Cum afectează pandemia premierele de film? Vali Hotea, regizor: “Merit să apuc și eu să văd filmul pe un ecran mare, înainte să apară în online.”

foto: Vlad Bâscă/ Hi Film Productions

Regizorul Vali Hotea este aproape de terminarea celui de-al doilea său lungmetraj, Lebensdorf, o comedie dulce-amară care spune povestea unui scriitor român, de 45 de ani, aflat în criza vârstei și a unei căsnicii eșuate.

Filmările au avut loc în Germania, în toamna anului trecut, iar personajul principal este interpretat de Mimi Brănescu, pe când personajele feminine din viața sa sunt interpretate de Ioana Flora și Ana Covalciuc.

Filmul este produs de Ada Solomon și Diana Păroiu, iar echipa de producție a avut un rol esențial în realizarea lui, spune chiar regizorul, considerând că pentru niște români a fost un adevărat miracol posibilitatea de a filma într-un sat din Germania. DoP este Alexandru Solomon, iar montajul este semnat de Dana Bunescu.

Doar că după atâția ani de muncă, de la scrierea și dezvoltarea scenariului, lupta pentru finanțare, pre-producție, filmare și post-producție, viitorul filmului este incert. Cele mai multe festivaluri de film au fost anulate sau mutate în online și nimic nu mai este așa cum era înainte de pandemie.

În această situație sunt mai multe producții românești.

Am stat de vorbă cu Vali Hotea despre ce a presupus realizarea acestui film, ce urmează și despre cât de greu este să faci un film în România.

În contextul actual, în care sunt blocate multe producții, vă simțiți norocos că ați putut termina filmările înainte să înceapă pandemia?

Dincolo de pandemie, eu mă simt norocos că am putut să fac filmul în acel loc special, pentru mine e un miracol că am ajuns și am filmat într-un sat ecologic din Germania, un loc în care totul se reciclează, oamenii au un anumit stil de viață, sunt vegetarieni.

“Dacă tu ai o poveste la care ții, atunci trebuie să lucrezi la ea, să o faci cât mai bună și să ai răbdare.”

Vali Hotea, regizor

Cum ați descoperit acel loc?

Ileana Muntean, scenarista cu care am lucrat la film, știa de el, ea e pasionată de așa ceva, de un astfel de stil de viață. Și am avut șansa să mergem acolo înainte, în prospecție, am stat câteva zile, am luat contact cu localnicii, am mâncat acolo și astfel am ajuns să îl integrăm într-o bună parte din scenariu.

Ana Covalciuc este ecologistă în acel sat?

Da, Anei i-a plăcut foarte mult acel stat, a locuit și ea câteva zile acolo și era fascinată de el. Mimi, în schimb, nu are apetență pentru așa ceva, el a stat în altă parte. Și astfel actorii s-au potrivit foarte bine cu personajele.

Filmul e o comedie dulce-amară, în care personajul lui Mimi, scriitor, un bărbat român cu șarm, carnivor, omnivor (râde), fumător, care ajunge în acel loc, se află între două țări, Germania și România și între două femei, soția de la București, care vrea să divorțeze de el (Ioana Flora) și o fostă iubire din tinerețe pe care o regăsește acolo (Ana Covalciuc).

Mimi Brănescu în Lebensdorf
foto: Vlad Bâscă/ Hi Film Productions
Mimi Brănescu în Lebensdorf
foto: Vlad Bâscă/ Hi Film Productions

Cum a fost colaborarea cu Mimi Brănescu? Dat fiind că este și el scenarist și regizor, pe lângă actor, sunt curioasă dacă într-o astfel de situație actoria e complet delimitată sau vine și el cu idei la filmări?

Din punctul ăsta de vedere totul a fost foarte corect de la bun început. În primul rând, Mimi Brănescu a acceptat să joace pentru că i-a plăcut scenariul. Și, așa cum zici și tu, dată fiind experiența lui ca scenarist, lucrul ăsta m-a bucurat foarte mult.

În plus, de la Sieranevada încoace, el a cam stat departe de filme, așa că m-am bucurat și mai mult că a acceptat. Colaborarea a fost foarte bună cu toți actorii.

În ce stadiu e acum filmul?

Acum suntem aproape gata, e vorba de câteva zile de lucru, suntem la mixajul final al filmului și mai avem ceva, foarte puțin, la efecte speciale.

De montaj s-a ocupat Dana Bunescu. Cum a fost lucrul cu ea?

Oh, da, eu cu Dana mă știu de mulți ani, dar nu lucrasem cu ea până acum, suntem la prima colaborare. Ea ni s-a alăturat când noi începusem deja filmările, apoi am avut niște discuții, ea a venit cu niște opinii care au ajutat foarte mult, ceea ce e foarte bine pentru film.

Din momentul în care e gata, ce urmează? Presupun că miza este să ajungeți la festivaluri cât mai importante, dar dat fiind contextul actual, cum stau lucrurile?

Da, așa cum zici și tu, miza ar fi festivalurile, dar din cauza pandemiei drumul nu mai e atât de clar. Festivalurile s-au anulat, amânat. Sper ca, totuși, să ajung și eu să îl văd pe un ecran mare înainte ca el să apară pe televizor. Merit și eu asta. (zâmbește).

Vali Hotea pe platoul de filmare
foto: Vlad Bâscă/ Hi Film Productions
Vali Hotea pe platoul de filmare
foto: Vlad Bâscă/ Hi Film Productions

“Banii de la CNC nu ajung niciodată. Aici intervine măiestria producătorului.”

Vali Hotea, regizor

Există această discuție, dacă filmele pentru public, cum ar fi Oh, Ramona sau 5Gang – Un altfel de Crăciun, ar trebui să fie incluse pe o listă separată la CNC, dincolo de finanțările pentru filmele de artă, de festival. Dumneavoastră ce crezi?

Eu cred că ar trebui să fie loc pentru toate genurile, cred că ar trebui să fie loc pentru toată lumea. Dar până acolo e și problema cinematografelor. Degeaba ai o livadă frumoasă dacă nu ai acces la ea. Noi am mai rămas cu unul – două locuri în care putem vedea filmele de artă.

Dar când spuneți că ar trebui să fie loc pentru toată lumea, la cine vă referiți că ar trebui să creeze acest loc? Vorbim despre finanțările CNC, să fie pentru toată lumea?

Indiferent de gen, povestea ar trebui să fie de valoare. Și dacă e de valoare, să primească finanțare, de ce nu?

Și cine stabilește dacă are sau nu valoare?

Nu știu, publicul, criticii. Dar tu probabil te referi la acea comisie care acordă punctajul la CNC. E adevărat, noi toți știm că același proiect poate să obțină un punctaj mai mic la o sesiune și altul mai mare la o altă sesiune. E și o chestiune de noroc, oricât de ciudat ar suna.

“Dacă tu ai o poveste la care ții, atunci trebuie să lucrezi la ea, să o faci cât mai bună și să ai răbdare.”

Cât de mult a contat să o aveți alături de dumneavoastră pe Ada Solomon la acest film?

Oh, foarte foarte mult, normal. În primul rând, cred că eu și Ada ne știm de prin școala generală, din același cartier. Apoi, că tot ziceam de noroc, ea a fost de față în momentul în care s-a născut ideea acestui film.

Eram în Berlin, într-o toamnă friguroasă, cu Ada și cu Ileana Muntean la masă și mie mi-a venit această idee și le-am zis-o. Și din momentul acela amândouă au mers alături de mine și m-au ajutat să dezvolt ideea și filmul, Ioana contribuind la scenariu. Iar Ada, ca producător, a fost un ajutor esențial.

După cum spuneam, a fost un miracol să putem filma în Germania, noi, o echipă de români care am descălecat la Berlin și apoi în acel sat din mijlocul Germaniei. Vă dați seama că a trebuit ca producția să lege tot felul de ițe pentru ca noi să putem filma, iar pe mine asta m-a încântat nespus.

Vali Hotea, regizor
foto: Vlad Bâscă/ Hi Film Productions
Vali Hotea, regizor
foto: Vlad Bâscă/ Hi Film Productions

Iar eu am abordat un stil de filmare freestyle, ca să zic asa, am făcut un mix de documentar spontan cu ficțiune.

Toți regizorii spun că este foarte greu să faci un film, mai ales să obții finanțări. Dar este greu în special pentru cei aflați la început, care încearca să debuteze cu primul lor lungmetraj. Pentru ei, ce sfaturi ați avea?

Păi, sunt multe lucruri care trebuie să se întâmple deodată.

O luăm de la noroc. Da, ține foarte mult de șansă. Apoi, trebuie să faci povestea cât mai bine și pentru asta ai nevoie de multă răbdare.

Apoi, chiar și dacă ai luat finanțarea, tot îți trebuie răbdare multă. Sunt puține cazuri când iei finanțarea și peste câteva luni te și apuci de filmare. Nu, mai durează. În primul rând, banii de la CNC nu ajung niciodată. Aici intervine măiestria producătorului.

Mergi la întâlniri, pitchuri, cum se spune pe românește, să obții și alți bani, apoi la festivaluri, laboratoare. Tot procesul ăsta durează. Dacă pui și cât durează înainte, se strâng câțiva ani. Dar cel mai mult contează povestea. Dacă tu ai o poveste la care ții, atunci trebuie să lucrezi la ea, să o faci cât mai bună și să ai răbdare.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *