou apărut. Am jucat foarte multe părți din Assasin’s Creed, mi se pare că e un joc foarte reușit.
În afară de asta, acum nu mai joc nimic altceva, dar am jucat la viața mea GTA, inclusiv FIFA am jucat foarte mult, dar la FIFA e mișto să fii în gașcă, să faci campionate.
Altceva, în afară de jocuri?
Citesc constant. Îmi place foarte mult Filip Florian, bineînțeles Cărtărescu, am mai citit niște Dan Lungu, dar unele lucruri la el îmi plac, altele nu.
Și aș vrea să fiu mai la curent cu ceea ce se întâmplă în literatura română, mi se pare că nu există suficientă informație despre ea, o platformă care să îți dea totul pe tavă. La fel cum nu există pentru muzică. Dacă vrei să afli ce albume românești s-au lansat în ultimele două luni, e foarte complicat să afli.
Știu că tu scrii pe blogul tău. Te-a tendat vreodată să te îndrepți către literatură, să scrii o carte?
Bineînțeles că visez uneori să scriu ceva mai serios, dar mie mi se pare că e o meserie în sine, trebuie să înveți tu foarte multe lucruri ca să poți scrie o carte.
Altfel, ce îți dorești pe viitor?
Îmi doresc ce ne dorim cu toții, să scăpăm de coșmarul ăsta, să revenim la ce știam înainte, să ne întâlnim, să ne îmbrățișăm și să ne bucurăm de viață.
