Sâmbătă dimineața, pe o vreme ploioasă, aproximativ 50 de oameni de teatru au participat, la ARCUB, la dezbaterea inițiată de primarul general Ciprian Ciucu pe tema concursurilor de management din teatrele bucureștene, pe care intenționează să le organizeze anul acesta, după o pauză de aproximativ 5 ani.

A fost pentru prima dată în istorie când un primar al capitalei a organizat o astfel de dezbatere, inițiativă apreciată la unison de către vorbitori, chiar dacă rezultatul a fost mai degrabă vag.

La eveniment au participat figuri importante precum regizorul Eugen Jebeleanu, Tudor Chirilă, regizoarea Leta Popescu, regizorul Andrei Grosu, directorul interimar al Teatrului Bulandra, Vlad Zamfirescu, vicepreședintele UNITER, Aura Corbeanu, precum și doi foști miniștri ai Culturii, Corina Șuteu și George Ivașcu.

Doar câțiva dintre cei prezenți au luat cuvântul, iar discuția s-a dus în mai multe direcții, de la nevoia unei legislații îmbunătățite privind instituțiile de cultură, la nevoia unei strategii culturale ori a rescrierii regulamentelor unora dintre teatre care, în timp, și-au schimbat misiunea artistică și socială.

Cu toții și-au exprimat dorința pentru organizarea unor concursuri corecte, transparente. Pentru asta e esențială numirea în comisii a unor oameni de specialitate integri, agreați de toată lumea – ceea ce pare mai degrabă o misiune imposibilă, ținând cont de subiectivitatea specifică domeniului și de scindările din interiorul breslei.

Fiindcă nu doar politicienii au probleme de credibilitate, ci chiar și lumea teatrului. Măcinată de bugete din ce în ce mai limitate, de propriile nesiguranțe sau divergențe de opinii, breasla teatrului românesc duce povara propriilor bătălii, unele pierdute, altele în desfășurare.

Nimeni nu a atins în această dezbatere subiectul momentului, la care primarul este în măsură și trebuie să ofere explicații – comasarea a 7 instituții cu profil cultural și educațional: ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte ar urma să fie desființate, iar unele dintre programele lor păstrate și gestionate de o structură unică.

Peste weekend a apărut o petiție publică semnată de mai mulți oameni de cultură, pentru a-i cere primarului să renunțe la comasări.

Într-un interviu exclusiv pentru Cultura la dubă, realizat la finalul dezbaterii, Ciprian Ciucu a vorbit pe larg despre argumentele sale privind comasarea, dar și despre alte probleme care vizează cultura urbană, de la consolidarea clădirilor cu risc seismic, la dezbaterea privind graffitiul.

Totoadată, Ciucu anunță în premieră intenția de a concesiona clădiri de patrimoniu mediului privat, în contextul în care recunoaște incapacitatea financiară a primăriei de a consolida pe măsura nevoilor orașului.

***

Ciprian Ciucu: “Sunt undeva la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.”

“Domnule primar, cu ce gânduri ați inițiat această întâlnire și cu ce gânduri plecați în urma ei?

Am început această întâlnire ca un proces normal de consultare și toate intervențiile pe care le-am auzit astăzi au fost cu adevărat revelatoare pentru mine. Sunt undeva, mă autoevolez acum, la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.

Chiar dacă nu am avansat foarte mult, avem aceste concluzii: vom face două grupuri de lucru pe care le vom instituționaliza prin decizia mea. Unul pentru a selecta membrii viitoarelor comisii, care la rândul lor îi vor evalua pe cei care vor concura pentru postul de manager de teatru.

Și al doilea pentru a scrie niște caiete de obiective clare, care să fie în concordanță cu misiunea teatrelor noastre.

Și, după ce vom trece de această etapă și vom avea și oamenii care să selecteze viitoarele comisii, putem să și anunțăm înscrierea pentru comisii. Pentru mine este un pas înainte.

Am aflat și foarte multe lucruri despre teatrul din București, despre lumea teatrului, despre nevoile teatrelor și despre consumul cultural. Deci de aici plecăm.

În ce măsură veți ține cont de anumite opinii care au adus în discuție nevoia unei strategii culturale, nevoia schimbării legislației, astfel încât, în mod normal, ar fi amânat, de fapt, procesul de organizare a concursurilor? Ce este, de fapt, prioritar dintre toate aceste nevoi?

Eu trebuie să mă asigur că vom avea un proces corect, dar totodată să nu dureze foarte mult și să nu mai avem finalitatea de a avea manageri la teatre.

Voi acționa politic, în concordanță cu ceea ce vor spune specialiștii, pentru a susține o legislație în cultură relevantă pentru ziua de astăzi.

Dar rămâne în continuare o prioritate pentru dumneavoastră să organizați concursurile? fiindcă interimatele și-au pierdut de mult timp legitimitatea, iar teatrele sunt conduse de oameni numiți de primar, fie că unii sunt agreați de breaslă, fie că nu.

Da. Se pare că sunt și rezultate bune ale interimatelor, așa cum au fost prezentate astăzi, dar nu este normal să ai trei ani, cinci ani, un provizorat pentru orice instituție, că este vorba despre o școală, un teatru, un club sportiv. Oricare altă instituție are nevoie de un management stabil și asumat.

Ați vorbit la un moment dat în această întâlnire și despre nevoia de a restructura Direcția de Cultură din cadrul primăriei și știu că de-a lungul timpului, în solicitări oficiale pe care le-am făcut, ca jurnalistă, am primit inclusiv explicația că nu se pot organiza concursuri, fiindcă nu există un director al Direcției de Cultură. Care e situația acum și ce intenționați să faceți pentru această direcție, pentru reformarea ei?

În acest moment toată primăria este într-un proces de restructurare. După ce vom finaliza procesul de restructurare al primăriei, atunci vom avea și concursuri pentru mai multe posturi de director, nu doar pentru directorul de cultură.

În ceea ce privește aceste concursuri din primărie, pot spune că eu am fost președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Așa cum este legea și cum este tradiția să se organizeze astfel de concursuri, ele nu țin foarte mult cont de specificitatea domeniului. Că dacă dai concurs la direcția de transporturi sau la direcția de cultură, omul trebuie să învețe cam aceeași bibliografie, ceea ce este stupid, în sensul să știe legislația muncii, să știe legislația codului administrativ, pentru că sunt funcționari publici.

Și atunci va trebui să vedem cât de mult putem pe fiecare zonă ca în concursuri să introducem cât mai puțin din codul administrativ sau din legislația muncii și cât mai mult din specificul direcției respective.

“Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, cerute de către cetățeni.”

Apropo de restructurare, deja ați anunțat intenția de a comasa 7 instituții de cultură. Puteți să ne spuneți ce stă la baza deciziilor, dacă ați făcut niște studii sau cu cine v-ați consultat? Cum primarul ia efectiv decizia de a uni o instituție cu alta?

În primul rând am avut o analiză și ne-am dat seama că programele noastre culturale nu au un impact suficient de mare raportat la resursele care sunt destinate. În momentul de față pot spune că cel puțin din sutele de milioane care merg la cultură, și vorbim despre sute de milioane, la instituțiile noastre merge cam cel puțin jumătate, dacă nu chiar o sumă cât de cât apropiată cu cât merge la teatre.

Adică la trei instituții merg foarte mulți bani, poate ar fi mai bine să meargă mai mult la teatre sau la alte instituții de cultură.

Și atunci, ceea ce mi-am propus prin această comasare, care aduce împreună șapte instituții în acest moment, este să respectăm legea, pentru că avem o lege. Aceste instituții sunt ca niște administrații. Ele nu au statutul de teatre, în sensul de instituții de cultură care au legislație specială.

În acest context am nevoie de o coerentizare și de un control al costurilor și, vă zic sincer acest lucru, pentru că toți acești mulți bani care se toacă pe diferite mici progrămele ale uneia sau ale alteia, sau pe diferite cursuri, ele trebuie să fie livrate pentru număr cât mai mare de cetățeni, la o calitate cât mai bună și cât mai bine organizată. De multe ori, fiind micuțe, nu se aude despre ele.

E nevoie de această restructurare impusă de reforma din administrație, dar și pentru că legea nu mai permite azi să ai instituții mai mici de 50 de oameni. De exemplu, dintre cele 7 pe care le comasăm, 5 nu mai aveau 50 de oameni. Deci, oricum, eram forțați legal să se întâmple acest lucru.

Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, care sunt cerute de către cetățeni. ARCUB are programele lui. Cel puțin 50-60% din ceea ce merge trebuie să rămână. Adică nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun.

La fel are și CREART. iMapp (n.r. festival de videomapping organizat în Piața Constituției), de exemplu, este un program foarte cerut de către bucureșteni, el trebuie să continue.

La fel și programele celorlalte instituții, astfel încât ceea ce avem mai bun să păstrăm, să creștem impactul și cât mai mulți dintre bucureșteni să simtă.

Puteți să-mi spuneți, vă rog, de ce considerați că iMapp este un program important care ar trebui păstrat?

L-am dat ca exemplu. Știu că are notorietate. Dar evident că va urma o analiză de coerență pe care viitorul management al acestei instituții o va face și vom prioritiza împreună și în raport cu strategia a culturală a Bucureștiului, care acum nu există. Avem nevoie de ea.

Treaba mea prin această reorganizare este să avem cele mai bune proceduri cu cei mai buni oameni și cu o instituție care să aibă impact efectiv.

Vă întrebam despre iMapp pentru că, de exemplu, vorbeam cu niște artiști care au spectacole la Centrul Lumina și ei suferă pentru că urmează să fie desființat acest centru. Și se întreabă de ce un eveniment precum iMapp este mai important decât un centru artistic, unde se joacă spectacole pe tot parcursul anului?

Aici a fost o mare neînțelegere. Centrul Lumina are 5 angajați. Acei 5 angajați nu mai pot rămâne pe lege în formula actuală. Și am încă 5-6 astfel de instituții.

Am înțeles că este recunoscută valoarea programului de la Centrul Lumina, inclusiv de comunitatea artistică și de către public. Ideea este că nu o să mai fie un director. Pentru această instituție, acest director, dacă vrea să continue, poate să vină foarte bine și să se ocupe de același lucru în cadrul viitoarei structuri. Nu se va desființa ceea ce merge.

Dacă proiectul Lumina este valoros, el va continua.

Ca spațiu cultural finanțat de primărie, dar coordonat prin altă direcție. Asta să înțelegem?

Bun. Eu, ca primar, trebuie să mă uit la mai multe lucruri. Inclusiv la infrastructură. Foarte multe instituții ale primăriei funcționează pe spații închiriate, ceea ce nu este eficient. Prefer, decât să închiriem spații, să investim în niște spații sau să le dăm niște spații pe care deja le avem la Administrația Fondului Imobiliar, pe care să le amenajăm.

Orice serviciu public, inclusiv în cultură, trebuie să aibă și această condiție minimală – să fie suportabil bugetar. Și atunci, dacă sunt foarte, foarte multe disparate, nu mai sunt suportabile bugetar.

Pentru Lumina, de exemplu, am și discutat, să fie preluat fostul Cinema Lumina de către Administrația pentru Consolidări, să fie consolidat, pentru că acolo e o problemă de siguranță, în primul rând, după care programul să poată continua, nu neapărat ca o instituție, dar ca un program.

Cartografierea patrimoniului capitalei și concesionarea unor clădiri istorice mediului privat, pentru consolidarea lor

Urmează să intre în consolidare niște clădiri importante, cum ar fi Teatrul Bulandra de la Izvor, știu că e cuprins în PNRR. Ce se va întâmpla cu trupa de teatru care are activitate acolo, unde va juca pe perioada desfășurării lucrărilor?

Nu pot să vă răspund la această întrebare pentru că nu sunt pregătit și nu am soluția în acest moment. O să văd la ce s-au gândit colegii mei. Am venit doar de trei luni primar, deci nu pot să vă zic în acest moment, dar ce pot să vă zic este că o să mă preocup de subiectul acesta, să caut niște soluții.

De exemplu, un spațiu care va fi foarte generos și nu este acum pe harta mentală a nimănui, este fostul Cinema Favorit din sectorul 6, Drumul Taberei, care într-un an, doi, va fi gata.

Vorbim despre o sală cu capacitate foarte mare, care va putea găzdui nu una, poate chiar mai multe trupe de teatru, bine programate și bine cu un management foarte bun acolo.

Și ce trebuie să fac ca primar, obligatoriu, este să pun ca prioritate în programul de consolidare în special teatrele care, prin natura lor, atrag un număr foarte mare de oameni. Adică sunt pericol public. Vă dați seama, nu vorbim despr o clădire cu 2-3-5 oameni.

Despre blocul Patria puteți să ne oferiți un update? Și Nicușor Dan în mandatul său anunțase că va fi consolidat, știu că Cinema Patria fusese transferat la un moment dat la Primăria Sectorului 1, tot cu promisiunea că va fi consolidat blocul și modernizat cinematograful. Care este realitatea acum?

Are mai multe componente. Vă spun ce am reușit eu să aflu în această foarte scurtă perioadă. În acest moment suntem blocați în decizia proprietarilor de a se muta. Au fost prezentate niște costuri maximale. Nu înseamnă că aceste costuri vor rămâne. În sensul în care, în timpul licitațiilor, sunt niște indicatori tehnico-economici, cât costă să consolidezi și să renovezi blocul. Lor li se pare mare și mie mi se pare mare acest cost. Și atunci avem de făcut următoare lucruri. Plafonăm costul pe care ei îl pot suporta, deci să intre mai mult în partea primăriei, astfel încât să le garantăm că nu se ajungă la sumele de 80.000 de euro, cota lor parte, din consolidare și renovare, ci să fie niște costuri relativ suportabile, nu știu, 20.000-25.000 de euro.

Este o situație delicată pentru că odată cu consolidarea, ei rămân cu proprietatea, va crește destul de mult valoarea proprietăților și a imobilului. Și, de obicei, aceste costuri trebuie să fie recuperate de către primărie.

Deci va trebui să găsim acest cadru legal prin care să și plafonăm, dar cumva să avem și o întoarcere a investiției care să fie corectă pentru sistemul public, pentru banul public, pentru că vorbim despre proprietăți private. Și de aici a apărut blocajul.

Și mai este barul Melody din interior, de sub bloc, care trebuie să fie expropriate (n.r. proprietarul barului Melody este Adrian Mutu). Și am vorbit cu domnul primar Tuță să-l exproprieze. Nu se poate consolida fără Melody. Acum este o parte privată și va fi expropriată. Durează. Noi nu avem nici acum bugetul votat, deci va mai dura.

Un alt cinematograf istoric, Cinema București, de pe Bulevardul Elisabeta, foarte aproape de primărie, este scos la vânzare de aproximativ 2 ani pentru suma de 5 milioane de euro. Fiind monument istoric, Ministerul Culturii ar avea drept de preemțiune, dar presupun că și Primăria Capitalei ar putea face o ofertă. Există în planurile dumneavoastră vreun demers pentru astfel de exemple? Ar putea fi o soluție un parteneriat public-privat, astfel încât să salvați astfel de monumente istorice și să le redați comunității?

Este fezabil doar dacă îl vezi ca un caz singular. Dar dacă înmulțești cu 20 sau 25 de astfel de clădiri, nu mai este fezabil. Adică noi deja am prioritizat clădirile pe care le vom consolida și pentru care trebuie să avem bugete semnificative.

Dacă achiziționez o astfel de clădire cu 5 milioane de euro, care înseamnă 25 de milioane de lei, va trebui să mai bagi încă poate 50 de milioane de lei în ea. Multiplicarea este fabuloasă.

Dar noi nu ne oprim aici, vă zic cumva într-o oarecare premieră, au publicat și colegii mei pe Facebook, dar nu cred că s-a înțeles amploarea a ceea ce vrem să facem.

Am citit că vreți să faceți o cartografiere a patrimoniului capitalei.

Exact, vă pot da acum detalii. În primul rând, noi nu avem o bază unică cu clădirile din București, cu patrimoniul Bucureștiului. Avem ceva la AFI (n.r. Administrația Fondului Imobiliar). Sunt clădiri care au și nu au statut de patrimoniu.

AFI are și apartamente pe Bulevardul Iuliu Maniu, în blocuri comuniste, dar are și clădiri cu valoare istorică. Avem iarăși la Direcția de Patrimoniu altă bază de date. Avem date la primăriile de sector.

După ce vom avea acest inventar va trebui să dezvoltăm niște politici coerente. De exemplu, avem fostul Hotel Bristol, pe diagonală cu Universitatea din București. E o clădire foarte importantă.

Această clădire a fost văruită de către doamna Firea ca să nu mai arate ca și cum ar fi degradată. Dar ea nu este consolidată. Banii pe care primăria ar trebui să-i pună în consolidare se ridică iar la zeci de milioane, poate chiar sute de milioane de lei. Și atunci, ideea care este? Acolo a funcționat un hotel. Cine ar fi interesat sau ce funcție ar trebui să aibă această clădire?

O mai faci un centru cultural, un centru social, educațional, sau pentru că este într-o zonă foarte bună, o transformi dintr-un pasiv care îți consumă fonduri, într-un activ care îți produce taxe și impozite?

De exemplu, un lanț mare hotelier poate să ia această clădire, să o consolideze. Și când vor veni cu proiectul de consolidare, îl vor adapta special pentru hotel, vor fi bani privați puși acolo, încă o dată, repet, ultratransparent, ca să fie clar, să nu se înțeleagă că avem nu știu ce agendă ascunsă cu proprietatea Bucureștiului. Se va concesiona pe un număr de nu știu, 30-35 de ani, asta reiese din evaluarea proprietății, și în loc să se degradeze aceste tipuri de clădiri pe mai departe, vor fi reintroduse în circuitul economic și țesutul urban, per asamblu, va avea doar de câștigat.

Dar aceste tipuri de politici le putem creiona după ce vedem pe ce stăm. Pentru că sunt clădiri în București cu statut incert. Unele au litigii, dar măcar să știi care este statutul.

Vă garantez că sunt clădiri pe care statul nu știe dacă le are sau nu le are. Și treci pe lângă ele și te întrebi ce este aici.

De aceea am făcut un grup de lucru în nivelul primăriei. Și sper eu ca până la 15 iulie acest grup de lucru să ne producă baza de date, de la care noi vom clădi politici. E pentru prima dată când se face acest lucru, la inițiativa mea, după 35 de ani. Pentru că nu știm pe ce stăm. Și dumneavoastră ați  spus așa, domne, lăsați graffitiul, că sunt lucruri mai importante, cad clădirile pe noi. Absolut corect.

Dar ca să ajungem să rezolvăm, primul pas este această bază de date. Sunt sute de clădiri. Trebuie să avem o politică inclusiv economică sustenabilă.

Ca să consolidezi aceste clădiri te costă foarte, foarte, foarte mult. Ne împrumutăm deja de la Banca de Dezolvatare a Consiliului Europei pentru astfel de proiecte. Și atunci, obiectivul meu este să le reintroducem în circuitul economic cât mai repede. Adică mediul privat să contribuie.

Ciprian Ciucu: “Când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi.”

Clădiri importante de patrimoniu sunt afectate grav zilnic de această practică a tagging-ului mai degrabă, ca să deosebim graffiti de tagging, în care cineva trece rapid cu un spray și dă cu el acolo, asta nu e o formă de protest. Asta e o formă de marcare a teritoriului, mi se pare chiar foarte primitivă.

Ce face Banksy înțeleg că este o formă de protest. Eu însumi vin dintr-o generație care a ieșit la proteste, am protestat și împotriva Guvernului și nu combat cultura protestului. Dar tu când ajungi să vandalizezi, că așa le numesc și nu mi-e frică de acest cuvânt, când treci repede și bagi un tag pe o clădire de patrimoniu și ai acest fenomen pe kilometri întregi de bulevarde principale…

Intervenția de curățare fiind practic imposibilă din motive legislative, dar și din motive financiare, vă dați seama cât de mult costă să vii cu un proiect pentru o fațadă doar ca să ștergi un graffiti – ai nevoie de proiect de arhitectură, de un anumit tip de intervenție pe un monument.

Mulți artiști stradali au reacționat la dezbaterea inițiată de dumneavoastră invocând teoria ferestrei sparte, în ideea că cele mai multe tagg-uri sunt date pe clădiri deja degradate. Adică mai rare sunt situațiile în care se dau peste fațade de patrimoniu îngrijite.

Este fals. Nu există în București ceva în zona centrală să nu fie de patrimoniu. Zona protejată asta înseamnă. Și de aceea noi nu putem interveni. Dacă o clădire este de patrimoniu în zona protejată, toată plinta stradală de 2-3 kilometri ia aceeași legislație. Tu când dai pe clădirea de lângă care, ok, poate nu are cea mai bună formă, tu afectezi întreaga infrastructură a zonei istorice.

Vorbim de artiști. Cei care au lucrat aceste clădiri de patrimoniu au fost la rândul lor artiști. Expresia lor artistică trebuie să fie respectată. Cei mai mulți oameni din zona culturală își doresc ca aceste manifestări artistice să rămână în identitatea noastră pe o perioadă partea cât mai lungă de timp. Sunt anumite clădiri care sunt efectiv reprezentative și ne este drag de ele și nu doar că nu le vrem dispărute de acolo, ci nu le vrem nici măcar afectate.

Și atunci când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi. Tagging, tagging, tagging.

Cum va decide primăria ce trebuie șters și ce nu trebuie șters?

Statul trebuie să facă tot ce poate să își protejeze patrimoniul cultural și istoric. Din punctul meu de vedere, orice clădire din patrimoniu pe care se dă cu șpray trebuie protejată.

Primăria Capitalei, care are și ea cred, câteva urme de spray, este obiectiv de patrimoniu. Și multe alte clădiri au același statut. Ce vreau să spun este că acest fenomen, superficial de foarte multe ori, le omoară spiritul pe care artiștii vremurilor l-au pus în ele. Nu le mai vezi. Și n-am nimic cu ideea de a protesta. Și înțeleg și paradoxul de a protesta în mod organizat.

Dar dreptul de a protesta nu trebuie să fie superior dreptului unor artisti care s-au manifestat în trecut pentru a crea ceva. Este normal ca aceste clădiri de patrimoniu să fie protejate și pentru generațiile următoare.

Și ce faceți dacă veți investi mulți bani pentru curățare și vor veni din nou și vor da cu sprayul peste?

Pot să nu fac nimic, să continue să arate ca acum. Asta este opțiunea cea mai facilă pe care o abordau toți primarii de până acum, să nu faci nimic e cel mai lejer. Și când îmi vor reproșa oamenii care își doresc să vadă cădirile în forma lor reală, o să-i trimit la dreptul de a protesta al unor tineri, cărora nu am ce să le fac. E foarte facil.

Strict financiar vorbind, primăria va cheltui niște bani cu curățarea acestor fațade. Ce faceți dacă veți cheltui acei bani și vor veni și vor da altele peste? La cheltuirea banului public mă refer.

Vom relua procesul. În orașele civilizate, Viena, Paris, respectul pentru proprietate este mult mai mare. Politica este de a zădărnici eforturile. Adică dacă intervin în 24 de ore, cel care a făcut graffiti nu va mai reveni. Dar dacă constant ai același comportament, care îți consumă niște resurse, poți să-l pui la vandalism, din punctul meu de vedere.

Sunt singurul primar care a organizat un festival de graffiti în București ever. Primul și singurul din istoria Bucureștiului. Am încurajat această cultură a protestului și am oferit un spațiu public de manifestare.

Dacă dumneavoastră organizați festival de street art, nu înseamnă automat că încurajați cultura protestului, pentru că este un mediu controlat.

E un principiu în neoliberalismul acesta care este clamat. Sunt liber să fac ceea ce vreau, atâta timp cât nu îngrădesc libertatea celuilalt. Dar oamenii aceștia protestează afectând proprietățile altor oameni. Cu alte cuvinte, să zicem că vreau să protestez și eu cu cheia pe mașina dumneavoastră. Este ok? Eu cred că este artă. Fac o steluță.

Totuși, avem o manifestare a autorității și respectăm legile sau putem să lăsăm orașul într-o ideologie ultra de stânga, non-intervenționistă, a anarhiei, pentru că și anarhia este definită foarte clar în științele politice – avem o zonă în care autoritatea nu trebuie să mai existe și să nu afecteze niciun fel dreptul protestului. Toți protestăm, toți sunt niște protestatari. După care o să avem un mediu urban conform propriilor noastre decizii și acțiuni.

Mai am o singură întrebare pe subiectul acesta. Ați spus deseori că luați orașul la pas. Ați văzut acum câțiva ani, când era Florin Cîțu premier, stencil-urile cu “Cîțu salvează economia”, răspândite prin tot orașul? Ele au fost date inclusiv pe Ateneul Român, monument inclus în patrimoniul UNESCO.

Și pe blocul în care stau eu, în Drumul Taberei.

Aceste stencil-uri cu mesaj politic au fost cumva încurajate, plătite de PNL?

Mi-ar fi rușine dacă ar fi așa ceva. Să aflu așa ceva. Nu știu cum au apărut. Am văzut și cu Ciolacu, am văzut și cu alții. Și cu Ciucă erau la un moment dat.

Deci nu aveți cunoștință că PNL ar fi plătit vreodată pentru astfel de mesaje?

Doamne ferește! Adică am conștiință că nu s-a plătit, că s-ar vedea în documentele contabile. Alea mi se par niște mizerii.

Un alt subiect care are legătură cu patrimoniul orașului și nu are încă o rezolvare este Cathedral Plaza. Știu că exista o decizie judecătorească pentru demolare, Nicușor Dan a dat la rândul său o dispoziție de demolare, dar ea a fost atacată de proprietari. Care este situația în prezent?

Este doar o hotărâre judecătorească atacată în instanță, la apel. Și există o decizie a primarului general deja semnată pentru demolarea clădirii. Și mai există o contestație, de aceea nu s-a demolat clădirea. A fost atacată decizia primarului general de demolare, deci încă nu avem o decizie definitivă. Al doilea motiv cred că este economic. Și mai este un motiv. Unii spun așa – nu este soluția tehnică cea mai bună de a o demola de tot, pentru că deja cu actuala configurare s-ar mișca și-ar afecta și mai mult biserica catolică. Și atunci sunt două ipoteze.

Cum poți da niște costuri rezonabile pe care să le suporți tot tu, stat, să nu afectezi clădirea monument. Cealaltă gândire ar fi să duci, totuși, clădirea în niște parametri urbanistici corecți ai zonei, adică ce spune acum legea? Spune că poate să aibă acolo maxim patru etaje. Atunci o dai jos până la patru etaje și o lași într-un registru urbanistic corect.

Problema este că nu ai legislație în România care să-ți permită să faci așa ceva, deși soluția tehnică mai corectă ar fi aceasta.

Deci avem această tensiune între soluția juridică, voința politică, care este aceeași cu soluția juridică de a o demola și să vedem care este soluția tehnică pentru a demola. Din păcate, pe termen scurt de un an, doi, trei, nu văd, vă zic sincer, o soluție. 

Urmărind activitatea dumneavoastră de când ați devenit primar, postările pe care le faceți, pare așa că ați găsit un dezastru la Primăria Capitalei. Care este realitatea? precedentul primar a fost Nicușor Dan, ales președintele României.

Nicușor Dan a făcut cât de mult a putut să facă în contextul pe care l-a avut. N-am ce să-i reproșez.

Puteți dumneavoastră mai mult? aveți același context, dacă nu unul și mai dificil, ținând cont de criza politică, economică.

Nu știu, asta rămâne să demonstrez, dacă o să mai merit un mandat. Dar am zis că am nevoie de puțin 2-3 mandate. Orașele care s-au schimbat, luminat la față, în care există ordine, cum ar fi Parisul, Viena, Barcelona, au avut primari care au stat mai mult de un mandat acolo. Și orașele din România, care sunt cât de cât puse la punct, au avut primar că au stat două, trei mandate minim. Unii au stat, cum este Emil Boc, și cinci mandate. Și arată mai bine pentru că ai o coerență pe o perioadă lungă de timp.

Aici vorbim despre un oraș cu o guvernanță schizoidă în care ai 7 primari. Și, cu atât mai mult, inerția este mai mare și timpul necesar pentru a acționa sistemic și concentrat, cu efecte vizibile,  este mai mare.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post INTERVIU Ciprian Ciucu: “Nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun. De exemplu, iMapp.” appeared first on Cultura la dubă.

Ciprian Ciucu (PNL), în vârstă de 47 de ani, a câștigat alegerile parțiale pentru Primăria Municipiului București, organizate pe 7 decembrie, cu 36,16%, însemnând 211.562 de voturi. Actual primar al Sectorului 6, el va deveni primarul general al capitalei pentru următorii 2 ani și jumătate. Mai jos vă prezentăm ce a promis acesta în programul său politic pentru sectorul cultural bucureștean.

***

Imediat după ce oamenii de teatru au semnalat înlăturarea regizorului Vlad Cristache de la conducerea interimară a Teatrului Excelsior, Ciprian Ciucu, candidatul PNL la primăria Bucureștiului, a anunțat public că prioritatea sa pentru cultură va fi organizarea concursurilor pentru posturile de management în instituțiile din subordinea PMB: “Vin la primărie și dăm drumul la concursuri, conform legii! Teatrele noastre au nevoie de echipe de management stabile și performante.”, a scris acesta într-o postare pe facebook. Toate teatrele bucureștene sunt conduse de manageri interimari.

În programul său politic, publicat în campania electorană, Ciucu semnalează în repetate rânduri că inițiativele culturale ar trebui să se autosusțină financiar, nu să se bazeze exclusiv pe subvenții de la bugetul local.

Printre principalele sale idei pentru cultură se numără – organizarea de evenimente în cartiere, digitalizarea culturii (spectacole, expoziții, arhive online), micro-granturi pentru artiști și rezidențe artistice în cartiere, precum și conturarea unor trasee pietonale în cartiere, pe modele deja existente, cum ar fi Bazar de Cotroceni.

Bucureștiul cultural, în viziunea lui Ciucu

București – Capitală culturală vie, modernă și deschisă comunității

“Bucureștiul are nevoie de o cultură care nu trăiește doar în instituții, ci în cartiere, în comunități și în viața de zi cu zi a oamenilor. Plecăm de la direcțiile din Strategia Culturală a orașului și de la un principiu simplu: cultura nu este un cost, ci o investiție în identitatea și în coeziunea socială a Capitalei.

Cultura trebuie să fie organizată, accesibilă, relevantă pentru comunități și capabilă să se autosusțină parțial prin proiecte inteligente, nu doar prin subvenții. Trebuie să contribuie la spiritul nostru comunitar, de apartenență la orașul nostru.

În acest moment, oferta culturală a instituțiilor noastre este mult sub cererea bucureștenilor. Principalul motiv este că sălile de teatru și de spectacole sunt mici și neîncăpătoare.

Orașul care își pune în valoare creativitatea

Îmi doresc un oraș în care cultura devine un motor de dezvoltare urbană, un liant între cartiere și o scenă permanentă pentru artiști. Bucureștiul își valorifică patrimoniul, spațiile publice și diversitatea pentru a crea un ecosistem cultural modern, bine gestionat și atractiv pentru locuitori și turiști.

Avem nevoie de instituții culturale moderne și deschise, cu programe adaptate către publicul local, nu doar către evenimente punctuale.

Principalele direcții de acțiune:

• Transparență, profesionalizare și management cultural stabil, orientat spre rezultate;
• Digitalizarea programelor și acces online la spectacole, expoziții și arhive;
• Instituțiile trebuie să devină centre comunitare culturale reale, nu doar săli de spectacole.

Cultura care ajunge în cartiere

Cultura trebuie adusă acolo unde trăiesc oamenii prin organizarea de evenimente specifice, cu tematică distinctă, în fiecare mare cartier. Pot fi organizate, pe modelul dezvoltat în Sectorul 6, evenimente care să se autosusțină financiar, pe scene mobile de cartier pentru concerte, teatru, stand-up, dans.

Principalele direcții de acțiune:

• Organizarea de festivaluri locale pe bulevarde sau în parcuri (ex. modelul Parcul Liniei – evenimente comunitare curate, ordonate, cu buget controlat);
• Organizare de seri de film în aer liber în zone precum Drumul Taberei, Militari, Colentina, Titan, Vitan;
• Evenimente gastronomice locale, care să pună în valoare tradiția urbană a Bucureștiului;
• Cartierele devin parte a rețelei culturale, nu spectatori la distanță.

Evenimente pentru comunitate, care se autosusțin financiar

În logica bunei administrări, evenimentele culturale trebuie să își acopere o parte semnificativă din costuri:

• evenimente de tip street-market (arte, design, produse locale) cu taxă de participare pentru comercianți;
• festivaluri tematice (jazz, teatru de stradă, arhitectură, design urban) cu sponsori privați, parteneriate și co-finanțare;
• târguri creative, cu închirierea standurilor, fără costuri ascunse pentru Primărie;
• evenimente cultural-sportive (ex. alergări urbane, tururi ghidate, plimbări tematice) finanțate din taxe de participare și sponsorizări;
• programe de tip „adoptă un eveniment” – companiile sprijină activități culturale în cartiere, în schimbul unei vizibilități controlate și reglementate.

Modelul este simplu: cultură de calitate, management riguros, impact social mare și povară financiară mică pentru bugetul public.

Punerea în valoare a patrimoniului și a identității Bucureștiului

Vom investi în readucerea la viață a clădirilor istorice, în iluminatul arhitectural, în rute pietonale tematice și în spații publice curate, fără poluare vizuală. Cultura devine parte din regenerarea urbană, nu un accesoriu.

Direcții de acțiune:

• crearea de rute culturale în zone precum Cotroceni, Lipscani, Calea Victoriei, Grivița, inclusiv cu participarea inițiativelor private, deja manifeste în București;
• organizarea de micro-expoziții în aer liber, conectate la identitatea fiecărui cartier;
• programe educaționale despre istoria Bucureștiului, în școli.

Sprijin pentru artiști și industriile creative

Vom crea mecanisme simple și transparente pentru a sprijini artiștii și creatorii locali prin:

• micro-granturi pentru proiecte comunitare;
• spații de lucru temporare în clădiri publice neutilizate;
• rezidențe artistice în cartiere;
• parteneriate între instituții culturale și ONG-uri.

Industria culturală trebuie văzută ca un sector economic strategic, nu ca un moft.

Evaluare, transparență și impact

Toate programele culturale vor avea indicatori clari de participare, impact și cost, care vor fi prezentați transparent într-un raport anual public. Consultarea reală cu comunitatea este esențială, precum și posibilitatea de cofinanțare privată și de parteneriate.

Cultura nu trebuie să fie ”poluată” de improvizație și haos, ci să devină un domeniu al calității, predictibilității și responsabilității.” – se arată în programul electoral publicat pe site-ul lui Ciprian Ciucu.

Cine este Ciprian Ciucu

Ciprian Ciucu s-a născut pe 16 martie 1978 la Pitești. A absolvit Științe Politice la SNSPA și a început să lucreze ca ONG-ist, alături de Cristian Ghinea (USR), specializându-se în management de proiect și consultanță pe fonduri structurale. A lucrat ca expert în politici publice atât pentru România, cât și pentru Moldova, Georgia sau Kosovo. În 2019 a devenit Președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fiind angajat de Guvernul României, iar în 2020 a fost ales Primarul Sectorului 6 pe lista PNL, câștigând un al doilea mandat în 2024.

Este căsătorit și are o fiică adolescentă. Se declară un fan al muzicii heavy metal și îi place să joace baschet.

Ciucu va conduce primăria capitalei în locul lui Nicușor Dan, ales președintele României în mai 2025, și va ocupa doar 2 ani și jumătate de mandat, până la organizarea următoarelor alegeri locale.

Ciprian Ciucu este și prim-vicepreședinte al Partidului Național Liberal.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Ciprian Ciucu este noul primar al Bucureștiului. Ce a promis pentru cultură: concursuri, evenimente în cartiere, rezidențe pentru artiști appeared first on Cultura la dubă.

“Nu există plagiate în proiecte de management. Proiectul nu este nici o operă literară, nici o lucrare de doctorat. O lene de redactare a făcut ca lucrurile să fie luate așa.” – Adrian Păduraru, managerul Teatrului Matei Vișniec din Suceava, acuzat de plagiat

În urmă cu aproximativ două săptămâni, o publicație din Suceava, Crai Nou, publica pentru prima dată știrea că actorul Adrian Păduraru a plagiat în proiectul de management cu care a câștigat luna trecută concursul public organizat de Primăria Suceava pentru ocuparea postului de manager general al Teatrului Matei Vișniec, pe un mandat de 5 ani. Știrea a fost preluată atunci de Observatorul Antenei 1, iar Păduraru declara că „sunt greșeli omenești”.

Actorul a copiat integral numeroase paragrafe dintr-un alt proiect de management, depus în 2021 la concursul pentru funcția similară a Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti și a uitat să scoată din textele copiate „Consiliul Județean Argeș”. Cu toate acestea, niciun membru al comisiei de evaluare nu a observat plagiatul.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, managerul Adrian Păduraru admite că mai multe paragrafe au fost copiate și că sursa nu a fost precizată din “lene”. Cu toate acestea, consideră că “Nu există plagiate în proiecte de management. Proiectul nu este nici o operă literară, nici o lucrare de doctorat.“

Un avocat îl contrazice. Dacă a plagiat în cadrul unui concurs public, de pe urma căruia a obținut foloase materiale, potrivit legii, concursul a fost viciat și orice parte vătămată poate cere anularea lui în instanță, spune avocata Carmen Crețu.

Mai mult decât atât, deși proiectul candidaturii ar trebui să fie, conform legii, realizat chiar de către candidat, Păduraru declară că a fost scris de mai mulți oameni. Și că ideile au fost preluate fiindcă el însuși contribuise la proiectul depus la Pitești, de către un alt candidat, în 2021.

Matei Vișniec, marele dramaturg care dă numele acestui teatru, declară pentru Cultura la dubă: “Am vrut ca numele meu să fie un simbol al încrederii în cuvânt, în rolul artei și al creativității, chiar al rezistenței prin cultură în fața industriei de divertisment cu totul devoratoare, precum si a multor ideologii și obscurantisme toxice. Nu aprob și nu justific nici o formă de plagiat.“

***

Adrian Păduraru a absolvit IATC în 1984. În comunism a avut mai multe roluri în filme, printre care cele mai cunoscute în filmele Extemporal la dirigenție și Declarație de dragoste. A continuat să activeze pe marele ecran și în anii 2000, cu roluri modeste. A fost activ și în teatru, dar nu s-a remarcat cu vreun rol memorabil. În 2020 a devenit consilierul ministrului Culturii de atunci, Bogdan Gheorghiu, un influent lider al PNL Suceava.

5 ani mai târziu, Păduraru a fost invitat în iunie 2025 de către autoritățile locale din Suceava să preia interimatul Teatrului Matei Vișniec. Iar în septembrie 2025 a câștigat mandatul de manager general, în urma unui concurs public, la care a depus un proiect de management și a susținut un interviu în fața unei comisii de specialitate. Pentru performanța sa de la concurs, a primit nota câștigătoare – 9.75.

Doar că publicațiile locale Cortina și Crai Nou au dezvăluit că acesta a copiat fragmente întregi dintr-un alt proiect de management, depus la Pitești în 2021. Jurnalista Luana Popa de la Crai Nou demonstrează cu documente furtul intelectual.

Am stat de vorbă cu mai mulți oameni din domeniu și cu părțile implicate, cu excepția primarului sucevean Vasile Rîmbu, care nu a oferit până la această oră un punct de vedere, deși consilierii săi ne-au confirmat primirea solicitării. Într-un interviu pentru Cultura la dubă, managerul acuzat de plagiat admite că a copiat, dar neagă că ar fi vorba despre plagiat.

ADRIAN PĂDURARU, managerul Teatrului Matei Vișniec Suceava

“Vă rog să vorbim puțin despre contextul relației dumneavoastră cu Teatrul Matei Vișniec din Suceava. În primul rând, cum ați ajuns să colaborați ca manager interimar?

Da, e o istorie veche, pentru că eu am luat repartiție la Suceava. Era anul 1984, secția Suceava a Teatrului Național din Iași, deci debutul meu pe scenă ca actor profesionist a fost la Suceava.

Ați avut un proiect de management în minte? Știați că urma să se organizeze concursul?

Nu, nu aveam de gând. A fost o propunere care a venit dinspre autoritățile locale de la Suceava. Inițial am zis că interimatul nu e un lucru care mă interesează, dar după aceea am hotărât să fac acest interimat ca să vedem dacă eu corespund la ceea ce vor și autoritățile, dar mai ales publicul din Suceava și, de asemenea, să văd dacă ceea ce e acolo corespunde planurilor mele de viitor, proiectelor de viață. Și așa am acceptat acest interimat.

Și apoi cum v-ați hotărât să candidați la concurs?

Mi s-a părut că e o foarte mare zonă de dezvoltare a Teatrului din Suceava, în sensul că destul de puțin public, din păcate, a fost la teatrul ăsta, care a însemnat că avem unde crește. Mi s-a părut că se poate crește și pe diversificarea repertorială, pentru că a fost destul de unilateral stilistic ceea ce s-a pus, dar și pentru că am văzut unele spectacole pe viu, altele înregistrate, și unele dintre ele mi s-au părut o premiză foarte bună pentru viitor, cum e Pădurea Asumaților, pusă de Andrei Măjeri, de exemplu, sau Pisici 1 și 2, făcute de Bobo Burlăcianu, spectacole care mi s-au părut că sunt o bază bună pentru plecare.

Am văzut o trupă dornică să lucreze, acceptând și roluri mici, fără discuții, am avut și o primire foarte caldă a oamenilor pe stradă. Toate ăstea m-au făcut să mă gândesc că am putea face acolo niște lucruri importante.

Ok, eu am în față documentele publicate de Luana Popa în Crai Nou și sunt în mod evident mai multe paragrafe copiate din proiectul de management de la Pitești 2021. Cum comentați, cum v-ați gândit să copiați acele paragrafe?

Nu sunt copiate. S-a acreditat o idee falsă pentru publicul care nu știe. Nu există plagiate în proiecte. Proiectul nu este nici o operă literară, nici o lucrare de doctorat, este un instrument de lucru pe baza căreia se va face activitatea ulterioară, nefiind nici în punctul ăsta ceva definitiv, pentru că, în funcție de echipa cu care lucrez într-un teatru și pe care nu o cunosc înainte de a fi acolo, în funcție de dinamica actorilor, spectatorilor, se modifică.

Dar, îmi cer scuze, trebuie să vă întrerup, pentru că spuneți că nu este plagiat. Conform legii și conform marilor universități, plagiat înseamnă copierea unor paragrafe fără ca acestea să aibă sursa inițială atribuită. Aici sunt copiate cuvânt cu cuvânt, fără sursă.

Da, doar că asta spuneam: în mediul academic, în mediul de creație, acolo există plagiatul. Nu la proiecte. Pentru că un proiect de management e obligatoriu să știe de bunele practice din alte teatre.

Are o structură obligatorie de analiză, de factori care sunt în toate proiectele. E o structură obligatorie care vine din caietele de sarcini, care caiete de sarcini, de obiective, sunt la rândul lor destul de asemănătoare.

Da, înțeleg, doar că plagiatul este plagiat oriunde el ar fi practicat, indiferent că e o instituție de cultură sau de educație, e o lucrare scrisă.

Nu. Înseamnă că dumneavoastră nu ați preluat aici niște idei generale, ați copiat cuvânt cu cuvânt, conjuncție cu conjuncție, virgule, puncte, exact ordinea din proiectul de la Pitești 2021. Or asta este copiere fără atribuirea unei surse.

Sunt două aspecte aici.

Unul dintre ele se referă la faptul că tot ceea ce este proiect aplicat este conținutul dur al proiectului, este tot gândit pentru Suceava și atunci sunt ideile de noutate care nici vorbă să fi fost copiate și, pe de altă parte, am lucrat cu o echipă de-a lungul timpului, eu lucrând pentru alții și dând idei.

Iar când a venit momentul să fac proiectul meu, am luat din ideile personale și din ideile comune.

Păi și cui i-a fost lene să precizeze sursa?

Cu autorii proiectului din care s-a luat lucrasem eu însumi când au făcut ei proiectele.

N-am înțeles, puteți să repetați, vă rog, că nu este clar ce ați spus mai devreme.

Am lucrat cu o echipă care a făcut proiectul de acolo, despre care vorbim acum. Acum nu știu despre care proiect vorbiți, pentru că eu n-am vrut să spun, dar din proiectul original s-au luat lucruri și în proiectele următoare acolo.

Dar ce înseamnă “s-au luat”? Dumneavoastră ați redactat acest proiect sau ați avut o echipă?

Am avut o echipă cu care am lucrat și echipă pentru care lucrasem și înainte, când au fost proiectele lor.

Dumneavoastră ați participat la un concurs public ca persoană fizică, nu cu o echipă. Adică trebuia să fiți autorul proiectului de management.

Faptul că am lucrat cu o echipă nu mi se pare nimic rău. Nu poate fi din capul unui singur om ceea ce se scrie într-un proiect de management. Nu se poate să nu te consulți, așa cum lucrez și mai departe ca manager.

Înțeleg, una este să te consulți cu colegi de breaslă și alta este să asumi niște paragrafe copiate dintr-un proiect anterior.

Care au fost, la momentul respectiv, gândite împreună cu mine sau, una dintre ele, de către mine.

A, deci dumneavoastră ați fost coautor al proiectului de la Pitești 2021?

Să nu-i spunem coautor, să spunem că am făcut parte din echipă și sunt și idei de-ale mele și idei reieșite din discuții într-o echipă.

Deja există mai multe luări de poziții publice ale unor oameni de cultură care spun că dumneavoastră nu mai aveți credibilitate să conduceți o instituție publică de cultură. Cum le răspundeți acestora?

Cu fapte.

Adică?

Cu ceea ce am început deja să fac acolo și cu faptele care vor urma. Am făcut deja un proiect care este, nu știu dacă unic, ca să nu mă laud, cum face toată lumea, un proiect care se numește Festivalul Cetății, un festival de întreținere a interesului public pentru teatru, pe parcursul întregului an. Am invitat, în deschiderea lui, Teatrul Bulandra, cu spectacolul Artă, și vor continua lucrurile astea. Am început repetițiile cu Horia Suru pentru un spectacol.

Acum că s-a dat derogare la OUG 52 începem lucrul pentru un spectacol pentru copii, ceea ce nu s-a mai făcut demult acolo, un festival de teatru pentru copii. Ele tocmai certifică faptul că sunt elemente gândite special pentru Teatrul din Suceava.

Vom face, din câte știu eu, nu mai există un festival târg de inteligență artificială și noi tehnologii aplicate și aplicabile în teatru, în așa fel încât să fie interesant pentru specialiști și public din toată țara, dar mai ales pentru publicul tânăr și foarte tânăr.

Am înțeles, este evident că aveți foarte multe proiecte, dar aș vrea să vă întreb ce veți face în situația în care artiștii angajați ai Teatrului Matei Vișnec și colaboratori ai teatrului vă vor cere demisia în urma acestei situații?

Ce să spun? Vom vedea dacă se va întâmpla lucrul ăsta, vom vedea la momentul respectiv. Am fost un generator de idei tot timpul. M-am rugat la Dumnezeu să fiu sănătos, să le pot pune în practică, nu să iau de la alții.

Aveți vreun regret legat de copierea acestor paragrafe fără să spuneți care este sursa?

Da, odată că nu am știut și nu am văzut în niciun proiect de management citarea altor surse. Vă rog să-mi spuneți dacă dumneavoastră ați văzut, dar eu nu am văzut nicăieri citarea.

Dar e o chestie elementară pe care o învățăm în școală, în gimnaziu, că dacă luăm un paragraf de undeva, spunem sursa.

Înseamnă că nu e școala generala dacă se întâmplă lucrul ăsta și nu e singurul proiect. Sigur că am regretul unei atenții care ar fi trebuit să fie mai mare în ceea ce mă privește. Învățăm cu toții din lucrurile astea. Eu sunt pucul într-un meci de hochei care are echipe cu interese politice, financiare. Și s-a găsit chestia asta care, da, e regretabilă. Da, e regretabilă. M-ați întrebat dacă îmi pare rău. Îmi pare rău, nu sunt nebun.”, a declarat azi Adrian Păduraru pentru Cultura la dubă.

Teatrul Matei Vișniec din Suceava a luat naștere în urmă cu 10 ani și poartă numele celui mai cunoscut dramaturg român contemporan, Matei Vișniec, decorat de președintele Franței cu ordinul de Cavaler al Artelor. Recent, Matei Vișniec a fost invitat recent să și monteze la Suceava un spectacol, în calitate de regizor, după cartea sa, Cabaretul cuvintelor.

Acesta se declară amărât de situația expusă de presa locală și vorbește despre o ingerință sistemică a politicului în cultură.

MATEI VIȘNIEC, dramaturg

“Există o ecuație greu de rezolvat nu numai în România, ci și în alte țări, precum Franța: cum să asiguri independența sferei artistice față de cea politică? Într-un oraș mic, în care un teatru municipal este finanțat exclusiv din bugetul local, această “ecuație” a independentei artistice ține de “cvadratura cercului”.

Într-o democrație, cultura, ca si justiția, ca și presa, ar trebui să fie forme de contraputere, și își pot exercita acest rol dacă sunt independente. Când creativitatea și independența artiștilor depind, însă, de bugetele acordate de putere, ceva se complică.

Poate că membrii juriului care analizează proiectele de management ar trebui trași la sorți (dintr-o listă de profesioniști ai culturii recunoscuți ca valoare și onestitate), astfel încât să nu mai poate exista “aranjamente”. Dar chiar și în acest caz, dacă un proiect valoros nu este susținut financiar la nivel local, el nu are nici o șansă de a se concretiza.

Poate că pe acest plan o dezbatere la nivel național ar fi importantă. Chiar și în Franța, unde bugetul pentru cultură este de peste 1% din PIB, apar uneori scandaluri legate de numiri “politice” în fruntea unor teatre. Cum să reziste, deci, o eventuală “independență” a sferei artistice în România, când bugetul la noi este de 0,07% din PIB?

Recent am montat la Suceava un spectacol intitulat “Cabaretul cuvintelor” pentru a marca 10 ani de la crearea acestui teatru care îmi poartă numele. Am vrut ca numele meu să fie un simbol al încrederii în cuvânt, în rolul artei și al creativității, chiar al rezistenței prin cultură în fața industriei de divertisment cu totul devoratoare, precum si a multor ideologii și obscurantisme toxice. Chiar și în acest moment în care resimt o puternică amărăciune, mă oblig să nu întrerup dialogul cu cuvântul speranță.

Evident că nu aprob și nu justific nici o formă de plagiat.”, a declarat Matei Vișniec pentru Cultura la dubă.

Regizorul Andrei Măjeri, premiat cu Premiul UNITER pentru regie, dat de către Adrian Păduraru exemplu de bună practică pentru spectacolul Pădurea Asumaților, montat însă în mandatul managerului interimar anterior, spune că e necesară o anchetă în acest caz. “Dacă se dovedește a fi reală situația plagiatului, atunci aș vrea să nu fiu asociat cu un asemenea context, pentru că bunul meu nume, la care am muncit, ar fi afectat.”, declară Măjeri pentru Cultura la dubă.

ANDREI MĂJERI, regizor

“Plagiatul este furt. Punct. Nu există furt mai mare, furt mai mic. Furtul intelectual este extrem de grav. Vorbesc din perspectiva unui om care a trecut prin rigoarea academică a unui doctorat. Cred că și concursurile pe posturi publice ar trebui să aibă sisteme de verificare a plagiatului. Sper ca situația de la Suceava să se investigheze asiduu, pentru a nu plana ecoul acestui incident pe bunul renume al instituției.

Am avut plăcerea să lucrez la Suceava iarna trecută, unde am întâlnit un mediu de lucru extraordinar și un public inteligent. Spectacolul nostru a fost extrem de bine receptat de critică și s-a plimbat în această toamnă la festivaluri de renume, la Constanța, Brăila, Chișinău și Iași. Un adevărat tur de forță. Pentru cei care nu cunosc sistemul teatral, regizorul își cedează drepturile asupra actului artistic către producător (reprezentat vremelnic de te miri cine), dar poate fi alături pe cât posibil în aspecte care țin de mobilitatea și promovarea spectacolului semnat.

M-aș fi bucurat ca noul manager să aibă curiozitatea să mă cunoască, fie doar și telefonic, să ne ureze baftă la vreuna dintre aceste deplasări. Culmea, tot “fosta manageră” m-a sunat. Sigur că ce vorbesc eu aici sunt aspecte legate de etichetă și bună creștere.

Sper ca actorii să decidă să vorbească (deși e greu sub instabilitatea contractelor pe termen determinat), toți cei din instituție care pot ajuta la clarificarea acestui incident să se poziționeze, iar autorul dramatic al cărui nume îl poartă teatrul să aibă o opinie fermă.

Nu se poate construi calitate decât cu o reală coloană vertebrală. Poate e un semnal trist către noi ca breaslă, dar și pentru minister și alți ordonatori de credite, că aceste concursuri ar trebui mai puțin politizate. Consider că și comisiile din aceste locuri unde planează suspiciuni ar trebui să fie anchetate. Altfel, practica se va perpetua, dacă nu e deja încetățenită.

Consider că e important să aibă loc o anchetă. Totodată, cred în prezumția de nevinovăție a oricui, căci am urticarie la artiștii care fac din orice prilej un statement pe teritorii pe care nu le cunosc, sau pe care le compilează urechistic. Toți managerii trec prin momente de contestare, dar aici probele par (la o primă vedere) vehemente, limpezi. Totuși, un context jurnalistic nu e 100% probat juridic. Dar e nevoie să nu fie îngropat sub preș. E un prim pas, alături de solidarizarea breslei.”, spune Andrei Măjeri.

Pentru a înțelege ce implicații legale are această situație, am solicitat un punct de vedere avocatei Carmen Crețu. Iată ce spune aceasta:

“Concursul pentru funcția de manager al unei instituții publice de cultură este reglementat de O.U.G. nr. 189/2008, care impune criterii stricte de legalitate. În situația în care numirea a fost deja validată, suspiciunea de plagiat a proiectului de management nu poate fi ignorată.

Dacă suspiciunea se confirmă, fapta constituie temei suficient pentru revocarea numirii și rezilierea unilaterală a contractului de management.

În ipoteza în care Primăria refuză să intervină, singura cale de restabilire a legalității rămâne acțiunea în contencios administrativ, formulată de către candidatul care a pierdut concursul sau de cǎtre orice persoană ori instituție cu interes legitim. Prin această acțiune se solicită anularea hotărârii/dispoziției de numire, iar instanța poate dispune efectuarea unei expertize de specialitate pentru a stabili în mod definitiv existența sau inexistența plagiatului.

O suspiciune serioasă de plagiat, odată confirmată, face ca rezultatul concursului să fie vulnerabil. Fie că acționează Primăria din oficiu, fie că intervine instanța, legea oferă instrumente solide pentru ca un concurs viciat să fie anulat.”, declară Carmen Crețu, avocată.

Contracandidatul lui Adrian Păduraru la concursul de management a fost tânărul Horia Andrei Butnaru, actor angajat al Teatrului Matei Vișniec. Acesta declară că se gândește să boicoteze colaborarea cu actuala conducere și să consulte un avocat pentru a acționa în instanță.

HORIA ANDREI BUTNARU

“Legea spune că acel proiect de management trebuie elaborat de către candidat. Eu, ca artist, în mod normal, aș refuza în continuare lucrul mai departe la această instituție. E și un risc pe care mi l-am luat de la început oricum, din momentul în care am candidat pentru această funcție, pentru că, odată ce câștigam acest concurs, puneam pe primul plan managementul și lăsam cariera artistică la o parte complet. Așa că nu am de pierdut foarte mult din punctul ăsta de vedere.

Colegii din teatru ce spun despre situația asta?

Pentru colegi nu pot să vorbesc în numele lor. Dar pentru colegii din teatru este destul de complicată situația și pentru mine este complicată, de asemenea. Noi întotdeauna am avut, adică de la început, acum 9 ani – 10 ani de la înființare, contractele pe perioadă determinată, pe un an. E destul de sensibil. Oamenii se tem că-și pierd locurile de muncă. Ceea ce este absolut de înțeles din punctul meu de vedere.”, declară Horia Andrei Butnaru.

Primăria Suceava nu a oferit până acum un punct de vedere.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “Lene de redactare”. Cazul plagiatului de la Teatrul Matei Vișniec din Suceava appeared first on Cultura la dubă.

“Domnul Radu Nica a fost detașat la Teatrul Metropolis de la o altă instituție, iar perioada detașării a expirat.

Domnul George Ivașcu a fost numit temporar, pentru o perioadă de cel mult un an, prin detașare de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC), pentru a asigura, începând cu data de 24 septembrie, conducerea Teatrului Metropolis și continuitatea activității artistice, până la organizarea concursului de management.”

Răspunsul PMB nu răspunde, însă, la întrebările transmise de Cultura la dubă către primarul interimar Bujduveanu. Am solicitat luni răspunsuri la următoarele întrebări:

1. De ce ați decis să nu îi mai prelungiți interimatul lui Radu Nica?
2. De ce ați decis să îl numiți pe George Ivașcu?
3. De ce timp de 5 ani Primăria Capitalei nu a organizat niciun concurs pentru managementul teatrelor bucureștene, așa cum prevede legea?
4. Când vor fi organizate concursurile?

Vom publica răspunsurile de îndată ce le vom primi. Momentan, din reacția PMB putem înțelege că cel puțin la Teatrul Metropolis nu va fi organizat un concurs în perioada următoare.

CONTEXT

Radu Nica, managerul interimar al Teatrului Metropolis, a fost înlocuit zilele trecute cu George Ivașcu, fost manager general al Teatrului Metropolis, care a demisionat în 2022 în urma unui scandal public. Atunci, primăria a susținut că Teatrul Metropolis a raportat aproape 60.000 de spectatori, dar a vândut doar 2000 de bilete, în timp ce George Ivașcu a reproșat primăriei diminuarea drastică a bugetului și imposibilitatea de a continua proiectele teatrului.

Acum, numirea lui Ivașcu a luat prin surprindere lumea teatrului românesc, fără ca ea să fi fost anunțată pe cale oficială de către ordonatorul de credite, în acest caz Primăria Municipiului București, condusă de primarul interimar Stelian Bujduveanu (PNL).

În urmă cu câteva zile, regizoarea Lia Bugnar, cunoscută susținătoare a lui George Ivașcu, a scris într-o postare pe facebook că actrița Mariana Dănescu, angajată a Teatrului Metropolis, ar fi fost umilită și terorizată de managerul Radu Nica, fiind exclusă din proiectele teatrului și izolată într-o cameră, obligată să vină zilnic la teatru sau “ca umilința să fie dusă până la capăt, pusă să învețe niște poezii de la dubioase în sus și trimisă prin școli, să le spună copiilor poezii.” Actrița se află în proces cu Teatrul Metropolis și a câștigat în primă instanță, dar nu pe fond, ci pe vicii de procedură.

În actualul context, regizori și actori cunoscuți, colaboratori sau nu ai Teatrului Metropolis, subliniază că marea problemă este lipsa de concursuri pentru managementul teatrelor bucureștene, ceea ce a dus la interimate instabile, interimari numiți politic și diminuarea bugetelor instituțiilor de cultură.

Citește știrea inițială AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post “George Ivașcu va conduce Teatrul Metropolis cel mult un an” – punct de vedere PMB appeared first on Cultura la dubă.

Celebri artiști MIKA și James Bay vor concerta pentru prima dată la Timișoara. Pe scena din centrul orașului  vor mai urca Theo Rose și cunoscuta trupă Bajaga I Instruktori din Serbia.

„Continuăm rețeta de succes de anul trecut, când peste 80.000 de timișoreni și vizitatori au fost la evenimentele și concertele dedicate creativității, pasiunii și energiei orașului. Anul acesta, evenimentul platformă Celebrarea orașului, parte din moștenirea programului de Capitală Europeană a Culturii Timișoara 2023 și Ziua Timișoarei vor avea loc împreună în weekendul 1-3 august și pe lângă numele mari care vor urca pe scenă, vom găzdui zeci de evenimente care vor transforma orașul, prin cultură și spirit comunitar” – a declarat Dominic Fritz, primarul Timișoarei.

Toate detaliile despre weekend-ul cu peste 120 de evenimente gratuite din Timișoara și ajutor pentru planificarea călătoriei pot fi găsite AICI.

Britanicul James Bay va urca pe scenă în această seară. Muzicianul e cunoscut pentru hit-uri precum „Hold Back the River” și  „Let It Go”.

MIKA în concert, sâmbătă, 2 august 2025

De la debutul său cu „Grace Kelly” în 2007 – o piesă care s-a vândut în peste 3 milioane de exemplare și a dominat topurile din șapte țări – până la albume iconice precum Life In Cartoon Motion (cu hit-ul Relax, Take It Easy), MIKA a reușit să creeze un univers muzical plin de culoare, dramă și sinceritate.

Povești pe aripile Bufnițelor – călătoria continuă!

Bufnițele aduc magia cărților în comunitate! La evenimentul „Ziua Timișoarei | Timișoara City Celebration”,  echipa Asociației Culturale  La Două Bufnițe vine cu 6 ateliere interactive pentru copii și adolescenți – de la scris creativ și mitologie, la povești fantasy, explorări literare, backstage-ul cărților și evenimente muzicale dedicate legendelor rock. Număr maxim participanți/atelier: 20 copii

1 august, ora 16:00 – Atelier creative writing: Cuvinte care zboară – atelier de scriere creativă, Formator: Alexandru Higyed (poet, librar)

1 august, ora 18:00 – Atelier mitologie pentru copii: „Eroi, Monștri și Zei – Descoperă puterea poveștilor antice!”, Formator: Gabi Muntean (filolog, librar)

2 august, ora 14:00 – Atelier realizat cărți: „Cum se face o carte? De la idee la librărie”, Formator: Oana Doboși (manager cultural)

2 august, ora 16:00 – Atelier muzică și povești: „Legendele Rock pentru copii – ascultă povestea, simți muzica!”, Formator: Raluca Selejan (manager cultural)

3 august, ora 16:00 – Atelier literație: „Lectură cu Superputeri – De la pagini la idei uimitoare”, Formator: Alexandru Higyed (poet, librar)

3 august, ora 18:00 – Atelier povești fantasy: „Vrăjitori, dragoni și comori ascunse – Atelier de imaginație fără limite”, Formator: Gabriela Muntean (filolog, librar)

„Luna august este una dintre cele mai bune perioade pentru a descoperi orașul. Temperaturile sunt plăcute, aici e cea mai întinsă zonă pietonală din România și sperăm că toată lumea va profita de ocazia de a vedea artiști de calitate live, fără bilete, dar și de a explora Timișoara” – a declarat Laura Boldovici, managerul Visit Timișoara.

Peste 50 de alte locații din oraș vor fi activate cu mai mult de 120 de spectacole live, tururi ghidate, proiecții, workshop-uri și concerte. Programul complet al tuturor evenimentelor de Ziua Timișoarei este disponibil la https://celebrare-timisoara.ro/ro/editii/2025/program, iar intrarea va fi gratuită la toate evenimentele.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Concerte James Bay, MIKA și alte 120 de evenimente gratuite weekendul acesta, de Ziua Timișoarei appeared first on Cultura la dubă.

Demontarea Sălii Cub face parte dintr-un proiect amplu de reamenajare a esplanadei Teatrului Național Iași – “Reabilitarea și modernizarea spațiilor publice prin amenajarea spațiului verde perimetral Teatrului Național și dotarea cu mobilier și iluminat urban aferent proiectului «Creșterea atractivității zonei centrale a municipiului Iași din punct de vedere socio-economic, cultural și turistic»”.

Potrivit precizărilor făcute de Mihai Chirica pentru Cultura la dubă, proiectul are avizul nr. 78 / M / 2025 al Direcției Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii, care aprobă „demontarea Teatrului Cub și relocarea pe un alt amplasament”. Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași funcționează în subordinea Ministerului Culturii. Avizul are semnătura ministrului Natalia Intotero.

De asemenea, prin adresa nr. 483.891 / 16.10.2024 Inspectoratul Județean în Construcții Iași arată faptul că, în urma controlului făcut în baza unor sesizări privind unele neconformități tehnice și de legalitate referitoare la Teatrul Cub, Autorizația de Construire nr. 539 / 2007 include precizarea expresă conform căreia „construcția se va menține pe amplasament maxim 5 ani”. Potrivit Legii nr. 50 / 1991, constituie contravenție „menținerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizație (…) a construcțiilor, lucrărilor și amenajărilor cu caracter provizoriu”.

Durata maximă de menținere în amplasament de 5 ani de la data finalizării acesteia a expirat de 13 ani. Inspectoratul Județean în Construcții Iași susține că „după expirarea acestui termen au intrat în vigoare norme tehnice mai exigente cel puțin în ceea ce privește rezistența și stabilitatea construcțiilor”, norme care, în mod evident, nu sunt îndeplinite” și că “este nevoie de o nouă autorizație de construire care, pe lângă alte avize, să fie însoțită și de un Raport de expertiză tehnică care „să confirme capacitatea structurii de rezistență a construcției din lemn de preluare a acțiunilor seismice și de exploatare, precum și capacitatea structurilor metalice independente din interior să preia încărcările din echipamente și aparaturi specifice teatrului și care sunt montate peste zona destinată publicului spectator direct expus”.

Potrivit precizărilor transmise de Mihai Chirica pentru Cultura la dubă,

“În condițiile actuale, siguranța publicului în Teatrul Cub nu este garantată! Îndeplinirea condițiilor legale de siguranță impuse de lege revine conducerii Teatrului Național „Vasile Alecsandri”

Hotărârea de Consiliu Local vizează demontarea Teatrului Cub și relocarea acestuia într-o zonă care urmează să fie stabilită. Este vorba, așadar, despre MUTAREA Teatrului Cub, iar nu de „distrugerea” acestuia, așa cum se speculează în mod fals și tendențios! De altfel, investiția totală este estimată la 27.623.557,91 lei. Potrivit devizului general al lucrărilor, parte a hotărârii Consiliului Local, o sumă de 1.197.235,37 lei este prevăzută în mod explicit pentru lucrările de demontare și transport a Teatrului Cub.

Hotărârea Consiliului Local a avut ca obiect amenajarea zonei din jurul Teatrului Național, iar nu și LOCUL în care Teatrul Cub va fi mutat. De altfel, discuțiile din cadrul ședinței Consiliului Local au arătat că sunt numeroase amplasamente care pot fi luate în calcul, de la Parcul Gulliver și Parcul Tineretului până la zona din spatele Filarmonicii.

Primăria Municipiului Iași susține în mod concret și consistent viața culturală a Iașului! O decizie privind locul în care va fi mutat Teatrul Cub va fi luată, în mod transparent, rațional și responsabil, după discuții cu specialiști, cu reprezentanții Teatrului Național, cu mediul cultural, cu toți cei implicați și interesați de acest subiect!” – a transmis Mihai Chirica.

De cealaltă parte, conducerea Teatrului Național Iași susține că:

“𝐑𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚̆𝐥𝐢𝐢 𝐓𝐄𝐀𝐓𝐑𝐔³ (𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐂𝐔𝐁) 𝐢̂𝐧 𝐢𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚𝐭𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐳𝐨𝐧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐝 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥, 𝐚 𝐝𝐞𝐭𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐥𝐮𝐧𝐠 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐛𝐫𝐚𝐧𝐝 𝐜𝐮 𝐧𝐨𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞: 𝐏𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 – 𝟒 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫 (𝐜𝐮 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐣𝐨𝐜 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐭𝐞𝐠𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐟𝐚̆𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢) – 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 „𝐕𝐚𝐬𝐢𝐥𝐞 𝐀𝐥𝐞𝐜𝐬𝐚𝐧𝐝𝐫𝐢” 𝐈𝐚𝐬̦𝐢.

𝐒𝐚𝐥𝐚 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝟑 𝐂𝐔𝐁 𝐚 𝐜𝐚̆𝐩𝐚̆𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝟐𝟎𝟎𝟖 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭 𝐨 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐨𝐮𝐚̆ 𝐚𝐭𝐚̂𝐭 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐮𝐧𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐞𝐢 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐥 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐚𝐥 𝐞𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐚𝐧, 𝐜𝐚̂𝐭 𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐝𝐞𝐨𝐬𝐞𝐛𝐢𝐭𝐚̆ 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐚𝐥𝐞.

𝐅𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐬𝐚̆𝐥𝐢 𝐝𝐞𝐩𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐱𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐥𝐚̆𝐝𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥, 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐝𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐦𝐞, 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐳𝐢𝐭𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐮𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐞𝐫𝐯𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢. 𝐌𝐮𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢𝟑 𝐂𝐔𝐁 𝐢̂𝐧 𝐚𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐱𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢 𝐚𝐫 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐭𝐫𝐮𝐩𝐞𝐢 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐢𝐞𝐬̦𝐞𝐚𝐧 𝐢̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮 𝐬̦𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐡𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐞𝐦𝐧.

𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐂𝐔𝐁 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐯𝐚𝐧𝐠𝐚𝐫𝐝𝐚 𝐥𝐢𝐦𝐛𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐳𝐨𝐫𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥 𝐗𝐗𝐈 𝐝𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚̆ 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐢𝐜𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐧𝐨𝐢 𝐭𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐢̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐚𝐬̦𝐢 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐮𝐧 𝐯𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐮𝐫𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥, 𝐮𝐧 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐚𝐭 𝐩𝐨𝐥 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐢𝐧 𝐭̦𝐚𝐫𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐞𝐢; 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 „𝐯𝐚̂𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆” 𝐩𝐫𝐞𝐦𝐢𝐞𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐂𝐔𝐁-𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐜 𝐠𝐫𝐚𝐧𝐢𝐭̦𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐬𝐭𝐚.”

Cât despre Sala Uzina și posibila transformare a ei în cafenea, Mihai Chirica susține că “ea nu face parte din finanțare, dorim să o protejăm pentru a fi valorificată și artistic și economic! Noi nu putem decide asta, depinde de ei! Fără construcții apendice, hale sau orice altceva!”

O petiție pentru salvarea Teatrului Cub a fost semnată până acum de 2500 de oameni.

Știrea inițială AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post DOCUMENT Ministerul Culturii a aprobat “demontarea Teatrului Cub și relocarea”. Autorizația construcției provizorii era expirată de 13 ani appeared first on Cultura la dubă.

Mai mulți angajați sau colaboratori ai Teatrului Toma Caragiu din Ploiești, printre care actorii Andi Vasluianu și Bogdan Farcaș, au protestat în fața sediului primăriei după ce managerul care conduce teatrul de aproape 10 ani a primit notă mică (n.r. 6,52, sub pragul necesar de 8) la evaluarea anuală, ceea ce duce automat la desfacerea contractului de management, care s-ar fi încheiat la finalul anului 2025. De asemenea, aceștia contestă decizia primarului de a tăia cu 20% fondul de salarii al teatrului.

Mihaela Rus, pe de o parte, și angajații teatrului, de cealaltă parte, reclamă nereguli referitoare la procesul de evaluare, susținând că primarul Mihai Polițeanu ar fi dorit în mod intenționat înlăturarea managerului. Din comisia de evaluare au făcut parte regizorul româno-maghiar de teatru – Szabo K. Istvan, directorul adjunct al Teatrului Mic din București și Cristian Ardelean, consilierul primarului din Ploiești.

Mihaela Rus susține că a fost evaluată de “un evaluator din Ungaria, care nici nu pricepea foarte bine ce spun în limba română, dar căruia, în condițiile unui buget de austeritate, i-au fost plătite cheltuielile cu deplasare, o doamnă, director adjunct al Teatrului Mic din București,cu o abordare rigidă și cu o atitudine vădit împotriva mea, și un al treilea evaluator, consilier al primarului Mihai Polițeanu, domnul Cristian Ardelean.” – sursa: observatorulph.ro

Aceasta a depus contestație, iar primăria trebuie să răspundă în trei zile.

Primarul Mihai Polițeanu, fost deputat USR, a câștigat alegerile la Primăria din Ploiești ca independent, având un discurs anti-sistem. Acesta susține că evaluarea a fost independentă și corectă, iar el nu a avut nicio implicare.

100 de anagajați ai Teatrului din Ploiești au semnat o petiție pentru susținerea actualei conduceri.

“Dragi prieteni și susținători ai culturii ploieștene,

Teatrul „Toma Caragiu” nu este doar o instituție, ci o parte din sufletul orașului nostru, un loc care reunește generații și transformă visele în realitate. Sub îndrumarea doamnei Mihaela Rus, acest teatru a atins culmi artistice, devenind un far al culturii în Ploiești.  Astăzi, teatrul nostru este în pericol. O decizie nedreaptă și ilegală amenință să întrerupă munca extraordinară a doamnei director Mihaela Rus, care a ridicat teatrul la nivel de artă. În acest moment critic, fiecare dintre noi are puterea să facă diferența. Doamna Mihaela Rus nu este doar un manager excepțional, ci un suflet care respiră teatru și artă. Prin munca ei, a adus teatrul Ploieștiului la nivel de artă, ridicând orașul nostru în rândul marilor centre culturale. A încerca să o îndepărtați înainte de termen ar fi nu doar ilegal, ci profund nedrept. Este un atac asupra artei, asupra viselor care prind viață pe scenă și asupra tuturor celor care găsesc în teatru un loc de refugiu și speranță. Această decizie ar destabiliza complet activitatea teatrului, punând în pericol spectacolele aflate în lucru, festivalurile și proiectele pregătite cu atât de multă pasiune.

       Domnule primar,

Vă cerem, cu respect, dar și cu hotărâre, să retrageți această inițiativă greșită și să respectați dreptul doamnei Mihaela Rus de a-și finaliza mandatul. Cultura nu este un lux, ci o nevoie fundamentală, iar teatrul este un liant care unește comunitatea noastră. Ar fi o prostie sa transformați acest loc de lumină, într-un câmp de conflicte politice.

     În numele artei, al iubitorilor de teatru din Ploiești și al valorilor noastre comune, cerem dreptate și respect pentru teatrul nostru și pentru cei care îl fac posibil.

Cu profund respect și speranță,  

Toți cei care iubesc teatrul din Ploiești” – se arată în textul petiției.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Protest al actorilor Teatrului Toma Caragiu din Ploiești, după evaluarea nefavorabilă a managerului Mihaela Rus appeared first on Cultura la dubă.

Deschiderea oficială a avut loc pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii, în prezența primarului Nicușor Dan, cel care a reușit să deblocheze proiectul de consolidare. Acesta a oferit și un premiu onorific actriței Alexandrina Halic, în vârstă de 82 de ani, cunoscută pentru interpretările poveștilor și basmele copilăriei în perioada comunistă.

Teatrul Ion Creangă, instituție aflată în subordinea Primăriei Capitalei, este condus din decembrie 2018 de Petre-Gabriel Coveșeanu, cunoscut publicului larg drept “Cove”, pentru numeroasele sale proiecte de prezentator TV.

Spectacolele programate luna aceasta la Sala Mare: „Visul unei nopți de vară“ (13.01 & 21.01), „Păcală și Tândală“ (19.01), „TILL“ (20.01) și „Jack și vrejul de fasole“ (21.01). La finalul lunii ianuarie, între 26 și 28, va avea loc cea de-a X-a ediție a mini festivalului TIC PITIC – ZILELE SMALL SIZE, atât la Sala Mare (Piața Amzei nr. 13), cât și la Sala Mică (Str. Biserica Amzei 21-23). Detalii AICI.

Prețurile biletelor variază între 37 și 48 de lei.

The post Sala Mare a Teatrului Ion Creangă s-a redeschis după 15 ani appeared first on Cultura la dubă.

Fosta campioană olimpică și fost ministru al Sportului, Gabriela Szabo a fost înlăturată de la conducerea Clubului Sportiv Municipal București, din subordinea Primăriei Capitalei, prin detașare la vârful Centrului Metropolitan de Educație și Cultură “Ioan Dalles”.

Anunțul a fost făcut de către primarul Capitalei Nicușor Dan. Totodată, acesta a precizat că va trimite Corpul de Control la CSM pentru a verifica activitatea din mandatul Gabrielei Szabo.

“Am luat decizia de a schimba conducerea Clubului Sportiv Municipal București. Directorul general al CSM, Gabriela Szabo, va fi detașată la conducerea Centrului Dalles, iar în locul ei va fi numit interimar unul dintre directorii adjuncți.

Înainte de a lua această decizie, am discutat cu membrii Consiliului de Administrație al CSM București, iar concluzia a fost clară – schimbarea e necesară.

Actuala conducere a ratat obiective competiționale, a determinat plecarea unor oameni valoroși și a avut un management defectuos (decizii pripite și fără consultare, dar și tergiversarea luării altor decizii, incapacitatea de a armoniza relațiile interne, abordări conflictuale în interacțiunile cu șefii secțiilor sportive).

În același timp, în urma semnalelor primite din interior, voi trimite Corpul de Control pentru a verifica activitatea CSM București.

Precizez că am toată prețuirea pentru performanțele sportive ale Gabrielei Szabo, dar decizia pe care am luat-o privește activitatea ei în fruntea CSM București.”, a transmis Nicușor Dan.

Primarul nu a argumentat, însă, de ce a ales să o numească pe Szabo în fruntea unui centru cultural, mai ales după ce a etichetat activitatea acesteia drept “management defectuos”.

Gabriela Szabo a devenit campioană olimpică la atletism la Sidney 2000, la proba de 5000m.

După retragerea din cariera sportivă, ea a ales calea politicii, alături de PSD, fiind prietenă apropiată a Gabrielei Firea.

A condus Ministerul Tineretului și Sportului în guvernul Ponta și a candidat pe listele PSD la mai multe alegeri. În 2020, ea a fost prima pe lista PSD pentru Consiliul Județean Ilfov.

Din 2017, era director al CSM București, fiind numită de Gabriela Firea.

Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles” organizează cursuri de formare în fotografie, design vestimentar, croitorie, modă, aranjamente florale și Ikebana, peisagistică, actorie, public speaking, comunicare și relații publice, astrologie, arta imprimării pe material textil sau nutriție și educație alimentară.

Dispune de două săli de spectacol în centrul Bucureștiului, unde au loc spectacole de teatru, concerte, expoziții de artă sau târguri:

1. Sala Dalles cu 344 locuri, situată în Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 18, sector 1, București;
2. Sala I. C. Brătianu cu 200 de locuri, din str. Biserica Amzei nr 5-7,  sector 1, București.

Momentan nu se știe pentru cât timp va conduce Gabriela Szabo această instituție.

The post Gabi Szabo a fost detașată la conducerea Centrului Dalles, după înlăturarea de la CSM appeared first on Cultura la dubă.

Palatul Voievodal „Curtea Veche” este cea mai veche construcție a Bucureștiului, datând din 1458, de pe vremea lui Vlad Țepeș.

Într-o țară normală, aici am vedea zilnic sute de turiști dornici să descopere istoria orașului, într-un muzeu modern, care conservă mărturiile de patrimoniu.

În România, de Ziua Internațională a Monumentelor Istorice, Curtea Veche este un șantier abandonat sub cerul liber, iar pe zidurile încărcate cu o istorie de peste 500 de ani, curg șiroaie de ploaie.

***

Palatul Voievodal a fost închis de Primăria Capitalei pe 18 noiembrie 2015, cu scopul de a fi renovat. Primarul de atunci, Gabriela Firea, a promis un “Palat Voievodal redat prezentului”. Lucrările efectuate de Compania Municipală de Consolidări ar fi trebuit să dureze 3 ani și să coste 8 milioane de euro.

Potrivit comunicatului de atunci, “la finalul lucrărilor, publicul va avea acces la un nou spațiu muzeal ce va conține expoziții permanente și temporare, precum și spații special amenajate pentru activități culturale și interacțiune cu publicul.”

În realitate, șantierul a fost deschis abia 2 ani mai târziu, în 2017, iar în 2020, la data alegerilor locale, lucrările erau realizate în proporție de doar 5%.

Între timp, noul primar Nicușor Dan a pornit propria luptă cu companiile înființate de Gabriela Firea, iar activitatea acestora s-a oprit complet, cu câteva excepții pe care primarul a agreat să le păstreze.

La Curtea Veche, șantierul a fost blocat, iar de 2 ani acolo nu se mai întâmplă nimic.

Însă clima și lipsa unei structure de rezistență consolidate au pus și mai tare în pericol monumentul, spun arheologii. Într-un reportaj realizat de Alex Dima pentru emisiunea România, te iubesc, de la Pro tv, se vede cum acoperișul clădirii nu mai are nici măcar o folie protectoare, iar zidurile istorice au rămas direct sub ploaie și în bătaia vântului.

Întrebat de această situație, Nicușor Dan, devenit cunoscut în trecut tocmai datorită luptei sale pentru salvarea patrimoniului, prin organizația Salvați Bucureștiul, părea că acum, chiar în calitate de primar, nu știe despre ce e vorba.

“Alex Dima, România, te iubesc: Nici măcar pentru această poveste nu avem pârghiile să preluăm cumva această lucrare și măcar să o acoperim, dacă nu suntem în stare să o punem în valoare?

Nicușor Dan, primarul Capitalei: Nu am detaliile asupra ce se întâmplă acolo, dacă vreți o să revin după ce mă interesez.”

Reportajul România, te iubesc poate fi urmărit mai jos, de la minutul 15.38.

Muzeul Palatul Voievodal “Curtea Veche” se află în subordinea Muzeului Municipiului București, condus de istoricul Adrian Majuru. Acesta a primit recent peste 9 la evaluarea finală a mandatului de 4 ani și dreptul de a candida singur la un nou concurs.

ISTORIC

Potrivit Institutului Național al Patrimoniului, Cetatea București sau Cetatea Dâmboviței a fost construită de Vlad Ţepeş, între anii 1458 şi 1459. Ea a constituit nucleul viitorului palat voievodal, care, în faza iniţială, i-a reprodus conturul exterior.

Clădirea inițială a fost distrusă parţial, în 1470, în urma unui asediu. S-au păstrat, însă, toate fundaţiile şi partea inferioară a pereţilor perimetrali ai subsolului, pe laturile sale de est, vest şi nord.

Cetatea nouă s-a construit pe ruinele cetăţii lui Vlad Ţepeş, între 1476 şi 1480, la ordinul lui Laiotă Basarab.
Cetatea a conservat, în mare, configuraţia celei vechi.

Palatul a fost început de Mircea Ciobanul în prima sa domnie (1545-1554). El s-a înscris în conturul cetăţilor precedente, dar, prin suprimarea curţii interioare şi prin extinderea subsolului pe toată suprafaţa construcţiei, și-a modifică esenţial planul.

În vremea lui Pătraşcu cel Bun (1554-1557), palatului Voievodal i s-a adăugat o casă domnească, dincolo de extinderea făcută de Laiotă Basarab.

De altfel, istoria ne arată că toți domnitorii Țării Românești și-au pus amprenta asupra Curții Vechi.

Potrivit Muzeului Municipiului București, “între anii 1459 și 1660, Bucureştiul a fost reşedinţa domnitorilor Ţării Româneşti, în paralel cu vechea capitală a Târgoviştei, iar după anul 1660 a rămas capitală unică.

Perioada de glorie a Curţii Domneşti a fost în timpul domniei lui Constantin Bracoveanu (1688-1714), când suprafaţa palatului și a grădinilor însumau 25 ooo mp., într-un perimetru delimitat azi, la sud, de râul Dâmboviţa, la vest de străzile Smârdan şi Şelari, la nord de artera comercială Lipscani, iar la est de Bulevardul I.C. Brătianu. După anul 1798, acest perimetru a fost licitat, iar pe locul său au apărut străzi şi cartiere moderne.

Muzeul a fost amenajat între anii 1969 și 1974 şi păstrează, în cea mai mare parte, amprenta istorică a secolului al XVIII-lea, precum şi fragmente de ziduri din timpul domniei lui Vlad Ţepeş (1456-1462), alături de fundaţiile primei reşedinţe din secolul al XIV-lea.”

The post Palatul Voievodal “Curtea Veche”, cel mai vechi monument al Bucureștiului, este un șantier abandonat de Primăria Capitalei appeared first on Cultura la dubă.