În urmă cu 100 de ani, la 4 iunie 1920, se încheia oficial, în acte, participarea României la Marele Război al Întregirii Neamului.
Tratatul negociat foarte greu, punea capăt unui război devastator, restabilea pacea și se așeza noile tipare ale existenței statale. Tratatul de pace dintre Puterile Aliate și Asociate și Ungaria constituie un moment de referință atât în istoria Europei Centrale, cât și în istoria noastră.
Tratatul încoronează recunoașterea internațională a desăvârșirii unității naționale a românilor, a creării României Mari.
“Trianon nu a fost „un cadou” al Marilor Puteri pentru România, chiar dacă acestea au avut un rol major în elaborarea și impunerea acceptării lui.
În fapt, atât unitatea națională cât și pacea au fost plătite de români cu un fluviu de sânge și o mare de lacrimi, cu prețul a sute de mii de morți, răniți, orfani și văduve de război și un uriaș efort material.
Ceea ce s-a consemnat în paginile Tratatului de Pace de la Trianon fusese deja decis de națiunea română prin seria de acte cu caracter de referendum din 1918 de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia și a fost impusă cu puterea sacrificiului de pe câmpurile de luptă, combinate cu forța diplomației de a valorifica argumentele istorice și etnice din teren.
Tratatul de Pace cu Ungaria de la Trianon este dovada palpabilă că există un ceas al dreptății în Istorie, chiar dacă el vine după secole de împilare, înjosire și încercări de deznaționalizare.
Contrar a ceea ce se încearcă să se răstălmăcească de către unii, Tratatul de Pace de la Trianon nu constituie un subiect istoric exclusiv dintre România și Ungaria, deoarece el reprezintă piatra de temelie a realităților teritoriale ale întregii Europe Centrală și prin extensie ale Europei în ansamblu, până azi.
Trebuie să reamintim, încă o dată, că prin prevederile acestui tratat au fost stabilite nu numai granițele dintre România și Ungaria, dar și existența Ungariei ca stat național modern, independent, între frontiere stabile, recunoscute pe plan internațional.
De asemenea s-au stabilit graniţele mai multor state din regiunea noastră – Austria, Cehoslovacia și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenită peste câțiva ani – Iugoslavia), precum și frontiera terestră și fluvială dintre România și această din urmă țară.
Ca depozitare principale ale mărturiilor trecutului nostru, Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) și Arhivele Naționale ale României, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, au considerat că au obligația de a prezenta în premieră publicului la 100 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon, un proiect online, Trianon 100. România la Conferința de Pace de la Paris, consacrată rememorării de către contemporanii noștri a unui mare eveniment istoric, cu reverberații până în prezent.
Trianon 100. România la Conferința de Pace de la Paris este un proiect complex, ce cuprinde sute de documente și fotografii de epocă, rod al cercetării în cadrul colecțiilor Muzeului Național de Istorie a României, în Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe și la Arhivele Naționale ale României.
Sunt prezentate fotografiile personalităților ce au făcut parte din spectacolul derulat atât pe scena publică și din culisele diplomației mondiale de la Paris și Londra, din anii 1919 și 1920, acte oficiale, corespondență inedită, memorii depuse de către liderii români la Paris, hărți etnografice ale României de la începutul secolului al XX-lea, dar și acele documentări speciale realizate de experții internaționali, destinate anume pentru uzul Conferinței de Pace de la Paris.
Prin acest proiect on-line, considerăm că documente foarte importante ale istoriei României și ale Europei Centrale vor fi disponibile online, alături de analize istorice, ca parte a unui demers de a realiza o prezentare istorică obiectivă și documentată a Conferinței de Pace de la Paris și a negocierii și semnării Tratatelor de Pace.
Expoziția prezintă și documentele inedite care au stat la baza modului în care a fost aplicat Tratatul de la Trianon, începând cu trasarea celor 448 de km de frontieră dintre cele două state, dar și pentru rezolvarea multitudinii probleme generate de noile realități politice, economice, sociale și umane.” – Ernest Oberlander Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie a României
