Bucuresti

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR: “Susțin suspendarea PUZ-urilor, pentru binele orașului. Făgașul pe care lucrurile au mers nu e în regulă.”

foto: Alberto Groșescu

Ana Maria Zahariade este vicepreședinte al Ordinului Arhitecților din România, profesoară la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu și laureată a Premiului Herder, oferit de Universitatea de Viena.

În contextul dezbaterii publice privind intenția primarului capitalei, Nicușor Dan, de a suspenda Planurile Urbanistice Zonale pentru 2 ani și al presiunii puse de dezvoltatorii imobiliari pe mediul politic, pentru ca acest lucru să nu se întâmple, am stat de vorbă cu Ana Maria Zahariade, încercând să aflăm de la un specialist respectat în domeniu, care sunt, de fapt, nevoile orașului București.

Vedem cu toții construcții haotice, avem și problema poluării, pe de altă parte e nevoie și de locuințe noi. Am vrea să înțelegem cadrul general al discuției legate de suspendarea PUZ-urilor, puteți să ne explicați care ar fi nevoile orașului și cum putem ajunge la un consens?

După cum ați spus, sunt foarte multe probleme, dintre care unele sunt moștenite, unele sunt noi. Prin moștenite înțeleg din perioada comunistă.

Ele sunt complicate și, în principiu, nu trebuie să credem că vom avea deodată posibilitatea de a schimba Bucureștiul.

Prima problemă care trebuie pusă și care nu prea se pune este problema unei strategii de perspectivă pentru oraș, care să poată fi amendabilă, dacă anumite condiții se schimbă, dar care să poată să asigure o continuitate și o perspectivă.

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR/ foto: spatiulconstruit.ro

Această strategie de perspectivă ar fi un PUG nou?

În principiu, în PUG trebuie să gândească această chestiune, să pună împreună problemele reale ale orașului, care țin de chestiuni de poluare, lipsă de spații verzi, până la necesități de dezvoltare.

“Evident, orice oraș are nevoie să se dezvolte. Contează cum se dezvoltă. Că el se va dezvolta pentru niște interese mărunte, private, financiare, sigur că se va dezvolta prost. El trebuie să se dezvolte pentru oraș.”

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR

Și atunci, PUG-ul care este expirat trebuie refăcut în așa fel încât să țină cont de toate aceste chestiuni. De fondul vechi, care trebuie păstrat, de condițiile de mediu, de circulație, de necesitățile de locuire și altele.

Această chestiune trebuie adunată și discutată.

Una dintre problemele mari, din cauza cărora există toate neajunsurile de azi, și acele PUZ-uri pe care domnul primar vrea să le oprească, pe bună dreptate, vine din faptul că lucrurile nu s-au discutat.

Formal, s-au discutat. Apăreau din când în când și pe lângă facultatea noastră, era la un moment dat o mică plăcuță, unde era un plan mititel, pe care abia îl puteai citi, chiar dacă te pricepeai, unde se spunea că s-a pus în discuție PUZ-ul.

Dar aceste PUZ-uri sunt făcute de specialiști. De urbaniști. Și atunci, de ce au probleme? Dacă sunt făcute de specialiști, de ce e o problemă cu ele?

Da. Ele sunt făcute de specialiști. Eu pot spune așa.

“PUZ-urile, în principiu, trebuie să detalieze într-un fel chestiunile din PUG. La noi se pornește pe dos, fiindcă de când există descentralizare, adică sectoarele iau hotărâri separate, e foarte greu să ții lucrurile la un loc.”

Normal ar fi să se plece de la PUG pentru a îl detalia prin PUZ-uri.

În lipsa unui PUG actualizat, și înțeleg durează elaborarea unuia nou, după ce ar trebui să ne luăm în privința construcțiilor noi? După aceste PUZ-uri sau după PUG-ul vechi?

E foarte greu de răspuns la întrebarea asta. Eu, personal, cred că ar fi bine ca pur și simplu lumea să stea pe loc până când se iau niște hotărâri. Și acele hotărâri trebuie luate cât de poate de profesional și discutate public.

“Cred că e important să existe această posibilitate legală de a ține pe loc puțin lucrurile pentru ca ele să intre pe un făgaș corect, pentru că făgașul pe care au mers nu a fost în regulă.”

Sigur că au fost făcute de profesioniști, dar a fost o perioadă lungă, acum nu mai e voie, dar a fost o perioadă când PUZ-urile se făceau comandate doar de particularul, dezvoltatorul care voia să facă ceva, la cererea lui, și arhitecții sau urbaniștii demonstrau că este posibil.

Acum ce să vă spun? Și aici este o problemă de moralitate, de etică, ca și în alte lumi profesionale. Și aici unii arhitecți și unii urbaniști gândesc în termenii binelui public, dar nu toți. Lumea este diversă și de aceea lucrurile nu sunt simple.

Se vorbește foarte mult despre haosul construcțiilor din București. Este corect să spunem că vina este comună, între dezvoltatori, autoritățile care aprobă acele construcții și arhitecții sau urbaniștii care au participat la proiectele respective?

Despre haosul Bucureștiului se vorbește dinainte de război. Asta e o chestiune care i-a obsedat pe arhitecți și urbaniști. Bucureștiul nu e un oraș obișnuit, el nu s-a dezvoltat pe principiul orașelor occidentale europene.

“Haosul construcțiilor actuale…aș putea spune că sunt foarte multe construcții actuale care sunt foarte nefericite în sine. Sigur că această chestie este în primul rând vina celor care avizează.”

Autoritatea publică trebuie să controleze aceste lucruri. Și nu trebuie să lase să desfășoare abateri grave, depășiri de înălțime sau condiționări stilistice, care trebuie respectate.

Ar trebui să existe și o critică de arhitectură.

Apropo de critică de arhitectură. Vedem cu toții că unele construcții sunt de-a dreptul urâte. Știu că e vorba de opinii subiective, dar mulți oameni le văd astfel.

Cine este responsabil pentru asta? Arhitecții fac compromisuri, în funcție de bugetele și cererile dezvoltatorilor sau pur și simplu sunt și absolvenți de școală românească de arhitectură care văd lucrurile astfel?

Pot să vă spun, din constatările mele, că există o creștere a calității. Adică se proiectează mai bine decât imediat după revoluție. Și e și firesc, pentru că e vorba de obișnuința cu noi materiale, cu noi tendințe în arhitectură.

“Aceasta nu înseamnă că nu există clădiri urâte, să le spunem, sau proaste. Când sunt proaste e foarte grav. Este mai grav uneori decât atunci când nu plac unora.”

De aceea, pentru acest “nu-mi plac” ar trebui să existe dezbateri. De exemplu, dumneavoastră constatați că acea clădire e urâtă. Și îmi dați mie telefon sau oricui altcuiva și spuneți “Hai să discutăm acea clădire.” Și poate că o să vă conving că nu e așa de urâtă, de exemplu, că poate este neașteptată. Dar că ea nu este nici pe departe urâtă.

Atunci înseamnă deja un dialog în legătură cu treaba asta, din care toată lumea are de câștigat: și publicul și arhitecții.

La noi nu prea există acest dialog și fiindcă vedem clădirile când sunt deja ridicate, nu le vedem în stadiul de proiect.

Chiar și atunci, discut o clădire, descopăr niște lucruri despre ea, știu să o judec pe următoarea. Pentru că întotdeauna, într-un oraș se vor construi și clădiri mai bune și mai puțin bune. Eu nu scuz prin asta, dar spun că este, într-un fel, inevitabil, mai ales într-un oraș mare.

Hai să spunem, o fațadă a unei clădiri o pot schimba și chiar înlocui în timp. Dar o clădire care e prost pusă, într-un anume loc, e mult mai greu de dărâmat. Exact cum se întâmplă cu Cathedral Plaza.

Cathedral Plaza/ foto: Mihai Petre

“Lucrurile trebuie să fie bine pornite. Mai ales din punct de vedere al reglementărilor urbane, al controlului construcției. La noi chestia asta e la pământ.”

Din punct de vedere legislativ, vă referiți că nu sunt reglementări foarte clare în ceea ce privește o unitate arhitecturală?

Sigur că nu sunt. Apoi, poate că  Bucureștiul nu este un oraș care să însemne o unitate de tipul celei a bulevardelor pariziene, pentru că e altfel de oraș.

Dar se poate construi în varietatea asta cu o anume viziune, de o anume calitate. Asta se reglează prin planurile urbanistice. Mai departe, trebuie controlat.

De exemplu, alături de mine s-a construit o casă care e total inegal construită. Am reclamat-o. A primit o amendă și a rămas tot acolo. Ori asta nu e voie să se întâmple. Deci legea e șchioapă.

Lucrurile sunt foarte complexe și este foarte greu de dat un verdict total.

“Ce este clar este că felul în care s-a administrat Bucureștiul în ultimii ani a fost execrabil. Ba chiar la un mod barbar.”

Spuneați mai devreme că principala vină o au cei care au dat autorizațiile. Din câte știu, în comisiile de specialitate din cadrul primăriilor sunt specialiști, arhitecți. Și atunci cum ajung acești oameni, specialiști, să aprobe astfel de clădiri ilegale?

Ei nu le aprobă pe cele ilegale, ele se construiesc ilegal, fără autorizații. Mai departe, cum decid că răspund cerințelor PUZ-urilor sau PUG-ului, e o chestie de interpretare.

Sigur că și în comisii pot fi oameni cu vederi mai largi sau mai puțin largi. Dar lucrurile trebuie ținute în mână la nivelul avizărilor.

Forța municipală e nulă. Deci regulamentele trebuie să fie cât mai bine făcute, nimic nu e perfect. Dar toate sunt ameliorabile în momentul în care se constată ceva, dar pentru asta trebuie să fii deschis și la feedback.

Deci, problema nu este să căutăm un vinovat.

“Este un complex de împrejurări în care binele public a fost neglijat din diverse cauze, fie neînțelegeri, fie interese de diverse feluri.”

Mesajul dumneavoastră este că ar fi bine să stăm în loc pentru o perioadă. Înțeleg, așadar, că inițiativa primarului Nicușor Dan de suspendare a PUZ-urilor vi se pare una bună?

Da. Eu, personal, susțin această chestiune, pentru binele orașului. Mai departe, nu știu ce implicații poate avea asta, dar sunt sigură că, pentru binele orașului, regândirea lucrurilor de pe niște baze sănătoase, e fundamentală.

Conform Violetei Alexandru, șefa PNL București, Nicușor Dan nu are susținerea consilierilor PNL decât pentru o suspendare de 3 luni. Proiectul de hotărâre privind suspendarea PUZ-urilor va fi dezbătut azi în Consiliul General al Primăriei Capitalei.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *