Alin Vaida, manager Jazz in the Park: „Cultura are și un impact care nu poate fi cuantificat. Cum pui preț pe moralul oamenilor?”

foto: Jazz in the Park

Jazz in the Park a fost o idee care s-a născut în urmă cu 11 ani, din dorința unor tineri de a transforma Parcul Central din Cluj într-o spațiu dedicat cu adevărat comunității, în care oamenii să fie liberi să stea pe iarbă și să se bucure de prieteni, familie și muzică.

„Pe vremea aceea totul se întâmpla la București, festivalurile erau acolo, concertele, sponsorii. Știam că trebuie să facem ceva special, care să nu coste, să facem publicul să vină la noi. Voiam să fie ceva ca în Vest, să stai pe iarbă în Parcul Central.” – Alin Vaida, managerul Jazz in the Park

Muzica jazz a venit în completarea acestui ideal. După 8 ediții, organizatorii se bucură că la Jazz in the Park vin și iubitori ai jazz-ului, cât și oameni dornici să descopere muzică nouă.

Până în pandemie, festivalul din centrul Clujului aduna între 10.000 și 15.000 de spectatori pe seară și a fost premiat în 2019 cu titlul de Cel mai bun festival de mici dimensiuni din Europa la European Festival Awards.

După o “ediție de moral” organizată anul trecut, cu maximum 500 de spectatori pe seară, Jazz in the Park revine anul acesta, între 2-5 septembrie, cu o ediție extinsă, dar în continuare atipică.

foto: arhiva Jazz in the Park

În spatele evenimentului stă o echipă condusă de Alin Vaida, managerul Jazz in the Park și una dintre cele mai puternice voci ale organizatorilor de evenimente în 2020, când cultura a fost lovită de criză.

“Am descoperit că publicul și autoritățile au această percepție asupra oamenilor care activează în sectorul cultural – fie că sunt foarte bogați, fie că o fac din plăcere și nu e despre bani.”

“Da, ca să alegi să organizezi festivaluri, clar trebuie să fie o pasiune la mijloc. Sunt moduri mult mai ușoare de a produce mai mulți bani, fără să treci prin atâta stres. Deci clar trebuie să fie pasiune la mijloc. Dar noi trăim din asta. Serviciul meu, cum e al altora, este să fiu directorul acestui festival. La fel și colegii mei, au salarii și își dedică tot anul pentru a organiza festivalul.

Oricum era dificil să lucrezi în sectorul cultural dinainte de pandemie, acum e și mai dificil pentru că nu ai din ce să-ți obții resurse.”, ne spune Alin Vaida.

După un an și jumătate de la declanșarea pandemiei, sectorul cultural independent se zbate în continuare pentru supraviețuire. Ministerul Culturii nu a oferit mult promisa schema de ajutor, iar organizatorii de evenimente trebuie să suporte în plus și costurile aduse de restricții: dezinfectanți, marcaje speciale, teste, măști, mănuși, etc.

Tot din cauza pandemiei și a bugetelor restrânse, Jazz in the Park implementează pentru prima dată accesul pe bază de bilete și abonamente. La concertele de la Iulius Parc și în campusul USAMV intrarea va rămâne liberă, cu excepția concertului de deschidere – Fanfare Ciocârlia.

foto: arhiva Jazz in the Park, Marius Maris

În schimb, la Parcul Etnografic, principalul loc al ediției de anul acesta, intrarea va fi contra cost și limitată la 5000 de oameni.

“Noi nu am vrut să închidem niciodată Parcul Central. Ni se părea că distrugem din spiritul pe care l-am creat acolo, așa că am optat pentru spații deja îngrădite, ca să putem avea un control asupra evenimentului.

Și pentru noi e ceva nou, e o schimbare de filosofie până la urmă și trebuie să vedem cum reacționează publicul la această propunere. E un an confuz pentru toată lumea.”

“Vânzarea de bilete nu mai este ca pe vremuri.

Lipsa unei certitudini cu privire la evenimente duce la amânarea achiziției de bilete, lucru care e de înțeles din logica unui participant, probabil și eu aș face la fel, dar pentru noi e aproape imposibil de anticipat dacă suntem pe un drum bun.

Pur și simplu muncim în orb.”

Înainte de pandemie, pregătirile pentru următoarea ediție a festivalului începeau chiar când se termina cea în curs. Din august până în iunie, Alin și colegii săi lucrau la festival. Anul acesta totul s-a schimbat. Până acum două luni, organizatorii de evenimente nu au știut dacă și în ce condiții vor avea voie să se desfășoare.

„Acum e ciudat. Povesteam și cu alți colegi de breaslă, nu-ți dai seama dacă ești în urmă sau ești la zi. S-au schimbat foarte tare dinamica și timpul.

La începutul anului ne-am propus să gândim o structură de eveniment, astfel încât orice s-ar întâmpla, să nu ne ia nimic în surprindere. Am pornit de la ideea că vom avea 500 de spectatori, ca anul trecut, și am pregătit festivalul pornind de la acest minim.”

În plus, organizatorii de evenimente se confruntă acum și cu nemulțumirea unui fragment din public, legată de accesul pe baza vaccinării sau a testelor. Fie că vorbim despre Festivalul Enescu, Untold sau Jazz in the Park, cu toții resimt o divizare a publicului, în categorii pro sau anti-vaccin.

foto: arhiva Jazz in the Park, Gabriel Aldea

„Publicul larg nu resimte măsurile așa cum le simțim noi, cei care trebuie să lucrăm cu ele. De exemplu, noi încă primim întrebări pe pagina noastră dacă și la noi se intră cu vaccinare sau testare. Și când zicem da, pentru că așa e legea, reacțiile sunt negative.

Regulile astea creează un disconfort foarte mare, nu e vina noastră, noi doar aplicăm ce ne cere legea.

Desigur, o parte din public înțelege și e alături de evenimentele preferate, dar cumva aceste măsuri au divizat comunitățile și asta nu e bine, mai ales în cadrul unor festivaluri unde simbolistica e să ne adunăm cu toții.

Pe noi chestia asta ne doare, fiindcă Jazz in the Park a fost mereu mai mult despre comunitate decât despre muzică.

Sigur, ne-am interesat să facem un line-up cât se poate de bun, dar simbolistica festivalului era că suntem în Parcul Central și e un festival accesibil tuturor.”

Imaginile recente cu litoralul românesc arhiplin sau cu magazinele aglomerate, în perioada iernii, au creat frustrări în sectorul cultural, închis până acum două luni.

„E ciudat că au fost restricționate atât de tare evenimentele, în schimb un centru comercial a putut să adune în perioada de iarnă mai mulți oameni decât am visa noi să avem pe zi. Noi atunci eram închiși și, totuși, cum de evenimentele culturale sunt considerate factor de răspândire a virusului?

Înțelegem să restricționăm evenimentele ca să protejăm comunitatea, dar unele măsuri fac fix opusul. Și atunci intervine o frustrare.”

Alin Vaida/ foto: Vlad Cupşa

În ciuda restricțiilor, Jazz in the Park promite o ediție memorabilă, cu o diversitate artistică ieșită din comun. Fatoumata Diawara, Dominic Miller și Fanfare Ciocârlia sunt doar câteva dintre numele care vor urca pe scenele Jazz in the Park.

„Mulți artiști au înțeles că trebuie să avem alte tipuri de negocieri, concesii. Și ei au nevoie să cânte și au înțeles că mai bine primesc mai puțin anul acesta decât să nu primească deloc.”

“Așa că am reușit să facem un line-up foarte competitiv. Ei ne ajută pe noi să supraviețuim, noi îi ajutăm pe ei să supraviețuiască.”

Supraviețuire este, de altfel, termenul cel mai des auzit în sectorul cultural independent. De la an la an, artiștii și organizatorii de evenimente se confruntă cu nesiguranța financiară, a spațiilor de evenimente sau, mai nou, a măsurilor impuse de autorități.

În ceea ce privește finanțarea, ei pot aplica punctual la sesiunile AFCN, dar nu se pot baza pe bugete multi-anuale, care să le permită un plan pe termen lung. Iar criza COVID i-a adus pe mulți dintre ei aproape de faliment.

„Pandemia ne-a arătat că nu se cunoaște amploarea și dimensiunea sectorului cultural din România. Nu cred că a fost rea intenție din partea autorităților, ci necunoștință.

Autoritățile nu-și dau seama câtă lume trăiește din sectorul ăsta, cât contribuie el la PIB, poate și mai important, de impactul non-economic pe care el îl are. E un impact care nu trebuie măsurat în bani sau taxe.

De exemplu, terapia prin artă. În Cluj e o asociație care face terapie prin artă cu bolnavii din spitale. Asta nu e o activitate care face profit, e o activitate importantă, dar cum îi pui o valoare economică? Cum pui preț pe moralul oamenilor?

La Jazz in the Park e simbolistica de a fi împreună în Parcul Central. Cine știe câți oameni au fost inspirați de acolo și au plecat cu altă stare de spirit?

foto: arhiva Jazz in the Park

Sau am făcut o serie de concerte la comunitatea care trăiește lângă rampa de gunoi de la marginea orașului. Cum pui un preț pe ce am făcut acolo? E un gest de incluziune. Am dus orașul la rampa de gunoi și i-am făcut pe oamenii de acolo gazde.

Nu prețuim suficient de mult cultura. Și cred că asta devine marea noastră miză. Cum facem noi, ca sector și media, să îmbunătățim percepția autorităților și a publicului asupra culturii?”

Jazz in the Park va avea loc între 2-5 septembrie la Cluj Napoca. Lista cu artiști precum și informații despre participare pot fi găsite aici.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *