foto: Alex Nedea/ Facebook
De mai bine de doi ani, Alex Nedea realizează reportaje și anchete de amploare la Recorder, ultimul dintre ele fiind unul dintre cele mai vizionate materiale de presă din online-ul românesc – “Singur împotriva partidului”, investigația care a arătat numiri făcute pe criteriu politic la Apele Române.
Tot Alex Nedea a mers pe urmele mafiei pădurilor și a realizat mai multe investigații despre apa contaminată pe care o beau unii dintre români. Pentru materialele sale a primit și prestigiosul premiu Ion Rațiu pentru Jurnalism, în 2019.
În ciuda neregulilor pe care le găsește în realitatea românească, jurnalistul reușește să vadă mai multe părți bune la țara în care trăim și spune că aici își va crește și copilul deja născut.
Prin munca sa reușește să schimbe treptat o parte dintre aspectele mai puțin plăcute și speră ca generația sa să contribuie cât mai mult la aceste schimbări.
Cum a devenit Alex Nedea jurnalist, ce a stat în spatele materialului despre Apele Române, dar și cum își vede viitorul în România, aflați în interviul de mai jos.
Alex, cum ai ajuns să fii pasionat de jurnalism?
Mie îmi plăcea, de fapt, să citesc poezii și îl vedeam pe Dinescu la televizor și aveam impresia că el scrie poezii și e jurnalist, atunci ar trebui să mă fac și eu jurnalist ca să scriu poezii.
“Habar nu aveam că nu are nicio legătură presa cu beletristica, dar poezia a fost poarta mea spre jurnalism, așa am ajuns să mă intereseze.”
Alex Nedea, jurnalist Recorder
Am lucrat la o revistă în clasa a 11-a, am învățat chestii elementare despre presă, ulterior nu am mai citit deloc poezii, ajunsesem să citesc doar presă sau literatură de specialitate.
Și apoi am dat la Facultatea de Jurnalism.
După aceea, ai simțit că Facultatea de Jurnalism te ajută sau când ai ajuns să lucrezi în presă ai realizat că nu e nevoie să faci jurnalism ca să devii jurnalist?
Dar ce crezi, că am mai așteptat să termin Facultatea de Jurnalism ca să mă fac jurnalist? Nici vorbă, cu prima ocazie am dat buzna într-o redacție și n-am mai plecat de acolo. Am terminat în paralel și facultatea.
Am nimerit în practică la Adevărul, unde voiam fiindcă îl admiram pe CTP. În prima zi, ne-a trimis cineva pe stradă și a zis să venim cu trei subiecte. Și am fost singurul care chiar s-a întors cu 3 subiecte. Și o doamnă de acolo m-a ținut minte și m-a sunat peste câteva luni, mi-a zis ca are nevoie de voluntari, dacă vreau să muncesc gratis. Mi s-a părut o ofertă foarte bună, pe care am acceptat-o imediat.
De fapt, nu munceam gratis, munceam pe banii mei, fiindcă trebuia să îmi plătesc biletele de autobuz ca să ajung de la o conferință la alta. Dar mi-a prins foarte bine.
Apoi, după vreo 2 luni mi-au zis că te plătim la bucată. Era 1 leu știrea.
Iar un bilet de autobuz era tot 1 leu. Eu plăteam vreo 3-4 bilete să merg la conferințe și nu era sigur că vin cu o știre, fiindcă mă trimiteau la toate prostiile.
Totuși, am învățat cum să găsesc lead-ul care să facă evenimentul interesant pentru public.
Cât ai stat la Adevărul?
Am stat puțin, vreo 6 luni, fiindcă mă plăteau foarte prost. După vreo trei luni mă plăteau cu un sfert de normă sau ceva de genul ăsta. Și am văzut un anunț pe pereți la facultate, că un cotidian central caută reporteri pentru reportaje. Pentru mine reportajul era apogeul carierei.
Și am sunat de pe telefonul de la Adevărul, la capătul celălalt era un domn de la Jurnalul Național. M-am dus cu portofoliul de articole pe care le scrisesem la Adevărul și m-a angajat pe loc. Chiar în ziua aia am semnat contractul, a fost ceva miraculos pentru mine.
La Jurnalul am stat 3-4 ani, după care m-am dus la Antena 1, unde am făcut reportaje, apoi am mers la Realitatea, la un departament de investigații, am stat vreo 2 ani acolo, după care m-am întors la Adevărul unde am mai stat 2 ani, tot la investigații.
Apoi am ajuns la Antena 3, la În Premieră și acolo am stat vreo 6 ani. Și de 2 ani sunt la Recorder. Deci sunt vreo 17 ani de presă.
Cum a fost experiența din Antena 3, la emisiunea În Premieră?
Trebuie să spunem clar că redacțiile nu sunt formate din moguli, ci din jurnaliști.
“Sunt jurnaliști foarte buni în orice redacție din România, important e să ajungi în redacția unde principiile cu care ai intrat în meseria asta îți vor fi respectate și să ai de la cine să înveți.”
Eu nu am mers la Antena 3, ci la Carmen Avram. Știam că e un jurnalist de la care aveam de învățat. Știam că mi se vor respecta principiile să nu mint, să nu iau șpagă și să nu fiu cenzurat. Mi s-au respectat toate aceste principii, a fost un loc de muncă de la care eu am învățat foarte mult și față de care sunt recunoscător.
Chiar dacă imaginea Antena 3 și Recorder sunt aproape diametral opuse, având un public diferit, ce făcea Alex Nedea la În Premieră e identic cu ce face Alex Nedea la Recorder, cu mici variații.
Ca jurnalist, cum ai privit ulterior trecerea lui Carmen Avram de la jurnalism la politică, la PSD?
Eu am înțeles-o ca om, știu exact motivele pentru care a făcut asta. Ideea e că ea nu a ieșit niciodată să explice de ce a făcut acești pași, ține de intimitatea ei, eu am înțeles-o.
“Cred că, totuși, un jurnalist când face pasul spre politică, nu mai e cale de întoarce.”
Și cred că lumea care are minte separă foarte bine cariera de jurnalist a lui Carmen Avram cu cariera de om politic.
Iar noi, care am fost colegii ei, am fost colegi cu jurnalista Carmen Avram, nu cu viitoarea candidată PSD și niciodată nu s-a văzut asta în munca de la În Premieră, unde am avut multe materiale critice la adresa PSD-ului și am avut libertatea de a da în orice partid.
Tu te-ai gândit vreodată să faci trecerea la politică, să încerci să schimbi lucrurile din interior?
România are nevoie de politicieni noi, dedicați, dar și de jurnaliști dedicați. Cred că sunt mult mai mulți oameni de bună credință care pot intra în politică decât oameni de bună credință care pot deveni jurnaliști.
Ce vreau să spun e că e o mare pierdere pentru breasla din România, dar și pentru societate, când un jurnalist se duce către politică pentru că un jurnalist se formează în zeci de ani uneori. Pe când un politician nu are nevoie de 20 de ani într-o breaslă pentru a deveni politician.
Cred că locul meu e în jurnalism și voi rămâne să fac asta fără niciun fel de regret.
Cum a fost munca la reportajul viral despre cazul de la Apele Române Mureș? Cât ai lucrat la el, ce discuții ai avut dincolo de ce am văzut noi?
Să vă spun cum am aflat despre subiect. Cu o lună și jumătate înainte noi publicasem un material aproape tras la indigo, despre directorul Direcției Silvice Mureș.
Ovidiu Ianculescu așa a aflat că noi suntem interesați, ne-a contactat, ne-a spus povestea.
După o scurtă discuție, de o oră, așa de scurte sunt discuțiile în presă, mi-am dat seama că sunt în fața unui subiect important.
Am ascultat înregistrările făcute de Ovidiu și după o săptămână de pre-documentare, ne-am văzut cu Ovidiu, a durat cam 5 ore interviul.
Am încercat să nu facem voice-over deloc, am repetat multe întrebări ca să obținem răspunsuri cât mai clare de la el.
Apoi, știind că noii directori nu vor vrea să vorbească cu noi, i-am așteptat în două zile diferite să vină la locul de muncă și să îi luăm la întrebări.
Asta a fost toată documenatarea. Apoi a mai durat vreo 2 săptămâni să vizionăm materialul, să facem o selecție, să confruntăm informațiile cu documente scrise, apoi să facem scriptul și să montăm.
Crezi că președintele Klaus Iohannis chiar nu văzuse materialul sau a preferat să evite un răspuns atunci când a fost întrebat despre acest caz?
Dacă nu a văzut materialul, atunci ar fi trebuit să-și demită tot corpul de consilieri pentru că nu e normal să fi fost un material vizionat de 3 milioane de români și să nu aibă nicio părere despre problema aia.
Cred că a mers pe strategia PNL-ului, de a nu comenta și cred că a fost o strategie falimentară. Ar fi fost simplu să iasă și să spună ne pare rău, nu putem controla toate numirile din administrație, vom reevalua cele 13 numiri de la Apele Române și vom acționa în consecință.
Și măsura de a îl demite pe noul director, dar fără să fie luate măsuri la nivelul conducerii de partid din regiune, cum ți se pare?
Mi se pare că e veșnica măsura pe care partidele o iau atunci când ne cred o adunătură de idioți.
Adevăratul vinovat nu a fost niciodată tras la răspundere – Ervin Molnar, directorul general de la Apele Române, primul pe lista de candidați PNL la parlamentare, în Mureș.
Ați avut un proiect amplu, înainte de parlamentare, acea hartă a tuturor candidaților. Ce efort a implicat asta din partea voastră?
A fost un efort al colegilor mei, de o lună și jumătate, peste 450 de interviuri. Eu nu am lucrat la proiect.
Consideri că un astfel de efort ar trebui să vină mai degrabă din partea TVR sau a Biroului Electoral Central, o informare a cetățeanului despre candidați?
Da, bineînțeles. Și nu e prima dată când jurnaliștii fac treaba statului. Chiar la începutul anului, la Recorder am publicat harta apei contaminate din România.
A fost o muncă titanică la acea hartă și ar fi trebuit ca acelea să fie niște informații publice, în ce localități apa depășește parametrii normali de potabilitate. Autoritățile nu au așa ceva și am făcut noi o pagină pe site-ul nostru.
Dacă apa era contaminată, nu era normal ca autoritățile să informeze cetățenii?
Ovidiu Ianculescu se întreba în reportaj cum poate el explica situația lui copiilor săi, cum să le spună să se țină de școală, dacă există atâtea nedreptăți. Și tu ești tată. Aș vrea să te întreb cum vezi România ca țară în care va crește copilul tău sau dacă iei în calcul ca pentru el să plecați din țară?
Cu siguranță îți pot spune cu mâna pe inimă că România va fi țara lui Filip ( nr. fiul său) până când va fi el în măsură să își decidă propria soartă.
“Eu cred că România e o țară în care poți să-ți crești copiii.”
Cred că e o țară cu multe defecte, dar cu mult mai multe calități decât defecte.
Și nu cred că e o întâmplare că ne-am născut în România. Dacă tot ne-am născut aici, ar fi bine să începem să schimbăm, cât putem, locul în care am nimerit și abia apoi să luăm ca variantă emigrarea, dacă nu putem schimba ceva.
Eu cred că România s-a schimbat foarte mult în ultimii 10-20 de ani, într-adevăr există foarte multe nereguli pe care noi le descoperim, dar cred cu toată tăria că așa schimbăm România, arătând aceste nereguli și forțând societatea să reacționeze.
