Cum s-a dezvoltat Cluj-Napoca din punct de vedere urbanistic și cum contribuie festivalurile la identitatea orașului. Interviu cu președintele OAR Transilvania

foto: Dennis Jarvis

De câtiva ani, Clujul a devenit orașul marilor festivaluri. Câteva zeci de zile din vară, orașul se umple cu turiști veniți la TIFF, Untold, Electric Castle sau Jazz in the Park, hotelurile și terasele sunt pline și devine o adevărată provocare să găsești un loc de cazare în perioadele respective.

Chiar organizatorii evenimentelor majore vin în sprijinul publicului și oferă cazări inedite. De exemplu, Untold a pus la dispoziție încă din luna martie, câteva mii de locuri de cazare în căminele studențești.

Și tot campusurile universitare au devenit locuri de proiecții de film în timpul TIFF.

În același timp, Clujul s-a dezvoltat enorm din punct de vedere imobiliar datorită industriei IT, care a creat mii de locuri de muncă, datorită serviciilor medicale sau a numărului mare de studenți străini.

Clasamentele oferite de firmele de imobiliare arată că în Cluj-Napoca sunt cele mai mari prețuri la chirii, iar cererea continuă să crească, în ciuda ștachetei ridicate.

Dezvoltarea imobiliară haotică se manifestă, însă, și în acest oraș, o spune chiar președintele Ordinului Arhitecților Transilvania, arhitecta Daniela Maier.

Cum s-a schimbat Cluj-Napoca de-a lungul anilor, dar și rol au evenimentele culturale în construirea și prezervarea identității orașului, aflați din interviul de mai jos.

***

Vorbind puțin despre istoria arhitecturală a Clujului, puteți să ne descrieți cum arăta în perioada interbelică?

Dacă vorbim despre imaginea spațiului construit este una, dacă vorbim din punct de vedere al comunităților, este cu totul și cu totul altceva.

În perioada interbelică aveam un anumit număr de studenți, acum am ajuns să avem peste 100.000 de studenți, un număr mult mai mare.

Cartierele s-au dezvoltat, am trecut prin perioada arhitecturii socialiste, pe care o cunoaștem cu toții, cu plusurile și minusurile evidente.

Putem să ne gândim la Cluj ca la un oraș care a avut concursuri de arhitectură și urbanism în perioada interbelică, discutam despre Cluj – oraș verde – în acea perioadă, în care s-a structurat Parcul Central, s-au construit acele zone care acum sunt nucleul activităților culturale din oraș.

Teatrul Național din Cluj în perioada interbelică/ foto: arhivă
Teatrul Național din Cluj în perioada interbelică/ foto: arhivă

Trecem apoi în perioada socialistă, în care doream să atragem cât mai mulți oameni, era acel concurs cu câte locuințe face fiecare localitate, care impune un anumit tip de dezvoltare.

Și asta a dus peste tot la lipsa de identitate a spațiilor. Nu mai conta că ești în Cluj, în Baia Mare sau în București, aveai aproape același tip spații, ceea ce ducea la ruperea rădăcinilor. Iar când îți rupi rădăcinile, îți pierzi identitatea.

Din fericire, în Cluj nu s-a distrus zona centrală, cum s-a întâmplat în alte localități. Au fost anumiți arhitecți care au avut șansa să facă pe anumite zone ale Clujului ceva mai bun. De exemplu, cartierul Mănăștur, atât de criticat, devine un exemplu de bună practică, în comparație cu noile dezvoltări imobiliare.

Cartierul Mănăștur din Cluj în perioada socialistă/ foto: arhivă
Cartierul Mănăștur din Cluj în perioada socialistă/ foto: arhivă

Pentru că atunci când se făceau dezvoltări pe suprafețe atât de mari, aveai șansa să ai o anumită distanță între imobile, să ai zone verzi, tot felul de facilități care acum nu mai sunt suficiente sau nu mai sunt deloc oferite.

Acum, noile dezvoltări imobiliare nu se discută pe sute de hectare, ci pe parcele care au o formă de teren arabil.

Și cartierul Mănăștur ce are special? De ce ar fi un exemplu pozitiv?

Sunt anumite zone care pot fi considerate exemple pozitive. Avem o anumită distanță între imobile și nu se mai poate construi între ele, distanța e mult mai mare acolo decât este în cartierele noi.

Există Cinematograful Dacia din Mănăștur, renovat acum câțiva ani, care a fost gândit de la bun început drept un nucleu cultural în inima cartierului. Și în Grigorescu era la fel, la Fortuna.

Erau și zone sportive tot în cartiere.

După ’90, din păcate, au venit mulți dezvoltatori care nu au mai ținut cont de aceste aspecte, nu le-a păsat că distrug imaginea unui loc.

Unul dintre cele mai bune exemple e cartierul Andrei Mureșanu, dar noile construcții distrug foarte mult din ceea ce a însemnat cartierul în copilăria mea.

Noile construcții sunt mai rele decât cele din perioada comunistă?

Nu neapărat construcțiile în sine, ci faptul că ele au fost amplasate pe parcele mult mai mici. Parcele de teren arabil situate în afara orașului pe atunci, foarte lungi. Ele permit o dezvoltare până la limita maxima admisă de regulamentele urbanistice. Asta înseamnă fără ventilație naturală la anumite funcțiuni din imobile, foarte aproape de linia de proprietate, fără prea multe spații verzi.

S-a construit la limita admisă ca să se folosească cât mai mult din terenul pe care un anumit beneficiar îl are la dispoziție.

Această haiducie, care a venit pe un fond de dorință de a câștiga bani, de a te muta la oraș, nu a făcut foarte mult bine mediului construit.

Nu doar specialiștii sunt responsabili, ci și oamenii care au acceptat situația. Când eu accept să îmi dau mâna cu vecinul, peste geam, sau să nu am cel puțin o baie cu ventilație naturală sau să nu am bucătăria ventilată natural, atunci se vor construi în continuare. Cât timp aceste lucruri se vând, vor mai fi construite.

E o anumită limită a legislației, iar aceste lucruri nu sunt impuse prin lege.

Daniela Maier, președintele OAR Transilvania, arhitect/ foto: Bienala de Arhitectură Transilvania
Daniela Maier, președintele OAR Transilvania, arhitect/ foto: Bienala de Arhitectură Transilvania

Dar ce posibilități au oamenii care vor să se stabilească în Cluj, fie cu chirie sau să cumpere, dacă este atât de aglomerat orașul, dacă noile clădiri au atât de multe dezavantaje, care ar fi soluțiile?

E greu să răspund la întrebarea asta. Ceea ce pot să spun este că există încă multe localități în jurul Clujului, conectate prin transport public într-un mod eficient – Gherla, Dej – sunt la 40 – 20 de km. Ai legături cu autobuzul din jumătate în jumătate de oră.

Ajungi mai repede din acele orașe, care au toate dotările, în Cluj, decât din Florești în anumite zile. De exemplu, dimineața când duci copilul la școală.

Acolo sunt case de vânzare, la prețuri mici, cu terenuri. Sunt niște spații care oferă mult mai multă calitate locuirii decât pot oferi noile dezvoltări imobiliare din Cluj.

Dacă eu aș fi nevoită să mă mut acum în Cluj, aș investiga aceste variante înainte să dau de 5 ori mai mult pe un apartament în Cluj.

Vorbind despre turiști și cei care vin ocazional la Cluj, pentru ei care sunt variantele de cazare? Mă refer mai ales la perioadele aglomerate din vară, din timpul marilor festivaluri – TIFF, Untold.

E foarte complicat, dacă nu ai făcut din timp rezervări, dacă nu ai prieteni în oraș.

Am prieteni care fac schimburi de locuințe, asta e o soluție. Nu toți clujenii care sunt în oraș vor să stea pe perioada festivalurilor și atunci își oferă locuințele la închiriat.

untold
Untold pe Cluj Arena/ foto: Untold

Ați observat în ultimii ani, după dezvoltarea festivalurilor, că a crescut și numărul de hoteluri sau pensiuni construite sau nu mai este spațiu nici pentru ele?

Cred că nu doar datorită festivalurilor s-a întâmplat acest lucru, ci și datorită turismului medical. Sunt foarte mulți oameni care vin pentru tratamente și servicii medicale, iar asta se întâmplă pe tot parcursul anului, nu doar în cele 20 de zile de festivaluri.

Și atunci, trebuie gândite toate nevoile turiștilor pe tot parcursul anului. Avem și partea de studenți, industria IT.

Am văzut că și campusurile universitare au început să fie folosite în timpul festivalurilor, atât ca locuri de cazare, cât și ca spații de eveniment.

Cu siguranță ele sunt o soluție foarte bună pentru cazări temporare pe timpul verii. Iar parteneriatele care se leagă între festivaluri și universități mi se par un foarte bun exemplu de bună practică.

Campus universitar din Cluj/ foto: Universitatea Tehnică din Cluj

Este păcat să rămână spațiile acelea libere și e un lucru bun ca spațiile semi-publice ale acestor campusuri să fie puse în valoare prin evenimente culturale.

Ați vorbit mai devreme despre ceva foarte important – identitatea orașului. Cum stă Clujul la acest capitol? Mă refer în special la restaurarea monumentelor istorice.

Se restaurează tot mai mult, iar spațiile simbol ale Clujului se completează cu diverse zone care conturează identitatea – zona Gării, zona Grădina Botanică, USAMV, la Facultatea de Geografie a fost prima grădină botanică a Clujului. Iar festivalurile scot în evidență această identitate, prin evenimentele organizate acolo.

Am observat că s-a dezvoltat foarte mult și afacerea Airbnb, sunt multe apartamente vechi care au fost renovate și puse la dispoziția turiștilor. Cât de sigure sunt aceste clădiri din centru, din punct de vedere seismic?

În Cluj nu avem această problemă a riscului seismic, care e destul de gravă în București. Și, dincolo de asta, apartamentele renovate în zona centrală sunt, în general, în clădiri reabilitate.

Cum vedeți rolul evenimentelor culturale în identitatea orașului? Vă rog acum să ne răspundeți ca locuitor, nu ca architect. Știu că sunt mulți clujeni care se bucură de festivaluri, iată TIFF a adus titlul de Cluj – oraș UNESCO al filmului, dar sunt și locuitori deranjați de zarva din timpul festivalurilor.

Este foarte bine că se întâmplă lucrurile așa. Poate că sub pălăria bunicilor mei sau a unor oameni mai în vârstă, aș putea să găsesc lucruri care să mă deranjeze, dar sunt doar detalii. Toți oamenii pe care îi cunosc, de diferite vârste – fiul meu, părinții mei, bunicii, prietenii – înțeleg că acest lucru trebuie să existe pentru dezvoltarea orașului.

Piața Unirii în timpul TIFF/ foto: Nicu Cherciu
Piața Unirii în timpul TIFF/ foto: Nicu Cherciu

Cred că e o unealtă foarte bună de a stabili un anumit standard de calitate. Sigur, se fac și greșeli la această scară, dar nu sunt greșeli iremediabile, ele pot fi corectate. Iar oamenii care nu sunt pentru aceste evenimente, de obicei pleacă din Cluj pentru 3-4 zile și își închiriază apartamentele.

Dar sunt cazuri izolate.

Sincer, cred că festivalurile sunt intervenții foarte bune de dezvoltare a orașului și cred că se mai poate lucra la eleganța prin care aceste strategii se dezvoltă.

Am ajuns la un nivel cu aceste evenimente în care nu mai contează doar banii, ci felul în care ele ajută la dezvoltarea identității orașului.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *