textul cititorului

Textul Cititorului: “Nu-mi explicam de ce tata iar pleca, deși avea bilet în primul rând, la cel mai bun show.”

foto: pixabay.com

Cultura la dubă a lansat în luna martie 2021 o provocare către cititori, cu intenția de a încuraja scrisul în orice formă. Am primit numeroase scrieri din partea cititorilor, printre care poezii, proză, eseuri, pagini de jurnal, recenzii de carte.

Textele de mai jos, 7 povești scurte pline de imagini puternice și de emoție, îi aparțin Izei Csercsey, pe care noi am ales-o câștigătoarea lunii aprilie. Despre ele, autoarea spune că sunt “mai mult sau mai puțin fictive”.

15 minute de celebritate
Eram un copil flamboaiant, vocal și activ. Bucurie maximă a fost primirea unui magnetofon când venise tata acasă. Timpul petrecut cu noi era foarte scurt, așa că am pregătit intens actul artistic viitor. Creasem o operă proprie, nu puteam să mă prezint cu cover-uri sau recitări ale altora. Ploua cu aplauze, mă înclin, mulțumesc și opresc aparatul. Am ascultat așa-zisele minutele de glorie de mii de ori căutând greșeli negăsite. Nu-mi explicam de ce tata iar pleca, deși avea bilet în primul rând, la cel mai bun show.

Marțea, joia și duminica
Început de săptămână terifiant. Trecuse prin asta și la prima sarcină pierdută, acum era mai speriată, urmele fiind încă usturătoare. Joi a început să sângereze, medicii nu erau dornici de explicații, alimentându-i amplificarea tuturor fobiilor anterioare. Asistenta umezea cârpa cu apă și-i tampona fruntea o dată la ceva timp, dar răspunsurile în continuare nu-și făcuseră intrarea. Plânsul era inhibat de masa de oameni ce se perinda prin salon. Duminică la 3 m-am născut creându-se o simbioză între lacrimile noastre.

Mi-am deschis muzeu
Pereții aveau încă urmele pumnilor dați după o ceartă serioasă cu mama. Canapeaua își etala adâncitura în mijloc, din vara în care am avut un episod depresiv și nu m-am ridicat de acolo. Pervazul cu tușă de scrum din noaptea în care m-am apucat de fumat. Casetofonul ce estompa amărăciunea încăperii în vremurile lui de glorie. Rafturile pline cu bibelouri prăfuite ce-și plimbau ochii după mine și încă mă priveau ca pe o intrusă. Vechiturile alea intrau la expoziția permanentă, singura temporară de acolo am fost eu.

13
1 lună de vorbit online. De 2 ori ne-am sunat video. 3 dorințe de întâlnire, ultima triumfând. Ne-am plimbat în 4 parcuri. Am băut 5 cafele. M-am dus la baie de 6 ori, eram al dracu de emoționat. 7 nasturi închiși la cămașa aia în care îi stătea atât de bine. De 8 ori și-a băgat mâna în păr, cred că avea emoții și ea. 9 străzi am parcurs până la ea acasă. 10 minute a vorbit într-una. 11 tentative de a-i spune că o plac urlau în mine. 12 momente de apnee. 13 secunde un sărut. M-am îndrăgostit.

matrimoniale.ro
Nu sunt supărat, a fost vina ei, voia mai multă libertate, auzi, pentru ce-ți trebuie libertate când ai iubire și pâine pe masă? Se dădea femeie cu școală, dar nu știa face o ciorbă. Nu-mi fac griji, găsesc alta. Taur, înalt, nefumător, alcool ocazional, caut fecioară, serioasă, curată, gospodină, cu facultate, cu casă, fără bagaj, oricare ar fi să nu-l care cu ea, să fie frumoasă, dar nu foarte, deșteaptă, dar să tacă des, să nu vorbească tare, niciodată peste mine, să aibe frică de Dumnezeu și de mine. 0 replies.

Ostatic
M-au legat, fără să vreau, de burtă, că-i mai greu să scapi, cică. Nu m-au lăsat să dorm, era atât de frig, umezeală, miros putrezit, groaznic. Mâncare execrabilă, rămășițe, arăta de parcă o mestecase o armată înaintea mea și mai mereu același fel, săptămâni întregi. Mă revoltam fest, dădeam cu pumnii și picioarele, nimic, nici un răspuns. Nouă luni am cugetat la ce plan ingenios a avut și ce fel de om ar fi putut să-l facă și am dat peste doi ce se maimuțăreau la fiecare rahat pe care-l făceam. Vreau înapoi.

Mi-am pierdut bagajul emoțional
Sărutările primite, iubitele pe care le iubisem sau urâsem, extrasistolele pierderii, nopți, zile, cuvinte, urlete, palme, fobii, ani, toate au intrat într-un ghiozdan de dimensiunea potrivită pentru a putea zbura cu el. Sufletul ei l-am lăsat ultimul, să nu fie zdrobit, dar nu intra de nici un fel, am încercat chiar să îl împachetez cum m-a învățat mama, fără efect. Am aruncat bagajul, am băgat sufletul în buzunarul de la piept. Nu am reușit să trec de security checkpoint, cică nu ai voie cu inflamabil în avion.

***

Puteți trimite și voi scrierile voastre pe adresa [email protected], iar noi vom alege viitorul câștigător, care va fi publicat pe Cultura la dubă.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *