foto: Cristi Șimon
Ca urmare a apariției pe tiktok a unor capturi video din timpul spectacolului de teatru Proorocul Ilie, desfășurat pe scena Teatrului Național București, Biserica Ortodoxă Română a transmis azi un comunicat de presă prin care susține că ia “act cu mâhnire de utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase creștine în timpul interpretării piesei de teatru „Proorocul Ilie”.
TNB a răspuns în această seară: “Spectacolul Proorocul Ilie 𝐧𝐮 îș𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐬ă 𝐚𝐝𝐮𝐜ă 𝐯𝐫𝐞𝐨 𝐨𝐟𝐞𝐧𝐬ă 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐧ț𝐞𝐢 𝐜𝐫𝐞ș𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐨𝐫𝐢𝐜ă𝐫𝐞𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐢𝐧𝐠𝐞𝐫𝐢 𝐫𝐞𝐥𝐢𝐠𝐢𝐨𝐚𝐬𝐞. Dimpotrivă, montarea este o reflecție asupra credinței, asupra fragilității convingerilor umane și asupra pericolelor extremismului de orice fel. Este un demers artistic care încurajează toleranța, dialogul și o înțelegere mai profundă a complexității spiritului uman.”
Spectacolul Proorocul Ilie a avut premiera la mijlocul lunii februarie 2025, la Teatrul Național București. Cu o distribuție de excepție, printre care se numără actorii Ofelia Popii, Richard Bovnoczki, Florentina Țilea, Lari Georgescu, spectacolul regizat de tânărul Botond Nagy are la bază povestea reală a predicatorului Eliasz Klimowicz, din anii ‘30 – ’40. Textul este scris de dramaturgul polonez Tadeusz Słobodzianek.
“Locuitorii unui sătuc la granița bielorusă trăiesc cu credința că pastorul comunității lor, care prevestește sfârșitul lumii, este Hristos și își propun să-l răstignească pentru a-și găsi mântuirea. Textul, scris în 1991, stârnește multe controverse, autorul fiind criticat pentru discreditarea valorilor creștin-ortodoxe, pentru limbajul dur și inadecvat. În fapt, Słobodzianek vorbește despre o lume „răsturnată”, primitivă în credințe și valori, atrăgând atenția asupra pericolului fanatismului religios și a ideologiilor extremiste. În drama sa cu iz de mister medieval, în care se amestecă religii, limbi și nații, sublimul sacru e convertit în comic grotesc, credința în superstiții, divinul în uman, iar miracolul Săptămânii Patimilor întârzie.
Într-un moment de adâncă criză spirituală și morală cu care se confruntă societățile contemporane, Botond Nagy invită, cu a doua sa montare pe scena TNB − „Proorocul Ilie”, la o meditație profundă și sinceră despre credință și religie. Dacă Dumnezeul dramei lui Słobodzianek a murit odată cu afirmația lui Nietzsche, totuși, El există în iubirea și umanitatea în care tânărul regizor continuă să creadă:
“Fără a fi un manifest in-your-face, Proorocul Ilie este poate cel mai virulent proiect artistic al meu prin care doresc să pun în lumină problemele sistemice ale unei mentalități profund înrădăcinate într-o țară pe care, recunosc, mi-a trecut serios prin minte să o părăsesc. Orice formă de fanatism este teribil de îngrijorătoare, iar cei care-l proslăvesc prin judecăți prefabricate, nu-mi provoacă altceva decât o frică viscerală. Aceștia mă sperie tocmai pentru că nu lasă loc îndoielii, dezbaterilor, dialogului, judecata lor fiind una de tip dogmatic. Pentru mine, credința este poate cel mai intim, mai delicat și sacru moment pe care-l putem avea cu noi înșine. Pentru mine, acest text este o reîntoarcere spre credință, dar mai ales spre credința mea în teatru și de a face teatru, pe care o redescopăr în mine cu fiecare proiect. M-am întâlnit prima oară cu acest text încă din liceu, atunci când montarea profesorului meu László Bocsárdi mi-a creat un moment de catharsis pur. Acest spectacol este și un moment de reconsiderare estetică a propriei mele viziuni artistice, dar și un gest de recunoștință și mulțumire pentru maestrul meu.
Mereu am vorbit în spectacolele mele despre condiția umană și nici acum nu pot să ocolesc tragedia deconexiunii societății contemporane de la fundamentele unei spiritualități curate. Lucrurile capătă perspectivă atunci când cineva se confruntă cu propria sa mortalitate și cred că, în mod colectiv, lumea noastră a fost diagnosticată cu cancer terminal și trebuie, așa cum ar face oricine, să ne punem ordine în prioritățile noastre.
Îmi doresc ca prin acest proiect artistic, spectatorii să-și analizeze propriile credințe într-o lumină nouă și să înțeleagă adevărata valoare a acestei miraculoase conexiuni interumane care este credința, pentru că, în fiecare dintre noi, cred că se află o busolă care ne ajută să diferențiem binele de rău. Am convingerea intimă că vom găsi împreună, dar și separat, în acest spectacol, o reconciliere cu eul nostru spiritual în sensul lui cel mai organic. Pentru că, după cum am spus deja, credința nu trebuie să însemne un set de dogme pe care le urmăm orbește, ci o convingere profundă în fața unui set de valori pe care cred că teatrul, în general, și spectacolul meu, în particular, le abordează, câteodată cu tragism, altădată cu umor!” Botond Nagy. – se arată pe site-ul TNB.
BOR a reacționat după ce niște capturi video din spectacolul Proorocul Ilie s-au răspândit pe social media și au stârnit reacții dure la adresa actului cultural.
“Orice manifestare culturală este benefică și educativă în măsura în care respectă, fără a deforma, simțul sacrului. Folosirea simbolurilor religioase în mod inadecvat, fără a prețui înțelesul lor liturgic și moștenirea lor spirituală pentru istoria și cultura universală, nu poate reprezenta o valorificare creștină a acestora.
Respectarea simbolurilor creștine constituie un act deopotrivă spiritual și cultural important și necesar într-o lume tot mai secularizată și înclinată spre o interpretare lipsită de discernământ a vieții spirituale.
Prin urmare, lluăm act cu mâhnire de utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase creștine în timpul interpretării piesei de teatru „Proorocul Ilie” și sperăm ca, pe viitor, manifestările culturale să continue să respecte dimensiunea sacră a acestora, fără a prejudicia în vreun fel valoarea lor spirituală.”, a transmis azi BOR.
REACȚIA TNB
“În urma sesizărilor publice postate pe rețelele de socializare, referitoare la spectacolul Proorocul Ilie, montat de regizorul Botond Nagy pe un text de Tadeusz Słobodzianek, Teatrul Național I.L. Caragiale din București face următoarele precizări:
Spectacolul Proorocul Ilie 𝐧𝐮 îș𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐬ă 𝐚𝐝𝐮𝐜ă 𝐯𝐫𝐞𝐨 𝐨𝐟𝐞𝐧𝐬ă 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐧ț𝐞𝐢 𝐜𝐫𝐞ș𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐨𝐫𝐢𝐜ă𝐫𝐞𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐢𝐧𝐠𝐞𝐫𝐢 𝐫𝐞𝐥𝐢𝐠𝐢𝐨𝐚𝐬𝐞. Dimpotrivă, montarea este o reflecție asupra credinței, asupra fragilității convingerilor umane și asupra pericolelor extremismului de orice fel. Este un demers artistic care încurajează toleranța, dialogul și o înțelegere mai profundă a complexității spiritului uman.
În plus, menționăm că unele imagini apărute pe platformele sociale au fost scoase din contextul real al spectacolului, prezentând fragmente izolate într-un mod care distorsionează mesajul artistic al montării. Spectacolul nu este o blasfemie și nu își propune să ridiculizeze credința, ci, dimpotrivă, invită la o reflecție profundă asupra relației dintre om și divinitate, asupra modului în care credința poate fi influențată sau deturnată.
Așa cum se menționează și pe pagina oficială a spectacolului, Proorocul Ilie este o invitație la meditație sinceră asupra credinței și religiei într-un moment de profundă criză spirituală și morală. Regizorul Botond Nagy declara, înainte de premieră: „Îmi doresc ca prin acest proiect artistic spectatorii să-și analizeze propriile credințe într-o lumină nouă și să înțeleagă adevărata valoare a acestei miraculoase conexiuni interumane care este credința.”
Piesa scrisă de Tadeusz Słobodzianek a mai fost montată în România de reputatul regizor László Bocsárdi, la Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe, cu premiere în 2001 și o reluare în 2010. De asemenea, tot în 2010, la Teatrul Municipal din Baia Mare avea loc o altă montare a acestui text. Aceste producții au contribuit la explorarea și înțelegerea profundă a textului în contextul teatral românesc.
𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐍𝐚ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐈.𝐋. 𝐂𝐚𝐫𝐚𝐠𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞ș𝐭𝐢 𝐫𝐞𝐚𝐟𝐢𝐫𝐦ă 𝐜ă 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐧𝐮 𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐧ț𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐥𝐚𝐬𝐟𝐞𝐦𝐢𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐥𝐢𝐩𝐬ă 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭 𝐟𝐚ță 𝐝𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐥𝐢𝐠𝐢𝐨𝐚𝐬𝐞. 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐢𝐝𝐞𝐫ă𝐦 𝐜ă 𝐮𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐚𝐜ț𝐢𝐢 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐩𝐫𝐞𝐭ă𝐫𝐢 𝐞𝐫𝐨𝐧𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐦𝐞𝐬𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜, 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐧𝐞𝐚𝐠ă, 𝐜𝐢 𝐝𝐢𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯ă, 𝐩𝐮𝐧𝐞 î𝐧 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧ă 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐞𝐱𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐫𝐞𝐥𝐚ț𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐨𝐦, 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐧ță ș𝐢 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞.
Respectăm dreptul fiecărui spectator de a avea propriile convingeri și încurajăm dialogul deschis, în spiritul valorilor teatrului ca spațiu al reflecției și al libertății de expresie. Teatrul este, prin definiție, un loc al întrebărilor, nu al răspunsurilor impuse, un spațiu în care fiecare spectator are libertatea de a interpreta și de a reflecta.”
***
Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.
Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.
