Skip to content

A murit poetul Ioan Es. Pop

foto: Adi Stoicoviciu

Uniunea Scriitorilor din România a anunțat în această seară că poetul Ioan Es. Pop a decedat la vârsta de 65 de ani. Mai mulți scriitori și-au manifestat deja tristețea la aflarea veștii și au vorbit public despre valoarea poetului Ioan Es. Pop.

Pentru poeziile sale, Ioan Es. Pop a fost premiat în repetate rânduri de Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor din Moldova, Academia Română sau la diverse festivaluri de literatură. Totodată a fost distins cu Premiul Naţional Lucian Blaga 2024.

“Cu tristețe am aflat că a murit Ioan Es. Pop, unul dintre cei mai importanți poeți români din ultimele decenii. Odihnească-se în pace!”, a transmis Mircea Cărtărescu.

“Drum bun în lumină, Ioan Es. Pop. Câtă vreme va exista limba română, poezia ta va ține pentru noi la un loc realitatea lumii. Îți mulțumesc pentru toată iluminarea (inclusiv & mai ales cea nocturnă). Și sper că te vei bucura în sfârșit de lumina pe care atât de mult ai dorit-o – și ai iubit-o.”, a scris Radu Vancu.

Ioan Es. Pop s-a născut la Vărai, judeţul Maramureş, la 27 iunie 1958. A absolvit în 1993 Facultatea de Filologie, secţia limba şi literatura română – limba şi literatura engleză a Universităţii din Baia Mare.

Potrivit News.ro, “ca student a activat în cenaclul “Nord” al revistei studenţeşti omonime, fiind, între 1981 – 1983, şi redactorul-şef al acestei publicaţii. Din 1987 a participat la şedinţele cenaclului “Universitas” din Bucureşti, condus de criticul şi profesorul Mircea Martin. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994. A fost editor-şef al “Ziarului de duminică”, supliment al “Ziarului financiar”, şi editor senior al revistei „Descoperă”.

Ioan Es Pop a debutat editorial cu volumul “Ieudul fără ieşire” în 1994. A publicat apoi volumele “Porcec”, 1996, “Pantelimon 113 bis”, “Podul, antologie”, 2000, “Rugăciunea de antracit / The Anthracite Prayer”, antologie bilingvă, 2002, “Petrecere de pietoni”, 2003, “Confort 2 îmbunătăţit” (împreună cu Lucian Vasilescu), 2004, “Lumile livide/ The Livid Worlds”, antologie bilingvă, 2004, “No Exit”, antologie, 2007, “Unelte de dormit”, 2011, “Arta fricii”, 2016. Poezia lui a fost tradusă în mai multe limbi europene şi asiatice.

Ioan Es. Pop/ foto: Adi Stoicoviciu

lumina s-a-mplântat în sol până la douăzeci de

centimetri adâncime.
ca s-o îndepărteze de acolo, vor trebui să aducă plugurile.
vor nimeri și peste mușuroiul din care veghez
asupra unor lucruri mai adânci.

muzica dată la maximum, geamurile închise,
țăranii morți în microbuz.

niște brazde fulgerate se vor întoarce atunci afară
bărboase și pline de brumă,
ca pentru a recrea seminția
unor barbari ce ară pe dedesubt,
sumbri și cu ochii plini de lacrimi.

muzica dată la maximum, geamurile închise,
țăranii morți în microbuz.

Ioan Es. Pop


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *