Cine este Louise Glück, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură 2020

Anul acesta, Premiul Nobel pentru Literatură merge către poeta și eseista de origine americană Louise Glück. În motivația alegerii făcute, Academia Suedeză a precizat că a decis să acorde prestigioasa distincție poetei americane pentru „vocea sa poetică inconfundabilă, care, cu o frumusețe austeră, transformă existența individuală într-una universală.”

Louise Glück s-a născut în 1943, în New York, într-o familie cu bunici evrei de origine maghiară (de aici și numele Glück.)

În liceu a suferit de anorexie pe sistem nervos, dar ulterior a învins boala și a spus că ea ar fi fost provocată de încercarea de detașare față de mama sa. Pasiunea pentru literatură i-a transmis-o tatăl său, care și-ar fi dorit să devină scriitor, însă s-a ocupat de afaceri de familie, alături de fratele său.

Louise a studiat la Columbia University, iar în prezent este profesoară și scriitoare în rezidență la Universitatea Yale.

A debutat în anul 1968, cu colecția de poeme Firstborn, căreia i-au urmat alte 12 colecții, precum și mai multe volume de eseuri despre poezie.

Temele pe care le abordează în scrierile sale sunt diverse, însă de cele mai multe ori se concentrează asupra traumei, morții, eșecului și respingerii, redând sincer tumultul relațiilor de familie și melancolia îmbătrânirii.

De altfel, în biografia prezentată pe pagina Premiului Nobel, modul în care Glück portretizează universul familial este descris drept „brutal de direct”, „lipsit de compromisuri” și „fără vreo urmă de ornamente poetice”.

Printre sursele sale de inspirație se numără, de asemenea, mitologia greacă. Astfel, personaje precum Persefona (Persephone the Wanderer), Euridice (Eurydice) sau Ahile (The Triumph of Achilles) devin protagoniști ai unor poezii care tratează feminitatea, trădarea sau iminența morții.

Suferința devine, însă, instrumentul prin care vocea lirică își înțelege mai bine existența, iar tonul dramatic e adesea atenuat de umor și ironie.

În acest context, e de la sine înțeles că scriitoarea preferă abstractizarea în defavoarea concretului, iar publicația The New York Times notează că ineditul ei derivă mai degrabă din puterea sugestiei decât din cea a scenelor pe care le construiește.

Cu toate că nu este o scriitoare tocmai cunoscută pe meleagurile europene, distincțiile nu îi sunt străine. Pentru colecția de poeme The Wild Iris, Glück a câștigat Premiul Pulitzer (1993), iar colecția Faithful and Virtuous Night i-a adus National Book Award (2014).

Iar președintele Obama i-a acordat în 2016 Medalia National Humanities.

Louise Gluck și Barak Obama/ foto: Carolyn Kaster / Associated Press
Louise Gluck și Barak Obama/ foto: Carolyn Kaster / Associated Press

“Louise nu este în niciun caz o voce pentru o anumită cauză. Ea este o ființă umană a cuvintelor și a lumii. Și cred că e ceva extraordinar de frumos în asta, că nu este o persoană implicată în polemici și poate că asta este sărbătorit.

Ea nu încearcă să convingă pe nimeni de nimic, ci doar ne ajută să explorăm lumea în care trăim. Este un poet care clarifică.

Nu prea există mesaj politic în poeziile sale. Ele sunt pur și simplu despre ființa umană care trăiește în lume și în limbaj.” (Michael Schmidt, editorul lui Glück în UK)

Despre Premiul Nobel primit în acest an, poeta a mărturisit că este „surprinsă”, dar onorată să fi fost aleasă. Ea nu se afla printre favoriți și, după cum a declarat în trecut, preferă să aibă un public „restrâns, intens și pasional”. La fel de pasional precum însăși poezia sa:

Suferința lui Circe

În cele din urmă, m-am făcut

Cunoscut soției tale cum

Un zeu s-ar fi făcut, în propria ei casă, în

Ithaca, o voce

Fără corp: ea

S-a oprit din țesut, capul întorcându-se

Mai întâi la dreapta, apoi la stânga,

Deși era fără de speranță, desigur,

Să asocieze acel sunet cu oricare

Sursă obiectivă: mă îndoiesc că

Ea va reveni la ghergheful ei

Știind ce știe acum. Când

O vei revedea, spune-i că

Așa își ia un zeu la revedere:

Dacă sunt în capul ei pe veci

Sunt în viața ta pentru totdeauna.

(Traducere de Alina Roiniță)

Premiul Nobel pentru Literatură se acordă an de an autorului cu „cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică”. Accentul nu cade însă pe o scriere individuală, ci pe opera văzută ca un întreg.

Printre câștigătorii ultimilor ani s-au numărat Bob Dylan (2016), Kazuo Ishiguro (2017), Olga Tokarczuk (2018, decernat în 2019) și Peter Handke (2019). România este înscrisă în lista țărilor de origine a laureaților grație scriitoarei Herta Müller, care a primit prestigioasa distincție în anul 2009. Printre cei despre care criticii europeni spuneau că ar avea șanse la câștigarea premiului anul acesta s-a numărat și Mircea Cărtărescu.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *