Pe 29 octombrie 1875 se năștea în Kent, Anglia, principesa Marie Alexandra Victoria, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, cea care avea să devină a doua regină din istoria României, prin căsătoria cu Ferdinand I al României, nepotul regelui Carol I.
A fost considerată cea mai frumoasă prințesă a vremii sale, regina modernă sau regina soarelui.
Despre șansa familiei în care s-a născut vorbește chiar însăși Regina Maria, în povestea vieții sale.
„M-am născut într-o casă mare, de piatră cenușie, într-un imens și frumos parc englezesc – o pădure cu largi pajiști de iarbă, vaste zări unduite, nu mărețe sau mohorâte, ci blânde, nobile – un cămin englezesc.
Eram a doua la părinți. Primul copil era băiat și fusese numit Alfred, după tatăl meu, care era al doilea fiu al reginei Victoria și ofițer în marina britanică.
Mama fu încântată să aibă o fetiță; spunea că-i sunt mai dragi fetele decât băieții și-mi pusese numele Maria, care era numele ei și al mamei ei. În 1873, Maria Alexandrovna, singura fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, se căsătorise cu Alfred, duce de Edinburgh și venise din îndepărtata Rusie să-și trăiască viața în Anglia. Multă lume își va închipui, poate, că era un mare noroc și o fericire a veni din Rusia în Anglia. Dar mama mea iubea din inimă pământul natal și niciodată nu s-a simțit pe deplin fericită în Anglia.
Noi, copiii ei, dimpotrivă: născuți în Anglia, o iubeam adânc și am păstrat toată viața, săpată în inimă, această iubire. Chiar atunci când copiii ajung, la rândul lor, patrioți înfocați, aceștia nu pot înțelege pe deplin că și mamele lor rămân cu sufletul legat de țara în care s-au născut. Mama, cred dânșii, e a lor și a țării în care i s-au născut copiii, ei nu-și pot închipui trăind vreo altă iubire în inima părinților lor.
Unele lucruri rămân întotdeauna greu de înțeles, de aceea fiecare generație ar trebui să fie îngăduitoare față de cealaltă, părinții față de copii, dar și copiii față de părinți, căci cine poate măsura adâncurile, dorurile, zbuciumul și dezamăgirile inimii omenești.”
Maria, Regina României. Povestea vieții mele, Ed. RAO 2013
S-a bucurat de o copilărie fericită, chiar dacă a crescut prea puțin în preajma tatălui, care era plecat mai mereu cu marina britanică. Era fascinată de frumusețea femeilor, de eleganță, de haine, bijuterii sau flori și iubea caii.
Missy, așa cum o alinta familia, avea părul blond, ondulat și încă din copilărie era recunoscută drept o frumusețe aparte printre apropiații familiei. Unul dintre primii săi admiratori a fost chiar cel care avea să marcheze istoria lumii, ca premier britanic – Winston Churchill, cu doar 1 an mai mare decât principesa Maria.
„Îmi amintesc de o vizită ce ne făcu Winston Churchill, pe atunci un băiețaș. Avea părul roșu, pistrui, era obraznic și arăta un desăvârșit dispreț pentru autoritate. Amândoi aveam unul pentru altul o simpatie ascunsă. La început, nu îndrăzneam s-o arătăm deschis, dar, încetul cu încetul, roșcovanul nostru musafir lepădă orice prefăcătorie, afirmând de față cu martori că se va căsători cu mine când va fi mare!”
Doar că soarta, dar mai ales alianțele politice aveau să i-l aducă în viață pe cel care i-a devenit cu adevărat soț – moștenitorul tronului României, Ferdinand I, pe care regina l-a numit toată viața – Nando.
Despre relația dintre aceștia se spune că a fost mereu dominată de personalitatea reginei Maria, cea care s-a implicat decisiv și în chestiuni politice privind viitorul României.
În 1914 a devenit regină, alături de Ferdinand și a influențat decisiv intrarea României în Primul Război Mondial, în 1916, alături de Antanta, date fiind legăturile sale de sânge cu Anglia și cu Rusia și, mai ales, fiindcă era convinsă de puterea militară a Angliei, pe care o considera invincibilă. Astfel, Ferdinand avea să declare război Austro-Ungariei.
Pe atunci, îi scria vărului său, Regele George al V-lea al Marii Britanii:
„Nu mi-am imaginat vreodată că noi, cei care am copilărit împreună, vom trăi marele război și, într-un fel, vom fi nevoiți să remodelăm fața Europei.”
În timpul Marelui Război a devenit eroină națională, datorită prezenței sale pe front ca soră medicală, alături de soldații răniți, de aici și numele pe care l-a primit apoi: „Mama răniților” sau „Regina soldat”.
Iar în 1919 a participat la Conferința de Pace de la Paris, unde a avut un cuvânt decisiv în formarea României Mari.
În 1922 a fost încoronată, la Alba Iulia, alături de Ferdinand, în cea mai spectaculoasă ceremonie de acest tip, din istoria României.
Întreaga lume auzise de celebra Regină Maria a României, astfel că în august 1924, la doar un an de la apariția primului număr, revista Time i-a dedicat coperta, devenind astfel prima regină din istorie care apare în această ipostază. Doar 5 alte regine au mai apărut ulterior pe această copertă, printre care și Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
Regina Maria a avut 6 copii, printre care Regele Carol al II-lea al României, cel care avea să o și îndepărteze din viața politică, trimițând-o într-un exil mascat la Balcic.
A fost extrem de interesată de educația pe care o primea nepotul său, Mihai I al României și regreta că nu petrece mai mult timp alături de el, dat fiind că acesta se afla mai tot timpul cu mama sa, Regina Elena.
Un filmuleț inedit publicat de British Movietone redă o discuție între Regina Maria și Mihai I, acesta fiind și singurul document în care poate fi auzită vocea reginei.
A iubit pătimaș ca fiică, soră, femeie, mamă și Regină a unei țări pe care a adoptat-o ca și când ar fi fost a ei dintotdeauna.
Regina Maria a fost o personalitate irepetabilă, iar România de azi pare că e mai departe ca oricând de o asemenea figură emblematică, atât în viața politică internațională, cât și în ceea ce privește modestia, dedicarea și eleganța.