134 de ani de la nașterea lui Tonitza, pictorul genial ținut prizonier de război

Nicolae Tonitza s-a născut pe 13 aprilie 1886, la Bârlad. A fost liderul unei generații strălucitoare de pictori români, printre care Theodor Pallady, Iosif Iser, Camil Ressu sau Gheorghe Petrașcu.

Traseul său a fost puternic marcat de traumele de război, luptând pe front la Turtucaia, în Primul Război Mondial, de unde a fost luat prizonier și trimis într-un lagăr din Bulgaria.

După război, data necunoscută, Nicolae Tonitza

Tonitza ajunge în 1906 la Academia de Arte Frumoase din Munchen, dar nu își termină studiile. Călătorește apoi în Italia și Franța și rămâne 2 ani la Paris, unde lucrează într-un atelier din Montparnasse. Arta sa este marcată de impresionism, postimpresionism și expresionism, fiind un deschizător de drumuri pentru generația sa de pictori români. Pictează portrete, peisaje și compoziții, la care adaugă note originale, care îi vor defini stilul.

“Simţeam nevoia organică să mă sui pe acoperişuri ca să văd lucrurile de sus în jos, iar nu invers.”

Nicolae Tonitza

În 1911 se întoarce în țară și termină în 1912 studiile la Școala Națională de Belle-Arte, de unde obține diploma de pictor bisericesc, pictând apoi mai multe biserici din România.

Apoi, ajunge să lucreze ca redactor la publicația Iașul, unde își exprimă ostilitatea față de război și militează pentru neutralitatea țării. Dar în 1916 primește ordin de recrutare și este trimis pe front. În total, 30 de pictori și sculptori români au fost trimiși în Marele Război pentru a ilustra scenele de luptă.

El și colegii săi pictori sunt prinși în luptele de la Turtucaia, unde regimentul lor este distrus. Astfel, ei sunt luați prizonieri și trimiși într-un lagăr din Bulgaria.

Pentru că ofițerul bulgar care îi supraveghea era student la Academia de Arte Frumoase din Sofia, le-a permis prizonierilor pictori să își manifeste arta.

Astfel, Tonitza a realizat peste 1000 de schițe inspirate de viața din lagăr.

Dar comandantul lagărului a descoperit munca acestuia și i-a confiscat aproape toate lucrările. Tonitza a reușit să salveze câteva schițe, care i-au folosit ulterior pentru a realiza picturi inspirate de Marele Război.

Lucrările din lagărul de la Kîrdjali au fost adunate într-o serie intitulată ”Portrete din prizonierat”. Printre ele se află tablourile ”Prizonierii” și ”Doi soldați”, gravurile ”Convoiul de prizonieri”, ”Peisaje din lagăr”, ”Îngroparea unui soldat român”, ”Cei fără înviere”.

Tonitza a petrecut aproximativ 2 ani în prizonierat, fiind eliberat în 1918.

Coadă la pâine, 1920, Nicolae Tonitza

S-a stabilit la București, unde a continuat să picteze, iar în 1924 a expus chiar la Bienala de la Veneția. Ochii mari și rotunzi ai copiilor pe care i-a pictat sunt semnatura inconfundabilă a artei sale, reflectând o melancolie profundă.

Cap de copil, Nicolae Tonitza

“Căci un artist, mai înainte de a produce, contemplă; contemplă timp îndelungat, contemplă cu smerenie natura care-l înconjură; viaţa care se agită în juru-i şi din care el face parte cu tot sufletul şi tot trupul lui.”

Nicolae Tonitza

Din păcate, traumele războiului și-au pus amprenta și pe sănătatea pictorului. A murit la doar 54 de ani, de scleroză multiplă, după numeroase luni de suferință.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *