Skip to content

Iv cel Naiv, inginerul devenit poet și copywriter: “Fără iubire ne-am stinge cu toții.”

Pentru mine, este poezia dintr-o lume fără poezie. El, în schimb, se consideră Naiv. De aceea și-a ales acest pseudonim, de unde a extras apoi și celalalt nume, Iv.

Însă n-ai cum să fii sceptic, bănuitor, calculat în dragoste. N-ar mai fi dragoste, iar el n-ar mai putea să-i surprindă toată frumusețea, chiar și când doare, în versuri. Unele melodioase, ingenioase, originale, în care tot mai multi oameni, din 2009 încoace, se regăsesc. Și care n-au cum să nu observe profunzimea, chiar și în cele mai simple versuri.

“Oamenii nu se mai străduiesc să înțeleagă ce a vrut să spună autorul“, este una dintre satisfacțiile lui. Iar eu i-aș spune că nu ar avea sens, din moment ce vorbește perfect limba iubirii, cu toate dialectale ei.

Povestea Iv cel Naiv a început cu sms-uri trimise iubitei, ca apoi să continue cu un blog și, mai apoi, cu cărți publicate. Din ce în ce mai multe. “Versez”, „Uibesc” , „Nesfârşesc”, “16 poezii de iubire pe care mi le-aş fi scris mie dacă aş fi fost tu”, “Scrisori de lângă tine” sunt doar câteva exemple.

Un lucru a ramas, însă, neschimbat, în tot acest timp: anonimitatea.
Iv cel Naiv nu are un chip, l-a ascuns cu strășnicie în toți acești ani, în care a mai oferit, însă, câteva informații despre el.

Astfel știm că este din Focșani, că este inginer de comunicații la bază, că este tată a două fete.
Și că nu poate trăi fără dragoste. Vă invit să îl mai descoperiți puțin în interviul de mai jos, să-i căutați, daca nu le-ati gasit deja, poeziile și să-l citiți.

De ce Iv cel naiv? De ce nu Iv cel afectiv, Iv cel emotiv, Iv cel relativ?

Păi să știi că sunt și afectiv și emotiv și totul e relativ (zâmbește).

Dincolo de glumă, atunci când am început să scriu m-am întrebat: “oare în ce fel scriu?” și am ajuns la concluzia că felul meu de a privi lumea este unul naiv. Așadar, Iv a apărut din singurul loc din care putea să apară – din interiorul cuvântului naiv.

“îndragostiții nu sar niciodată în gol,

ci unul în celălalt.”

Îndrăgostiții n-au nevoie de plasă de siguranță, Iv cel Naiv

De ce anonim? Și, odată aleasă această cale, mai e loc de întoarcere? Pentru cei care se regăsesc în scriitura ta, ar fi o mare bucurie să te cunoască, să dea poeziei tale un chip, să-ți ceară un autograf. Te-ai gândit să le faci această bucurie vreodată?

Observ că oamenii sunt foarte interesați de cine sunt cei care creează ceva bun chiar mai mult decât de ceva-ul bun pe care aceștia îl creează.

Anonimatul meu e un fel de a redirecționa atenția oamenilor de la cine sunt la ceea ce fac. “Opera, nu autorul”, cum zicea Maiorescu.

Mi-am pus problema să apar, să ies în față să intru într-o legătură mai directă cu oamenii și cu energia lor. Cred că acest lucru e posibil, dar nu am găsit încă un motiv suficient de puternic în interiorul meu pentru a face acest pas. Poate se va întâmpla cândva.

Până atunci, pe toate cărțile mele, în perioadă de precomandă, scriu două-trei sute de autografe (diferite între ele), le răspund tuturor care îmi cer în particular acest lucru, așa că publicul meu sigur nu duce lipsă de autografe.


“Sunt inginer de telecomunicații, am absolvit Universitatea Politehnică București. Da, încă mă surprinde și pe mine.”

Iv cel Naiv

Mulți s-au gândit că este, sau măcar a fost, o strategie de marketing. Și, recunosc, mi-a trecut și mie acest gând prin cap. Lămurește-ne. A fost sau n-a fost? Aceasta-i întrebarea. 

Sigur n-a fost o strategie de marketing pentru că asta ar include premeditare.

Pe vremea când am început aveam atât de puțină încredere în mine ca poet, ca scriitor, încât nu mă puteam gândi la strategii de vânzare. A fost o joacă, o nevoie, o eliberare. Orice, dar nu o strategie.

Poate că a funcționat ulterior ca o strategie, dar asta e doar o post-raționalizare. Când am început să scriu, tot ce voiam era să mă pot exprima și să bucur oamenii.

Care este profesia ta? Dar ocupația? Dacă în acest moment ai și o funcție mai.. prozaică, am fi surprinși s-o aflăm sau e în legatură strânsă cu poezia? 

Sunt inginer de telecomunicații, am absolvit Universitatea Politehnică București. Da, încă mă surprinde și pe mine. (zâmbește)

Dar n-am profesat nicio secundă în domeniu, facultatea m-a ajutat doar să descopăr orizonturi noi. În câțiva ani după ce am terminat studiile, eram deja într-un departament de creație dintr-o agenție de publicitate.

Mi-am dat seama că aș vrea să fac ceva care să-mi pună creativitatea la lucru și am găsit acest drum. Auto-descoperirea mea ca scriitor s-a produs încet-încet și de la un copywriter care scria și poezie am ajuns astăzi un scriitor care scrie și texte comerciale, pentru publicitate.

“Viața mea este construită în jurul ideii de a iubi. Cred că iubirea este o formă de energie esențială vieții, fără ea ne-am stinge cu toții.”

Ce îți definește poezia? 

Cred că, în primul rând, acest filtru prin care privesc lumea și o văd mai roz decât e. Eu i-am spus naivitate. Apoi ar mai fi poate dorința de a surprinde, nevoia de a transmite mereu câte un gând, senzația de libertate (câteodată excesivă) a versului.

Dar și faptul că, de cele mai multe ori oamenii care o citesc înțeleg “ce a vrut să spună poetul” și se regăsesc în aceste înțelesuri.

Ce te inspiră?

Păsările, infinitul, norii. Și nici oamenii nu-s o sursă de inspirație de neglijat. (zâmbește)

Cred că îmi găsesc inspirația în felul în care pot privi lumile din interiorul și exteriorul meu. Iar atunci când nu reușesc, fac o pauză și mă uit la felul în care au izbutit alții.

Ai o idee fundamentală, pe baza căreia ți-ai clădit și îți trăiești viața?

Viața mea este construită în jurul ideii de a iubi. Cred că iubirea este o formă de energie esențială vieții, fără ea ne-am stinge cu toții. Partea entuziasmantă a acestei complexe forme de energie este că e inepuizabilă.

E singura pe care o putem produce chiar noi, oamenii, acești remarcabili consumatori de energie de toate felurile.

“Cred că oamenii, deci și românii au poezia în ei, doar că uneori uită sau nu știu asta.”

Sunt scrise pentru o ea, aceeași, mereu? Te întreb pentru că știu că povestea Iv cel Naiv a pornit de la sms-urile trimise iubitei pe telefon și voiam să ne spui dacă și cum ți s-a schimbat viața de atunci.

Viețile noastre se schimba în permanență. Chiar și o relație între aceiași doi oameni e una în care oamenii continuă să poarte aceleași nume, dar devin in permanență altcineva. Pe toate planurile.

Poeziile mele de iubire nu sunt despre o persoană, chiar dacă ele conțin referiri la o anume persoană, ele sunt despre iubire în sine. E încercarea mea de a înțelege acest palindrom imperfect a iubi.

Este românul iubitor de poezie, de poezia ta? Cine ai vrea sa se regăsească în ea? Scrii pentru cel ce iubește, a iubit, va iubi? 

Cred că oamenii, deci și românii au poezia în ei, doar că uneori uită sau nu știu asta.

Versurile mele sunt, de multe ori, observații pe care le fac asupra oamenilor, pe care le trec prin filtrul sensibilității mele apoi le trimit înapoi către oameni. Așa se face că cititorilor le e ușor să se recunoască în ceea ce scriu. La orice timp ar trăi, la orice timp ar iubi ei.

De când scriu, cel mai adesea am primit un anume tip de mulțumiri. El sună cam așa: “Nu-mi plăcea poezia până când am citit poezia ta”. Ăsta e un gen de compliment în fața căruia e greu să nu te topești. Și o motivație solidă de a continua.

când nu ești tu

secundele își târșâie pașii pe asfalt

mergând să se arunce de pe-un bloc înalt

Tu când nu ești, Iv cel Naiv

Care sunt împlinirile când te gândești la publicul tău, care dezamăgirile?

Una dintre satisfacțiile mele de poet e să văd că oamenii nu se mai străduiesc să găsească răspunsul la întrebarea “ce a vrut să zică poetul?”, ci reușesc să găsească propria explicație, viziune, înțelegere a versurilor.

Când pot lua poezia mea în interiorul lor și s-o trăiască acolo în ei, în felul lor, atunci mă simt împlinit. Așa, ca un pompier care a reușit să salveze un incendiu.

Exista vreun fan care să te fi impresionat în vreun fel? 

Sunt multe povești frumoase în care am fost implicat cu sau fără voia mea. De la pisici sau câini care apreciază poezia mea la o nuntă desfășurată cu tema “Ivcelnaiv”, de la salata boeuf decorată de mama ca o copertă a uneia dintre cărțile mele, la povești de iubire care s-au învârtit în jurul versurilor mele, am trăit multe.

E un fel frumos de a intra în relație cu latura poetică a oamenilor pe care altfel, cel mai probabil, nu aș fi cunoscut-o.

Cum a fost “dragostea în vremea pandemiei”? 

Ideea proiectului a fost a actriței Alina Oancea. M-a sunat într-o zi la începutul pandemiei și mi-a zis: “Auzi, Iv? Nu vrei ca vocea mea liniștitoare și versurile tale naive să facă izolarea oamenilor mai ușoară?”. Am zis “da” pe loc și m-am apucat de scris.

Apoi lucrurile au evoluat, proiectul a devenit motiv de colaborare cu zeci de ilustratori sau oameni pasionați de ilustrație și actori. Am anunțat pe pagina mea dorința de a colabora și am primit câteva zeci de solicitări.

A fost puțin copleșitor, dar mă bucur că am avut timp să le administrez pe toate. A fost o perioadă extraordinară din acest punct de vedere, în care am întâlnit mai mulți oameni decât în condiții normale. O adevarată bucurie să cunosc atâția oameni talentați.

Și poate că, într-o zi, acest proiect se va transforma și într-o carte, cine știe?

Te-a afectat situația de acum? Ce s-a schimbat în tine, în viața ta? În poezia ta? 

De când a început izolarea, am scris o carte de poezii, (“Dragoste în vremea pandemiei” – proiectul de care mă întrebai mai devreme), am terminat romanul la care lucram, am început unul nou, o ajut pe fiică-mea cu temele, fac sport 6 zile din 7, gătesc mai mult, mănânc mai echilibrat, dorm bine. Și cheltui mai puțin.

Evident sunt și multe trăiri negative, majoritatea legate de temele firești din perioada asta – nesiguranță, limitarea libertăților, pierdere.

Sunt un tip solar, mi-e greu să admir natura doar pe fereastră. Sunt un călător neobosit, e greu să văd cum vacanțele planificate se evaporă lăsând în urmă doar praful regretelor.

Sunt bune și rele în pandemia asta ca în toate celelalte întâmplări prin care trecem. Dar schimbarea majoră pe care mi-a adus-o este că m-a făcut să mă întorc și mai mult către mine. A accelerat procesul de autocunoaștere în care mă aflu.

Mi-am pus și mai multă ordine în viață, am reprioritizat lucrurile. Și m-a ajutat să mă reîntorc la poezie.

Ce proiecte de viitor ai? 

Dacă aș reuși să devin scriitor cu normă întreagă, adică să pot trăi la un standard bun din poezia și proza pe care le scriu, aș fi foarte mulțumit. În Islanda, să zicem, acest fapt ar însemna doar să ai un oarecare talent și să muncești. În România frizează imposibilul. Noroc că îmi plac lucrurile imposibile.

Transmite-le un mesaj cititorilor tăi. 

Continuați să fiți vii

și să rămâneți, măcar un pic, copii.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *