Arta și puterea ei de a schimba comunități. Povestea doamnei Laura și a Festivalului Anonimul

foto: Dani Manole/ Cultura la dubă

Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul s-a născut în anul 2004, în micuțul sat cu nisip fin, Sfântu Gheorghe din Delta Dunării. Evenimentul a apărut odată cu un complex turistic care avea să schimbe mersul lucrurilor în zonă, fiind locul unde an de an sunt cazați invitați de seamă ai festivalului, denumit de restul turiștilor “la bogați”.

Printre celebritățile care au participat la Anonimul se numără regizorii Peter Greenaway, Ken Loach, Cristian Mungiu sau Park Chan-Wook.

Complexul a permis organizarea unor evenimente în aer liber, dar și în interior, fiind dotat cu un cinematograf cu două săli de proiecție.

Descoperit de-a lungul anilor din vorbă în vorbă, fiind destul de puțin mediatizat la vremea respectivă, festivalul a crescut numărul turiștilor.

Practic, pretextul de a vedea filme sub cerul înstelat a adus oamenii într-o zonă de o sălbăticie minunată, unică în România, cu o plajă largă la Marea Neagră și acces pe cele mai frumoase canale din Deltă.

Marea Neagră la Sfântu Gheorghe/ foto: Cultura la dubă
Marea Neagră la Sfântu Gheorghe/ foto: Cultura la dubă

Iar localnicii au fost nevoiți să se adapteze cererii mari de cazare, de mâncare, devenind astfel parte importantă din farmecul locului și al festivalului.

Așa am descoperit-o și pe doamna Laura, în urmă cu aproximativ 7 ani.

Casa sa este situată la doar câțiva pași de campingul în care are loc festivalul Anonimul și dacă ajungeți să mâncați o singură dată la ea, cel mai probabil veți reveni de câte ori veți avea ocazia.

Fiindcă dincolo de peștele delicios și proaspăt pe care îl gătește, doamna Laura este o gazdă care înțelege să facă o formă umană de turism și primește străinii la masă ca și cum ar fi parte din familia sa.

De altfel, întreaga familie Efimov s-a adaptat vremurilor și cerințelor. Bărbatul familiei, Nea Nicu, merge zilnic la pescuit și aduce peștele proaspăt pe care îl gătește soția sa. Băiatul cel mare, Mirel, mai merge și el la pescuit, dar cel mai des se ocupă cu plimbatul turiștilor cu barca, în Deltă. Iar Cosmin, băiatul mai mic, o ajută pe mama sa cu servitul la mese.

Este un tip de afacere de familie făcută cu drag și cu rațiunea că doar așa viața în restul anului va fi mai ușoară. Un model pe care l-am mai văzut în Grecia, la tavernele de familie.

Iar în unele seri, când treaba este gata, localnicii merg și ei în camping, la filme.

Am vrut să spunem această poveste cu încrederea că ea poate fi un exemplu de urmat și în alte localități din România. După Anonimul, turiștii au început să meargă la Sfântul din primăvară până în toamnă, iar localnicii au acum șansa unui trai mai bun.

Despre toate acestea am stat de vorbă cu doamna Laura, la finalul ediției de anul acesta a Anonimul.

Cum vă simțiți după o săptămână de Anonimul?

Puțin obosită.

Doar puțin? din afară pare că munciți foarte mult.

Muncesc de când a început sezonul. Deci…antrenamentul.

Cam când începe sezonul?

Depinde. Anul ăsta a început târziu – Corona. Dar, de obicei, din primăvară.

Doamna Laura are o grădină plină cu flori/ foto: Dani Manole
Doamna Laura are o grădină plină cu flori/ foto: Dani Manole

Sunt curioasă cum s-a schimbat zona de când există festivalul. Știu că se făcea turism și înainte, dar înțeleg că după Anonimul a devenit mult mai cunoscut locul.

Da. Până să vină cei de la Green Village să construiască aici se făcea altfel de turism. Era un turism mai rudimentar. După ce au venit ei, s-au schimbat regulile. Se face turism la alt nivel.

Anonimul 2020/ foto: Cultura la dubă
Anonimul 2020/ foto: Cultura la dubă

Toată lumea caută condiții, nu mai e cum a fost înainte, când veneau oamenii nu conta ce condiții le oferi, nu conta nimic, veneau doar să se relaxeze.

Începând cam din mai începe forfota aia interioară, că vrei să vii la Anonimul, la Laura. Vin aici de 15 ani.

Tavi, turist din Mangalia

Cu gătitul pentru turiști când ați început?

Eh, sunt ceva ani. Cam 20 de ani. Festivalul e la a 17-a ediție.

“Foarte mulți care au venit, habar nu aveam că sunt actori sau sunt cunoscuți. Veneau pur și simplu, stăteau la masă. Și mie îmi place așa: pe stradă ești cine ești. Când vii în curte, te dezbraci de cine ești, ne purtăm ca oamenii normali.”

Laura Efimov

Și de unde ați învățat să faceți mâncare așa de bună?

Nu pot să spun că am învățat de undeva anume. Am furat, am întrebat. Înainte erau bătrânele satului, care găteau la nunți, la pomeni, iar eu mă învăteam în jurul lor și le puneam întrebări.

Și, punându-le întrebări, am reținut ce am vrut eu și le-am aplicat în bucătărie. Deci totul a pornit cu sfaturile bătrânelor din zonă.

Care e felul de mâncare preferat al turiștilor?

Nu pot să spun că e un fel anume. (zâmbește) E storceagul, dar să știi că sunt persoane cărora le place storceacul, iar altora le place ciorba roșie sau borșul de pește. Dar borșul de pește e mult mai complicat de făcut. Adică borșul îl faci când oamenii știu să îl mănânce.

Storceag făcut de doamna Laura
Storceac făcut de doamna Laura

Fiindcă zeama se mănâncă separat de pește…

Da, separat. Și multă lume nu știe, nu înțelege. Ce se întâmplă…borșul de pește a devenit un preparat comercial la restaurante, la pensiuni. Adică e zeama cu peștele, nu se mai respectă tradiția și nimeni nu a mai stat să le explice turiștilor că borșul de pește se servește așa.

Adică e mult mai simplu să le pună o bucată de pește în zeamă și să le-o pună în față.

“Eu văd turismul așa – turistul care vine la tine să se integreze în locul ăsta, cu curtea, cu noi, să se simtă ca acasă, nu ca la hotel, nu ca la pensiune. Să se simtă omul în largul lui, să nu se simtă stânjenit.”

Laura Efimov

Și ați început gătind pentru turiști, apoi ați dezvoltat și cazarea?

Am început gătind împinsă de la spate de către cineva care venea la mine, din Sighișoara. Mi-a zis “băi, Laura, tu îți dai seama cum gătești? dacă tot vin turiști aici, de ce nu te apuci să faci ceva?”

La început a fost chestia aia stângace, nu aveam bucătărie, nu aveam nimic. Și spunea întotdeauna: “măi, Laura, de la atâtica, ai să ajungi atâta”.

Deci totul a fost stângaci la început. Ei spuneau “mamă, ce bun!” eu ziceam “eh, ce să zică, spun de complezență”.

Dar de acolo, cartea de vizită și toată publicitatea au pornit din gură în gură. Și așa toată lumea mă căuta “am venit că a spus nu știu cine”.

Și așa am pornit, de acolo.

Nea Nicu merge zilnic la pescuit și aduce peștele pe care îl gătește doamna Laura
Nea Nicu merge zilnic la pescuit și aduce peștele pe care îl gătește doamna Laura

Dar pe lângă mâncarea bună, care este atitudinea corectă față de turiști, ca să se simtă bine? cum ar trebui să se poarte localnicii cu ei?

Să îi faci să se simtă ca acasă.

În momentul în care îți intră în curte, foarte mulți nu înțeleg. Când îți vin în curte, cred că vin la pensiune, spun că ei plătesc și se așteaptă să primească nu știu ce servicii. Nu.

Eu văd turismul așa – turistul care vine la tine să se integreze în locul ăsta, cu curtea, cu noi, să se simtă ca acasă, nu ca la hotel, nu ca la pensiune. Să se simtă omul în largul lui, să nu se simtă stânjenit.

În curte la doamna Laura
În curte la doamna Laura

“Prima dată am venit pentru festival. Și de 12 ani revin. Vin pentru atmosferă, pentru faptul că mâncăm și ne cazăm la localnici, avem certitudinea că mâncăm pește proaspăt, avem parte de plimbări cu barca în locuri pe care le știu doar localnicii.

Cosmin, turist din București

După festival au început să vină și mai mulți turiști?

Da. Dar după atâția ani, multă lume a început să evite perioada festivalului, fiindcă e foarte aglomerat.

Înainte auzea lumea de festival și toată lumea se bulucea atunci.

Acum au văzut că în perioada festivalului e totul aglomerat, nu ai loc acolo, acolo. Lumea s-a împărțit, s-a triat. Acum există o constanță pe tot sezonul.

În drumul spre plajă
În drumul spre plajă

Nu mai e ca înainte, să nu fie în iunie și iulie, iar pe perioada festivalului să fie plin. Acum vin și în restul anului.

Asta e foarte bine pentru dumneavoastră, nu?

Bineînțeles. Că nu mai e doar o săptămână pe an. S-au împărțit și poți să spui că faci turism până la sfârșitul lunii septembrie. Din octombrie mai vin pescarii sau cei care sunt pasionați doar de natură.

Știu că v-au venit de-a lungul anilor și invitați de la festival aici, să mănânce. Puteți să ne ziceți niște nume de actori, regizori care au venit?

Hahaha. I-am uitat. Au fost domnul Șerban Pavlu, domnul Laurențiu Damian, Corina Șuteu, un regizor mexican (nr. Michel Franco, triplu premiat la Cannes).

Și Nicu zice că ar fi fost o chestie să fi făcut poze la toată lumea, să fi făcut un poster. Că foarte mulți care au venit, habar nu aveam că sunt actori sau sunt cunoscuți. Veneau pur și simplu, stăteau la masă. Și mie îmi place așa: pe stradă ești cine ești. Când vii în curte, te dezbraci de cine ești, ne purtăm ca oamenii normali.

Nu toată lumea e vedetă. Nu trebuie să vii vedetă la masă. La masă suntem toți oameni normali.

“Ca să vii în Deltă, trebuie să înțelegi Delta, să o respecți, să o iubești și să o iei ca atare. Să nu te aștepți că, venind în Deltă, ai să găsești nu știu ce 4 sau 5 stele.”

Laura Efimov

Am văzut că în unele seri, după ce terminați treaba, mergeți și dumneavoastră cu nea Nicu la festival.

Da, am fost în fiecare an.

Și, stați la filme?

Dacă e un film bun, da. Dacă nu, ca aseară… (zâmbește. nr. în seara respectivă fusese Malmkrog, în regia lui Cristi Puiu). Nu era un film de festival, sincer. E un film de privit într-un spațiu restrâns, unde trebuie să fii concentrat asupra filmului, ca să îi înțelegi esența. Așa dacă ai foarte mult zgomot pe fundal, nu reușești.

Dar de-a lungul anilor v-a rămas în minte un film pe care l-ați văzut?

Da. Am uitat cum se numea. A câștigat într-un an festivalul, era cu războiul din Irak, au rămas copiii orfani și adunau fiare vechi.

Cât de mult credeți că poate ajuta un festival de artă o zonă izolată ca aceasta, chiar dacă avea turism și înainte? Credeți că e un lucru bun să fie organizate festivaluri și în alte zone ale României, nu doar în marile orașe?

Bineînțeles. Poate atunci ar scăpa Delta de turiștii care cred că vin la Mamaia. Poate atunci vor veni doar turiști de calitate în Deltă.

Delta, acum sincer vorbind, Delta nu e pentru toată lumea. Ca să vii în Deltă, trebuie să înțelegi Delta, să o respecți, să o iubești și să o iei ca atare. Să nu te aștepți că, venind în Deltă, ai să găsești nu știu ce 4 sau 5 stele.

Nuferi în Delta Dunării/ foto: Cultura la dubă
Nuferi în Delta Dunării/ foto: Cultura la dubă

Și credeți că un festival de artă filtrează cumva publicul?

Da, atunci ar începe să vină și alt gen de turiști.

Cum ați împărțit treburile în familie, cum ați reușit să îi integrați și pe băieți, să facă treabă?

De voie și de nevoie.

Nicu e cu pescuitul, Mirel mai merge la pescuit, dar el mai mult cu plimbatul turiștilor cu barca, iar Cosmin cu servitul la mese. Cârâie, măcăie, că e tânăr, vrea și el noaptea distracție. Acum, le explic, când este nevoie, trebuie să muncim, fiindcă nimeni nu îți aruncă în curte. Trebuie să muncești ca să ai.

Mirel la o plimbare cu barca/ foto: Cultura la dubă
Mirel la o plimbare cu barca/ foto: Cultura la dubă

Și la noi, viața în Deltă nu poți să spui că este grea. Depinde cum ți-o faci. Ca să ți-o faci frumoasă, trebuie să și muncești.

Dar băieții nu au vrut să plece la București sau în alt oraș?

Cosmin a dat la Geologie, a făcut doi ani de facultate și apoi copilul meu a constatat că nu-i mai place. Eu i-am explicat. Eu nu văd facultatea un lucru esențial pentru viață, o văd în momentul în care ți-ai găsit un job, îți place meseria și atunci fă-ți facultatea pe domeniu.

Nu faci facultatea doar ca să bifezi că am o facultate.

Eu merg pe premisa că dacă ai la bază o meserie ești mult mai câștigat decât dacă ai la bază o facultate făcută doar ca să bifezi.

Dar, sincer, Cosmin nu e pentru locul ăsta făcut, el nu ar rămâne.

Ați dezvoltat casa de la an la an, ați extins-o. Cât vreți să vă extindeți?

Ajunge. Atât. Deja trebuie să refuz oamenii care vor la masă. Dacă am mai mult de atât, deja mă duc singură în cap.

Nea Nicu și doamna Laura/ foto: Dani Manole
Nea Nicu și doamna Laura/ foto: Dani Manole

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *