Concursul de proiecte de management organizat pentru Teatrul Național ”I.L. Caragiale” din București a fost câștigat de Ada Lupu Hausvater, cu o medie generală de 8.36. Ea va fi primul manager general al TNB, ales prin concurs, după decesul lui Ion Caramitru.

Celălalt finalist, Boris Focșa, a primit 1.47 la proba interviului, iar media finală obținută a fost 4.40.

“Conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, cu modificările și completările ulterioare, este declarat câștigător candidatul care a obținut cea mai mare medie, cu condiția ca aceasta să fie de minimum 7″, a transmis Ministerul Culturii.

Ada Lupu Hausvater, managerul Teatrului Național din Timișoara în ultimii 20 de ani, regizoare de teatru, totodată prima femeie manager al unui teatru național din România, s-a aflat la a 3-a încercare de a deveni liderul Teatrului Național București.

Este singurul candidat care a participat la toate cele trei concursuri organizate de Ministerul Culturii în ultimii 4 ani. Cel din 2022 a fost anulat după retragerea unui membru al comisiei și pentru că oricum niciun candidat nu a fost considerat de către comisie suficient de pregătit. La sfârșitul lui 2025, Ada Lupu a obținut la evaluarea proiectului de management 6.58.

Mandatul său la TNB va fi între 2026 – 2031.

În susținerea proiectului său de management, aceasta a anunțat că prioritate în distribuția spectacolelor vor avea cei 84 de actori angajați pe perioadă nedeterminată, considerând că numărul actual de 97 de colaboratori este prea mare.

Un “teatru de conștiință” condus cu un “management chirurgical”, model pentru societate și cu reprezentativitate internațională – sunt principalele idei care au reieșit din prezentarea sa. Proiectul său prevede și redeschiderea istoricului bar Lăptăria lui Enache, precum și deschiderea unei cafenele cu librărie și a unui magazin de suveniruri.

Aceasta și-a propus în mandatul său 8 turnee internaționale și 20 de turnee naționale, deschiderea teatrului către dramaturgi contemporani și către coproducții internaționale, subtitrarea tuturor spectacolelor în limba engleză și invitarea unor artiști de renume la nivel internațional, precum dramaturgul și regizorul canadian Robert Lepage sau polonezul Krzysztof Warlikowski.

De asemenea, modificarea orelor de începere a spectacolelor, astfel încât spectatorii să aibă timp de socializare în spațiile comerciale ale teatrului, precum și îmbunătățirea acusticii sălilor.

Întrebată de membrii comisiei cum va face rost de fonduri pentru toate acestea, ținând cont de deficitul bugetar, candidata a răspuns că va coopta parteneri strategici/ sponsori, fără să numească punctual pe cineva.

“- Ați putea să ne spuneți care este cel mai mare eșec al carierei dumneavoastră și ce ați învățat din el?

– Nu îmi aduc aminte, încerc să fiu sinceră, nu am fost preocupată de eșecuri, de dezamăgiri, am fost concentrată pentru a face totul să meargă, alături de echipă”

“-Ce veți face pentru profesionalizarea tehnicienilor din TNB, mulți dintre ei cu studii medii?

– Vor trebui să facă cursuri de formare, să-i profesionalizăm specific, să fie actualizată experiența de muncă.

– Aveți în minte niște școli sau cadre de formare?

– Trebuie să existe. Ce putem face noi sunt ateliere de pregătire, vom solicita INCFC să facă cursuri de acreditare.”

Întrebată dacă are un plan pentru atragerea fondurilor europene, aceasta a zis că în prezent nu se poate aplica la nimic, ci doar din 2027. Un membru al comisiei a contrazis-o: “sunt deja câteva programe de finanțare deschise acum, în 2026, perfecte pentru teatre”.

Din comisia de evaluare au făcut parte: Carmen Croitoru, directorul INCFC, Theo Herghelegiu, regizoare, Adrian Găzdaru, actor, fost manager al Teatrului Excelsior, Hunor Horvath, manager al Teatrului Maghiar din Timișoara, Vava Ștefanescu, managerul Centrului Național al Dansului București și Ludmila Patlanjogu, critic de teatru.

Contracandidatul său, Boris Focșa, fost ministru al Culturii în Moldova, care a șocat membrii comisiei cu prestația sa, a fost notat cu 1.47 la proba interviului.

Cum a arătat proba interviului – AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ada Lupu Hausvater este noul manager al Teatrului Național “I.L. Caragiale” din București appeared first on Cultura la dubă.

În acest context, Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură cere într-un comunicat de presă anularea concursului din cauza “condițiilor de participare care încalcă legea”, precum și a “constituirii nelegale a comisiei de concurs“. De asemenea, federația susține că există suspiciuni privind nerespectarea condițiilor de către unul dintre candidați. Sindicaliștii au trimis și o sesizare oficială către minister, în acest sens.

Reamintim că, după concursul încheiat la sfârșitul anului trecut fără ca vreun candidat să fi primit nota de calificare pentru proba interviului, Ministerul Culturii a schimbat în premieră condițiile de participare, astfel încât doi dintre foștii candidați, veniți de mediul independent, nu au mai putut participa. Ministerul a impus o experiență de minimum 10 ani exclusiv în conducerea unor instituții publice (nu și private) de cultură, ori 5 ani experiență de management într-o instituție publică + master specializat de management cultural.

***

“COMUNICAT Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură
privind modul de organizare și desfășurare a concursului de proiecte de management pentru Teatrului Național „I.L. Caragiale” București

Federația semnalează public neregulile concursului și subliniază importanța unor proceduri de selecție corespunzătoare, având în vedere existența unor cazuri soluționate de instanțele de judecată, în care manageri au ajuns în funcții în urma unor concursuri netransparente, organizate cu încălcarea legii și cu comisii constituite nelegal.

I. Stabilirea condiției de pregătire sau experiență în managementul unei instituții publice cu încălcarea art. 3 lit. d) din OUG 189/2008

Ministerul Culturii încalcă normele privind participarea la un concurs de proiecte de management, deoarece legislația incidentă prevede caracterul alternativ al condiției experienței sau pregătirii în management, nu concomitent. Astfel, prin stabilirea pe website-ul ministerului, a experienței în management, „dobândită prin exercitarea funcției de manager al unei/unor instituții publice de cultură, pentru o perioadă de (i) cel puțin 10 ani sau de (ii) cel puțin 5 ani, în cazul în care candidatul a absolvit cu diplomă un program de studii universitare de master în specializarea Management cultural”, este restrâns nelegal accesul candidaților care se subscriu primei teze a criteriului prevăzut la art. 3 lit. d): „întrunește condițiile de pregătire în management”, eligibilitatea fiind dependentă neapărat și de deținerea unui număr de ani experiență, încălcându-se caracterul alternativ al normei. De altfel, sintagma dobândită prin exercitarea funcției de manager al unei/unor instituții publice de cultură, adaugă la lege, prin limitarea candidaturilor doar la experiența în sfera publică, ipoteză pe care actul normativ nu o prevede, făcând referire la managementul oricărei entități juridice. Efectele unei astfel de abordări conduc din start la excluderea unor categorii de candidați.
Deși acest caz al concursului pentru Teatrul Național din București pare unul izolat, el poate reprezenta un model nedorit care să se instaureze și pentru alte instituții culturale, fiind un precedent de natură să afecteze încrederea în imparțialitatea procesului de selecție.

II. Neconformitatea comisiei de evaluare

Art. 16 alin. (2) al OUG 189/2008 impune ca membrii comisiei să fie „specialiști în domeniul de activitate al instituției”. După ce candidații respinși la concursul din 2025 au fost invitați în calitate de evaluatori (o premieră în domeniu), avem acum cooptați membri care conform datelor puse la dispoziție de minister, nu dețin studii în domeniul de activitate al instituției.
Totodată, există o disproporție între cerința de experiență de 10 ani în management impusă candidaților și lipsa unei experiențe similare în rândul evaluatorilor, fapt ce afectează competența evaluării proiectelor de management din punct de vedere financiar și administrativ.
Chiar dacă legea nu prevede obligativitatea deținerii experienței manageriale pentru membrii comisiei, regulamentul dispune obligatoriu cunoașterea de către aceștia a legislației incidente din dreptul public. Survine astfel întrebarea: realizează Ministerul Culturii o verificare a cunoașterii acestei legislații de către evaluatori? Sau avem pretenția de la candidați să cunoască mai mult de 20 de legi, dar nu și de la cei care-i evaluează?

În concluzie, există suspiciuni întemeiate că în componența comisiei există doi membri care nu dețin experiență în managementul unor instituții publice de complexitatea T.N.B și cel puțin un membru care nu deține studii în domeniul de activitate al unui teatru dramatic conform art. 16 din OUG 189/2008.

III. Suspicionarea neîndeplinirii criteriilor de eligibilitate de către anumiți candidați

Admiterea în a doua etapă, a unui candidat care deține studii universitare absolvite cu diplomă de licență și experiența managerială într-o instituție publică dintr-un stat non-UE, este susceptibilă de a nu fi conformă datorită lipsei echivalării legale.
Însă, chiar și dacă suspiciunile organizației nu sunt confirmate, întreaga procedură rămâne marcată de contradicția declarațiilor Ministrului Culturii din ianuarie 2026 din cadrul unui interviu:
D.C.: Așadar, înainte de a candida la TNB, ar trebui să conducă mai întâi un teatru din țară pentru a dobândi experiența managerială?
D.A.: […] Sunt câteva țări în Uniunea Europeană care au teatre guvernate de dreptul public. Oricine a condus un teatru în Slovenia, în Slovacia, în Ungaria, în țările acestea post-socialiste, pentru că acolo sunt instituții publice de cultură guvernate de dreptul public, atunci aceștia sunt eligibili. Chiar dacă legislația națională românească diferă ușor în anumite zone, dar tot drept public este și experiența respectivă, fiind un stat membru al UE, este absolut acceptabilă […].

Există suspiciuni că studiile unuia dintre candidați au fost dobândite în Republica Moldova (stat non-UE), motiv pentru care este întemeiată și necesară verificarea existenței actului oficial de echivalare emis de C.N.R.E.D., la momentul depunerii dosarului și comunicarea lui publică. De asemenea, în lipsa unor documente depuse la dosar, care să ateste că instituțiile conduse de respectivul candidat în Republica Moldova corespund definiției juridice de „instituție publică de cultură” conform legislației române, nici condiția experienței în management nu este cert îndeplinită.

Astfel dacă aceste documente nu există, prin admiterea în mod nejustificat a unei candidaturi care nu îndeplinește criteriile de eligibilitate, comisia/secretariatul a încălcat legislația, reprezentând un viciu de procedură care conduce la nulitatea etapelor ulterioare.

IV. Solicitări

• Verificarea de urgență a legalității întregului concurs, inclusiv a constituirii comisiei de concurs și a eligibilității candidaturilor;
• Anularea procedurii de concurs, ca urmare a constatării stabilirii condițiilor de participare cu încălcarea legislației, a constituirii nelegale a comisiei de concurs, a admiterii unui candidat neeligibil, care au viciat întregul proces de selecție, afectând rezultatul și conformitatea desfășurării concursului;
• Reluarea procedurii de concurs cu respectarea condițiilor impuse de art. 3 lit. d) din OUG 189/2008 și desemnarea unei comisii care să îndeplinească criteriile de expertiză în specialitate și, prin similitudine, în management.
  Aceste solicitări sunt formulate în interesul colectiv al actorilor și al breslei culturale, în vederea asigurării respectării prevederilor legale și garantării unui proces corect de selecție al managementului celui mai mare teatru din România.
  De asemenea Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură a înștiințat astăzi ministerul, printr-o sesizare, despre viciile de natură să afecte procedura de concurs.” – se arată în comunicatul transmis de Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură

***

The post Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură cere anularea concursului pentru managementul TNB. Azi are loc proba interviului appeared first on Cultura la dubă.

După cum Cultura la dubă a anunțat aici, ministrul Andras Demeter și-ar fi dorit o comisie alcătuită din 9 membri, iar în acest sens a invitat în comisie foștii candidați la concursurile TNB. Cei mai mulți dintre aceștia au declinat invitația. Doar Adrian Găzdaru, fost candidat în 2022, a acceptat-o.

Adrian Găzdaru a condus Teatrul Excelsior între 2014 și 2022, iar la finalul ultimului său mandat a primit la evaluare nota 7,18, astfel că postul său a fost scos la concurs. Acesta s-a remarcat cu producția spectacolului Vlaicu Vodă – cel mai scump spectacol organizat vreodată în București, care a costat 430.000 de euro – în mandatul Gabrielei Firea. Primăria Capitalei, în mandatul lui Nicușor Dan, a descoperit că Teatrul Excelsior a depozitat decorurile în valoare de 5 milioane de lei într-un depozit, unde din 2018 până în 2022 a plătit lunar 6000 de euro/ lună, adică peste 240.000 de euro.

Tot în anul centenarului, Teatrul Excelsior a produs și spectacolul Toți K1 pentru România – Unirea, Visul unei Națiuni, alături de Nicolae Furdui Iancu, Paula Seling, Proiect K1, Tuan, Iuliana Tudor, Mihaela Rădescu, Vlad Rădescu, Sorin Francu, Daniel Lazăr și grupul Crai Nou. Acesta a costat Primăria Capitalei 125.000 de euro.

După ce a pierdut postul de la Excelsior, Adrian Găzdaru a candidat la conducerea Teatrului Național București. Concursul din 2022 a fost, însă, anulat de ministrul Lucian Romașcanu, după retragerea unui membru al comisiei și pentru că oricum niciun proiect nu s-ar fi ridicat la nivelul așteptărilor, potrivit declarațiilor ministrului.

Vava Ștefănescu este managerul Centrului Național al Dansului București și una dintre cele mai respectate personalități din lumea dansului contemporan. Recent, aceasta a anunțat că Ministerul Culturii, în mandatul Ralucăi Turcan, a cedat Sala Omnia, promisă pentru CNDB, Ministerului de Interne. Reprezentanții CNDB s-au întâlnit cu ministrul Andras Demeter pentru a-l convinge să încerce remedierea situației, însă aceasta i-a anunțat că “Este un vis pierdut. Putem să aprindem lumânări, să depunem coroane – ține de trecut”. Ministerul le-a promis, însă, că va încerca să identifice pentru CNDB un posibil alt spațiu.

Theo Herghelegiu este regizoare, unul dintre fondatorii Teatrului Arca și, potrivit Ministerului Culturii, prima fondatoare a unei companii independente – Teatrul Inexistent. Este regizoarea singurului spectacol în care ministrul Culturii, Andras Demeter, joacă în rol principal – Peștele balon, la Teatrul de Artă București.

Hunor Horváth este manager interimar al Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara, instituție pe care Andras Demeter a condus-o în trecut. A studiat artele spectacolului în Germania, Elveția, Austria și România și a colaborat ca regizor cu Teatrul Radu Stanca din Sibiu, unde a condus secția de germană.

Ludmila Patlanjoglu este teatrolog și critic de teatru și coordonatoare de doctorate la UNATC. Este președinte onorific al secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT) și a fost directoarea Festivalului Național de Teatru.

Al 6-lea membru nu a fost de acord să-și dezvăluie identitatea.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice

The post Adrian Găzdaru, Vava Ștefănescu, Ludmila Patlanjoglu, Theo Herghelegiu și Hunor Horváth vor face parte din comisia de evaluare a noului manager al TNB appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit ministrului Culturii, doi candidați și-au depus dosarele și au rămas în competiție pentru managementul Teatrului Național București, deschis de Ministerul Culturii în luna ianuarie 2026. După încheierea etapei de înscrieri, Andras Demeter a lansat pe pagina sa oficială de facebook o invitație către foștii candidați la ultimele concursuri, de a face parte din comisia de evaluare.

Candidații care au participat la ultimul concurs au fost Alexandra Badea, Ada Lupu Hausvater și Radu Popescu, iar cei care au participat la penultimul concurs au fost, potrivit surselor Cultura la dubă, Mircea Rusu, actor și fost director interimar al TNB, Liviu Lucaci, rectorul UNATC, Adrian Găzdaru, actor, fost manager general al Teatrului Excelsior, înlăturat la finalul celor 4 ani de mandat după ce a primit nota 7.18, Ada Lupu Hausvater, regizoare și manager general al Teatrului Național din Timișoara din 2005 până în prezent și Andrei Grosu, regizor și co-fondator al teatrului independent Unteatru.

“Cred că cea mai incontestabilă componență a acestei comisii este una care să-i includă pe toți sau pe cât mai mulți dintre cei care au candidat pentru postul de manager al TNB la ultimele concursuri. De ce? Fiindcă acești oameni prezintă un avantaj important: au parcurs și au analizat cu extremă atenție caietul de sarcini și obiective, au muncit să scrie proiecte adecvate acestor cerințe, s-au pregătit pentru interviurile care nu au mai avut loc, și-au asumat o viziune prin care să facă bine instituției, așa cum fiecare a considerat că e necesar, potrivit, ideal, realist etc.

În plus, ei sunt niște specialiști în domeniu foarte diferiți ca experiență și ca areal de concepție managerială; sunt personalități distincte, tipologii foarte variate ca viziune și ca abordare artistică.”, a scris ministrul Culturii.

La ultimul concurs organizat de Ministerul Culturii la sfârșitul anului 2025, niciun candidat nu s-a calificat la proba interviului. Iar precedentul, organizat în mandatul lui Lucian Romașcanu, a fost anulat după retragerea unui membru al comisie, dar și pentru că „În urma evaluării proiectelor de management, comisia în integralitatea sa a constatat o calitate generală care este sub ceea ce ar trebui să reprezinte un document ce stă la baza conducerii teatrului fanion al României pentru următorii cinci ani.” – Lucian Romașcanu, 2022.

Am întrebat mai mulți foști candidați cum comentează invitația ministrului Demeter și dacă o vor accepta. Iată ce răspunsuri am primit:

Alexandra Badea: “Am refuzat invitația de a face parte din comisie în primul rând pentru că, prin restricțiile impuse în condițiile de participare, cu rezultatul previzibil obținut (2 candidați), ministrul a demonstrat că nu își dorește să dea cu adevărat o șansă TNB-ului de a avea cel mai potrivit manager și de a produce o schimbare reală. Eu nu mai am încredere în instituția pe care o conduce și nu vreau să validez acest concurs, a cărui credibilitate este afectată.”

Radu Popescu: “Am primit invitația de la domnul ministru și am refuzat-o. Cred ca în teorie ar fi putut fi o idee bună, daca în practică nu e o dovadă de cinism. Nu poți invita să judece viitorul manager al Teatrului Național persoane pe care nu le consideri apte să candideze la această funcție. Sunt o persoană neconflictuală și care am acordat întotdeauna, tuturor, prezumția de bună credință, dar această prezumție s-a pierdut în momentul în care, de la o ediție la alta a concursului, au fost modificate condițiile în asa fel încât candidații care au deranjat anterior să nu mai poată candida. Ministerul Culturii ar trebui să fie al oamenilor de cultură și pentru ei, nu oglinda unor orgolii personale.”

Liviu Lucaci: “În unele zile din perioada evaluării, nu voi fi în București. În cazul meu, nu se pune problema participării.

Iată și mesajul integral al ministrului Andras Demeter:

“TNB-ul are o lungă istorie, plină de evenimente, unele de glorie, altele traumatizante, dacă e să ne amintim doar de bombardamentul din august 44, care a distrus clădirea de pe Calea Victoriei. În timp, instituția a schimbat edificii, a schimbat denumiri oficiale, a schimbat directori. În ultimele trei decenii a încercat și a reușit să-și schimbe mantaua cenușie pe care 50 de ani de comunism i-au lăsat-o pe umeri. Dar asta nu înseamnă c-a înaintat lin și fără obstacole. Că s-a oprit din transformări. Nu. In ultimii ani, aceste turbioane de schimbare au băgat-o într-un malaxor al provizoratului și al dezechilibrului, complet nemeritat pentru Prima Scenă a țării.

Acum ne aflăm în proximitatea unui nou concurs pentru postul de manager TNB. Concurs al cărui rezultat final sperăm să așeze teatrul în normalitate, în armonie internă și în cea mai bună rezonanță posibilă cu publicul său. Concurs pentru care, la încheierea perioadei de înscriere, au fost depuse două candidaturi.

Mă gândesc la soarta acestei instituții și mă preocupă cât se poate de serios felul în care ea își va găsi și forța, dar și echilibrul pentru a merge mai departe la capacitate maximă și cu multe triumfuri în portofoliu.

Și mă mai gândesc la ceva: la cea mai eficientă soluție posibilă pentru comisia de evaluare, cea care va decide conform regulilor și atribuțiilor legale, următorul manager. Iar în acest sens, cred că cea mai incontestabilă componență a acestei comisii este una care să-i includă pe toți, sau pe cât mai mulți dintre cei care au candidat pentru postul de manager al TNB la ultimele concursuri. De ce? Fiindcă acești oameni prezintă un avantaj important: au parcurs și au analizat cu extremă atenție caietul de sarcini și obiective, au muncit să scrie proiecte adecvate acestor cerințe, s-au pregătit pentru interviurile care nu au mai avut loc, și-au asumat o viziune prin care să facă bine instituției, așa cum fiecare a considerat că e necesar, potrivit, ideal, realist etc. În plus, ei sunt niște specialiști în domeniu foarte diferiți ca experiență și ca areal de concepție managerială; sunt personalități distincte, tipologii foarte variate ca viziune și ca abordare artistică.

Tocmai de aceea, le voi lansa invitația de a veni în această comisie. Intenționăm ca ea să includă nouă membri, iar celor trei reprezentanți ai autorității, dorim să li se alăture foștii candidați, în calitate de specialiști.

Mizez pe obiectivitatea și exigența lor în procesul de evaluare, în măsura în care dau credit total respectului, generozității profesionale și preocupării lor față de viitorul TNB.” – a postat ministrul Andras Demeter pe pagina sa oficială de facebook.

Criticul de teatru Cristina Modreanu a comentat la rândul său invitația ministrului:

“Nu mă îndoiesc că ministrul chiar se gândește la ce să facă acum cu TNB. Mai exact acum, că nu mai are nimeni încredere să participe și/sau să evalueze proiectele înscrise. Condițiile puse la a treia încercare – în special cei 10 ani de experiență ca manager într-o instituție publică de cultură – au redus plaja de candidaturi posibile, așadar nu e de mirare că s-au înscris doar doi candidați. Aceeași condiție pe mine m-a făcut să refuz invitația de a face parte din comisia de evaluare și sunt sigură că au fost mulți alții în aceeași situație. Chiar cred că e o condiție care închide porți și reduce orizontul, în loc să-l deschidă.

Așa cum cred că ideea de a alcătui comisia de evaluare din foști candidați pentru acest post este, în cel mai bun caz, excentrică, dar nu poate reprezenta un câștig pentru instituție. O spun pentru că am citit toate proiectele depuse până acum și majoritatea autorilor nu au, din păcate, viziunea necesară pentru a evalua alți candidați (iar cei care aveau ar fi trebuit să rămână în cursă, nu văd cum ar mai accepta acum să schimbe poziția).

Cel mai înțelept ar fi ca ministrul să recunoască deschis că noile condiții nu au fost o idee bună – o greșeală recunoscută e pe jumătate iertată – și să redeschidă concursul pentru cât mai multe candidaturi. Actorii și publicul Naționalului o merită.”, a scris Cristina Modreanu pe pagina sa de facebook.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice

The post Andras Demeter invită foștii candidați la managementul TNB, eliminați pentru note slabe, să fie parte din comisia de evaluare a noului concurs appeared first on Cultura la dubă.

Andrei Șerban, unul dintre cei mai importanți regizori de teatru români, semnează un editorial pentru Cultura la dubă pe tema concursului de management al Teatrului Național București.

“Ce fel de comisie pentru concursul de management al TNB ar fi ideală? Nu am un răspuns edificator. În multe teatre din lume în care am lucrat – fie la New York, Londra, Paris sau, mai aproape, la Budapesta, managerii erau numiți pe criterii politice sau artistice. Eu însumi, în singura funcție directorială pe care am deținut-o, am fost numit de ministrul Culturii de atunci, Andrei Pleșu.

Am auzit că Ion Caramitru a fost cel care a adus ideea concursului pentru TNB, după ce au existat numiri considerate extrem de arbitrare, părtinitoare sau direct necinstite. Din păcate, nici concursurile nu au rezolvat problema, nu au convins vreodată. Asta nu înseamnă că pledez pentru numiri, ci pentru concursuri corecte. În realitate, însă, ele nu sunt niciodată corecte, fiindcă în spatele lor e o autoritate care decide din umbră.

Nu cred că s-ar putea obține adeziunea generală, nici măcar cea a majorității, dar dacă membrii comisiei ar fi persoane cu competențe dovedite și cu discernământ în domeniul teatrului și al managementului teatral, cred că s-ar putea crea un curent favorabil, cel puțin.

Ministrul Culturii alege acum membrii comisiei. Este poate prea restrictiv. Dacă propunerile ar veni din mai multe surse ar fi șanse pentru o mai mare acceptabilitate.  E greu ca un singur om să inspire încredere în cinstea, inteligența, gustul și capacitatea sa, decât dacă el însuși ar fi un André Malraux sau, la noi, un Pleșu (nu pentru că m-a numit pe mine!). 

Ar fi capabil actualul ministru Andras Demeter să ne surprindă în bine? Avem urgent nevoie de surprize bune, că s-au adunat destule catastrofale. E important să fie aleasă o comisie  “la crème de la crème”, o elită de personalități (scuze progresiștilor) care, chiar în dezacord, să fie deschise și să lucreze ca o echipă. Ar fi oare posibil ca acest miracol să aibă loc?

Până azi, George Călin a fost managerul interimar al TNB, dar a demisionat și țin să-l felicit că a reușit să se concentreze pe calitatea și valoarea artistică a producțiilor, după mult timp în care acest cuvânt “calitate” dispăruse cu desăvârșire.

În ceea ce mă privește, îi sunt recunoscător și pentru că a fost singurul care m-a invitat să revin să lucrez la Național după o absență de peste 30 de ani.

Eu demisionasem atunci pentru că eforturile de a revitaliza instituția erau înăbușite din toate părțile. Azi am, totuși, speranța că lucrurile se pot mișca. Pe mine George Călin m-a convins că are capacitatea de a fi un foarte bun manager. Sper că se va prezenta la următorul concurs, dacă e adevărat că data viitoare comisia va fi serios aleasă, fără aceleași suspiciuni că totul e iar aranjat dinainte sau că va fi, de fapt, aceeași farsă fără umor.”

***

Andrei Șerban este unul dintre cei mai importanți regizori din istoria teatrului românesc și totodată o personalitate de calibru la nivel internațional. După Revoluția din 1989, a devenit primul director al Teatrului Național București într-o Românie proaspăt eliberată de sub regimul comunist.

Cu o carieră excepțională în America, Europa și Japonia, Andrei Șerban revenea atunci acasă, după o lungă perioadă în care arta a fost permanent cenzurată. Era prima dată când un regizor cunoscut ca fiind un rebel al teatrului, avea libertate artistică deplină.

A montat la TNB Trilogia Antică – Medeea, Troienele și Electra, spectacole ce au reprezentat cu adevărat un șoc cultural față de ceea ce erau obișnuiți spectatorii bucureșteni să vadă.

A plecat în 1993, după doar 3 ani, dezamăgit de urmele comunismului rămase în sistemul de funcționare a teatrului și de atitudinea unor actori care „își cereau drepturi feudale cu pretenții total egoiste.”

32 de ani mai târziu de la ultima sa montare la TNB, Andrei Șerban a revenit anul trecut ca regizor la Național, cu spectacolul Mary Stuart, care a primit ulterior 7 nominalizări la Premiile UNITER.

Ministerul Culturii va organiza un nou concurs pentru managementul Teatrului Național București pe 19 ianuarie 2026, după ce ultimul nu a avut finalitate. Cultura la dubă a scris pe larg AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Andrei Șerban: “La viitorul concurs TNB e important să fie aleasă o comisie “crème de la crème”, o elită.” appeared first on Cultura la dubă.

Adrian Titieni va prelua mandatul pe 1 ianuarie 2026. Conform legii, interimatul ar trebui să dureze 120 de zile, iar ministerul Culturii să organizeze un concurs public pentru postul de manager general.

Anunțul ministrului a fost făcut la începutul dezbaterii publice organizate azi, pe tema concursului de management organizat pentru TNB.

Actorul Adrian Titieni, fost rector al UNATC, a ocupat funcția de manager interimar al Teatrului Odeon, după ce Dorina Lazăr, în vârstă de 82 de ani, își încheiase mandatul pe 31 august 2023.

Adrian Titieni este actor angajat al Teatrului Odeon din anul 2017. Are 62 de ani, iar pe lângă cariera de succes în teatru și film, este unul dintre cei mai apreciați profesori români, specializați în Arta actorului.

În 2013 a fondat Școala de duminică a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, din 2016 a devenit profesor asociat la Universitatea București, iar din 2019 predă și la Universitatea „Ovidius” din Constanța.

Este membru fondator și vicepreședinte al Fundaţiei Române pentru Educaţie şi Educatori începând cu anul 1999. Între 2007 și 2008 a fost Consilier al Primului Ministru pe Probleme de Educație și Cultură, iar între 1996 și 1997, Consilier în cadrul Departamentului de Relaţii Publice, la Administrația Prezidențială.

În 2004 a primit de la Președintele României Medalia „Meritul pentru Învăţământ” clasa I, „pentru abnegația şi devotamentul puse în slujba învățământului românesc, pentru contribuția deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice”.

George Călin a declarat la finalul mandatului său:

“După o perioadă în care am avut onoarea de a asigura interimatul conducerii Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, am decis, în mod unilateral, să închei acest mandat, din considerente personale, la finalul acestui an.

L-am informat pe ministrul Culturii, domnul Demeter Andras, în cadrul unei întâlniri, încă de acum o săptămână, asupra acestei decizii și a calendarului în care ea poate fi pusă în aplicare, astfel încât activitatea instituției să continue fără sincope.

Le mulțumesc colegilor mei — artiști, tehnicieni, personal administrativ, colaboratori — pentru profesionalismul și seriozitatea cu care își fac datoria. Mulțumesc publicului TNB pentru prezență și încredere, precum și partenerilor care au sprijinit proiectele teatrului în această etapă.

Iubesc Teatrul Național și rămân profund atașat de această instituție. Sunt convins că TNB va fi susținut în perioada următoare de cele mai bune decizii și intenții și că își va continua parcursul cu aceeași forță artistică și responsabilitate față de public.

Predau mandatul cu respect față de instituție și cu deplină încredere în echipa TNB. Noului manager intermar îi doresc mult succes și multă putere de muncă!”.

Noul concurs public pentru managementul Teatrului Național București va fi lansat pe 19 ianuarie 2026 și va avea o perioadă de 45 de zile dedicată elaborării proiectelor și depunerii candidaturilor.

Procedura de evaluare ar putea până la începutul lunii aprilie, potrivit ministrului Andras Demeter. Acesta a anunțat, de asemenea, că de acum încolo, la toate concursurile, candidații vor avea obligativitatea de a-și da acordul scris pentru publicarea ulterioară a proiectelor lor de management.

La concursul anterior s-au înscris trei candidați: Alexandra Badea, Ada Lupu Hausvater și Radu Popescu. Niciunul dintre ei nu a primit nota de calificare la proba interviului. Cultura la dubă a scris despre acest caz AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Adrian Titieni este noul manager interimar al Teatrului Național București appeared first on Cultura la dubă.

Niciun candidat nu a obținut nota de trecere la concursul de management organizat de Ministerul Culturii pentru Teatrul Național din București. Din 4 dosare depuse, doar 3 au fost admise din punct de vedere administrativ, iar toate cele 3 au primit la evaluare sub 7, media minimă necesară pentru calificarea la proba interviului.

Deși ministerul nu a făcut (încă) publică lista cu numele candidaților, întreaga breaslă știe deja care au fost aceștia: Alexandra Badea – dramaturgă și regizoare, fondatoarea unor companii de teatru independente în Franța, Ada Lupu Hausvater, regizoare și managerul Teatrului Național din Timișoara în ultimii 20 de ani, și Radu Popescu, regizor și cofondator al teatrului independent Apropo, fondat în 2018 în cartierul Pipera.

Acest concurs, încheiat fără să-și atingă scopul, nu este o excepție. În ultimele 3 luni, pe același model, au fost închise și concursurile de la Opera Națională Iași – de două ori consecutiv și Muzeul Național de Istorie a României, deși în competiție au intrat specialiști cu o vastă experiență în domeniu. La Muzeul Național Brukenthal s-a ajuns în situația de a fi schimbată comisia, fiindcă au existat diferențe de notare mai mari de 2 puncte.

La Opera Maghiară din Cluj-Napoca, în schimb, unicul candidat, care este și actualul manager – Iuliu Szép, a obținut o notă favorabilă – 8.89 – și va participa mâine la proba interviului. De asemenea, la Muzeul Național de Artă a României a existat un câștigător în urmă cu o lună – Ervin Kesler.

Oamenii de cultură, fie participanți la concursuri, fie simpli spectatori, ridică semne de întrebare în spațiul public cu privire la credibilitatea organizatorului – Ministerul Culturii. De exemplu, specialiștii din muzee sunt nemulțumiți că în cazul competiției pentru TNB a fost publicată componența comisiei, iar la toate celelalte concursuri ea a rămas anonimă. Azi, în urmă cu scurt timp, ministerul a publicat și comisiile pentru concursurile ARTEXIM, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași și Opera Maghiară.

Federaţia CulturMedia i-a cerut recent demisia ministrului Andras Demeter. Acesta spune că rezultatele concursurilor sunt strict decizia comisiilor formate din specialiști.

Vă prezentăm mai jos cazul Teatrului Național din București. Zilele următoare vom publica partea a ll-a a materialului.

***

Ministrul Andras Demeter și-a asumat încă de la preluarea mandatului că va organiza toate concursurile mult amânate în ultimii ani, pentru ocuparea posturilor de manager în instituțiile de cultură din subordinea ministerului.

Și s-a ținut de promisiune.

Doar că prin rezultatele lor, ministerul nu doar că nu și-a atins obiectivul – eliminarea interimatelor și intrarea în legalitate a managerilor, prin concurs, ci a stârnit critici puternice și îndoieli.

La TNB, ultimul concurs, organizat în urmă cu 2 ani și jumătate de ministrul Lucian Romașcanu, a fost anulat după ce unul dintre membrii comisiei s-a retras cu doar o zi înainte de proba interviului. Ministrul Romașcanu a declarat ulterior că niciun proiect depus nu se ridica la înălțimea Teatrului Național din București. Aseară, Ministerul Culturii a publicat rezultatele noului concurs, organizat de Andras Demeter. Nicio notă nu a fost suficient de mare pentru trecerea la etapa a ll-a, cea a interviului.

Alexandra Badea, laureată a Marelui Premiu al Academiei Franceze pentru întreaga activitate în teatru, a primit nota 6.83.

Ada Lupu Hausvater, prima femeie manager al unui teatru național din România – care conduce de 20 de ani Naționalul din Timișoara, a fost notată cu 6.58. Ea se află la a doua încercare, după concursul din 2022.

Iar regizorul Radu Popescu, cofondatorul Teatrului Apropo, a primit nota 5.74.

Din comisia de evaluare au făcut parte: Alexandru Boureanu – managerul Teatrului Național din Craiova, Constantin Chiriac – managerul Teatrului Radu Stanca din Sibiu, Răzvan-Ioan Dincă – regizor de operă, fost președinte Radioului Public, Florin Estefan – managerul Operei Naționale din Cluj-Napoca, Ștefan Iordănescu – regizor, Anna Maria Popa – managerul Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, Erwin Șimșensohn – managerul Teatrului din Constanța, Vasile Șirli – compozitor și Marinela Țepuș – teatrolog.

Am stat de vorbă cu cei trei candidați, cu ministrul Culturii și cu câțiva dintre membrii comisiei. Doi dintre evaluatori, Ștefan Iordănescu și Marinela Țepuș, au declarat pentru Cultura la dubă că ei au militat în fața colegilor de comisie să treacă la etapa interviurilor, însă, în urma negocierii notelor, mediile finale au fost sub 7.

Potrivit regulamentului, dacă între două note există diferență mai mare de 2 puncte, cei doi evaluatori discută și încearcă să echilibreze diferența. Dacă nu ajung la un acord, se schimbă componența comisiei, iar noua comisie va evalua aceleași proiecte. În cazul de la Muzeul Brukenthal, acest lucru s-a întâmplat, iar comisia urmează să fie schimbată. La TNB, în schimb, în urma negocierilor, diferența de peste 2 puncte s-a micșorat.

“Unii dintre noi am considerat că ar fi mai bine să ajungem la etapa a doua, la faza de interviu și acolo să se decidă dacă cineva merită sau nu. Pentru că îi mai dai o șansă candidatului respectiv să-și susțină proiectul. În proiect, unde lucrurile nu erau foarte bine punctate la fiecare dintre ei, ei aveau șansa să și le susțină. Adică să le facă mai credibile, să le înțeleagă mai bine toată lumea. Dar majoritatea membrilor comisiei au considerat că proiectele nu sunt suficient de bune și au argumentat asta. Pentru fiecare notă pe care am dat-o există justificarea scrisă – de ce s-au dat numai două puncte din cinci sau trei din patru.

Dacă erați pentru trecerea la proba interviului, să înțeleg că ați dat notă peste șapte, corect?

Da, am dat notă peste șapte.

Și ce s-a întâmplat cu diferențele mai mari de două puncte?

Am făcut iar o ședință în care a trebuit să refacem toate grilele dacă consideram că nu trebuie să fie mai mari de două puncte. Și atunci ne-am mai aliniat.

Dar exista și posibilitatea, de exemplu, ca la Muzeul Brukenthal, unde e concurs în desfășurare, să se schimbe comisia.  

Da, ei nu s-au înțeles. Exista și posibilitatea asta să ne înțelegem. Noi toți am hotărât să ne încadrăm în cele două puncte.

Iar mi s-a părut foarte interesant că majoritatea, nu totalitatea, dar majoritatea zdrobitoare a comisiei, indiferent dacă a dat note mai mari sau mai mici, a menținut topul ăsta, adică TNB 3 (n.r. Alexandra Badea)-TNB 4 (n.r. Ada Lupu Hausvater) – TNB 2 (n.r. Radu Popescu).

Deci totuși a fost un gând comun. Bine, noi ne-am și vorbit între noi, adică am analizat, am verificat punctele tari, punctele slabe la fiecare proiect și vă zic, majoritatea zdrobitoare a cam fost de aceeași părere.

Problema la evaluare e relativ simplă. De unde pleci cu evaluarea? De la ce nivel pleci? Poți să pleci de la nivelul 0, de la nivelul de bază, adică dacă sunt aiureli foarte mari, ca să zic așa, să nu dai niciun punct, sau poți să pleci de la nivelul 1. Sau de la nivelul 2. Majoritatea a considerat că trebuie să se plece de la un nivel de jos.

Adică să se obțină foarte greu punctele.

Da, să se obțină foarte cinstit.

Unor candidați le-au lipsit puține sutimi să treacă mai departe. Multă lume se întreba pe facebook –  dom’le, comisia a fost chiar așa de strictă la sutimi, încât pare că n-a vrut să treacă nimeni, de fapt.

Așa au ieșit notele, vă spun, din evaluare. Dacă evaluarea a pornit foarte de jos, astea-s notele care s-au atins. Vă spun acum, în general, proiectele nu au fost foarte bune, niciunul.” – a declarat pentru Cultura la dubă regizorul Ștefan Iordănescu, membru al comisiei de evaluare. Potrivit acestuia, toate discuțiile pe care membrii comisiei le-au purtat în cadrul procesului de evaluare există înregistrate la Ministerul Culturii.

„Am susținut trecerea în etapa a II-a, interviul, tocmai pentru edificare și transparența procedurii. Se înțelege că notele mele au fost “de trecere”.” – a declarat Marinela Țepuș pentru Cultura la dubă. De profesie teatrolog, Marinela Țepuș a condus Teatrul Nottara, de unde a fost demisă în 2022 de primarul Nicușor Dan, în urma evaluării mandatului său, la care a primit sub nota 7.

Aceasta a scris azi pe facebook că nu ar fi acceptat să facă parte din comisia de evaluare a concursului pentru TNB dacă ar fi știut dinainte că în ea se va afla “unul dintre <groparii> carierei mele de manager!”. Fără să-i dea numele, se referă la Alexandru Boureanu, managerul Teatrului Național din Craiova, care a făcut parte din comisia de evaluare de la Primăria Capitalei, care a notat-o pe Marinela Țepuș cu 6.94.

“Dânsul a mai făcut parte, în ultimul timp, din două comisii ale Ministerului Culturii. Niciuna n-a validat vreun manager! Aceasta a fost a treia. Nimic ilegal!

Am sperat până în ultima clipă că va exista și etapa a II-a – Interviul, pentru transparență și bună practică!

Conform legii, am acceptat negocierea, scăzând propriile note pentru a ajunge la o diferență de două puncte față de cele ale altor membri ai Comisiei în contextul în care notele majorității erau foarte mici.

Un singur membru al comisiei a mai insistat să existe și etapa a II-a – Interviul, pentru edificarea comisiei și transparența procedurii. A cedat alături de mine.” – mai declară Marinela Țepuș.

IDENTITATEA CANDIDAȚILOR A FOST CUNOSCUTĂ DE LA ÎNCEPUTUL EVALUĂRII

O altă controversă legată de acest concurs are legătura cu presupusa anonimizare a candidaților. Potrivit regulamentului, membrii comisiei află identitatea candidaților atunci când dosarele sunt acceptate din punct de vedere administrativ. Pentru ca mai apoi, evaluatorii să semneze o declarație pe proprie răspundere că nu se află în conflict de interese cu niciunul dintre candidați.

În faza următoarele, proiectele de management ar trebui să fie anonime. Ele primesc un număr de concurs și membrii comisiei ar trebui să se refere strict la proiect, nu la autorul lui. Pentru a respecta cerința proiectului anonim, autorii lui sunt obligați să se abțină de la orice referință care ar putea conduce la identitatea lor.

„Eu n-am trecut, de exemplu, că sunt manager de 20 de ani, pentru că asta ar fi însemnat că spun în proiect al cui este proiectul sau nu am trecut că sunt femeie și regizoare, adică am evitat orice tip de declarație care ar fi putut identifica numele candidatului.”, declară Ada Lupu Hausvater pentru Cultura la dubă.

“Problema mea este cu această manie a secretizării. Eu nu cred că e normal. E o manie românească foarte proastă și cred că, de fapt, focusul ar trebui să fie nu pe această secretizare și pe această conspiratită generalizată în care toată lumea crede că cineva are ceva de ascuns. Ci ar trebui să fie transparență totală, pentru că oricum nu era nimic de ascuns acolo.

A fost o întreagă paranoia ca nu cumva să deranjez alinierea proiectului în word, trebuia la anumite dimensiuni, la anumit tip de caractere. A fost o investiție emoțională și de energie într-o chestie total inutilă din punctul meu de vedere.”, spune și Radu Popescu, unul dintre cei trei candidați.

În realitate, membrii comisiei mărturisesc că, deși proiectele purtau un cod de concurs, identitatea autorilor a fost cunoscută de toți de la bun început.

„Asocierea numelor cu proiectele se poate face relativ ușor dacă ai suficientă experiență în domeniu și, în plus, cunoști activitatea colegilor – candidați”, spune Marinela Țepuș pentru Cultura la dubă.

“E adevărat că fiind foarte puțini candidați există posibilitatea de a depista numele din ceea ce au scris, din experiență, adică ea se vede la un moment dat. Însă, condiția cu care ne-am apucat de treabă a fost să facem total abstracție de chestia asta, adică să nu judecăm în niciun fel persoana fizică pe care eventual o cunoșteam sau nu.

Deci ați știut numele candidaților de la bun început, fiindcă trebuia să semnați acele declarații, dar ați decis să faceți abstracție de persoana fizică.

Am știut pentru că ne-au fost puse în față. Noi le-am avut, da. Iar toate discuțiile legate de evaluare au fost înregistrate, toate ședințele există înregistrate.”, completează Ștefan Iordănescu.

CE SPUN CEI 3 CANDIDAȚI

Alexandra Badea a fost cel mai aproape de a obține media 7, primind 6.83. Candidata a transmis azi o scrisoare publică adresată ministrului Andras Demeter.

Premiată cu Marele Premiu al Academiei Franceze pentru întreaga sa activitate în teatru, Alexandra Badea spune că a vrut să revină în teatrul românesc pentru a construi la TNB o instituție cu o viziune în acord cu teatrul european.

„Acum 23 de ani plecam la Paris cu o bursă dată de Guvernul României pentru a face un master la Sorbona cu George Banu. În contractul meu de bursier scria că sunt obligată să mă întorc pentru ca România să poată beneficia de experiența mea câștigată în urma acestei burse. M-am întors câteva luni, dar niciun teatru public de atunci nu mi-a dat posibilitatea să lucrez. Așa că am plecat din nou.

Douăzeci de ani mai târziu, după ce am creat două spectacole la Sala Mare „Ion Caramitru” a Teatrului Național din București (Exil și Secundar) în care am realizat că trupa sa și publicul sunt pregătite pentru un altfel de proiect, am decis să îl concep pentru acest concurs de management, cu convingerea că teatrul și societatea românească s-au schimbat și înțeleg altfel nevoia de deschidere spre teatrul european, spre coproducții internaționale, proiecte extra-repertoriale, teatru educațional, colaborări cu zona independentă, susținerea debutanților, a experimentului și a cercetării, reînnoirea esteticilor și a discursurilor. Cred că teatrul românesc are nevoie și este pregătit pentru o schimbare reală.

Simbolic, mi se părea că în sfârșit îmi pot îndeplini contractul semnat cu statul român acum 23 de ani, oferindu-i experiența pe care am acumulat-o, prin cele două companii de teatru fondate în Franța, companii cu bugete în ultimii ani de 900.000 de euro și sute de date de turnee în lume, care au construit coproducții și proiecte importante cu teatre naționale din Franța și festivaluri internaționale.

Comisia de concurs nu a considerat că este necesar să îmi acorde posibilitatea pentru a susține acest proiect, notându-l cu nota 6,83 fără nici o explicație asupra criteriilor de evaluare sau a motivelor pentru care am fost depunctată, Ministerul Culturii nepublicând criteriile și metodologia de evaluare (grila de punctaj) în documentația concursului. Aceasta este nota acordată unui proiect inspirat și construit în jurul celor 23 de ani de experiență dobândită în sistemul francez.

Aceasta este nota acordată unei artiste – directoare de companie și producătoare, invitată la Festivalul de la Avignon în 2013 și 2019, asociată la Bourges capitală europeană a culturii 2028 (coproducție la care TNB ar fi fost asociat ), premiată de Academia Franceză pentru întreaga activitate teatrală, decorată de statul francez cu Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres și de statul român cu Meritul Cultural în grad de cavaler. Nu aș fi contestat rezultatul acestui concurs dacă mi s-ar fi acordat timpul ca să îmi pot prezenta proiectul public și nu văd cum se poate justifica faptul că nu s-a dorit finalizarea lui, două proiecte fiind notate puțin sub nota limită a calificării la proba orală.” – a transmis Alexandra Badea

Aceasta solicită ministrului Culturii o întâlnire publică în care membrii comisiei să justifice notele acordate și criteriile de evaluare.

Ada Lupu Hausvater, aflată la a doua respingere la TNB, spune că va depune o contestație oficială, conștientă fiind că poate contesta doar eventuale vicii de procedură. Legea nu permite contestația notelor primite la aceste concursuri.

“Aveți îndoieli legate de credibilitatea acestui concurs și de evaluare?

Sigur că am îndoieli. Suntem în 2025, într-un moment în care avem nevoie de profesionalism în toate domeniile. Tot ceea ce contează este profesionalismul, dorința și capacitatea de a face performanță și nimic altceva. Cred că în momentul în care profesionalismul și performanța, competențele, vor fi pe planul întâi, vor merge bine toate domeniile.

Noi, din afară, ne întrebăm cum e posibil ca un manager cu experiență de 20 de ani la un teatru național să primească noi mandate cu peste nota 9, iar la un alt teatru național să fie respins de două ori, o dată cu nota 6 și ceva, iar cealaltă dată nici nu s-a ajuns la notare, concursul fiind anulat. 

E o bună întrebare. Cum se poate ca atâția ani să fie remarcată această performanță și acest profesionalism și la TNB să fiu respinsă de două ori?

Ați găsit o explicație pentru această situație? Sunt mai multe concursuri care au avut aceeași finalitate în ultimele săptămâni. Niciun candidat nu a obținut media de promovare în etapa următoare.

Faptul că sunt atât de multe concursuri cu problemă ar trebui să conducă la o concluzie. M-aș baza pe expertiza Ministerului Culturii de a trage concluziile care se impun. Din toate punctele de vedere. Acest lucru nu se referă numai la candidați, nu se referă numai la comisie și nu se referă numai la lege.” – a declarat Ada Lupu Hausvater pentru Cultura la dubă

Radu Popescu, cel care a obținut a treia medie – 5.74, spune că nu va contesta nici decizia, nici vicii de procedură. Cere, în schimb, organizarea unui nou concurs, cât mai rapid, preferabil cu aceeași comisie.

“Poate va părea ciudată poziția mea, dar dintr-o anumită perspectivă, consider că nota pe care am primit-o pe proiectul meu de management este corectă.

Am pornit la redactarea proiectului de management cu un entuziasm foarte mare legat de ideile bune pe care consider că le-am avut. Am respectat structura impusă de către legislație. Și ceea ce într-adevăr este un punct nevralgic al acestui proiect este faptul că el nu a respectat structura caietului de obiective, este explicabilă această notă.

Și aici pot să declar public că intenția mea este să refac acest proiect de management și să candidez din nou dacă acest concurs se va relua și sper să se reia cât mai repede ca să nu mai persistăm în această situație de interimat.

Cred că ideile pe care eu le-am expus acolo, visurile sau viziunea mea legată de ce ar putea însemna Teatrul Național merită luate în discuție. Și de aceea intenționez să fac un proiect de management mai bun.”, a declarat Radu Popescu pentru Cultura la dubă.

CE SPUNE MINISTRUL ANDRAS DEMETER

Azi-noapte, la cald, după publicarea rezultatelor, ministrul Culturii a răspuns într-un comentariu pe facebook nemulțumirilor exprimate de mai mulți oameni de teatru.

În această dimineață, Andras Demeter a declarat pentru Cultura la dubă că nu are nimic de spus în plus față de ceea ce a scris deja pe facebook.

“Am investit cu încredere 9 colegi. A rezultat o comisie la vedere (prima din 2008 încoace). Și-au făcut treaba, cap coadă. Au ajuns la o concluzie. Îmi place sau nu, i-am investit, trebuie să respect (și) decizia lor. 9 oameni de teatru au concluzionat că niciuna dintre candidaturi nu se ridică la nivelul așteptărilor față de Prima Scenă a țării.

Comisiile în mandatul meu au fost și rămân autonome. Odată investite nu pot decât să le urez succes și să îmi asum consecințele deciziei lor. Și să le mulțumesc. (…)

Lucrez și la lege. Am fost la comisia pentru muncă unde am depus propuneri de amendare a inițiativei repuse în dezbatere parlamentară după 5 ani.

O să reluăm și concursurile, cel mai probabil după încheierea (cu fum alb/negru sau fără fum – după caz) celor în derulare și ieșirea din atmosfera sărbătorilor.

Cu siguranță se găsesc mulți care se cred competenți pentru a conduce aceste instituții. Acum, mai trebuie să fie și convingători. Credibili. În fața comisiei.

Precum încercăm noi să facem să fie și aceste concursuri.”, a scris ministrul Andras Demeter pe facebook.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Culisele concursurilor de management organizate de Ministerul Culturii. Partea I – cazul TNB appeared first on Cultura la dubă.

Membrii comisiei sunt: Alexandru Boureanu – managerul Teatrului Național din Craiova, Chiriac Constantin – managerul Teatrului Radu Stanca din Sibiu, Răzvan-Ioan Dincă – președintele Radioului Public, Florin Estefan – managerul Operei Naționale din Cluj-Napoca, Ștefan Iordănescu – regizor, Anna Maria Popa – managerul Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, Erwin Șimșensohn – managerul Teatrului din Constanța, Vasile Șirli – compozitor și Marinela Țepuș – teatrolog.

Răzvan Ioan Dincă, până recent Președinte Director General al Radiodifuziunii Române, a fost consilierul lui Andras Demeter pe când acesta era șeful Radiodifuziunii. Cei doi au făcut parte din același dosar penal, care viza fapte de abuz în serviciu și conflict de interese, la Opera Națională București, condusă de Dincă în perioada 2012 – 2015.

Marinela Țepuș a fost dată afară de la Teatrul Nottara din București, în mandatul lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei, fiindcă la evaluare a obținut sub nota 7, ceea ce duce automat la destituire.

***

Răzvan Ioan Dincă, condamnat la 6 ani de închisoare, achitat apoi pentru că faptele au fost dezincriminate

Potrivit unui articol publicat de G4 Media în 2021, în martie 2017 Răzvan Ioan Dincă a fost condamnat la Tribunalul București la 6 ani de închisoare pentru mai multe infracţiuni de abuz în serviciu şi conflict de interese. În 2018 a fost achitat pentru că abuzul în serviciu prin încălcarea de legislație secundară a fost dezincriminat prin decizia CCR nr. 405 din 2016, scrie G4Media, și pentru că în iulie 2017 PSD a dezincriminat în Parlament conflictul de interese în modalitatea obținerii unui folos patrimonial pentru o altă persoană cu care funcționarul public s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani – potrivit motivării deciziei de achitare din decembrie 2018 a Curții de Apel București.

Pe parcursul procesului, în 2015, Dincă ar fi încercat să influenteze inculpați și martori din dosar și să distrugă probe ale anchetei, potrivit Judecătoriei Sectorului 1, care a decis atunci punerea sa sub control judiciar.

Conform G4Media, din același dosar a făcut parte Andras Demeter, actualul ministru al Culturii. Demeter a fost trimis în judecată în 2015, sub aspectul comiterii infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, dar în martie 2017 a fost achitat, întrucât fapta pentru care fusese trimis în judecată fusese dezincriminată.

În noiembrie 2021, ca urmare a susținerii PSD-PNL, Răzvan Ioan Dincă a fost numit șeful Radioului Public, funcție deținută anterior de Andras Demeter. Răzvan Ioan Dincă va fi înlocuit zilele acestea din funcția de Președinte Director General al Radiodifuziunii Române cu Robert Cristian Schwartz, votat de Parlament.

Andras Demeter, ministrul Culturii, se află în proces cu Ministerul Culturii

În decembrie 2024, Andras Demeter voia să devină managerul Teatrului de Operetă “Ion Dacian” din București, instituție condusă de Răzvan Ioan Dincă în perioada 2006 – 2012. A pierdut concursul și a dat în judecată Ministerul Culturii. Ulterior, în martie 2025, a fost numit de Natalia Intotero (PSD) secretar de stat în Ministerul Culturii, funcție pe care o mai ocupase și în mandatul lui Lucian Romașcanu (PSD).

Într-un răspuns dat pentru Cultura la dubă pe 10 aprilie 2025, Ministerul Culturii, prin secretarul de stat Diana Baciuna, susținea că nu poate fi vorba despre conflict de interese dat fiind că departamentul juridic nu i se subordonează secretarului de stat Andras Demeter, dar și că în ipoteza unui potențial conflict de interese, ar fi de datoria acestuia să se abțină de la acte care ar genera un conflict.

Între timp, Andras Demeter a devenit ministrul Culturii, iar departamentul juridic îi este subordonat.

Procesul se află în continuare pe rol. Tribunalul București a amânat decizia până la următoarea ședință, care va avea loc în martie 2026. De profesie actor, Andras Demeter a ocupat în cei 35 de ani de carieră doar funcții publice.

Marinela Țepus, dată afară de la Teatrul Nottara după ce a primit 6.94 la evaluare

În aprilie 2022, Cultura la dubă scria că după evaluarea managerilor teatrelor aflate în subordinea Primăriei Capitalei, primarul Nicușor Dan schimba din funcție mai mulți manageri, ca urmare a notelor slabe obținute de aceștia. Dintre cei evaluați, Marinela Țepuș, care conducea Teatrul Nottara de 10 ani, a primit cea mai mică notă și a fost singura demisă direct, pentru că a obținut sub nota 7, ceea ce, potrivit legii, duce automat la destituire.

Chiar Marinela Țepuș a fost cea care a făcut publică nota, acuzând Primăria Capitalei de o “evaluare regizată sub forma unei execuții publice”. În timpul audierilor, acesteia i s-a reproșat numărul mic de spectatori și, implicit, încasările reduse, precum și orientarea artistică a instituției majoritar către spectacole bulevardiere. La rândul său, Țepuș a argumentat spunând că a încercat să aducă și altfel de spectacole decât comedie, dar că spectatorii ieșeau din sală.

Marinela Țepuș l-a dat în judecată pe Nicușor Dan și Primăria Capitalei, dar a pierdut în toate cele trei dosare judecate la Tribunalul București. Instanța a decis că cererile sale sunt nefondate.

Acum, ministrul Andras Demeter a ales-o, printre alții, pe Marinela Țepus, să evalueze viitorul manager al celui mai mare teatru din România, Naționalul din București.

Doi membri ai comisiei sunt direct subordonați ministrului Culturii

Managerii a două instituții publice de cultură, aflate în subordinea Ministerului Culturii, fac parte din comisia de evaluare conturată de ministrul Andras Demeter și echipa sa. Este vorba despre Alexandru Boureanu – managerul Teatrului Național din Craiova și Florin Estefan – managerul Operei Naționale din Cluj-Napoca.

Situația ridică semne de întrebare, în condițiile în care superiorul lor direct este chiar organizatorul concursului, ministrul Andras Demeter. Teatrele pe care le conduc depind anual de bugetul alocat de Ministerul Culturii.

Într-o scrisoare semnată de mai mulți angajați ai Teatrului Național I.L. Caragiale din București, publicată pe 24 octombrie 2025, aceștia îi cereau ministrului Andras Demeter ca acest concurs “să se desfășoare într-o manieră deschisă, transparentă și imparțială, cu o comisie care să garanteze selecția pe merit.”, precum și să fie organizat după schimbarea legislației aflate în vigoare.

ISTORIC – Cine a condus TNB în ultimii 56 de ani

În timpul regimului Ceaușescu, în perioada 1969 – 1990, directorul Teatrului Național București a fost Radu Beligan. La scurt timp după Revoluția din 1989, regizorul Andrei Șerban, care deja se bucura de o carieră internațională, a acceptat invitația ministrului Culturii Andrei Pleșu de a prelua conducerea Teatrului Național din București.

Acesta a montat în mandatul său celebra Trilogie Antică, dar a plecat după doar 3 ani. Într-un interviu acordat pentru Cultura la dubă la 35 de ani de la Revoluția, Andrei Șerban povestea:

“În ziua Revoluției, 22 decembrie, lucram un spectacol la Boston și știu că am vorbit cu Liviu Ciulei, un mare prieten, și cu Lucian Pintilie. Eram toți trei în America și nu ne venea să credem.

Câteva zile mai târziu am primit un telefon de la Andrei Pleșu, care mi-a spus că probabil va fi numit ministrul Culturii și dacă aș dori să revin, să reiau activitatea în România. Ceea ce m-a atins foarte tare, fiindcă până atunci nu puteam lucra în România. Această veste a fost extraordinară, după care a urmat momentul uciderii Ceaușeștilor și asta nu a fost primită bine în America. Putem disputa această decizie.

Practic, așa arăta nașterea unei democrații deja puse la îndoială.

Exact, deja era pusă la îndoială. Din clipa aceea, lucrurile au devenit mai confuze. Un prim extaz de fericire a început să fie umbrit.

Iar când am început lucrul ca director al TNB, invitat de Andrei Pleșu, exact când repetam Trilogia Antică în teatru, afară, în Piața Universității, ajungeau minerii. E uluitor, aici în teatru simțeam că toți spectatorii erau un fel de cetățeni ai Atenei, că erau asediați de o armată, iar afară se întâmpla aproape oglinda teatrului în viață. Teatrul oglindea, de fapt, viața.“, spunea Andrei Șerban pentru Cultura la dubă în decembrie 2024.

Între 1993 – 1996, TNB a fost condus de Fănuș Neagu, succedat în perioada 1996 – 2001 de Ion Cojar și între 2001 – 2004 de Dinu Săraru. Ion Caramitru a preluat teatrul din 2005 și l-a condus până a decedat, în 2021. După dispariția lui Ion Caramitru, manager interimar a devenit Ioan Onisei, fost director adjunct. Dar și acesta s-a stins din viață la scurt timp, în 2022.

Mircea Rusu a fost numit interimar. În 2022, ministrul Lucian Romașcanu a organizat concursul pentru postul de manager al TNB, dar acesta a avut, în premieră, un rezultat surprinzător – concursul a fost anulat înaintea probei interviurilor fiindcă niciun candidat nu ar fi avut un proiect de management demn de Teatrul Național București. Candidații de atunci au fost:

• Mircea Rusu, actor și interimarul de atunci al TNB
• Liviu Lucaci, rectorul UNATC
• Adrian Găzdaru, actor, fost manager general al Teatrului Excelsior, înlăturat la finalul celor 4 ani de mandat după ce a primit nota 7.18
• Ada Lupu Hausvater, regizoare și manager general al Teatrului Național din Timișoara din 2005 până în prezent
• Andrei Grosu, regizor și co-fondator al teatrului independent Unteatru

Ulterior, Mircea Rusu a fost înlocuit cu interimarul George Călin, care conduce instituția și în prezent.

La o distanță de 3 ani de la încercarea nereușită a lui Romașcanu, ministrul Andras Demeter a anunțat pe 23 octombrie 2025 organizarea unui nou concurs. Zilele acestea, între 24-26 noiembrie, are loc selecția dosarelor.

Următoarele etape sunt:

• 27.11-08.12.2025, analiza proiectelor de management – prima etapă;

• 09.12-10.12.2025, susținerea proiectelor de management în cadrul interviului – a doua etapă.

• în termen de 24 de ore de la încheierea etapei a doua – aducerea la cunoștința candidaților și la cunoștința publică, a rezultatului concursului și afișarea acestuia.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Răzvan Ioan Dincă, fost condamnat penal pentru abuz în serviciu, și Marinela Țepus, demisă de la Nottara după ce a primit sub nota 7, evaluează noul manager al Teatrului Național București appeared first on Cultura la dubă.

E greu să vorbești public despre ceva atât de intim precum credința. E greu să scrii despre credință. Și, pentru mulți dintre noi, e din ce în ce mai dificil să crezi.

Lumea în care trăim este atât de pervertită încât religiile și credința în ele continuă să fie folosite în scopuri politice de sute de ani încoace. Și exact ceea ce, teoretic, ar fi trebuit să apropie oamenii și să ne învețe iubirea față de celălalt, ne-a distanțat atât de tare încât judecata, furia și ura au ajuns să fie mai ușor de accesat – în special din fața unui ecran.

Povestea din jurul spectacolului Proorocul Ilie, regizat de Botond Nagy la TNB, este cu atât mai specială cu cât personajul presupusului prooroc este interpretat de unul dintre cei mai luminoși oameni din teatrul românesc – dincolo de ceea ce este vizibil, șuvițele sale ba blonde, ba roșcate, zâmbetul blajin și ochii albaștri, la temelia vieții sale personale și profesionale stă chiar credința în Dumnezeu.

Îmbrăcat în treninguri Adidas, purtând un brâu bisericesc, șosete și papuci de cauciuc, Richard Bovnoczki conturează cu umor un Ilie uman, deci păcătos, care ajunge să cunoască puterea iertării ca formă de coexistență în comunitate.

Dincolo de personajele memorabile pe care le-a făcut pe scenă de-a lungul anilor, Richard nu este la fel de popular în spațiul online. Nu este un actor – influencer. Postează rar, acordă interviuri și mai rar. Dar s-a aplecat asupra furiei oamenilor care s-au arătat indignați de spectacolul Proorocul Ilie (bazându-se pe un filmuțe de 30 de secunde), și le-a explicat cu blândețe ce face el, de fapt, pe scenă, amintindu-le tuturor ce înseamnă căința și iertarea.

Într-o lume ideală, respectul cu care Richard vorbește despre credință ar avea o influență mai sănătoasă decât cea a unor politruci care au confiscat valorile și nevoile oamenilor. Dar în lumea reală, a filmulețelor de câteva secunde, oameni ca Richard Bovnoczki, cu bun simț și smerenie, sunt aproape invizibili.

***

Richard, am făcut primul interviu împreună acum 6 ani. Atunci îmi spuneai “Alternez prioritățile între viața de famile, actorie, timpul doar cu mine, administrativ, social și pe toate le cuprind într-un dialog cu Tatăl nostru. ”

Mi-a rămas în minte delicatețea cu care ai expus o fărâmă din relația ta cu Dumnezeu. Acum, 6 ani mai târziu, ne regăsim într-un context zbuciumat, plin de agresivitate, online și offline. Cum te-a afectat pe tine ceea ce s-a rostogolit în spațiul publicul în ultimele zile, legat de spectacolul “Proorocul Ilie”?

Sincer? Nu m-a afectat. Mi s-a părut o reacție manipulată. Cred că alegerile din noiembrie 2024 ne-au antrenat un pic, cu dinamica și mecanismele unei asemenea reacții și manevre.

Spațiul public este unul foarte divers și colorat, care necesită răbdare, în primul rând, pe urmă educație, informare, bună înțelegere a lucrurilor pentru a putea conviețui mai ales când părerile, gusturile sau convingerile noastre diferă.

Traficul rutier e o școală bună în privința asta. Fără respectarea regulilor am plânge în fiecare zi după mașinile, motocicletele, bicicletele, dinții, capetele noastre accidentate. La fel și relaționarea dintre noi trebuie să aibă niște reguli clare prin care să ne spunem opiniile, dar să nu ne dăm în cap unii altora pentru ele.

Cum ai ajuns tu să fii distribuit în rolul lui Ilie?

Colaborarea noastră a fost pusă în așteptare din 2023, când Botond a pus în scenă, tot la TNB, “Cuvântul Progres rostit de mama sună teribil de fals” de Matei Vișniec, iar eu nu am putut participa, deoarece eram prins în alte repetiții.

Când a propus “Proorocul Ilie” anul trecut știa că voia să mă aibă pe mine în rolul lui Ilie și eu știam că am să fiu liber pentru întâlnire. Nu am dat casting.

Ești un om care crede în Dumnezeu. Ți-ai pus în vreun moment problema că ceea ce faceți pe scenă ar putea leza credința celor din public sau că ar fi o blasfemie?

În niciun caz. Nici una, nici alta. Nimeni nu a urmărit vreo denigrare. Eram concentrați pe bogăția și adâncimea textului. Dar, știi cum e, un lucru poate fi perceput în mai multe feluri.

Experiența, educația, dispoziția, sensibilitatea fiecăruia diferă și influențează înțelegerea aceluiași lucru pe care-l vedem.

Nu e nimic de desconsiderat ori de apreciat în asta, ci doar de înțeles.

Judecarea dogmelor bisericești prin prisma înțelesurilor laice are mari șanse să dea greș. Mai ales când se face cu vehemență. Judecarea artei doar prin prisma dogmelor sau semnificațiilor unei credințe, ale unui cult, la fel, poate să sufere erori de înțelegere. Asta nu înseamnă că ele nu se pot analiza reciproc.

Nu judecarea, ci analizarea reciprocă poate să îmbogățească cunoașterea. Lumea, viața și tot ce ține de ele sunt într-o continuă schimbare, în bine sau în rău, dar în schimbare, și asta cere o observație atentă și deschisă.

Faptul ca sunt deschis nu înseamnă că trebuie să accept tot ce ține de o schimbare, dar trebuie să tin cont că ea există și asta pentru a-mi înțelege mai bine prezentul în care mă aflu.

Îmi educ copiii în valorile si Adevărul în care cred, dar trebuie să fiu foarte atent și la cum percep ei tot ce le spun și tot ce-i înconjoară, în timp ce la fel de atent sunt și eu la ce am eu de învățat de la ei. Să înțeleg și să descopăr ce înseamnă acel adevăr. Și copiii își educă părinții – e un adevăr. Asta nu-mi subminează nici raportul față de ei, nici statutul de părinte, ci dimpotrivă, prin reciprocitate ne completăm și ne consolidăm încrederea unul în celălalt.

Prietenia în relația părinte-copil cuprinde și dragostea și încrederea. Prietenia între viața mea duhovnicească, cea de familie, cea profesională și cea socială, cu bune și rele, creează punți de cunoaștere cu folos în fiecare segment al vieții mele.

Îmi port și-mi trăiesc credința într-o lume agitată și bulversată. Sunt atent și deschis la ideile, curentele, formele noi care revoluționează sau revoltă ideile, curentele și formele deja mai vechi, dar asta nu-mi tulbură și nu-mi schimbă convingerile atestate de timp și experiență care sunt valabile.

Cum îți explici faptul că oameni care susțin că sunt credincioși pot vărsa atâta agresivitate asupra unui act cultural și asupra celor care l-au creat, sub pretextul că apără simbolurile creștine?

Sentimentul dominant este că-și apără crezul. Doar că modalitatea în care o fac nu se potrivește cu smerenia, care este temelia vieții creștine. Smerenia nu țipă, nu acuză, nu condamnă și asta pentru că judecata îi aparține doar lui Dumnezeu. Judecata aproapelui în special.

Acest îndemn divin de a nu judeca aproapele ne creează timp și spațiu pentru a ne preocupa de smerenie.

Nicăieri în Noul Testament, Filocalie, Pateric, biografiile sau mărturiile sfinților oricărui timp nu găsești vreun îndemn să-ți înjuri și agresezi aproapele pentru că a greșit. Toți au consimțit cu smerenia, pentru a îmbogăți și ocroti dragostea.

De unde crezi că s-a născut divizarea asta atât de puternică în societate?

Dacă am integra-o și am prioritiza-o firesc și simplu în programul nostru, am descoperi multe bogății și frumuseți ale ființei noastre și a celorlalți. Totul ar avea o altă dinamică mult mai sănătoasă și mai colorată, plină de umor. Majoritatea oamenilor cred că acest adevăr e pentru naivi, dar nu știu ce să zic. E doar o părere.

Ce crezi că ne-ar putea ajuta să dialogăm real, să ne susținem opiniile diferite, dar fără să ne facem rău unii altora?

Uite, la inițiativa lui Mihai Călin, prin doamna ministru Natalia Intotero, care a înlesnit o întâlnire cu reprezentanți ai Patriarhiei, în frunte cu Preasfinția sa Părintele Varlaam Ploieșteanul, episcop-vicar patriarhal, (oau, e prima oară când folosesc acest titlu), am avut o dezbatere pe tema zilei fără tensiuni, fără judecăți, fără acuze.

Asta nu înseamnă că nu s-au punctat și discutat serios toate aspectele situației, fără a ne menaja sau formaliza. Însă, începând de la detaliile primirii, a tratației (pe care le-am urmărit cu mare atenție și admirație; aveau o cadență și o minuțiozitate terapeutică) și până la dezbateri, totul a fost întreținut și purtat de o atitudine de respect și apreciere reciprocă, chiar dacă ne-am întâlnit să rezolvăm aspecte tensionate. Asta a dat un climat plăcut și evident constructiv întâlnirii. Și a adus un câștig. Cred că e vorba tot de dragoste și ce ține de ea.

Ce înseamnă pentru tine faptul că simbolurile religioase au devenit în zilele noastre pretexte pentru propaganda politică?

Mișelie!

În Proorocul Ilie, deși presupușii credincioși puseseră la cale crucificarea proorocului, în final, acesta îi iartă pe toți. Care crezi că este morala cu care ar trebui să rămânem la finalul acestui spectacol?

Olga este cea care îi amintește de iertare lui Ilie. Cea care a fost îndrăcită. Ilie acționează emoțional, impulsiv. “Au vrut să mă crucifice? Ei, atunci vă trimit în iad.” El e răzbunător. Olga, în schimb, cunoaște puterea iertării, căci prin ea a fost vindecată. Și astfel îi amintește lui Ilie de iertare. Iar el, căindu-se de pornirea impulsivă, o ascultă.

În definitiv, greșeala, căința, iertarea și dragostea traversează întregul spectacol.

Pentru că ai zis că spectacolul e traversat și de dragoste, aș vrea să te întreb, în încheiere: pe tine în ce forme te traversează dragostea, în viața de zi cu zi? Cum o manifești și ce faci ca să o primești cu adevărat? Crezi că, în definitiv, dincolo de manipulări politice și toxicitatea mediului online, totul se reduce la nevoia noastră de a fi iubiți – și că în lipsa iubirii ne transformăm în fiare care mai știu doar să atace? Eu mă gândesc că lejeritatea asta cu care oamenii judecă și acuză, varsă injurii, vine da, din lipsa de educație, dar foarte mult și din lipsa de afecțiune. Eu cred că un om care primește multă iubire nu are cum să dea înapoi ură. Tu ce zici?

Infinit %, DA! Cred că totul se reduce la nevoia noastră de a fi iubiți! Este hrana primordială a ființei noastre și a tuturor ființelor vii. Chiar și plantele sunt influențate și rezonează la energia emoțiilor. Dezvoltarea emoțională a copilului se bazează pe iubirea părinților.

În ce forme mă traversează dragostea în viața de zi cu zi? În toate formele. Prin oboseală, bună dispoziție, nervi, stare de bine, reușită, eșec. etc. Încerc s-o așez în tot ce sunt eu.

Îmi încep ziua, o parcurg și o închei conectat la dragoste. Ea îmi parcurge toate stările. Când spun dragoste mă refer la Cel care este dragoste. La Dumnezeu. Pentru unii acest fapt este doar o poveste, pentru mine o realitate indubitabilă. M-am născut și am crescut în această poveste. Nu mi s-a inoculat și nu e bazată doar pe povești sau pe mersul la biserică, ci pe o dragoste palpabilă. Așa că nu am cum să n-o povestesc mai departe.

Sunt enorm de multe experiențe care stau la baza acestei mărturisiri. Experiențe simple și concrete. El se manifestă simplu și concret. Nu înseamnă că totul e zen în viață, oho, nu, în niciun caz, însă acea legătură și dragoste vie lucrează neîncetat pentru a birui orice greutate sau tulburare. Este o continuă susținere pozitivă.

Pentru a o primi și a o manifesta mă folosesc de atributele ei: răbdarea, smerenia, umor (adaug eu) și cele pe care Sfântul Pavel le menționează în epistola I către Corinteni, cap. 13.

Sunt departe de a face cu mare pricepere tot ce am spus mai sus, dar cele menționate nici nu se bazează pe priceperea omului. Ele au o lucrare continuă și constructivă în fiecare dintre cei care prioritizează dragostea. Cred că Dragostea nu cade niciodată.

Richard Bovznoczki poate fi văzut în stagiunea curentă în spectacolele Adio, domnule Haffmann, Casa curată, Class, Exil, Hedda Gabler, No Man`s Land, Orchestra Titanic, Pădurea spânzuraţilor, Părinți și copii, Pescărușul, Procesul lui Eichmann, Proorocul Ilie și Regele moare.

La unteatru joacă în spectacolele Venus in fur, Noaptea bufonilor și Domnișoara Iulia.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Lumina lui Richard – “Îmi port și-mi trăiesc credința într-o lume agitată și bulversată.” appeared first on Cultura la dubă.

Pe Botond Nagy l-am descoperit atunci când a fost invitat prima dată ca regizor la TNB, punând în scenă piesa lui Matei Vișniec – Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals. Avea doar 29 de ani, iar asta mi-a atras atenția. M-am întrebat: cum ajunge un regizor atât de tânăr să monteze la cel mai mare teatru din România?

Regizase până atunci și la alte teatre importante, cum ar fi Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu sau Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Napoca, și primise o nominalizare la Premiile UNITER pentru „Cea mai bună regie” cu spectacolul „Nora” de Henrik Ibsen. În luna ianuarie, într-un interviu pe care îl făceam cu Ofelia Popii, am aflat că e în repetiții la un nou spectacol al lui Botond Nagy la TNB, după un text care abordează tema fanatismului religios – Proorocul Ilie.

Premiera a avut loc la mijlocul lunii februarie, cu o scenografie realizată de arhitecta Irina Moscu și distribuție excepțională, Richard Bovnoczki, Ofelia Popii, Florentina Țilea făcând roluri memorabile. În timpul spectacolului am realizat că nu mai văzusem nimic atât de curajos pe vreo scenă a Teatrului Național București și părea doar o chestiune de moment până când cineva se va arăta revoltat în spațiul public. Era evident că se va întâmpla asta, nu pentru că spectacolul ar fi o blasfemie, ci pentru că societatea românească este atât de previzibilă. Avem antecedente în încercarea de a corupe libertatea în artă, sub pretextul credinței – în 2018, proiecția filmului „120 de bătăi pe minut”, de la MȚR, a fost întreruptă de protestul unor extremiști cu icoane în mână, iar în 2023 Arhiepiscopia Sibiului a cerut interzicerea filmului “Arsenie. Viața de apoi”, regizat de Alexandru Solomon.

Proorocul Ilie nu ironizează în niciun moment simbolurile religioase, ci fanatismul unor săteni fără educație, ușor de manipulat. Sub pretextul credinței, sunt aproape de a-l ucide pe Ilie, în speranța că acesta va învia și îi va mânui pe toți.

Montarea acestui spectacol la TNB marchează mai multe aspecte importante. Este pentru prima dată când conducerea teatrului acceptă un subiect atât de actual și de riscant din punct de vedere politic. Modul în care Biserica Ortodoxă Română s-a raportat la el nu face altceva decât să adâncească această instituție stat în stat în gaura neagră în care se află, deconectată de la drepturi fundamentale ale omului. Iar felul în care Ministerul Culturii va decide să “soluționeze” acest “incident nefericit”, după cum l-a numit Natalia Intotero, ne va spune mai multe despre orientarea guvernului Ciolacu, dacă apără cu adevărat valorile europene sau se alătură valului extremist condus de partidul AUR (care a cerut interzicerea spectacolului și demiterea conducerii TNB).

Și, nu în ultimul rând, Proorocul Ilie este creat de reprezentantul unei noi generații de regizori români, de 25-35 de ani, care readuce în teatrul românesc curajul.

Botond Nagy are acum 31 de ani și ne povestește, în interviul de mai jos, acordat pentru Cultura la dubă, cum a fost parcursul său, din fața blocului din Brașov până la scena de teatru.

***

Botond, hai să mergem puțin către copilăria ta. Cum era locul în care ai crescut?

Eu m-am născut la Brașov și am copilărit în cartierul Steagul, unde și acum mai este un loc pe care se află un graffiti din copilăria mea, pe o cazemată. Mesajul acelui graffiti este “viața fără belele este frumoasă”, hahaha.

Am copilărit în fața blocului, jucând v-ați ascunselea ore întregi, am avut norocul că erau 7 scări în blocul nostru și la fiecare scară erau 1-2 copii de vârsta mea. Aveam gașca noastră cu care mergeam la furat struguri, pere, mergeam la fotbal. Țin minte că atunci când s-a deschis primul hypermarket de la noi, un Selgros, am mers la Selgros, nu mai știu cum am intrat, că era cu cardul. Eram fascinați că puteam să degustăm unele mâncăruri.

Mi se pare fascinantă acea perioadă în care era totul nou. Era ceva incredibil, cu bomboane de coca-cola, e o perioadă foarte dragă mie.

Aveai în familie oameni pasionați de artă? Sau cum ai luat prima dată contact cu teatrul?

Prima dată când am intrat într-un teatru s-a întâmplat în clasa a 9-a, la Teatrul din Sfântu Gheorghe. Eu nu eram bun la matematică, la biologie, iar în Brașov singura variantă era să dau la limbi străine. Mama văzuse că se dă admitere la un liceu din Sfântu Gheorghe, la Liceul de Artă, cu specializarea teatru. Eu nu știam ce e aia teatru.

Bunica mea făcea un bol mare de cartofi prăjiți și ne uitam cu toții la televizor, la reality show-uri ungurești. Iar eu credeam că mă voi face prezentator.

Când am mers prima dată la teatru, a fost un click destul de interesant. Am văzut Pescărușul, cu Alfréd Nagy, am zis că ne cheamă la fel, era ceva special. Apoi, în timpul spectacolului a aruncat ceva către public și a căzut la mine în brațe. Acum nu știu ce să zic, dacă a fost să fie așa, dar cu siguranță pentru mine a fost ceva special.

Apoi am început să văd spectacolele lui Radu Afrim și am început să simt ceva incredibil, Afrim chiar este un geniu, iar pe mine, fiind încă un copil, m-a prins foarte tare universul lui.

Și a urmat Facultatea de Teatru?

Da, am dat la regie de teatru la Târgu Mureș, unde pentru prima dată luase clasă László Bocsárdi. Eu intenționam să merg la UNATC inițial, dar am mers la Târgu Mureș pentru el, era un eveniment ca el ia o clasă de regie. La sfârșitul facultății deja aveam două invitații să montez la Sfântu Gheorghe și la Teatrul din Gheorghieni.

Cum apar aceste invitații pentru un student la regie sau un proaspăt absolvent, cum te-ai remarcat?

Cred că încă de pe atunci, eu nu mi-am pus limite. La licență am montat un Hamlet în fosta fabrică de textile Mureșul, de la Târgu Mureș, într-un mod de gherilă. Am lucrat cu studenții români de la actorie și repetam noaptea, iarna, la -15 grade, iar așa a ieșit acest Hamlet Rework. Am invitat colegi, profesori, directori de teatre. S-a dus cumva vestea spectacolului.

Apoi am făcut în același spațiu Ultima bandă a lui Krapp, acolo aveam un geam imens, iar eu am calculat în cât timp apune soarele, care intra în spațiu, și am pus ora spectacolului astfel încât să fie fix la apus. Atunci m-a văzut directorul de la Gheorghieni. Iar domnul Bocsárdi îmi văzuse deja toate examenele. Așa am ajuns să primesc invitația la Sfântu Gheorghe. După care m-am dus să fiu ospătar la Sibiu.

Cum așa?

A fost o situație în familia mea, destul de toxică, la care revin acum la Târgu Mureș, cu spectacolul Caninul, o adaptare după Dogtooth, de Yorgos Lanthimos. Acum am retrăit cumva acele amintiri bolnave.

Am plecat, așadar, la Sibiu. Eram înscris la master la Târgu Mureș, dar nu se făcea serios, iar eu trebuia să fac ceva, să câștig bani. Cunoșteam pe cineva care avea un frate la Sibiu, cu o cafenea – Espresse.

Nu aveam voie să fim parfumați, să folosim telefoane, stăteam doar în picioare, lucram cu mulți oameni, aveam vreo 20 de mese doar eu.

Cât timp ai lucrat acolo?

Aproape 3 luni. După care m-am dus la Târgu Secuiesc, am făcut acolo Frumoasa călătorie a urșilor Panda, de Vișniec. Apoi a fost întâlnirea cu Reactor, din Cluj, cu spectacolul All over your face – și zic eu că asta m-a propulsat în sfera teatrală românească, pe care eu o consider ca o mama adoptivă. Dacă nu ar fi fost breasla românească, probabil acum aș fi fost șomer. Nu prea lucrez în teatre maghiare, în afară de Cluj.

Am mers cu spectacolul de la Reactor la FITS, acolo am primit invitația să montez la Teatrul Radu Stanca și am făcut anul următor Hedda Gabler, apoi m-a invitat constant Tompa Gabor la Cluj, unde am semnat 4 spectacole.

Cum a venit prima invitație la TNB?

Prin Matei Vișniec. Făcusem la Suceava Întoarcerea acasă, care a fost selectat în FNT. Apoi Matei Vișniec m-a pus în legătură cu Mircea Rusu, pe atunci interimar la TNB. Iar Matei Vișniec mi-a propus textul Cuvântul progres rostit de mama. Și am vrea să mai facem împreună un al treilea text, tot pe tema războiului, să conturăm astfel ceea ce noi am numit Trilogia brutalității.

Cum este pentru tine, fiind atât de tânăr, să lucrezi cu cel mai important dramaturg român în viață, Matei Vișniec?

Sincer? Extraordinar de firesc și de organic. Îl simt de parcă am fi copilărit împreună în fața blocului, la cazemata mea. Avem o chimie incredibil de frumoasă. Ne-am plimbat noaptea prin Brașovul meu și povesteam, era ca un scenariu scos din filmele lui Sorrentino. Cred că amintirile astea îmi vor rămâne pentru totdeauna în minte.

La spectacolul Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals ai lucrat cu doi actori foarte cunoscuți, Maia Morgenstern și Marius Bodochi. Cum a fost raportul de lucru cu ei?

Am avut emoții. Eu, de obicei, fac niște workshopuri înainte să încep efectiv repetițiile. Iar domnul Bodochi mi-a spus că doamna Maia ar vrea să mă cunoască și că o să vină la workshop. Eu am zis “uau!”.

A intrat Maia Morgenstern la workshop și a fost un moment, parcă toată sala a înghețat. Ea și-a dat haina jos și a intrat efectiv în lucru. Are o modestie incredibilă. Se aruncă în muncă cu energie totală. A fost una dintre cele mai importante experiențe să lucrez cu ea.

Ți-a dat asta mai multă încredere în tine, ca regizor, în lucrul cu actorii? Mai mult curaj?

Nu, curajul nu mi-a lipsit niciodată. Mă simt foarte safe în teatru. Niciodată nu am avut rețineri. Am fost atât de norocos încât am putut face peste tot ce am vrut eu.

Dar întâlnirea cu doamna Maia și domnul Bodochi mi-a dat cumva o responsabilitate, am realizat pentru prima dată cum este să lucrezi cot la cot cu un artist imens, cu o personalitate atât de complexă și atât de profesionistă. Doamna Maia este una din cele mai profesioniste și crazy artiste cu care am lucrat vreodată. Știa textul, nu doar al ei, ci și al partenerilor ei, încă din prima săptămână. Citește enorm.

Iar când atmosfera de lucru e sănătoasă, lucrurile astea se uită, raportul este egal.

Ajungem acum la spectacolul Proorocul Ilie, a doua ta colaborare cu TNB. De ce ai ales să montezi acest text?

La finalul spectacolului Cuvântul progress rostit de mama sună teribil de fals, mă uitam la actori și mi-am amintit de acest text, ca un fulger. Actorii m-au inspirat. Vorbisem cu George Călin, care mă invitase din nou să lucrez, aveam în minte ceva, pe care vreau să îl fac la un moment dat, romanul lui Tudor Ganea – Cântecul păsării de plajă.

Uite ce coincidență! Este exact ceea ce citesc eu acum.

Uau, ce frumos! Este fix copilăria noastră, din fața blocului. Mi se pare unul dintre cele mai puternice texte pe care le-am citit. Este și o provocare mare de a-l dramatiza. Asta m-a făcut să mai aștept puțin, să nu îl grăbesc.

Îi spusesem lui George Călin și de textul Proorocul Ilie, îmi plăcea că e amuzant și tragic totodată, îndrăzneț. Împreună am luat decizia de a-l monta. Eu aveam rețineri dacă va zice da sau nu la acest text.

A fost un gest incredibil de puternic al lui George Călin care a spus: da, trebuie să faci acum acest text. Iar asta se întâmpla înainte să apară alegerile horror cu Călin Georgescu.

Dar valul extremist era deja printre noi, se manifestase încă din perioada COVID. Trăiam în atmosfera asta.

Da, exact. Și eu simțeam că trebuie făcut acum. Tot contextul socio-politic cerea acest lucru. Faptul că TNB își asumă, în sfârșit, după atâția ani de liniște, o direcție atât de actuală și asumată, e un alt act de curaj extraordinar.

Cu siguranță este curajos și totodată riscant. Pare că stârnește reacții la extreme, ori oamenii sunt încântați și spun că e un spectacol foarte necesar, ori spun că este o blasfemie.

E firesc ca o lucrare artistică să stârnească astfel de reacții.

Ai avut în minte preocuparea de a nu leza cumva credința, religia cuiva? Ți-ai impus niște limite, ținând cont că lucrezi cu un subiect atât de sensibil cum este credința?

Evident că am ținut cont de sensibilitatea subiectului. Respect religiile tuturor. Pentru mine toate religiile conțin adevăr, sunt fluvii ce curg înspre același ocean.  Uneori mai întrebam actorii dacă li se pare că am mers prea departe și ei ziceau nu. Era important pentru mine să fim în acord. În același timp, îmi place să merg în biserici, îmi plac bisericile goale. Mă simt foarte mic, dar în siguranță, cumva ca în pântecul mamei mele. Îmi pun mereu întrebarea dacă credința mea este una pe bune sau nu, iar asta deja îmi dă o curiozitate destul de mare încât să mă apropii de teme de acest fel.

La repetiții, uneori am senzația că se întâmplă ceva ce nu e neapărat mâna mea, ci o energie care leagă lucrurile foarte frumos.

Trebuie să fii foarte rău intenționat ca să citești acest text o blasfemie. Până la urmă, are foarte mult umor. Iar repetitivitatea unor cuvinte creionează personajele, nu am introdus eu înjurăturile.

Cum te simți acum, când se revarsă contra ta numeroase atacuri la persoană și chiar amenințări cu moartea?

Sunt un profesionist. Mi-am făcut treaba și îmi voi face treaba în continuare la cel mai înalt nivel posibil. Sufletul îmi este împăcat, nu am provocat pe nimeni cu absolut nimic și sunt conștient că nu am făcut niciun rău.

Dar nu doresc nimănui să treacă prin asta, nici măcar celor de la care am primit amenințările. Sunt băiat de cartier, știu cum funcționează lucrurile acestea, dar arta m-a învățat să mă focusez pe dialog, nu pe conflict. Din păcate acest scandal nu e despre teatru, nici despre credință- ci despre putere, fiindcă e vorba despre încercarea extremei de a captura statul.

Cum comentezi comunicatul Bisericii?

Biserica mai întâi ar trebui să vadă și după aceea să emită comunicate. La fel este valabil și oamenilor care nu au văzut spectacolul cap-coadă. Că nici eu și nici altcineva nu judecă slujba niciunui preot după două minute de stat la liturghie. În această poveste, din păcate, Biserica nu este victima, ci călăul. Le reamintesc tuturor articolul 30 din Constituția României care spune: “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt INVIOLABILE”. Iar când e nevoie să ne aducem aminte unii altora că România e un stat laic, înseamnă că există o bubă!

Biserica, în acest moment, și-a făcut un deserviciu. Iar toată povestea asta a unit oamenii care cred în libertatea de exprimare și într-o Românie ce trebuie să rămână un stat modern, cu destin european unde cenzura artei n-are ce căuta.

Tu ce ți-ai dorit să punctezi cu acest spectacol, în actualul context politic și social?

Mi-am dorit să trag un fel de semnal de alarmă. Nu sunt adeptul spectacolelor politice la modul direct, dar acesta cred că este cel mai politic și social spectacol pe care l-am făcut la modul asumat. 

Simțeam că trebuie să vorbesc din punctul de vedere al unui cetățean al acestei țări, în care nu mă mai simt în siguranță, nu mă simt bine. Începusem să mă gândesc la plecare din ce în ce mai des, chit că este un gând neplăcut, inconfortabil, deoarece ador România în aceeași măsură și mă simt norocos că m-am născut aici.

Perioada alegerilor a fost plină de anxietate. Stăteam cazat în cartierul Tineretului și vedeam de la geam clădirea Parlamentului. Beam cafeaua și mă uitam la ea, mă întrebam cum am ajuns să trăim această glumă proastă. Mergeam cu metroul la teatru, la repetiții, și după ziua primei runde de alegeri era o liniște monumentală în metrou, în care ne uitam suspect unii la alții și ne întrebam: oare tu pe cine ai votat?

Am niște prieteni regizori, unul în Cehia și unul în Grecia. Le-am zis că în caz de forță majoră, o să am nevoie de ajutorul lor, să plec.

Eu iubesc românii, atmosfera balcanică face parte din viața mea. Dar senzația derutantă de cum ar fi să plec m-a afectat. Iar spectacolul a fost acum ori niciodată.

Ce înseamnă teatrul pentru tine acum?

A devenit un stil de viață din momentul în care am pășit pentru prima dată în teatru. Până în clasa a 9-a, eu eram microbist, știam toate echipele, mă uitam la fotbal. Și s-a făcut trecerea aproape de pe o zi pe alta. Din acel moment nu m-a mai interesat fotbalul, poate doar foarte rar.

Fac teatru în primul rând pentru bucuria mea, poate pentru a exprima niște frici, niște monștri, niște bucurii. Fac teatru instinctual. Uneori mă uit la scene și mă întreb: oare nu e prea mult? E prea amuzant? E prea agresiv? Eu mă consider o persoană amuzantă și depresivă în același timp, poate uneori mai puțin depresivă. Când fac teatru, mă gândesc la o senzație care poate să ofere o experiență teatrală unică. Asta e menirea mea, job-ul meu în lumea asta. Și sunt foarte bucuros când văd atâția oameni care se pot conecta la temele pe care le aleg. În cea mai mare parte, singurătatea și moartea sunt temele care mă vizitează.

Revenind puțin la Proorocul Ilie, crezi că teatrul are puterea să zdruncine niște idei puternic împământenite, mai ales în contextul actualelor mecanisme de manipulare și de fake news? Sau crezi că puterea de manipulare a devenit atât de mare încât acei oameni atât de vehemenți în susținerea ideilor lor sunt de nerecuperat?

Teatrul, din păcate, mereu e un lux. Nu ai cum. Asta e marea mea întrebare în ceea ce privește teatrul. Cum aduci omul din fața blocului și al tik-tok-ului la teatru? Eu am ajuns dintr-o întâmplare extraordinar de fericită în teatru. Eu făceam sendvișuri cu maioneză și muștar și aruncam în autobuze. Asta era copilăria mea. Îi mulțumesc destinului că am ajuns la teatru.

Să plătească 80 de lei pe un bilet când preferă să-și ia trei pachete de țigări de banii ăia? Îmi dau seama că este o utopie și aici intervine educația. Doar prin educația la vârste fragede poți forma o societate sănătoasă.

Crezi că teatrul ajunge doar la privilegiați?

Da, categoric. Foarte puține inițiative punctează clasele vulnerabile (n.r. Centrul de Teatru Educațional Replika, Studiourile Ferentari). Din păcate, nici educația nu merge mână-n mână cu cultura, ceea ce este foarte grav. Acum am realizat mulți că este extraordinar de grav.

Micile mele câștiguri sunt când, de exemplu, am făcut cadou vânzătoarei de la casa de marcat, de la Petroșani, două bilete la teatru, care este chiar lângă magazinul unde lucrează ea. Și a venit! În capul meu, lucrurile așa ar trebui să funcționeze.

Problema este că noi, în România, avem senzația că trebuie prin emancipare să ajungem la om. Marea populație din România nu este emancipată. Nu ajungi la om prin programe europene, prin nu știu ce skilluri pe care le-ai dobândit la Facultatea de Comunicare, pe care ai studiat-o din banii părinților. Mi se pare că suntem încă o societate crudă, unde trebuie să îl iei de mână la propriu pe celălalt și să îl duci la teatru.

Sistemul nu poate face asta, e nevoie de un intermediar mai apropiat de om, cum ar fi ONG-urile sau alte inițiative.

Spuneai că te-ai tot gândit la plecarea din țară. Chiar iei asta în considerare? Poate și ca artist, să experimentezi proiecte pe afară?

Ca artist am mai avut experiențe afară, în luna mai o să încep un Trei surori la Teatrul din Novi Sad. Mai mult nu m-am gândit.

Să încep viața de la zero undeva, nu spun că nu aș putea, sunt tânăr, am energie, dar cred că cel mai mult mă pot adresa publicului din România. Aici am crescut, aici am iubit, aici sunt huiduit, aici pot ierta și aici pot visa.  Asta o simt visceral. Acum așa văd lucrurile.

Ai vreun regret care te bântuie?

Zilele acestea simt pe pielea mea din sutele de mesaje primite, cât de importantă este solidaritatea. Că ne spunem că “Sunt cu tine! Suntem alături, suntem lângă tine!” Astea ar fi, cred, și gândurile acelui Dumnezeu în care eu cred și care nu țipă, nu bârfește, nu amenință, nu trosnește, ci zâmbește. Iar prin asta le mulțumesc tuturor pentru aceste mesaje care și pe mine m-au făcut să zâmbesc. Regret poate că a fost nevoie să treacă aproape 32 de ani pentru ca abia azi să învăț cât de important este să ne spunem mai des unii altora “Sunt alături de tine! Nu ești singur!”

Dar un vis?

Nu știu să cânt și, totuși, mă bântuie un vis; să pot cânta cât de cât ok la un karaoke melodia lui Robbie Williams: Angels, hahaha.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Botond Nagy: “În România am crescut, aici am iubit, aici sunt huiduit, aici pot ierta și aici pot visa.” appeared first on Cultura la dubă.