foto: Luca Niculescu/ facebook
Emil Cioran, filosof român stabilit la Paris în 1937, până la sfârșitul vieții sale, în 1995, a devenit zilele acestea personajul central al unei cărți de benzi desenate, anunță ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu.
“Îl vedem pe Cioran plimbându-se printr-un Paris gol (ce asemănare cu timpurile noastre!), un personaj delicat, fragil, gânditor si, evident, pesimist.
Merge din Jardin du Luxembourg la Tuileries și din Cartierul Latin în Père Lachaise.
Pe fiecare pagină sunt câte trei desene, ilustrarea unui aforism. „În muzică și în poezie, tot ceea ce nu te sfâșie e inutil sau vulgar”, spune Cioran în fata unei bănci goale. Sau, plimbându-se printr-un parc: „ne reîmpăcăm cu poezia de fiecare dată când nu ne putem gândi decât la noi înșine”.
Ori, ceva mai încolo, în timp ce coboară o scară: „nici un muritor nu ar putea sta în picioare dacă nu s-ar crede centrul Universului”.
Pe unul dintre podurile Senei, uitându-se la fluviu, spune : „Omul a ajuns, în cele din urmă, într-un stadiu în care merită să dispară”. Desenele lui Patrice Reytier sunt grațioase și delicate, Cioran e îngândurat, aproape totdeauna singur printr-un Paris pustiu, de toamnă.
Poartă deseori un impermeabil cu gulerul ridicat și se plimbă, merge, bate la pas orașul, e un fel de „ultim pieton” într-un Paris al anilor 60. Cartea conține câteva zeci de aforisme și – foarte interesant! – cele mai multe sunt inedite. Au fost descoperite de autor în arhivele Centrului Național al Cărții.
Nu îmi îngădui să traduc mai multe, mi-e teamă să nu le stric farmecul.
Iar pe coperta a patra, într-unul dintre puținele desene în care filozoful nu e singur, un dialog: „Nu putem trăi decât la Paris?”, îl întreabă interlocutorul, în față la Sacré-Cœur. „Da, răspunde Cioran, e locul ideal pentru a-ți rata viața”. Tout est dit.” – a scris Luca Niculescu pe pagina sa de facebook.
Cioran a locuit la Paris în cea mai mare parte a vieții sale, în cartierul Latin. Deși a ales să se stabilească în capitala Franței, acesta a avut o relație dificilă cu Parisul.
În scrisorile trimise persoanelor dragi din România, reunite în cartea “Scrisori către cei de acasă”, Cioran povestește în repetate rânduri cât de mult îl agita aglomerația din Paris, mulțimile de turiști ( nr. Cioran numea turiștii “plagă a Occidentului” sau întâlnirile cu cei din anturajul său. De cele mai multe ori, descria Parisul ca fiind “insuportabil”.
De alfel, spune că singura perioadă în care Parisul este suportabil e luna august, atunci când parizienii pleacă în concediu, însă și el obișnuia să plece în concediu la Dieppe, astfel că nu apuca să se bucure de Parisul ușor domolit.
“Ca să scap de viața de la Paris, mă refugiez adesea câteva zile la Dieppe, unde nu lucrez cu adevărat – dar nu-i mai important să privești marea decât să scrii?”, Emil Cioran, 30 iunie 1977 – scrisoare către fratele său, Relu.
“Cum vezi, m-am reîntors la Dieppe, cu toate necazurile pe care mi le-a făcut mansarda asta. A scăpa măcar pentru câteva zile din Paris, de telefoane, de vizite și de dineuri în oraș, înseamnă pentru mine fericirea!” Emil Cioran, 8 ianuarie 1978 – scrisoare către fratele său, Relu.
În plus, acesta era deranjat de clima Parisului, deseori cu frig și ploi, spunând că aceasta era cauza frecventelor sale răceli.
