Carol Popp de Szathmári s-a născut pe 11 ianuarie 1812, adică în urmă cu exact 209 ani, la Cluj, pe când Transilvania se afla sub ocupația Imperiului Austro-Ungar. Ulterior s-a mutat la București, devenind și primul fotograf de artă din România. Istoricii îl consemnează atât ca cetățean austro-ungar, cât și român.
Pe lângă realizările sale fotografice care au reprezentat niște premiere mondiale pentru acele vremuri, Carol Popp de Szathmári a fost și pictor și grafician.
A studiat prima dată Dreptul la Cluj, însă prima sa vizită la București avea să îi schimbe viața. În plan personal, schimbarea a venit după ce s-a îndrăgostit de Maria Văcărescu, a doua soție a prințului Gheorghe Bibescu. Iubirea pentru aceasta l-a determinat să meargă în Țara Românească în anul 1831.
A studiat pictura la Roma și la Viena, iar din 1843 a început să realizeze la București primele daghereotipii (imagini fotografice obținute prin daghereotipie, prima tehnică fotografică reușită). De altfel, imaginile pe care acesta le-a surprins în București sunt și în prezent unele dintre cele mai importante documente care ne arată orașul de altădată.
Vestea prezenței sale la București s-a răspândit rapid printre cei din lumea bună, astfel că a primit numeroase comisioane pentru a realiza portretele personalităților, atât ca pictor cât și ca fotograf.
Printre numele celebre pe care le-a portretizat se numără Alexandru Ioan Cuza, Principele Carol I, I. C. Brătianu, Ștefan Golescu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Tăttărescu sau Petrache Poenaru.
Însă numele său avea să devină celebru la nivel mondial după 1854, când a realizat primul reportaj fotografic din timpul unui război. A participat ca fotograf la Războiul Crimeii, cunoscut și ca războiul ruso-turc. Acesta a reușit să surprindă în imagini atât tabăra rusă, cât și pe cea otomană, în frunte cu Omar Pașa.
Pentru realizările sale fotografice, în anul 1855 a fost medaliat de regina Angliei, împăratul Austriei, împăratul Napoleon al III-lea al Franței și regele Spaniei.
Carol Popp de Szathmári a înființat la București, în 1860, Bukuresti Magyar Közlöny, primul centru cultural maghiar din Țara Românească.
A murit în 1887 la București. Fiul său, Alexandru Satmari a preluat de la tată pasiunea pentru pictură. A studiat la București cu Theodor Aman și Gheorghe Tăttărescu, dedicându-se apoi în special restaurării de picturi, precum și realizării de decoruri de teatru.