foto: facebook Ministerul Culturii
Pe 22 ianuarie, maghiarii sărbătoresc Ziua Culturii Maghiare. Data reprezintă publicarea poeziei „Hymnus” de Kölcsey Ferenc (1823), ale cărei versuri stau la baza imnului național al Ungariei. Cu această ocazia, ministrul Culturii, Andras Demeter, a publicat azi un mesaj pe pagina oficială de facebook a Ministerului Culturii.
“Ziua Culturii Maghiare e mai mult decât o sărbătoare. Este ocazia reafirmării convingerii că ceea ce creăm contează. Că limba în care visăm este, totodată, făuritoare a viitorului. Cultura maghiară din Transilvania nu este un fenomen periferic. Este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. În această zi lǎsǎm nostalgia şi vorbim despre prezent și despre responsabilitatea pe care o incumbă creionarea viitorului.”, a spus Andras Demeter.
Iată mesajul său integral:
“Cultura nu este o costumație de sărbătoare. E ceva ce ar trebui purtat zilnic, nu doar o în cele marcate cu roșu în calendar. Cultura este respirație. Gândire. Ținută interioară. Este acea busolă lăuntrică care arată calea chiar și atunci când toate hărțile rămân albe. Cultura pentru maghiarii din România este, deopotrivă, moștenire și prezent. Trăiește în propoziții rostite, în adevăruri spuse pe scenă, în întrebări ascunse între paginile cărților, în cântece populare care au supraviețuit imperiilor și regimurilor și în comunități care nu au lăsat tăcerea să învingă.
Pentru comunitatea maghiară din România, cultura a fost întotdeauna mai mult decât artă. A fost și este, simultan: identitate, reziliență, dialog și punte. Aici cuvântul are nu doar însemnătate ci şi forță portantă. Cântecul se aude si produce conexiuni. Narațiunea poate genera nostalgie dar, în același timp, responsabilizează. Un cuvânt, o singură propoziție poate schimba traiectoria unei seri. Am învățat asta pe scenă. În căutarea echilibrului, a propriului traseu, am înțeles că, prin cultură. poate fi rezilientă o întreagă comunitate. De aceea, Ziua Culturii Maghiare, e mai mult decât o sărbătoare. Este ocazia reafirmării convingerii că ceea ce creăm contează. Că limba în care visăm este, totodată, făuritoare a viitorului. Cultura maghiară din Transilvania nu este un fenomen periferic. Este epicentru al gândirii, al valorii, al calității umane. În această zi lǎsǎm nostalgia şi vorbim despre prezent și despre responsabilitatea pe care o incumbă creionarea viitorului.
Pentru că în absența culturii nu există comunitate. Și pentru că în absența comunităților nu există viitor.”
Andras Demeter a povestit pentru Cultura la dubă, într-un interviu din octombrie 2025, traseul său politic. Este unul dintre membrii fondatori ai UDMR. În trecut, acesta a fost acuzat că în 1990, pe când era student la Târgu Mureș, ar fi călcat în picioare și ar fi dat foc steagului României, fapte care ar fi dus atunci la reținerea lui de către poliție. Ministrul Culturii a negat acuzațiile în repetate rânduri.
“De ce ați vrut să intrați în politică?
N-am vrut să intru în politică, nici n-am intrat în politică. Am fost la locul potrivit în momentul nepotrivit sau invers, cum vreți să o luați. În decembrie 1989, la un mic cerc de literatură în Târgu Mureș, unde eram student în anul 2, noi, cu câțiva profesori, ne-am apucat și am făcut UDMR-ul. Am fost fondatorii UDMR-ului. Sunt membru fondator UDMR și unul dintre primii vicepreședinți pe probleme de cultură, că eram student la teatru, cel mai tânăr fiind.
Eram vicepreședinte pe județul Mureș al UDMR-ului din decembrie 1989. În momentul în care am intrat pe portalul radioului public, ca președinte director general, mi-am suspendat statutul de membru UDMR.
De la radio am trecut la TVR, am avut statut de producător TV, și nici până astăzi nu mi-am reactivat calitatea de membru cotizant al UDMR, dar trecutul și apartenența nu le neg. (…)
Dacă vreți, puteți să mă întrebați și de steag.
Este adevărat că ați dat foc steagului României?
Nu. Mai multă lume a verificat și nu există niciun fel de constatare, un raport, un referat, o condamnare sau ceva. Este o născocire a unei minți bolnăvicioase, dar făcută cu talent. A pus această amprentă pe fruntea mea când eram încă director la Timișoara.
Știți cine este această persoană?
Da, Ioan Ieremia, fost director al Teatrului Național din Târgu Mureș, pentru simplul fapt că nu am vrut să-i angajez fiul ca regizor la mine la teatru.
Am spus: am post de regizor vacant, dar stagiunea mea e plină, e o singură sală, e ocupat totul, nu am ce să-i dau de lucru. La care mi-a zis: dar nici nu-ți cer să-i dai de lucru, doar să-l plătești. Și am zis: “iertați-mă, sunt prea tânăr să fac astfel de aranjamente.” Aveam 25 de ani atunci, 24 când am luat concursul. Ne-am luat rămas bun și de atunci a început și m-a urmărit toată viața. El a dat în presă acest zvon.”
Interviul integral poate fi citit AICI.
***
Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.
Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.
