5 cărți care te vor face să privești altfel izolarea

Trăim cu toții niște vremuri care ne încearcă limitele psihice, emoționale sau financiare. De aproximativ două săptămâni stăm închiși în case și toate lucrurile care ni se păreau până acum monotone sau banale, au căpătat o cu totul altă valență, prin dispariția lor.

Suntem asaltați de cultură online, ceea ce nu este un lucru rău, dar poate că sensul acestor vremuri este să ne întoarcem la umanitatea pe care o pierdusem, la apropierea de ceilalți, la discuții, la ascultatul unui disc sau la citirea cărților care ne așteaptă în bibliotecă.

Cititul unei cărți în fotoliu, pe timpul zilei, ori în pat, la lumina veiozei, pe timpul nopții, ne poate da o liniște sufletească greu de atins în această stare de anxietate, când suntem concentrați să dezinfectăm lucruri, când citim doar știri despre boală, moarte și pericol.

Așa că vă recomand 5 titluri care cred că vă pot ajuta să vedeți părțile bune ale izolării și, mai ales, avantajele pe care (încă) le avem, într-o situație de criză mondială.

  1. Scrisori către cei de-acasă – Emil Cioran.

Este un volum care adună scrisorile trimise de Cioran apropiaților săi, din anul 1931 până în 1990. Pentru Cioran, izolarea este o dorință constantă, pentru a putea să își dedice cât mai mult timp lucrului, fie că vorbim despre scrieri originale, fie despre traducerile care l-au ajutat în unele perioade să supraviețuiască în Paris.

De altfel, trăiește al II-lea Război Mondial la Paris, pe când familia sa se află în România. Le trimite apropiaților, de câte ori are posibilitatea, pachete cu medicamente, cafea, cacao sau îmbrăcăminte primită de la prieteni mai înstăriți.

După război și după succesul pe care îl are ca filosof și scriitor, starea sa materială se îmbunătățește, astfel că poate să le trimită alor săi pachete consistente și să își sprijine familia, precum și să plece în vacanțe.

“Dragă mamă,

N-o să plec din Paris decât pe la începutul lui august. S-ar putea să mă duc la mare. Pe aici au început căldurile. Am văzut multă lume venită din țară, scriitori în special. Vin în pelerinaj, ca la un patriarh. M-am hotărât să mă izolez din nou, căci pierd prea mult timp cu vizitele.”

Emil Cioran (Miluț), 21 iunie 1965, Paris

“Cu cât văd mai puțină lume, cu atâta e mai bine. Dacă se poate, nu da nimănui adresa mea.”

Emil Cioran către fratele său, Aurel, 29 iunie 1966, Paris

2. Despre nerăbdarea de a fi răbdător – Dan C. Mihăilescu și Ciprian Măceșaru în dialog epistolar

Mesajul cărții se potrivește cum nu se poate mai bine cu vremurile noastre, care ne testează poate mai mult ca niciodată răbdarea. Acest volum vă poate ajuta să (re)descoperiți lucrurile importante, pe care până acum, din cauza ritmului zilnic în care ne desfășuram activitatea, le uitasem.

„Când, odată sorbiţi de fluxul demenţial al oraşului, vă veţi ciocni de mersul enervant de încet al unui zdrahon cu părul alb, păşind agale, boiereşte pe lângă pereţi, să ştiţi că-i foarte posibil ca eu să fiu acela. Ca să fiţi siguri de asta, plasaţi fulgerător îndemnul Hai, tataie, hai mai repede. Dacă veţi auzi răspunsul mulcom Poftiţi, luaţi-o dumneavoastră înainte, că eu nu mai am unde să mă grăbesc, atunci nu mai e loc de îndoială: eu sunt ăla.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

,,Cu cât creşte viteza, cu atât creşte vidul lăuntric. Din cât eşti mai la zi şi mai departe de tradiţie, dintr-atât se amplifică dezrădăcinarea, dezorientarea, deznădejdea. Din cât te vrei mai socializat şi te consideri incapabil (sau oripilat) de singurătate, dintr-atât eşti mai pustiit, mai singur, copleşit de senzaţia de inutilitate: a ta, a celorlalţi, a lumii. Pe măsură ce te îngreunezi cu tot mai multe accesorii, fleacuri şi capricii, te îndepărtezi de simplitate, autenticitate şi puritate. Devii tot mai artificial, mai înstrăinat de sine, mai dezarticulat. Şi eşti tot mai departe de bucuriile fireşti, de naturaleţe, de împăcarea interioară.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

3. Mihail Sebastian, Jurnal 1935 -1944

Sebastian îşi începe jurnalul sub semnul revelaţiei apăsătoare a alterităţii sale, care îl proiectează într-o realitate pe care crezuse că o stăpâneşte. Trăiește o amplă criză sufletească şi de conştiinţă, iar consemnările — de-a lungul a zece ani — ale de-acum însinguratului diarist stau mărturie a acestor tulburări lăuntrice, ca şi a furtunilor ce bântuiau, în epocă, viaţa politică a ţării şi a întregii Europe. Asemenea Jurnalului lui Jeni Acterian, Jurnalul lui Mihail Sebastian este o „capodoperă a litera¬turii experienţei“ care nu a lăsat — şi nu va lăsa — indiferent pe absolut nici un cititor. O carte de căpătâi pentru momente de cumpănă, o operă care se citeşte şi, mai cu seamă, se reciteşte.

De asemenea, ce face special Mihail Sebastian este să noteze numele fiecărui concert de muzică clasică pe care îl ascultă la radio, astfel că odată cu cartea veți putea descoperi și asculta lucrările sale preferate.

În plus, sunt șanse mari să vă determine să începeți să scrieți propriul vostru jurnal.

„Cartea aceasta merită să stea pe acelaşi raft cu Jurnalul Annei Frank şi să-şi găsească la fel de mulţi cititori.“ (Philip ROTH)

4. Jurnalul unei fete greu de mulțumit – Jeni Acterian

Jeni Acterian este o personalitate feminină cu totul aparte în rândul scriitorilor generației interbelice.

Cartea sa este o frumoasă mărturie despre studiu, iubire, prietenie și autoironie, dar și o descriere inedită a marilor personalități de care Jeni Acterian a fost apropiată, cum ar fi Mircea Eliade sau Emil Cioran.

“Eu, asta, amestec de superficialitate si adancime, egal de pasionata si de blazata in superficialitate, ca si in adancime. Eu… privesc (tot pasionat si blazat) cum se casca Neantul, si praful si pulberea se va alege de mine. Si singura intrebare pe care nu mi-o pun este de ce acord atata importanta acestui lucru. E si asta o limita.” – Jeni Acterian

5. Eu sunt Malala – Malala Yousafzai

Povestea Malalei este o dovadă puternică că binele poate învinge o situație de criză a umanității, poate mai gravă decât cea cu care ne confruntăm noi azi. Copil fiind, Malala este prinsă în atacurile talibanilor din Pakistan și se luptă, împreună cu tatăl său, pentru dreptul de a merge zilnic la școală.

În vremuri extrem de grele, familia sa trăiește uneori doar cu ceai negru, doar băieții din familie primind și puțin lapte în ceai.

Cartea vă va face să apreciați mult mai mult condițiile în care trăim noi izolarea și, de ce nu, să vă stârnească idei care pot ajunge să schimbe lumea, așa cum a schimbat-o apoi Malala.

În timp ce se afla în autobuzul care o aducea acasă de la școală, a fost împușcată în cap de la mica distanță. Deși aproape nimeni nu mai credea că va trai, Malala s-a însănătoșit, apoi a ajuns să țină discursuri în sălile sediului ONU din New York. La 16 ani, Malala a devenit un simbol al protestelor pașnice și cea mai tânără persoana nominalizată vreodată la Premiul Nobel pentru Pace, premiu pe care l-a și câștigat apoi.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *