Cetatea Enisala, locul din care România pare frumoasă

Cetatea Enisala, frumoasa supraviețuitoare a Dobrogei, este un sit arheologic aflat la 40 de kilometri de Tulcea, așa că dacă aveți drum prin zonă, merită să faceți un popas acolo.

Enisala este o cetate clasată de Ministerul Culturii pe lista monumentelor istorice și datează de aproximativ 700 de ani.

Numele său provine din limba turcă, de la cuvintele Yeni Sale, care înseamnă sat nou și se referă la noua așezare care se stabilea în zonă, pe atunci la malul Mării Negre, pe vremea genovezilor. Aceștia au construit cetatea în scop militar, pe un deal de unde puteau observa ceea ce se întâmpla pe mare, cât și zona Gurilor Dunării.

Din 1347, cetatea a făcut parte din Despotatul Dobrogei, iar din 1397 în 1418, ea a fost un punct strategic important al Țării Românești, sub conducerea lui Mircea cel Bătrân.

Din 1418 până în 1651, în vremea ocupației turcești, ea a revenit garnizoanelor turcești. Deși de-a lungul timpului a mai purtat denumirea Haricleea, ea a rămas în documentele istorice cunoscută drept Enisala, dată fiind perioada îndelungată în care a fost ocupată de turci.

Ulterior, în a doua parte a secolul al 18-lea, în jurul cetății s-a adunat o comunitate largă de lipoveni, ai cărori urmași trăiesc și azi, pe lângă urmașii familiilor de turci, români, tătari sau bulgari.

În prezent, cetatea face parte din satul Enisala, comuna Sarichioi, iar drumul până la ea este unul plăcut dacă îl parcurgeți cu mașina sau cu bicicletele din Tulcea.

Dealul calcaros pe care se află situl argeologic oferă un peisaj rar în România. Este înconjurat de Lacul Babadag și de Lacul Razim, format ulterior construirii cetății, între Marea Neagră și cetate, prin formarea unor cordoane de nisip.

Cetatea poate fi vizitată contra taxei de 8 lei pentru adulți, dar să nu vă creați așteptări prea mari în ceea ce privește interiorul ei. Nu veți găsi decât zidurile cetății, care au supraviețuit parțial. Dar merită să ajungeți acolo pentru panorama spectaculoasă pe care o oferă.