foto: Raul Ștef/ Cultura la dubă
“Când o colegă plânge, eu vreau să fac ceva să o ajut, am fost și eu în situația asta și ajută mult să te simți sprijinit de colegi.“
După o serie de activități dedicate înțelegerii și combaterii fenomenului de bullying, elevii clasei a V-a, de la Școala Gimnazială Nr. 1 Dragomirești-Vale, vorbesc acum deschis despre emoții, nevoi sau frici. Diriginta lor, Priscilla Cosma, alături de consilierul școlar, au folosit ora de dirigenție pentru a ajunge acolo unde contează cu adevărat în educație – în sufletul elevilor.
România se confruntă cu date îngrijorătoare privind cazurile de bullying în școli. Potrivit unui studiu publicat de Salvați Copiii România, 81% dintre elevii chestionați au afirmat că au fost martori ai situațiilor de bullying în școală, iar 1 elev din 2 a fost victima amenințărilor colegilor (2023).
În acest context, Teach for Romania, cu sprijinul UiPath Foundation, a derulat la finalul anului 2024 programul de formare “Prevenția, recunoașterea și gestionarea bullying-ului în mediul școlar”, prin care profesori români au fost instruiți să aplice la clase activități și metode de lucru menite să prevină violența printre elevi.
***
La clasa a V-a, unde Priscilla Cosma este dirigintă și profesoară de Educație Fizică și Sport, ora de dirigenție începe cu îmbrățișări și se desfășoară apoi în spațiul deschis al sălii de sport. Elevii se așază relaxați pe pufuri și așteaptă nerăbdători să înceapă ora lor preferată.
Priscilla și Mihaela Stancu, consilier școlar, colaborează în cadrul orelor dedicate proiectului Clase fără bullying, și combină cunoștințele fiecăreia, de pedagogie, sport sau psihologie, pentru a câștiga încrederea elevilor și a crea un spațiu în care ei să se simtă confortabil.
“Am realizat că ei au foarte mare nevoie de activități pentru creșterea compasiunii, empatiei și conștientizării. Pentru că ei încă nu conștientizează ce consecințe poate să aibă o simplă vorbă.
Am avut jocuri de rol care i-au sensibilizat și și-au dat seama că nu toată lumea are același background, că povestea fiecăruia e diferită și fiecare vine cu propriul bagaj. Ei nu știau lucrurile astea. Sau le știau, poate, dar nu erau așa de conștienți de ele. Au înțeles că nu putem lua suferința cuiva, dar putem alege să nu adăugăm la ea.
Au fost lacrimi după unele jocuri de rol și multă emoție, pentru care am făcut spațiu împreună, copiii dându-și voie să fie vulnerabili și deschisi. Abia la final am înțeles că ei s-au identificat foarte tare cu rolul pe care l-au primit.”, povestește Priscilla.
“E bine să vorbim despre acest fenomen cât mai devreme, fiindcă altfel ajungem la clasa a 8-a, unde ei nu au habar cât de mult pot răni. Sunt cazuri de bullying chiar și de la clasa pregătitoare. Copiii ar trebui învățați de la grădiniță să împartă, să vorbească frumos cu colegii, să își ceară scuze, să facă complimente. Lor le este foarte ușor să spună cuvinte urâte, dar foarte greu să spună cuvinte frumoase.
Trebuie să-i obișnuim cu bunătatea. Ei văd în mediul online foarte multe lucruri negative, iar noi în școală ne luptăm cu asta.” – spune Mihaela Stancu, consilier școlar.
În cadrul orei de dirigenție, elevii sunt încurajați să lucreze în echipe și să scrie câteva idei cheie despre bullying sau cyberbullying, să propună soluții pentru a veni în sprijinul unui coleg care suferă și să le prezinte, pe rând, în fața celorlalți. “Bullyingul este o formă repetată și intenționată de agresiune asupra unei persoane”, este principala idee pe care au reținut-o cu toții.
De asemenea, sunt învățați să nu judece agresorul, fiindcă și el are o suferință în spate.
“Eu ceream de la ei colaborare, dar voiam să aibă și un model. Așa că împreună cu colega mea, doamna consilier, am făcut activitățile, ei ne-au văzut că lucrăm împreună. Cred că fiecare profesor își face clasa după el. E important cum este dirigintele, copiii observă tot și copiază, apoi aplică ceea ce văd.
În cadrul activităților de sport foarte mult lucrăm cu emoții, în toate jocurile, inevitabil, apar frustare, bucurie, furie, entuziasm, fericire, învață să se uite la succes și la insucces. Sportul e esențial în dezvoltatea socio-emoțională a copiilor. Într-un mod plăcut, prin joacă, învață să gestioneze emoții pe care le întâlnesc în viața reală. De exemplu, ei când câștigau le făceau în ciudă colegilor care pierdeau. Și am discutat despre ce facem când câștigăm, cum putem fi de folos celorlalți, care încă nu au terminat exercițiul, și am stabilim împreună că putem să îi aplaudăm, să îi încurajăm, să le facem un compliment.”
Ora se încheie cu exercițiul preferat al copiilor, propus de consilierul școlar. Așezați în cerc, aceștia sunt încurajați să aleagă un coleg și să îi facă un compliment, apoi să ducă spre el firul unui ghem. Fiecare elev primește, pe rând, câte un compliment.
“Ești cel mai bun lider pentru noi și îți mulțumim!”, “ești înțeleaptă”, “ești un atacant foarte bun”, “faci cele mai frumoase desene”, sunt câteva dintre aprecierile pe care copiii și le rostesc emoționați.
“Activitățile astea m-au făcut să înțeleg că unii copii chiar au nevoie de complimente, chiar te ajută și să oferi și să primești un compliment. Nu știam că bullyingul e ceva atât de grav și cred că ar trebui să ne implicăm cât mai mult, mi-ar plăcea să facem astfel de activități mai des.”, ne povestește la final unul dintre participanți.
Pe parcursul orei petrecute în sala de sport, câțiva dintre copii sunt copleșiți de emoții și încep să plângă. Unii sunt îmbrățișați de colegi, o elevă de către doamna consilier sau de către prietene.
“Mie îmi place că atunci când sunt bolnavă și apoi mă întorc la școală, foarte mulți colegi, mai ales una dintre fete vine la mine și mă întreabă cum mă simt, la fel și alți colegi, și mă simt foarte importantă pentru ei. Și ei sunt foarte importanți pentru mine.”, povestește emoționată o elevă.
Bagajul emoțional cu care vine fiecare de acasă poate fi cu atât mai greu de dus, atunci când este purtat singur. Dar când profesorii vin în întâmpinarea nevoilor reale ale elevilor, șansele ca aceștia să își gestioneze mai bine emoțiile, cresc considerabil.
“Responsabilitatea e împărțită între școală și familie. Noi plecăm de acasă cu un bagaj, copiii stau mai mult acasă decât la școală. Sigur, noi îi învățăm cât putem, dar de acasă pornește totul.
– Atunci când acasă nu există posibilitatea de a fi învățați, cât de mare devine responsabilitatea profesorilor?
– Foarte mare. Atunci când prind încredere, ei se și atașează de profesori, iar noi trebuie să fim atenți la ei, să le întâlnim toate nevoile lor.”, spune consilierul școlar Mihaela Stancu.
“Ar fi bine să existe o relație deschisă între părinte și profesor, dacă există o situație dificilă acasă, părintele să spună, astfel încât și noi să putem să creăm un mediu cât mai sigur și primitor pentru copil, să fim mai atenți. În unele momente, unii copiii au nevoie de mai multă atenție și atunci e bine să știm, ca să lucrăm împreună pentru binele copilului.” – Priscilla Cosma.
De astfel de activități au beneficiat aproximativ 100 de elevi, de la clasele V-VIII, precum și profesorii diriginți ai claselor respective, consilierul școlar și directorul unității.
“Obiectivele proiectului au fost clare și bine structurate, iar activitățile desfășurate au fost adaptate nevoilor elevilor, oferind un mix de sesiuni educaționale, jocuri de rol și discuții interactive. Aceste activități nu doar că au sensibilizat elevii cu privire la gravitatea bullying-ului, dar le-au oferit și instrumente pentru a-l recunoaște și a reacționa corect în astfel de situații.
Un alt aspect pozitiv a fost implicarea activă a profesorilor care au contribuit la crearea unui climat de încredere și suport. De asemenea, mesajele transmise au fost clare și concise, iar exemplele reale au făcut ca subiectul să fie mai accesibil și relevant pentru elevi.”, spune Rodica Iorga, directoarea școlii.
Proiectul face parte din programul de formare „Prevenția, recunoașterea și gestionarea bullying-ului” implementat de Teach for Romania cu sprijinul UiPath Foundation.
Material realizat în parteneriat cu Teach for Romania și UiPath Foundation.
