paris odeon

Corespondență din Paris: Ocuparea teatrelor, simbol al rezistenței à la française

foto: 14hodeon/instagram

78 de teatre sunt ocupate în Franța. Vlad Crosman, artist român stabilit la Paris, relatează și explică pentru Cultura la dubă ce se întâmplă la protestele din Paris și care sunt revendicările artiștilor francezi.

În 28 octombrie 2020, președintele Franței, Emanuel Macron, anunța începutul unui nou lockdown.

Sălile de spectacol și cinematografele, care funcționaseră în ultimele luni la o capacitate restrânsă, aveau să se închidă din nou. Însă artiștilor li se oferea dreptul de a continua să repete sau să înregistreze video și audio proiectele în curs.

O lună si jumătate mai târziu, la conferința de presă televizată, Roselyne Bachelot, ministrul Culturii, nu avea nicio noutate pentru sectorul cultural și își încheia intervenția printr-un scurt citat din Pablo Neruda: ,,Le Printemps est inexorable”. Și o țară întreagă s-a întrebat oare ce a vrut sa spună poetul?

Teatrul Odeon din Paris/ foto: Vlad Crosman

Începând cu 4 martie, Teatrul Odeon din Paris este ocupat de câteva zeci de artiști, în semn de protest pentru închiderea instituțiilor de cultură de mai bine de 4 luni, în contextul în care nu se întrevede nicio dată clară de repornire a activității cu public.

În scurtă vreme, acțiunea a prins amploare la nivel național, astfel încât, la ora actuală, un număr de 78 de teatre sunt ocupate pe teritoriul Franței.

De curând și artiștii din Belgia au început acțiuni similare. Teatrele devin astfel noile baricade ale unei revoluții culturale și sociale.

Dar cum se desfășoară, de fapt, acest squat al teatrului?

Ei bine, ocupanții teatrului s-au mutat practic în interiorul clădirii, unde și-au instalat în spațiile comune (pe coridoare și în lojele sălii) culcușuri individuale pe saci de dormit și saltele; în foyer este spațiul destinat adunărilor generale, în care ocupanții se întrunesc alături de reprezentanți ai sindicatelor sau ai guvernului pentru a discuta și formula diferitele revendicări.

Un protestatar în interiorul Teatrului Odeon din Paris/ foto: facebook

În multe cazuri, în sala teatrelor se desfășoară repetiții pentru spectacolele care ar urma să se joace, fără ca activitatea de creație să le fie îngreunată de prezența ocupanților.

Piațetele din fața teatrelor sunt aproape zilnic adevărate scene în aer liber pentru momente de poezie, muzică, update al deciziilor luate sau dialog deschis alături de cei care vin sa susțină protestele artiștilor.

Până și ministrul Culturii s-a prezentat într-una din zile la negocieri cu artiștii ocupanți ai Teatrului Odeon. A afișat o formală empatie și a făcut promisiuni de nenumărate alte miliarde de euro deblocate pentru cultură.

Declarația prin care considera „inutilă și periculoasă” această ocupare a teatrelor – „fragile bastioane ale patrimoniului cultural” a făcut multe valuri în presă, scăzându-i tot mai mult popularitatea de care se bucura în mandatul început în luna iulie, chiar în plină criză.

Ministrul Roselyne Bachelot la negocieri/ foto: CGT Spectacle

Pentru a înțelege mai bine contextul artiștilor independenți în Franța, trebuie să evocăm statutul de „intermittent du spectacle” un statut unic în lume. 

Creat în 1936, inițial pentru tehnicienii din lumea cinematografiei, a fost extins de-a lungul anilor în toate celelalte ramuri din industria spectacolului.

Astfel, fie că este vorba de un actor, un muzician, un artist de makeup, un artist de circ sau un asistent de platou, pe durata a 12 luni, intermittent-ul trebuie să adune un număr de contracte pe perioadă determinată, numite cachets calculate în ore de lucru (1 cachet=12h).

Cu ajutorul unei formule fixe de calcul, se face media între salariul brut câștigat și orele de lucru din care rezultă o alocație pentru zilele în care intermittent-ul nu este sub contract. Este, de fapt, o formă de șomaj activ, căci la finalul fiecărei luni intermittent-ul are obligația să-și declare online activitatea/inactivitatea la forțele de muncă.

În martie 2020 au început să se anuleze sau reprogrameze toate evenimentele și contractele în curs.

Statul francez s-a mișcat destul de repede și a propus un sistem de șomaj parțial și pentru industria spectacolului; cu alte cuvinte se oferea să plătească undeva la 75% din contractele anulate, dar cu niște condiții: numărul orelor de lucru care urma a fi declarat scădea cu mai mult de jumătate/cachet iar salariul de referință -brutul câștigat, era considerat ca valoare ZERO pentru calcul. 

Protestatarii pregătind un banner/ foto: Occupation Odeon 2021

Văzând că situația nu se îmbunătățește și activitatea nu va putea să fie reluată curând, sindicatele s-au luptat și au obținut un așa-zis „an alb” pentru intermittents, adică dreptul de a li se prelungi cu un an posibilitatea de a-și aduna orele de lucru necesare pentru re-validarea statutului.

Și ajungem astfel și la revendicările ocupanților teatrelor din Franța. Astfel, se cere:

1) Un al doilea „an alb” pentru intermittents. Situația actuală nu pare să se îmbunătățească, iar pentru un număr foarte mare de persoane care lucrează în lumea spectacolului îi este practic imposibil să-și reînnoiască statutul la finalul lunii august, când ar urma să ajungă la final această „perioadă de grație”. În lipsa spectacolelor, nu ai practic ce să declari că să poți acumula orele de lucru necesare.

2) Retragerea noii reforme a șomajului propusă de guvern. Guvernul pretinde că această reformă ar servi luptei împotriva șomerilor care profită de șomaj, ca și cum cineva ar fi fericit să fie șomer, mai ales în contextul actual.

UNEDIC – asociația națională care gestionează relația dintre stat și organizațiile sociale – trage un semnal de alarmă asupra riscului enorm de cădere în totala precaritate a peste 840.000 de persoane.

Harta teatrelor franceze ocupate/ foto: Occupation Odeon 2021

În realitate, se pare că ar fi vorba de mult mai multe, undeva la ordinul milioanelor. Se cere, de asemenea, luarea unor decizii de sprijin și pentru lucrătorii „sezonieri” (care nu sunt intermittents) din domeniile adiacente industriei spectacolului și evenimentelor (Horeca).

3) Redeschiderea imediată a spațiilor culturale destinate primirii publicului, cu un anumit protocol bine pus la punct.

Este un total non-sens ca o biserică să poată oficia slujbe cu prezența oamenilor, dar aceeași biserică să nu poată fi gazda unui eveniment muzical cu exact același număr de participanți ca la slujbă.

Și exemplele pot continua.

Sălile de spectacol deschise publicului nu au fost focare de infecții niciodată, o arată istoricul evenimentelor, dar și diferitele studii și teste care s-au făcut în ultimul an.

La toate producțiile la care am participat în ultimele luni am fost testat, uneori și o dată la două zile, ca și toți colegii mei; respectând protocoalele sanitare nu au fost cazuri de focare niciodată în sânul echipelor de creație.

În cazul în care au fost detectate cazuri pozitive, au fost îndepărtați și înlocuiți rapid atât cei în cauza cât și cei considerați persoane de contact. Dar cazurile au fost aproape inexistente pentru că s-au purtat măști pe toată durata repetițiilor, uneori până și în timpul înregistrărilor audio/video.

Prezentul nu ne lasă să visăm prea mult.

În cele mai optimiste scenarii ni se promite o vară plină de festivaluri cu un public așezat (fără public în picioare) și cu o capacitate de maxim 5000 de persoane.

„În Franța, cultura nu s-a oprit” se auto-felicită guvernul prin vocea doamnei ministru. Însă nici nu a trăit deplin. Artiștii au nevoie de public și publicul de artiști, e un schimb de energii unde adevărul are nevoie de prezența unuia și a celuilalt.

Și iată-ne ajunși în acest mult așteptat început de primăvară. Ministrul Bachelot avea dreptate, „Le printemps est inexorable”. Am vrut să credem că ne invita metaforic la speranța unei treziri la viață după friguroasa iarnă.

Însă nu a fost decât avertismentul unei fatalități.

Vlad Crosman a studiat muzică barocă la Versailles și la Sorbona, este bariton și de 10 ani locuiește la Paris, unde colaborează cu prestigioase ansambluri muzicale.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *