Filmul multipremiat anul acesta la Bienala de Cinema de la Veneția a avut aseară premiera de gală în București, în prezența impresionantei distribuții din care fac parte 40 de actori români. “Anul Nou care n-a fost” a stârnit hohote de râs, dar și lacrimi, având un final cu adevărat emoționant. De azi, filmul poate fi văzut în cinematografele din România. La primele proiecții s-a bucurat de câteva săli de cinema pline cu spectatori.
“Nu mă așteptam să fie atâtea săli pline, nu știu de ce se întâmplă asta, de ce un film devine dintr-o dată cu succes la public. Nu l-am făcut nici pentru festival, nici pentru succes la public, iar când văd că se întâmplă asta, înseamnă că ceva oi fi făcut bine.”, spune regizorul Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă.
Aflat la primul său lungmetraj, Bogdan Mureșanu continuă traseul extraordinar pe care l-a avut cu scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, premiat de Academia Europeană de Film și selectat pe lista scurtă a nominalizărilor la Oscar. De altfel, scurtmetrajul cu Adrian Văncică și Ioana Flora în rolurile principale este inserat perfect în “Anul Nou care n-a fost”, devenit un film-puzzle despre zilele de 20-21 decembrie 1989 în București.
“A fost de la bun început ideea de a avea un lungmetraj cu acest scenariu, dinainte de scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, sau el a apărut doar după succesul scurtmetrajului?
Am avut ideea de a face un lungmetraj despre demolări cu mult înainte de Cadoul de Crăciun. Povestea doamnei a cărei casă se demolează, interpretată de Emilia Dobrin, e o poveste veche. Numai că nu găsisem soluțiile să fac filmul. Și atunci am făcut acea pastilă cu Cadoul de Crăciun, care mi se părea tot timpul că e un fragment dintr-o poveste mai mare.
Așa că am făcut filmul ca atare, caleidoscopic, am inclus mare parte din poveștile care mă interesau. Mi-a plăcut să fac asta, să fac finalul acestui film în mod special.
Care chiar este impresionant, emoționant. E interesant că pe parcursul filmului s-au tot auzit râsete în sală, ca și cum asistam la o comedie, dar deznodământul era din ce în ce mai trist, a stârnit emoții din alt registru.
Da, de aceea i-am spus tragicomedie. Așa l-am văzut eu, ca un carusel de emoții. Știi care e paradoxul când faci un film? Petreci atât de mult timp cu el, îl editezi și apoi când scapi de el, scapi. Eu l-am evacuat din mine acum aproape un an, iar acum trăiesc doar bucuria de a-I vedea pe ceilalți relaționând cu filmul. Sunt recunoscător publicului și celor care îl văd.
De ce ai fost așa de interesat să vorbești despre comunism?
Pentru că am și trăit puțin în perioada aia, pentru că mi s-a părut că ziua aia a fost o zi izbăvitoare și pentru că din interes artistic am vrut să fac și eu propria mea viziune asupra unor momente importante din istoria noastră. S-au făcut filme pe acest subiect, dar am vrut să fac un pic altfel.
Am știut de la bun început că nu e un film lent, că ar putea să atragă publicul, pentru că are momente de umor, dar nu mi-am închipui că va fi așa, sincer. M-am gândit că va avea o formă modernă, cred că e un film Tik-Tok, făcut din sketchuri, dar are o noimă. L-am făcut așa fiindcă așa se făceau scenetele de televiziune odinioară, mai ales cele de Revelion.
Dar cel mai mult am vrut să fie despre abolirea gândirii critice, că asta a cauzat toată problema atunci, nu mai aveai voie să ai gândire critică, era bine doar ce ți se dicta. Iar asta poate să apară oricând, mai ales în zilele noastre, când ai doar buton de like și dislike.
Cum a fost pentru tine să gestionezi un proiect atât de mare, fiind la primul tău lungmetraj?
A fost dificil. Putea să fie și al 2-lea și al 10-lea lungmetraj, că tot era greu. E un film dificil de făcut, cu 40 de actori, o mulțime de locații. Nu cred că acum aș mai putea să îl fac.
De ce?
Pentru că acum știu cât de dificil este. Hahaha. Când m-am apucat de proiectul ăsta nu eram pregătit nici fizic nici psihic. Nu am putut să dorm în perioada aia, probabil din cauza adrenalinei, nu am putut să dorm bine multe luni, de aceea devenisem și foarte slab.
Ce fel de frământări ai avut pe parcursul filmărilor, ca regizor, ca om?
Aveam dubii în privința multor locații, eu nu știam cum o să iasă un film compus din atâtea locații, atâtea piese într-un puzzle. M-am străduit să joace toți actorii oarecum în aceeași cheie, am avut niște variații de joc și doar am sperat că o să funcționeze. Mi-am luat niște măsuri de precauție, am gândit momentele de umor, finalul grandios, toate lucrurile astea erau în mintea mea când am scris scenariul.
Chiar și muzica era notată în scenariu. Dar una este planul și alta e înfăptuirea lui.
Ce așteptări ai acum de la film?
Orice așteptare am avut mi-a fost depășită. Doar ce s-a întâmplat la Veneția, cu 4 premii, este uluitor. Unul dintre ele, cel mai important, zic eu, este premiul criticilor raportat la toate filmele din competiție, vreo 50 de filme cred.
Iar în ceea ce privește publicul, mă bucură că am văzut mulți tineri, e un public divers, din diverse categorii. Fiind un film despre oameni, nu despre comunism, cred că poate fi atrăgător.
Ce urmează acum pentru tine? Lucrezi la alt film?
Lucrez de câțiva ani la o animație care îmi place foarte mult și este posibil să ne mai auzim la anul.”, a declarat Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă.
Din distribuție fac parte Adrian Văncică, Iulian Postelnicu, Emilia Dobrin, Mihai Călin, Nicoleta Hâncu, Andrei Miercure, Manuela Hărăbor, Ioana Flora şi Ada Galeş, precum și Victoria Raileanu, Elvira Deatcu, Marian Râlea, Vasile Muraru, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu, Radu Gabriel, Vlad Ionuţ Popescu, Theodor Şoptelea, Răzvan Vasilescu, Ioan Paraschiv, Doru Cătănescu, Gabriel Spahiu, Angel Popescu, Nicodim Ungureanu, Ilinca Hărnuţ, Sorin Cociş, Marius Damian, Marian Adochiţei, Dana Voicu, Afrodita Androne, Virgil Aioanei, Luca Toma şi mulţi alţii.
Ada Solomon (Nomada Solo), Viorel Chesaru (Chainsaw Europe), Vanja Kovacevic (All Inclusive, Serbia), sunt coproducătorii filmului, alături de Claudia Nedelcu Duca din partea TVR. Irina Enea şi Bogdan Luca sunt producătorii executivi ai filmului. Producători asociaţi: Theo Nissim, Dan Burlac, Adrian Văncică şi Adriana Bumbeş.
Boroka Biro şi Tudor Platon sunt directori de imagine, iar montajul a fost realizat de Vanja Kovacevic şi Mircea Lăcătuş.
