Azi, de la ora 13.30, Ministerul Culturii va anunța într-o conferință de presă concluziile raportului Corpului de Control trimis la Muzeul Enescu, ca urmare a investigației Cultura la dubă, precum și măsuri pentru protejarea patrimoniului de acolo. De asemenea, ministerul va oferi azi detalii despre recuperarea Coifului de la Coțofenești și pașii următori.

“Mă bucur că brățările dacice și Coiful de la Coțofenești au fost recuperate și îi felicit pe procurorii români și olandezi care au făcut parte din echipa comună de anchetă. Apreciez, totodată, sprijinul Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Justiție Penală (Eurojust).

Autoritățile române au responsabilitatea de a-și asuma, pe viitor, o gestionare mult mai atentă a unor obiecte de o importanță istorică și culturală excepțională pentru patrimoniul românesc, prin reguli mai stricte și aplicate corect.

Tezaurul național este parte a identității noastre istorice, iar păstrarea lui în siguranță înseamnă mai mult decât un simplu act de cultură: înseamnă protejarea unor simboluri care ne definesc, au un impact puternic asupra întregii societăți și reprezintă moștenirea viitoarelor generații.”, a transmis președintele Nicușor Dan.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Nicușor Dan: “Păstrarea tezaurului în siguranță înseamnă mai mult decât un simplu act de cultură: înseamnă protejarea unor simboluri care ne definesc”/ Ministerul Culturii anunță azi măsuri pentru patrimoniul Enescu appeared first on Cultura la dubă.

“Le-am menționat și în notificări și în contract, inclusiv în documentul de participare la licitație, indiferent de containere, este obligatoriu să se asigure o suprafață betonată, stabilă și perfect netedă, pe care să se așeze containerul. (…)

Au spus: <E patrimoniu, nu avem voie să facem fundația de beton. Hai, vedeți cum vă descurcați!>

La unul dintre containere, deja una sau două dale sunt sub nivelul pământului. S-au afundat complet. Și s-a deformat containerul.“

Pentru a elibera Palatul Cantacuzino și Casa Memorială George Enescu la începutul lucrărilor de restaurare, conducerea Muzeului Național „George Enescu” a ales ca soluție de depozitare 6 containere modulare. Nu le-a cumpărat, ci le-a închiriat.

Potrivit informațiilor publice de pe SEAP, Muzeul Enescu a plătit până acum aproape 83.000 de euro pentru închirierea și montarea containerelor. Cumpărate, ele ar fi costat 30.000 de euro, prețul unuia în 2021 fiind de 5000 de euro.

O angajată a muzeului a publicat săptămâna trecută imagini cu podelele containerelor găurite încă din primele zile ale mutării, precum și imagini care arată spațiu liber la o îmbinare sau podeaua încrețită de umezeală.

Pentru a înțelege mai bine cum aceste lucruri au fost posibile, am stat de vorbă chiar cu managerul firmei care a închiriat containerele – Elsys Power.

Acesta a acceptat cu deschidere să explice, pas cu pas, ce obstacole au apărut în colaborarea cu Muzeul Enescu. Dezvăluirile sale arată o cu totul altă realitate decât cea prezentată de Ministerul Culturii în comunicatele oficiale.

Dacă ministrul Andras Demeter a declarat “m-ar bucura dacă multe alte elemente ale patrimoniului național, aflate în diferite muzee, ar fi păstrate cu aceeași grijă”, de la reprezentantul firmei de containere aflăm că pe unul dintre containere “a căzut acum un an și ceva un copac înalt cât un bloc de patru etaje”, iar “în momentul de față, dacă mergeți la fața locului, o să vedeți că un alt copac, tot așa, foarte înalt, se sprijină de unul dintre containere și deja l-a deformat.

Am făcut poză și am trimis și notificări, pentru că dacă acel copac cade…“

***

“Era obligatoriu să se asigure o suprafață betonată, stabilă și perfect netedă, pe care să se așeze containerul”

Primul contract cu firma Elsys Power a fost făcut, în urma unei licitații, în octombrie 2021. Pentru o lună de închiriere a 6 containere, costul este de 1824 de euro. Dat fiind că șantierul s-a blocat după 2 ani și lucrările au fost sistate, cheltuielile muzeului cu containerele au crescut, ele fiind folosite deja de 4 ani și jumătate. În total, Muzeul Enescu a plătit până acum 78.432 de euro pentru închiriere și 4740 euro pentru instalare, adică un total de 83.172 euro, potrivit datelor publice de pe SEAP.

O investigație publicată de Cultura la dubă a dezvăluit săptămâna trecută că Muzeul Enescu depozitează astfel patrimoniul, inclusiv manuscrisele lui George Enescu și alte bunuri clasate în Tezaurul României. În imaginile prezentate de Cultura la dubă se observă că apa a pătruns în interiorul containerelor.

Iar în fotografiile publicate ulterior pe facebook de o angajată a muzeului, se observă că sunt probleme la unele îmbinări.

Adrian Mihăilă, managerul firmei Elsys Power, de la care muzeul a închiriat containerele, povestește că prima problemă, totodată cea care avea să producă efecte negative pe termen lung, a apărut încă de la montarea lor, fiindcă muzeul nu ar fi respectat o condiție esențială. Acesta susține că toate informațiile există și în comunicarea scrisă cu Muzeul Enescu – deci ar putea fi verificate de Corpul de Control.

“Am făcut și un raport scris către instituție. În momentul în care am câștigat licitația, unul dintre lucrurile principale pe care le-am menționat și în notificări și în contract, inclusiv în documentul de participare la licitație, indiferent de container, este obligatoriu să se asigure o suprafață betonată, stabilă și perfect netedă pe care să se așeze containerul.

A, am văzut că ele sunt puse pe niște pietre.

Da, în pământ. Când am ajuns cu containerele acolo, au zis “a, păi n-avem autorizație de construcție, nu putem face, e patrimoniu, nu avem voie să facem fundația de beton. Hai, vedeți cum vă descurcați!”

Am cumpărat dale, am pus dale sub colțul fiecăruia, să încerc să nivelez cât de cât, să fie cât de cât ok.

Am fost tot pe banii noștri, fără să le cer absolut nicio sumă de bani, am încercat să ridicăm un colț al containerului care se hâise destul de rău. Să-l ridicăm un pic, să mai băgăm ceva deasupra, ca să-l aducem cât de cât la o formă normală. Dar e foarte greu.

Putea să fie mama containerelor, dacă le punem direct pe pământ, ele se afundă și se deformează. Rezultatul ar fi fost același, indiferent de marca containerului care ar fi fost utilizat.

A trebuit cumva să nivelăm cât de cât, cât s-a putut, problema e că ele s-au afundat în pământ complet.

La containerul la care doamna reclamă că nu se mai închid bine ușile și geamurile, există un raport în care este menționat acest container, îl găsiți la muzeu, la instituție, unde exact asta menționăm. Și se și vede. La containerul respectiv deja una sau două dale sunt sub nivelul pământului. S-au afundat complet.”

Muzeul Enescu confirmă pentru Cultura la dubă că a primit, într-adevăr, solicitarea de a pregăti solul nivelat pentru montarea containerelor, însă acest lucru nu a fost posibil.

“Da, este adevărat. Era necesară asigurarea unei planeități prin turnarea unei plăci de beton, demers care nu putea fi realizat în urgență, pentru că în curtea unui monument istoric nu se poate interveni fără autorizații și avize.”, a transmis conducerea muzeului.

Muzeul spune că doar la un container a apărut ulterior problema etanșeității, dar “a fost remediată, inclusiv prin refacerea etanșeității îmbinărilor containerului.”

Un copac imens a căzut pe unul dintre containere în trecut, iar în prezent un alt copac se sprijină pe un container

Acum un an și jumătate, la una dintre puternicele furtuni care au lovit Bucureștiul, un copac imens a căzut pe unul dintre containerele în care este depozitat patrimoniul – dezvăluie Adrian Mihăilă. Containerul a rezistat, însă probleme apărute ulterior cu aerul condiționat au fost un real pericol pentru bunurile depozitate acolo: “curge apa pe patrimoniu” – l-a anunțat cineva de la muzeu.

Un alt copac ar reprezenta un pericol chiar în prezent.

Iar în momentul de față, dacă mergeți la fața locului, o să vedeți că un alt copac, la fel, foarte înalt, se sprijină de unul dintre containere și deja l-a deformat.

Am făcut poză și am trimis și notificări, pentru că dacă acel copac cade, la fel ca celălalt, când a fost o furtună, s-a rupt și a căzut pe container…

Noroc că containerul a fost destul de bine făcut încât să susțină copacul și a rămas sprijinit pe container. Noi am venit atunci, am adus repede o echipă, la solicitarea dânșilor, fiindcă era o treabă foarte urgentă, care l-a tăiat bucățică cu bucățică, fără să rupă niciun fir, pentru că stă și plin de fire, nu știu dacă ați observat, stă să cadă.

Când a căzut copacul pe container?

Prin primăvara-vară, la o vijelie puternică. Efectiv a căzut și s-a sprijinit pe unul dintre containere. Era prin primăvară.

Și am văzut că, hăindu-se, nu mai avea panta unitatea interioară, am reglat panta, am rezolvat și acum dă condensul pe dinafară. A fost un aer condiționat care, de la lovitura copacului, s-a mișcat pe perete și nu avea panta corectă și dădea condensul în interior.

Le-am schimbat și toate chederele la uși, la geamuri, am răspuns la toate cererile care ni s-au adresat, chiar dacă doar verbal. Pentru că multe nu sunt scrise, dar am menționat toate aspectele astea și în notele de informare pe care le-am trimis la muzeu. Preventiv, am venit și am făcut o etanșare la toate colțurile, la toate îmbinările, ca să ne asigurăm, că, până la urmă, și un silicon mai îmbătrânește.”

Muzeul Enescu confirmă atât povestea cu căderea copacului, cât și prezența unui al copac sprijinit în prezent de container. De altfel, acest lucru se poate vedea și în imagini.

“În data de 10 iulie 2024, în urma unei furtuni puternice, un arbore din curte a căzut pe containerul nr. 1, afectând aparatul de aer condiționat. Arborele a fost îndepărtat și aerul condiționat repoziționat în maximă urgență.

Este adevărat că în prezent un copac se sprijină pe unul dintre containere și reprezintă un pericol?

În ceea ce privește arborele în cauză, muzeul a făcut adresă către Primăria Municipiului București în data de 30.07.2025. Urmare acestei adrese, în data de 30.09 2025 am primit răspuns că arborele ”nu are semne de declin biologic” și, ca atare, PMB ”nu avizează lucrările de întreținere sau defrișarea acestuia”. Am revenit cu altă adresă în 05.02.2026 și în data de 4 martie a.c. inspectorii de la Direcția de Mediu a PMB au venit pe teren și au testat arborele, în vederea executării de lucrări asupra lui. În prezent așteptăm răspunsul autorităților.”, a transmis Muzeul Enescu pentru Cultura la dubă.

Am încercat să lămurim cu directorul firmei de containere și problema prezenței apei în containere, după cum se poate vedea în imagini.

Acesta susține că nu a fost înștiințat că apa de la zăpada topită ar fi pătruns în containere, în schimb confirmă că au fost două sesizări privind aerul condiționat, care nu ar fi mers timp de câteva zile, deci obiectele de patrimoniu ar fi stat cel puțin în acea perioadă, la temperaturi de iarnă. De altfel, într-o fotografie postată de conservatoarea muzeului, se poate observa că temohigrograful a înregistrat umiditate 90 și temperaturi aproape de 0 grade.

“Iarna asta, la topirea zăpezii, ați fost anunțat în vreun moment că intră apa în containere?

Nu. În schimb discuții am avut despre aerul condiționat: “Domnul Adrian, nu merge aerul. Ce nu merge? Ce anume? Nu știu. Doamnă, când spuneți că este o problemă, dați-mi câteva detalii ca să știu cum să venim pregătiți.”

Și am găsit la fața locului că nu se dăduse zăpada jos de pe aerul condiționat, aerul condiționat, suflând cald înăuntru și frig spre exterior, se încadrase într-un bloc de gheață și a trebuit să stăm să-l degivrăm. Și am trimis în scris: vă rugăm să luați o mătură și să dați zăpada jos.

Și am înțeles că a ieșit scandal în muzeu că cine să dea zăpada jos, de ce să iau eu mătura, cine e responsabil…

Adică era o problemă minoră care putea fi rezolvată gospodărește?

Exact!

Adrian Mihăilă explică pentru Cultura la dubă și cum a fost posibil ca podelele containerelor să se spargă chiar din primele zile ale mutării, așa cum a reieșit dintr-o postare făcută de aceeași conservatoare a muzeului și confirmate ulterior chiar de Muzeul Enescu.

“Nu știu dacă ați văzut, sunt niște imagini cu podelele rupte. Cum explicați acea întâmplare?

Foarte simplu, în momentul în care am terminat de montat containerele și le-am predat, le-am spus: în momentul în care vreți să puneți ceva, un raft, ceva cu picior mai ascuțit, să distribuiți toată greutatea pe patru puncte, vă rog să puneți ceva sub acel picior, astfel încât greutatea să se disperseze. Pentru că portalul ăla nu o să reziste și o să treacă prin el la foarte scurt timp.

După predare, s-au rupt podelele. Când am ajuns acolo, bineînțeles că erau rafturile, picioarele rafturilor erau puse direct pe podea. Podeaua este din azbociment și, normal, nu a făcut față greutății aceleia punctiforme care a apăsat într-un singur punct.

După aceea, cum ați rezolvat găurile?

Ulterior, pentru ca în containerul respectiv să se rezolve asta, ar fi trebuit preluată de acolo, reparată podeaua, adusă înapoi, lucru care nu prea mai era posibil. Și atunci, un angajat al instituției avea lemne suficiente pe acolo, a adus niște lemne și a remediat cât a putut situația.”

“Nu ne-au cerut absolut nimic, dânșii nu au pus absolut nimic. Este pentru prima oară când aud de dezumidificator/ umidificator.“

Potrivit informațiilor publice de pe SEAP, contractele dintre Muzeul Enescu și firma Elsys Power prevăd închirierea a “6 bucăți container de arhivare patrimoniu, termoizolat și ventilat, echipat cu aer condiționat pentru menținerea unei temperaturi constante în interiorul acestuia.” Contractul nu prevede și dotarea cu aparate de control al umidității – dezumidificatoare sau umidificatoare, aparate pe care muzeul le avea din perioada funcționării muzeului și le-ar fi putut folosi, dar, potrivit surselor noastre, nu ar fi fost folosite fiindcă ar fi produs un consum prea mare de curent și pentru că oricum nu ar fi fost spațiu și pentru ele.

Potrivit legii, controlul umidității este o condiție de bază în conservarea bunurilor de patrimoniu, în special când este vorba despre materiale vulnerabile precum hârtia.

“În ceea ce privește temperatura și umiditatea din interior, v-au cerut ceva anume, adică să fie făcute din anumite materiale?

Aici trebuie un sistem de aclimatizare, și practic aerele condiționate au asigurat acest lucru.

Aerul asigură o temperatură, dar umiditatea ar trebui controlată de un dezumidificator sau un umidificator, după caz. Nu?

Da, aici nu mi s-a spus absolut nimic în sensul acesta. Și accesoriile de genul acesta sunt accesorii care se pun în interior. Puteau fi puse de noi la cerere, dar nu există o astfel de cerere. Sau puteau fi puse de dânsele, pentru că e un aparat pe care-l pui în interior.

Nu ne-au cerut absolut nimic, dânșii nu au pus absolut nimic. Este pentru prima oară când aud de dezumidificator/ umidificator.

Un alt aspect important prevăzut în normele de conservare este controlul luminii. Specialiștii spun că trebuie evitată expunerea la soare, în special când este vorba despre hârtie. Containerele închiriate de Muzeul Enescu sunt dotate cu câte două ferestre, iar din imaginile postate de Ministerul Culturii se observă că ele sunt acoperite în prezent cu o folie de protecție. Nu știm cum au fost în acești 4 ani și jumătate.

“Ei au contestat în vreun moment asta, că au geamuri? Sau au cerut containere fără ferestre?

Nu. Era specificat și în caietul de sarcini și în ofertă că au două geamuri. Toată lumea a fost ok.

Toată problema asta a apărut la jumătate de an după ce s-au instalat containerele. Au zis: “a, parcă, totuși, ar fi bine fără ferestre” – ceva la modul acesta. Adică este o concluzie la care au ajuns după instalare, nu înainte.

Noi am făcut o ofertă, că dacă se prelungește contractul de închiriere pentru încă 12 luni, li se schimbă geamurile cu paneluri din acelea de termopan, gratuit. Nu au semnat. Nu am primit explicații.

Din câte înțeleg, ei ar fi încercat să facă o altă licitație și nu s-a prezentat nimeni. Și din motivul acesta au făcut de pe o lună pe alta și nu s-a semnat pe 12 luni.

Și când le-ați făcut oferta cu pereții fără ferestre instalați gratuit, de ce au refuzat?

Nu au refuzat, pur și simplu nu au luat în considerare oferta cu contractul prelungit pe 12 luni, nu am primit niciun răspuns, nici că da, nici că nu. Am explicat pentru 3 sau 4 persoane de la muzeu că e o chestie care se face în două ore. Că sticla de geam, lumina era problema, se poate înlocui cu paneluri. Și putem alege un moment de primăvară sau toamnă, când doresc dânsele.

Nu au mai zis nimic.”

Ministrul Culturii, Andras Demeter: “Putem asigura pe toată lumea că obiectele sunt prezervate în condiții adecvate!”

Reamintim, ministrul Culturii, Andras Demeter, a transmis pe 7 martie, într-un comunicat de presă: “M-ar bucura dacă multe alte elemente ale patrimoniului național, aflate în diferite muzee sau în arhive ori fonoteci, ar fi păstrate cu aceeași grijă.

Am inspectat toate depozitele, iar rapoartele privind monitorizarea parametrilor de microclimat din spațiile de depozitare confirmă că bunurile de patrimoniu sunt plasate în condiții propice de umiditate, temperatură și luminozitate; condiții pe care conducerea muzeului le consideră necesare și suficiente!”

Acesta s-a antepronunțat investigației amănunțite pe care urma să o facă inspectorii Corpului de Control. Ulterior, într-un al treilea comunicat de presă, Ministerul Culturii a anunțat că a decis și formarea unei comisii de experți, “profesioniști ai domeniului patrimoniului cultural mobil și restaurării bunurilor culturale, muzeografie și management muzeal.

Comisia de experți evaluează situația din teren din punct de vedere al obiectivelor de verificare privind starea de conservare, în timp ce comisia de control, desemnată prin Ordinul de ministru din data de 3.03.2026, se axează în primul rând pe aspecte administrative, contractuale, de raportare și respectare a procedurilor instituționale.”

Peste 100 de personalității ale culturii au semnat o scrisoare publică prin care cer președintelui Nicușor Dan, premierului Bolojan și ministrului Culturii, Andras Demeter, să mute manuscrisele din containere “în condiții de depozitare profesioniste, demne de statura lui Enescu”.

Printre semnatari se numără Vladimir Jurowski – director muzical al Bayerische Staatsoper, dirijor principal al Orchestrei Radio din Berlin, fost director artistic al Festivalului George Enescu, dirijorul american Lawrence Foster, fost director artistic al Festivalului George Enescu, scriitorul româno-american Norman Manea, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Victor Rebengiuc, Andrei Șerban, Anca Vasiliu, Ștefan Câlția, Ana Blandiana, Ada Solomon, pianista Alexandra Dariescu, violoncelistul Andrei Ioniță, Marta Petreu, Andrei Cornea și violonistul Remus Azoiței, Oana Pellea, Cristi Puiu, Mircea Cantor, Radu Jude, Dan Perjovschi, Corneliu Porumboiu, Radu Afrim sau Tatiana Țîbuleac.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post “La o vijelie puternică, un copac înalt cât un bloc de patru etaje a căzut peste unul dintre containere” – Dezvăluirile firmei de containere în care sunt depozitate bunurile lui Enescu appeared first on Cultura la dubă.

Cultura la dubă a dezvăluit azi, în premieră, o situație revoltătoare: manuscrisele marelui compozitor, inclusiv cel al operei Oedipe, precum și obiectele personale, piese de mobilier, fotografii și numeroase alte bunuri mobile clasate în Tezaur sau în fondul Patrimoniului Național sunt ținute de 4 ani și jumătate în containere în aer liber, expuse la variațiunile climatice extreme, potrivit surselor noastre.

Acestea au fost mutate odată cu deschiderea șantierului de la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, monument clasat în Patrimoniul European, care găzduiește Muzeul Național “George Enescu”. Șantierul este blocat de mai bine de 2 ani.

Potrivit surselor Cultura la dubă, containerele respective nu respectă normele prevăzute de lege pentru depozitarea bunurilor mobile de patrimoniu. Spațiile sunt dotate cu niște simple aparate de aer condiționat, dar în interiorul lor nu ar exista niciun aparat de control al umidității. Iarna aceasta, un aer condiționat s-a stricat, iar obiectele depozitate acolo ar fi stat și la temperaturi de -16 grade Celsius. La topirea ultimei zăpezi, apa a pătruns în aceste spații.

Mai mult decât atât, la deschiderea șantierului, muncitorii au aruncat obiectele sanitare din baia personală a lui George Enescu și a Mariei Cantacuzino, soția sa. Muzeografii le-au recuperat ulterior, însă ele au fost vizibil deteriorate.

„Nu este un subiect de interes public” – a reacționat conducerea muzeului.

O solicitare oficială a fost trimisă săptămâna trecută și pe adresa Ministerului Culturii, însă ministerul nu a oferit un punct de vedere până la ora publicării articolului.

Investigația integrală poate fi citită AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ministrul Culturii trimite Corpul de Control la Muzeul Enescu, ca urmare a investigației Cultura la dubă appeared first on Cultura la dubă.

“Să ne facem cu toţii datoria şi lumea îşi va recăpăta sensul ei suprem.” – George Enescu

George Enescu, una dintre figurile centrale ale culturii române, totodată un mentor cunoscut pentru generozitatea sa, a lăsat României o moștenire uriașă: manuscrisele întregii opere, corespondențe cu cei mai mari muzicieni ai lumii sau instrumentele sale muzicale. Doar o parte dintre acestea au fost clasate în Tezaurul țării noastre, adică sunt considerate unele dintre cele mai valoroase bunuri ale României.

Cultura la dubă dezvăluie azi, în premieră, o situație revoltătoare: manuscrisele marelui compozitor, inclusiv cel al operei Oedipe, precum și obiectele personale, piese de mobilier, fotografii și numeroase alte bunuri mobile clasate în Tezaur sau în fondul Patrimoniului Național sunt ținute de 4 ani și jumătate în containere în aer liber, expuse la variațiunile climatice extreme, potrivit surselor noastre.

Acestea au fost mutate odată cu deschiderea șantierului de la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, monument clasat în Patrimoniul European, care găzduiește Muzeul Național “George Enescu”. Șantierul este blocat de mai bine de 2 ani.

Potrivit surselor Cultura la dubă, containerele respective nu respectă normele prevăzute de lege pentru depozitarea bunurilor mobile de patrimoniu. Spațiile sunt dotate cu niște simple aparate de aer condiționat, dar în interiorul lor nu ar exista niciun dezumidificator. Iarna aceasta, un aer condiționat s-a stricat, iar obiectele depozitate acolo ar fi stat și la temperaturi de -16 grade Celsius și cu umiditatea ridicată. La topirea ultimei zăpezi, apa a pătruns în aceste spații.

Mai mult decât atât, la deschiderea șantierului, muncitorii au aruncat obiectele sanitare din baia personală a lui George Enescu și a Mariei Cantacuzino, soția sa. Muzeografii le-au recuperat ulterior, însă ele au fost vizibil deteriorate.

Cultura la dubă publică imagini în exclusivitate.

„Nu este un subiect de interes public” – a reacționat conducerea muzeului.

UPDATE: În urma publicării acestui articol, ministrul Culturii, Andras Demeter, a declarat pentru Cultura la dubă că va dispune azi trimiterea Corpului de Control la Muzeul Național “George Enescu”.

***

Muzeul Național “George Enescu” a fost înființat în 1956, din dorința Mariei Cantacuzino Enescu, soția lui George Enescu, de a păstra vie memoria marelui compozitor.

Procesul de consolidare și restaurare a Muzeului Național “George Enescu” – Palatul Cantacuzino și Casa Memorială George Enescu – a început în 2021 și ar fi trebuit să se încheie la finalul lui 2023. Însă, după termenul de 2 ani, firma a executat doar 25% din lucrări, iar Ministerul Culturii a închis șantierul.

În toți acești ani, unul dintre cele mai importante monumente istorice ale capitalei, inclus pe lista Patrimoniului European, a rămas încremenit sub schele sau proptele de lemn, iar bunurile mobile, multe dintre ele clasate în Tezaur, cu excepția viorilor, au fost depozitate în containere, potrivit unor avertizori de integritate cu care am stat de vorbă.

Pentru a putea deschide șantierul, muzeul trebuia să elibereze spațiul și să depoziteze în condiții sigure patrimoniul. Soluția găsită de conducerea instituției au fost containerele modulare, așezate în aer liber. Acestea sunt dotate cu aere condiționate care ar fi mers non-stop de 4 ani și jumătate încoace, vara pe rece, iarna pe cald.

Doar că în această iarnă, potrivit surselor Cultura la dubă, unul dintre aparate s-a stricat, iar obiectele din interior ar fi stat câteva nopți la temperaturi de îngheț. Apoi, la topirea ultimei zăpezi, containere au fost inundate, după cum se poate vedea în imaginile obținute de Cultura la dubă.

Potrivit surselor noastre, care au dorit să rămână sub protecția anonimatului, Cristina Andrei, managerul muzeului, a fost înștiințată în repetate rânduri că aceste spații nu ar corespunde normelor pentru protejarea patrimoniului.

Aceleași surse ne-au spus că în containere nu există dezumidificatoare, pentru că acestea ar crește consumul de curent și ar putea duce la căderea totală a energiei electrice. De asemenea, sursele noastre susțin că nici nu ar mai fi spațiu pentru dezumidificatoare.

În timpul verii trecute, când s-au înregistrat în mai multe zile temperaturi de 40 de grade Celsius, containerele au stat în plin soare. Mai mult decât atât, acestea sunt prevăzute cu ferestre. Specialiștii în conservarea și restaurarea de manuscrise cu care am stat de vorbă spun că manuscrisele sunt considerate materiale vulnerabile și nu ar trebui niciodată depozitate în spații în care pătrunde direct lumina soarelui.

“Umiditatea este un factor principal care accelerează degradarea în timp a hârtiei, a adezivilor şi a legăturilor. Variaţiile de umiditate provoacă în acest material higroscopic distorsiuni şi modificări dimensionale primejdioase.

La baza acestora stă oscilația U.R. (Umiditate Relativă), care la rândul ei e influențată de variația de Temperatură.”, ne spune un specialist cu peste 30 de ani experiență în conservare și restaurare de hârtie.

Conform normelor de conservare și restaurare a bunurilor culturale mobile, publicate în Hotărârea de Guvern Nr.1546/2003,

Valorificarea expozițională, temporară sau permanentă a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural național mobil se face numai în spații corespunzătoare. Oricare ar fi motivele invocate, nu se admite amplasarea, chiar pentru perioade scurte, a unor bunuri culturale mobile în spații care nu corespund condițiilor prevăzute de prezentele norme. (Cap. II, Art. 3).

Se consideră corespunzător spațiul care îndeplinește următoarele condiții:

a) este salubru;

b) are stabilitate microclimatică:

● umiditatea relativă, denumită în continuare U.R., trebuie să fie cuprinsă în general între 50-65%. Pentru obiecte foarte sensibile, pentru care din anamneză se cunoaște că și-au creat un echilibru la alte valori ale U.R., se vor crea condiții în consecință (eventual locale);

● temperatura nu trebuie să depășească 22°C, urmărindu-se permanent corelarea acesteia cu U.R.;

c) pentru un spațiu nou construit, renovat sau restaurat, trebuie să treacă cel puțin 3-6 luni de la terminarea lucrărilor, timp necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior;

d) nivelul iluminării bunurilor de natură organică, reglat în funcție de gradul lor de sensibilitate la degradarea fotochimică, să nu depășească nivelul maxim admis de lucși x ore anual. În general se recomandă următoarele valori ale iluminării: 50-80 lucși pentru cărți, documente, miniaturi, acuarele, grafică, textile, lemn pictat, os, fildeș, specimene de istorie naturală, 150-200 lucși pentru picturi și obiecte din lemn, iar componenta UV emisă de sursele de iluminat nu trebuie să depășească 75 æW/lm (microwatt/lumen);

e) este lipsit de noxe provenite din pulberi sau gaze nocive;

f) instalațiile de iluminat, încălzire, apă și canal sunt în bună stare, au fost temeinic verificate și funcționează în mod corespunzător;

g) asigură securitatea bunurilor expuse;

Obiectele sanitare din baia lui George Enescu și a Mariei Cantacuzino, aruncate și deteriorate

La începutul șantierului deschis în 2021, muncitorii au aruncat cada, chiuveta, wc-ul și bideul, precum și boilerul de încălzire pe lemne din baia Casei Memoriale George Enescu, aflată în spatele Palatului Cantacuzino. Muzeografii au găsit ulterior obiectele aruncate în curte și le-au recuperat, însă ele erau deja deteriorate.

Tot muncitorii au folosit o bibliotecă ce a aparținut muzicologului George Breazul (n.r. 1887 – 1961) drept spațiu de depozitare a materialelor de construcții, mobilierul fiind grav avariat.

Încă de la demararea investigației, am încercat să obținem accesul pentru realizarea unui reportaj video în incinta muzeului. Mai întâi, managerul Cristina Andrei ne-a transmis că trebuie să primească acordul ministrului Culturii, apoi, vreme de câteva săptămâni ne-a amânat invocând niște investigații medicale. În final, după mai bine de o lună de încercări, aceasta ne-a transmis că nu consideră că patrimoniul muzeului este un subiect de interes public.

Am cerut în scris răspunsuri la următoarele întrebări:

“- Cine a ales ca soluție de depozitare a patrimoniului muzelui, pe perioada lucrărilor de consolidare, niște containere?

– În ce măsură aceste containere îndeplinesc condițiile necesare pentru depozitarea unui bunuri de patrimoniu precum manuscrisele lui George Enescu? Aveți cunoștintă despre faptul că lumina care pătrunde prin geamuri în timpul verii poate afecta starea manuscriselor?

– Cum au făcut față aceste containere temperaturilor extreme din vară și din iarnă?

– Este adevărat că în această iarnă, în timp ce afară erau noaptea -16 grade Celsius, unul dintre aerele condiționate s-a stricat și obiectele de patrimoniu au stat în ger mai multe zile? Ce măsuri ați luat pentru remedierea acestei probleme?

– Este adevărat că în urmă cu câteva zile, odată cu topirea zăpezii, a pătruns apă în containerele în care este depozitat patrimoniul? Ce măsuri ați luat pentru remedierea acestei probleme?

– Ați înștiințat Ministerul Culturii cu privire la aceste probleme? Dacă da, ați primit vreun răspuns?

– La începutul șantierului, obiectele sanitare din baia casei memoriale George Enescu au fost aruncate de muncitori, deteriorate, ulterior recuperate de angajații muzeului. Cum a fost posibilă această situație? Cine era responsabil cu protejarea acelor obiecte de patrimoniu și de ce acest lucru nu s-a întâmplat? Ce măsuri ați luat odată ce ați aflat că s-a întâmplat asta?”

Conducerea muzeului a răspuns astfel:

“Depozitarea bunurilor de patrimoniu nu este o informație publică, ci reprezintă un secret de serviciu exceptat expres de la transmitere de legea în vigoare. Totodată, dacă, în continuare, veți insista să publicați informații nu destinate publicului larg, vă asumați răspunderea pentru nesocotirea legislației. 

De asemenea, vă rugăm să aveți în vedere că cercetarea dumneavoastră privind patrimoniul este strict de competența specialiștilor mandatați expres să constate starea de conservare a acestor bunuri, rațiunea fiind aceea că sunt persoane care cunosc exigențele conservării, exigențe care reprezintă o specialitate profesională și nu o informație publică. Informația publică este diferită de interesul public major pe care îl reclamă și care poate fi satisfăcut doar instituțional, pe arii de competență.”

Potrivit Legii 182/2000, instituția care gestionează bunuri de patrimoniu este obligată să înștiințeze ordonatorul de credite în maximum 5 zile dacă un bun de patrimoniu este în pericol. Am întrebat Ministerul Culturii dacă are cunoștință despre condițiile de depozitare a patrimoniului enescian și dacă a luat vreo măsură. Nu am primit un răspuns până la ora publicării articolului.

În schimb, Bogdan Trâmbaciu, directorul Unității de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii, cea care gestionează șantierul de la Muzeul Enescu și noua licitație aflată în derulare, ne-a declarat că responsabilitatea depozitării patrimoniului revine integral muzeului.

“Tot ce ține de patrimoniul muzeului este responsabilitatea muzeului. Niciodată, la nicio investiție pe care noi am derulat-o, patrimoniul respectivelor entități nu a intrat vreo secundă în atribuțiile noastre sau în gestiunea noastră. La absolut nicio investiție. De la Palatul Culturii din Iași până la Muzeul Țăranului din București, patrimoniul este responsabilitatea muzeului.

Cum au găsit ei soluțiile să îl depoziteze, trebuie să întrebați acolo.”

Ați știut la începutul șantierului de o situație în care muncitorii au aruncat la gunoi obiectele sanitare din casa lui Enescu?

Eu nu știu de așa ceva, nu am auzit. Noi, când începem lucrările, de regulă predăm spațiul liber de orice sarcini. Intră în obligația beneficiarului să predea spațiul liber de orice sarcini.”, a declarat Bogdan Trâmbaciu pentru Cultura la dubă.

Problema clasării manuscriselor lui Enescu și scandalul bunurilor apărute la o casă de licitații. Istoricul Eugen Ciurtin: “Doar o mică parte dintre manuscrise sunt clasate.”

În 2021, casa de licitații Historic scotea la vânzare o presupusă parte a patrimoniului enescian, fără a oferi vreo explicație legată de proveniența obiectelor. Printre acestea erau o filă din partitura-manuscris a operei Oedipe, ce cuprinde motivele principale ale operei, o vioară ce a fost primită de compozitor din partea familiei regale a României, fotografii cu dedicație, manuscrise, corespondențe și documente personale.

Istoricul Eugen Ciurtin descoperea atunci o situație uluitoare – doar o mică parte a manuscriselor lui George Enescu erau clasate ca bunuri de patrimoniu. Într-un răspuns pentru Cultura la dubă, conducerea Muzeului Enescu susținea în 2021 că a început clasarea lor abia din 2019, fiindcă până atunci nu ar fi existat niciun expert autorizat de Ministerul Culturii, de asemenea, că Ministerul Culturii ar trebui să aloce fonduri pentru inventariere.

În prezent, pe site-ul cimec.ro, baza de date oficială a patrimoniului cultural român, apar clasate ca bunuri de Tezaur mai multe manuscrise muzicale enesciene, fotografii, corespondențe, ordine de merit sau medalii, precum și picturi, țesături sau fotografii ce au aparținut familiei Cantacuzino – toate acestea sub gestiunea Muzeului Național “George Enescu”.

Eugen Ciurtin susține că în continuare sunt numeroase manuscrise care nu au fost încă incluse oficial în Patrimoniul Național.  

“Manuscrisele lui Enescu au fost odoarele lui: le purta, deschidea și aprofunda prin corecturi și adăugiri peste tot. Pe toate: inclusiv toate schițele de muzică ale copilăriei. A compus, așadar a fost originea acestor manuscrise, din 1886 până în 1954. Mii de pagini. Mii.

Acolo, la ultimul lui domiciliu, putem proba, cantitatea de muzică strânsă aproape atingea greutatea unei pianine comune… L-au obligat să le tot strămute, cât a fost în putere. La Dorohoi, la Paris, la Sinaia, la București, la Iași, la Moscova (desigur: în loc de Londra!), cu lădița predată lui I.G. Duca pentru Tezaurul Național în peregrinare, apoi la Lausanne, la Tescani, în America și, la final, ultimele, la Paris: acolo s-au aflat cele mai multe, când începuse să le claseze el însuși în 1954, sprijinit de un discipol de încredere, Marcel Mihalovici. Își punea ordine în hârtii. Și a venit Securitatea și i le-a luat. 200 de kilograme de muzică. 

Nu există deocamdată nici o istorie sistematică și completă a preluării moștenirii lui Enescu de către statul român, nici un inventar complet și accesibil public al tuturor manuscriselor sale muzicale și extramuzicale. Ultimul care știa perfect ce conținea arhiva de o viață a lui Enescu a fost Enescu însuși.

Un document inedit esențial emis în Elveția pentru Republica Populară Romînă, păstrat de Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Afaceri Externe, spune limpede: „în total 36 de pachete sigilate, 200 kg”.

Manuscrisele ajunse la București au intrat pe mâna lui Romeo Drăghici, factotum după moartea lui Enescu, fondator al Muzeului Enescu prin calitatea lui de colaborator al Securității. Socotit de toți (mă prenumăr perplex…) un filadelf al lui Enescu, când de fapt – cum am descoperit și demonstrat din 2021 încoace – cineva care a înstrăinat, descompletat, vândut în privat și în beneficiul său propriu mai multe manuscrise muzicale ale lui Enescu, esențiale, dacă n-ar fi pleonasm.

Așa că inventarul Drăghici, nefiind încă complet, nu știm cu exactitate și prin sursă publică câte sunt de fapt și ce deja s-a înstrăinat sau pierdut, nici ce subzistă descris după toate exigențele lucrului cu manuscrisele.” spune istoricul Eugen Ciurtin pentru Cultura la dubă.

Dirijorul Gabriel Bebeșelea: “Este infinit mai ușor să ajungi să pui mâna fizic pe manuscrisele unor compozitori canonici, precum Verdi, decât pe cele ale lui George Enescu.“

Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii George Enescu, reclamă o lipsă de transparență a Muzeului Enescu cu privire la manuscrisele lui compozitorului român și povestește, din experiența personală, că atât lui, cât și altor dirijori, le-a fost refuzat accesul la ele.

Potrivit legii, manuscrisele pot fi studiate, la cerere, în prezența unui custode, respectând condițiile de igienă impuse.  

“În luna noiembrie s-au celebrat 100 de ani de când George Enescu a dirijat pentru prima dată două fragmente din marea sa operă, Oedipe. Și am vrut, alături de Filarmonica George Enescu, să marcăm acest moment, pentru că era o bornă importantă în faptul că după ce și-a trimis manuscrisele la Moscova, împreună cu Tezaurul Național, a reușit în sfârșit, după ani de zile, să și le recupereze.

Așa că în 1925, în noiembrie, a prezentat pe scena Ateneului, în premieră, două fragmente din Oedipe. Ei bine, eu știu că acele fragmente există în Muzeul George Enescu. Există materiale după care George Enescu a dirijat în 1925. A fost cerut materialul de către Filarmonica George Enescu, nu de către mine personal, și s-a spus că nu există acele materiale. Ei bine, s-ar putea să fie din cauza faptului că aceste manuscrise sunt ținute în aceste containere. Nu pot să-mi dau seama de ce, dar eu știam că acele materiale există în muzeu, nouă ni s-a spus că nu.

Unde ați vedea așezate aceste manuscrise, la modul ideal, poate urmând niște modele de afară, cum se întâmplă cu operele lăsate de alți mari compozitori?

Vă dau exemplul cel mai recent. Arhiva lui Verdi este împărțită în două. Cam 95% este în Milano, în L’Archivio Storico Ricordi, care aparține editurii Ricordi. Și își are sediul în Biblioteca Națională din Milano, care e un palat imens în care mai e și Academia de Arte Frumoase, mai sunt câteva biblioteci. Acolo sunt păstrate niște condiții extrem de bine controlate, cu o temperatură constantă, cu o lumină constantă, umiditate constantă. Ele când se scot din rastel se scot cu mănuși, dar pot fi cercetate cu mâinile curate dacă sunt atunci proaspăt spălate și uscate cu hârtie neapărat.

La Paris, la Biblioteca Națională a Franței, la fel. Cam 5% din manuscriselele lui Verdi sunt în Biblioteca Națională a Franței, într-o serie de materiale care au venit de la Opera din Paris. La fel, e totul extrem de bine controlat, extrem de bine păstrat și cu foarte mare grijă și atenție, pentru că sunt lucruri care se pot deteriora extrem de rapid.

În ceea ce privește manuscrisele lui George Enescu, în momentul renovării muzeului, eu le-aș fi dus într-un alt loc în care se păstrează manuscrise – bibliotecă, cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Academiei Române, un alt loc în care pot fi controlate și, cel mai important, se pot consulta în continuare.

Pentru că degeaba ai acest tezaur nemaipomenit al lui George Enescu, dacă el nu poate fi consultat de către muzicieni, de către muzicologi.

Și să vă mai spun ceva.

Manuscrisele lui George Enescu au supraviețuit ambelor războaie mondiale, bombardamentelor de la București, retragerii lui George Enescu, împreună cu tot guvernul și cu familia regală la Iași, transportului împreună cu Tezaurul Național la Moscova și înapoi, și nenumăratelor călătorii ale lui Enescu, fiindcă le căra peste tot cu el. Iar acum noi să nu reușim să avem grijă de ele, e ceva incredibil, e rușinos.” – Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii George Enescu.

Istoricul Palatului Cantacuzino

Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei din București a fost comandat de Gheorghe Cantacuzino, cunoscut drept “Nababul”, fost primar al Capitalei, prim-ministru, şef al Partidului Conservator.  Celebrul arhitect Ioan D. Berindei a desenat planurile în 1898, iar construcția a fost ridicată între 1901-1903.

Piese de mobilier, țesături, tablouri sau fotografii care au aparținut familiei Cantacuzino și au supraviețuit regimului comunist sunt acum parte din Tezaur, de asemenea depozitate în containere.

În acest palat, pe 10 august 1913 s-a semnat Pacea de la București, prin care România a primit cadrilaterul. Tot aici au avut loc ședințele guvernului român (n.r. Consiliului de Miniștri) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În 1913, palatul a fost moștenit de fiul Nababului, Mihail G. Cantacuzino. După decesul prințului, soţia acestuia, Maria Rosetti-Teșcanu Cantacuzino, s-a recăsătorit în 1937 cu George Enescu. Cei doi au locuit o perioadă în casa din spatele palatului.

Compozitorul a murit în 1955, iar soţia sa a lăsat prin testament palatul şi clădirile anexe pentru întemeierea unui Muzeu Național George Enescu.

Potrivit siteului instituției, “patrimoniul său permite recompunerea istoriei unei vieţi şi cariere de excepţie, puse în slujba muzicii româneşti şi a afirmării sale în context universal.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Manuscrisele lui Enescu, bunuri de Tezaur, ținute de 4 ani în containere, în ger sau caniculă. Obiectele sanitare din casa memorială, aruncate de muncitori appeared first on Cultura la dubă.

Instrucțiunile de normare a timpului de lucru al artiștilor angajați în instituțiile publice de spectacol din subordinea Ministerului Culturii au avut la bază o recomandare a Curții de Conturi datată din decembrie 2023.

Cultura la dubă publică în exclusivitate Raportul Curții de Conturi și scrisoarea de recomandare transmisă la vremea respectivă, pe 18 decembrie 2023, Ralucăi Turcan, ministrul Culturii. Aceasta avea să-și încheie mandatul doar 5 zile mai târziu, iar sarcinile sale au fost preluate de Natalia Intotero. Ulterior, ministrul Andras Demeter a demarat lucrul la mecanismele de normare a actorilor.

Recomandarea Curții de conturi cu privire la activitatea artistică este una generală, iar modul implementării ei a fost strict responsabilitatea Ministerului Culturii, care a stabilit în acest sens un grup de lucru format predominant din manageri ai unor instituții publice de cultură, precum și specialiști din cadrul Ministerului Culturii, un dirijor și un solist vocal.

***

Raportul de audit financiar asupra activității financiare a Ministerului Culturii pe anul 2022 a fost publicat de Curtea de Conturi în decembrie 2023. Acesta este însoțit de o scrisoare către ministrul Culturii, pe atunci Raluca Turcan, care curpinde 31 de recomandări. Printre acestea se numără inventarierea patrimoniului din muzee și alte instituții de cultură, clarificarea modului de finanțare al Centrului Național al Cinematografiei, un control mai aspru asupra parteneriatelor cu companii care vând bilete la spectacole, precum și necesitatea elaborării unor instrucțiuni privind monitorizarea activității artistice din instituțiile publice de spectacol.

Mai exact, Curtea de Conturi a constatat că nu există mecanisme care să asigure o bună gestionare a cheltuielilor de personal din instituțiile de spectacol și că este necesară elaborarea unui set de instrucțiuni.

Raportul este urmat de o scrisoare care cuprinde următoarea concluzie: “Vă rugăm să elaborați norme/instrucțiuni cu scopul de a asigura instituțiilor de spectacole reglementări unitare privind organizarea activității personalului de specialitate artistică și urmărirea îndeplinirii obiectivelor de către aceștia.“

Termenul de implementare era 30.06.2024. În martie 2025, în mandatul Nataliei Intotero, a avut loc o întâlnire de follow-up între Curtea de Conturi și Ministerul Culturii, în urma căreia Curtea a întocmit un nou raport în care a constat ce recomandări au fost implementate, parțial implementate sau deloc implementate. Cele mai multe dintre ele au primit din partea Curții statusul “neimplementate”, ministerul argumentând că are nevoie de mai mult timp pentru elaborarea mecanismelor necesare.

În mandatul lui Andras Demeter, grupul de lucru care a elaborat instrucțiunile de normare a timpului de lucru în instituțiile de spectacol a fost activ în perioada 10.09.2025 – 30.10.2025, potrivit Ministerului Culturii. Ministerul nu a transmis pe ce criterii au fost selectați membrii grupului de lucru, dar una dintre nemulțumirile artiștilor prezenți la protestul de la TNB a fost că niciun reprezentant al actorilor nu a fost invitat să participe.

Într-o intervenție telefonică la Antena 3, ministrul Culturii a susținut că instucțiunile au fost elaborate de “niște colegi – actori, manageri, responsabili, soliști, care au lucrat cu bună credință și au dorit să rezolve niște situații acumulate în timp”. Totodată, Andras Demeter și-a cerut scuze pentru circulara pe care, între timp, a și anulat-o.

Componența grupului a fost următoarea: directorul și consilierii Direcției Politici Culturale, directorul și consilierul juridic al Compartimentului Managementul Instituțiilor de Cultură și Integritate, șeful și consilierii Serviciului Resurse Umane, managerul și șeful secției Ansamblu Folcloric ”Rapsodia Călimanilor” de la Centrul Cultural Toplița, directorul artistic și managerul Corului Madrigal, directorul adjunct și un solist de la Opera Națională Română din Timișoara, directorul de balet și un dirijor de la Opera Națională București, contabillul șef al Filarmonicii „George Enescu”, managerul și directorul de resurse umane de la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova, managerul Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, managerul Teatrului „Masca” din București, managerul Filarmonicii din Ploiești și managerul Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău.

Context:

Ministerul Culturii a publicat pe 4 februarie 2026 normele privind “organizarea unitară și evidența timpului de muncă pentru funcțiile de execuție din instituțiile publice de spectacole și concerte“, o recomandare cerută de Curtea de Conturi a României în decembrie 2023. Noile reguli, implementate printr-o circulară transmisă instituțiilor, ar fi obligat personalul angajat în instituțiile publice de spectacol să ponteze timpul de lucru – repetiții, spectacole sau să declare sub semnătură “activitatea de lucru invizibilă”, cum ar fi la actori memorarea textelor sau la muzicieni studiul de acasă pentru un concert, astfel încât numărul lunar de ore lucrate să fie de 180 de ore.

Andras Demeter a retras circulara ca urmare a criticilor din spațiul public și a protestului artiștilor organizat pe 10 februarie la TNB, spunând că vor fi invitați să participe la elaborarea unui nou set de norme.

“Proiectul va fi supus unei revizuiri, grupul de lucru va fi extins, iar colaborarea cu profesioniștii din sector rămâne esențială pentru identificarea unei soluții optime. Scopul final este să răspundem atât cerințelor administrative, cât și realităților cotidiene și specificului muncii artistice.

În spațiul public au existat tensiuni apărute pe fondul unor discuții privind sectorul cultural. Îmi asum responsabilitatea pentru modul în care anumite mesaje au fost comunicate și regret dacă acestea sunt percepute ca o formă de distanțare față de comunitatea profesională. Vă asigur de buna mea credință și de disponibilitatea constantă de a susține, prin dialog deschis, identificarea soluțiilor adecvate pentru orice situație semnalată., a transmis ieri Andras Demeter, ministrul Culturii.

CURTEA DE CONTURI: 60% DINTRE BUNURILE CULTURALE MOBILE DEȚINUTE DE MINISTERUL CULTURII SUNT INVENTARIATE CU VALORI SUB 10 LEI

Principala recomandare a Curții de Conturi către Ministerul Culturii a fost inventarierea patrimoniului mobil din muzee și alte instituții din subordinea ministerului. Potrivit Curții, mai mult de jumătate (60%) dintre bunurile culturale mobile deținute de Ministerul Culturii și de instituțiile din subordine au o valoare contabilă mai mică sau egală cu 10 lei.

În cadrul unei misiuni de audit de conformitate la Ministerul Culturii, Curtea de Conturi a verificat modul în care a fost gestionat patrimoniului public și privat al statului, în perioada 2023-2024.

Constatări:
60% dintre bunurile culturale mobile au o valoare contabilă mai mică sau egală cu 10 lei;
97% dintre bunurile culturale mobile sunt neclasate, contrar obligațiilor legale;
lipsa unei evidențe centralizate și actualizate a patrimoniului cultural;
sisteme de siguranță deficitare în muzee și neasigurarea bunurilor valoroase;
imobile închiriate ilegal;
monumente istorice degradate și nevalorificate.

Recomandări:
– clasarea și reevaluarea bunurilor culturale mobile;
– reformarea evidenței patrimoniale și contabile;
– măsuri urgente pentru protecția, conservarea și valorificarea patrimoniului cultural.

Cel mai bogat muzeu al țării, Muzeul Național de Istorie a României, își ține cea mai mare parte a patrimoniului în depozite, de 23 de ani încoace, clădirea șubredă fiind un pericol zilnic. Valoarea a doar 60% dintre obiectele evaluate acolo se ridică la peste 1 miliard 300.000 de lei. Potrivit conducerii muzeului, Andras Demeter nu a vizitat niciodată MNIR în mandatul său de ministru al Culturii. (update n.r. Andras Demeter a vizitat MNIR chiar după publicarea acestui articol, într-o vizită oficială alături de omologul său din Moldova.)

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Ce prevedea Raportul Curții de Conturi care a stat la baza normării actorilor: “Reglementări unitare și urmărirea îndeplinirii obiectivelor.” appeared first on Cultura la dubă.

Instituțiile publice de cultură organizează evenimente dedicate Zilei Culturii, muzeele au intrarea liberă, politicenii țin discursuri la gale și evenimente exclusiviste.

În realitate, cultura rămâne cel mai slab finanțat domeniu din țara noastră. În 2025, a primit 0.07% din PIB, cel mai mic buget alocat unui minister.

Azi, Cultura la dubă publică un manifest apropiat de realitatea oamenilor care creează artă în România sau peste hotare, la cel mai înalt nivel, într-un context plin de obstacole, intruziuni politice sau nepăsare, prin propriile sacrificii și printr-o imensă iubire pentru frumos și adevăr.

16 oameni de cultură români răspund la întrebările “Ce mai înseamnă azi cultura?” și Ce ar trebui să sărbătorim de Ziua Culturii?”.

Un material realizat de Cultura la dubă și produs de Paradigma Film.

Cu participarea: Alex Bogdan, actor; Alex Călin, actor; Chris Simion, regizoare, fondatoarea Teatrului Grivița 53; Nicoleta Lefter, actriță; Dan Perjovschi, artist vizual; Alexandra Badea, dramaturgă și regizoare; Miruna Vlada, scriitoare; Iulian Postelnicu, actor; Ada Solomon, producătoare de film; Andrei Șerban, regizor de teatru și operă; Radu Vancu, scriitor; Francesca Velicu, balerină; Alexandra Dariescu, pianistă; Cătălina Mihai, actriță; Mădălina Voicu, restauratoare; Cornel Ilie, manager interimar MNIR

La rectificarea bugetară, cultura a primit mai puțini bani decât partidele politice.

În 1990, în România funcționau 400 de cinematografe. În 2026, doar 19 dintre ele mai sunt deschise. În tot acest timp, România a fost descoperită de occident prin cinema. Cineaștii români au obținut Palme d’Or la Cannes, trei Urși de Aur la Berlin, două nominalizări la Premiile Oscar și numeroase alte premii importante. Boardul Academiei Europene de Film este condus de o româncă – Ada Solomon.

Muzeul Național de Istorie a României este cea mai bogată instituție din țara noastră, după Banca Națională. Valoarea a doar 60% dintre obiectele evaluate se ridică la peste 1 miliard 300.000 de lei. Patrimoniul MNIR cuprinde piese arheologice cu o vechime de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, decorații, haine, tablouri, fotografii de arhivă, cadourile primite de familia Ceaușescu de la conducători din întreaga lume, cărți rare, hărți sau documente istorice care atestă întemeierea României.

Toate acestea ar putea dispărea pentru totdeauna dacă un mare cutremur va lovi Bucureștiul. MNIR este găzduit de Palatul Poștelor de pe Calea Victoriei, o clădire șubredă, cu o vechime de 120 de ani. Monumentul istoric a intrat în 2002 într-un proces de restaurare, care s-a dovedit a fi începutul agoniei în care patrimoniul nostru se zbate de 23 de ani.

De atunci, MNIR este deschis publicului doar în proporție de 20%. Cea mai mare parte a patrimoniului zace în lăzi, cutii sau alte ambalaje, în camere sigilate, departe de ochii copiilor și ai tinerilor care ar putea să le vadă și să înțeleagă ceva din istoria noastră.

***

Reporter: Alexandra Tănăsescu

Imagine: Cristian Tamaș

Montaj: Sorin Tănase

#CulturaLaDuba#scoatemculturadinduba#romania#ZiuaCulturii#manifest#artisti#arta#mesaje#cultura#teatru#film#cinema#carte#muzica#dans#artevizuale#arhitectura#istorie#muzee#MNIR#cinematografe

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post VIDEO Ce mai înseamnă azi cultura și ce ar trebui să sărbătorim de Ziua Culturii? Răspund artiștii români appeared first on Cultura la dubă.

Într-un răspuns oficial transmis la solicitarea Cultura la dubă, Ministerul Culturii confirmă în premieră intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului și de a-l transforma într-un departament al ministerului.

“Una dintre opțiunile avute în vedere pentru îmbunătățirea gestionării patrimoniului cultural național este încorporarea Institutului Național al Patrimoniului în structura Ministerului Culturii, pentru a eficientiza procesul și a centraliza competențele într-o singură autoritate.”, spune Ministerul Culturii.

Inițiativa ministerului e contestată într-o petiție publică, inițiată de Pro Patrimonio, semnată până acum de aproape 5000 de oameni. Mai mulți arhitecți importanți declară că desființarea INP pune în pericol patrimoniul însuși și independența specialiștilor față de factorul politic.

“Transformarea Institutului Național al Patrimoniului într-o direcție din minister ar amputa independența deciziei profesionale, care este esențială.”, spune pentru Cultura la dubă arhitectul Ștefan Bâlici, fost director al INP și actual președinte al Ordinului Arhitecților din România.

“Este evident că vom lua drumul Ungariei în ceea ce priveşte capturarea şi ideologizarea discursului identitar prin anihilarea custozilor instituționali de drept ai patrimoniului. Vă reamintesc că în țara vecină Institutul Național al Patrimoniului a fost anihilat, iar muzeele comasate până la pierderea identității lor.”, declară și arhitectul Eugen Vaida, coordonatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente.

***

Ministerul Culturii susține că ia în considerare desființarea INP ca instituție de sine stătătoare și integrarea activităților specifice în cadrul unui departament al ministerului. În prezent, INP este în subordinea Ministerului Culturii, dar are personalitate juridică și gestionează un buget propriu. Angajații INP sunt, majoritatea, specialiști în domeniul patrimoniului.

Am solicitat Ministerului Culturii un punct oficial cu privire la posibila comasare a INP cu Ministerul Culturii, știre apărută inițial la nivel de zvon. Iată răspunsul oferit de Ministerul Culturii pentru Cultura la dubă:

“1. Este adevărat că Ministerul Culturii dorește comasarea Institutului Național al Patrimoniului cu ministerul, transformându-l într-un departament?

Da, analizǎm aceastǎ ipotezǎ. De la începutul actualului mandat, Ministerul Culturii se află în procedura de elaborare a unui proiect de act normativ care vizează modificarea și completarea legislației din domeniul patrimoniului cultural național, un demers legislativ amplu, menit să asigure coerența și eficiența intervențiilor publice și private în domeniu.

Proiectul va reuni, într-un singur cadru de reglementare, prevederile disparate care vizează patrimoniul cultural mobil, imobil și imaterial, armonizându-le atât între ele, cât și cu legislația generală și cu practicile europene. Prin aceste reglementări se instituie premisele unei raportări administrative centrate pe date actuale și corecte, evitând reluarea acelorași deficiențe, semnalate recurent în ultimele trei decenii.

Ne dorim ca România să beneficieze de o legislație adaptată nevoilor reale ale domeniului. Aceste demersuri sunt esențiale deoarece am constatat că există lacune semnificative în legislația actuală, cum ar fi neactualizarea Listei Monumentelor Istorice, ceea ce poate deveni o vulnerabilitate majorǎ. Gestionarea patrimoniului cultural național este o responsabilitate importantă, iar aceste deficiențe pot pune în pericol protejarea și valorificarea corectă a acestuia.

În acest context, una dintre opțiunile avute în vedere pentru îmbunătățirea gestionării patrimoniului cultural național este încorporarea Institutului Național al Patrimoniului în structura Ministerului Culturii, pentru a eficientiza procesul și a centraliza competențele într-o singură autoritate.

2. Care este raționamentul din spatele acestei inițiative și ce demersuri concrete faceți în acest sens?

Așa cum am menționat, această opțiune este analizată în cadrul procesului de modernizare a legislației și a instrumentelor administrative dedicate patrimoniului.

Posibile beneficii ale unei astfel de măsuri includ:

• Centralizarea autorității, pentru o gestionare mai eficientă și coordonată a patrimoniului cultural.

• Simplificarea birocrației, prin eliminarea paralelismelor instituționale între Ministerul Culturii și INP.

• Decizii bazate pe date corecte și actualizate, prin digitalizarea proceselor de reglementare și avizare, ceea ce va asigura transparență și va eficientiza intervențiile în domeniu.

Ministerul Culturii își asumă rolul de a construi politici publice și un cadru legislativ eficient, iar analiza acestei măsuri se desfășoară în acest cadru.

3. Cum răspundeți organizațiilor care militează pentru protejarea patrimoniului și care critică această ipoteză?

Ministerul Culturii nu comentează pozițiile organizațiilor civice și ale actorilor independenți.Fiecare își are propriul rol: societatea civilă militează, iar Ministerul Culturii elaborează politici publice, legislație și asigură administrarea domeniului patrimoniului. Aceste roluri complementare întăresc sistemul, nu îl slăbesc.

4. Se pot pierde fondurile PNRR gestionate de INP dacă va avea loc această reorganizare?

Nu se pierd finanțările. Proiectele pot fi implementate de Ministerul Culturii în conformitate cu prevederile aplicabile finanțărilor externe. Nu există riscul întreruperii sau al returnării fondurilor în ipoteza amintitǎ mai sus.”, a transmis Ministerul Culturii.

INP există oficial din 2009, prin Legea nr. 329/2009, care a stabilit ca Oficiul Național al Monumentelor Istorice să fie comasat cu Institutul Național al Monumentelor Istorice, formând astfel Institutul Național al Patrimoniului [INP]. De asemenea, din 2011, prin OUG nr. 12/2011, Institutul de Memorie Culturală – CIMEC a fost comasat prin absorbție cu INP.

Printre atribuțiile principale ale INP se numără:

• elaborarea și actualizarea Listei Monumentelor Istorice din România
• gestionarea fondurilor destinate cercetării, expertizării și executării lucrărilor de consolidare-restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice, prin Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice, finanțat de la bugetul de stat
• administrarea monumentelor storice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituții publice;

• verificarea și propunerea spre avizare, potrivit legii, a documentațiilor tehnico-economice pentru lucrările contractate;
• asigură fundamentarea științifică a deciziilor și a avizelor Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice privind clasarea și evidența monumentelor istorice, intervențiile asupra acestora, precum și în zonele lor de protecție;

• elaborează dosarele pentru monumentele istorice propuse a fi incluse în Lista patrimoniului mondial;

REACȚII CRITICE DIN PARTEA ARHITECȚILOR: “Este deja o problemă de securitate națională”

Arhitectul Ștefan Bâlici, fost director al INP și actual președinte al Ordinului Arhitecților din România, susține că demersul Ministerului Culturii este periculos pentru independența specialiștilor.

“Ce credeți, ca specialist în patrimoniu, că ar aduce această schimbare în domeniul patrimoniului?

Ar aduce pierderea capacităților funcționale ale institutului, care au fost construite cu pas cu pas și cu dificultate, ani de zile și care trebuie consolidate și sprijinite, nu destructurate. De ce spun că ar aduce pierderea capacităților instituționale? Pentru că Institutul, în momentul de față, funcționează pe baza unor capacități și decizii strict profesionale. Nu există interferență politică.

Mă rog, în măsura în care nu există în nicio instituție în care se poate să nu existe. Dar tocmai separarea de minister asigură acest flux normal sau relație normală între decizia politică pe care trebuie să o găsim la minister și decizia profesională, și operaționalizarea politicilor publice de patrimoniu, care trebuie să se găsească într-o instituție de specialitate autonomă și, cum spuneam, bazată pe mecanisme profesionale și nu politice.

Or, mutarea Institutului, transformarea lui într-o direcție în minister, ar amputa această independență a deciziei profesionale, care este esențială.

Institutul s-a manifestat de-a lungul anilor în toate problemele sensibile ale patrimoniului cultural din România și a făcut-o cu argumente. Decizia a fost a factorului politic, dar argumentele au putut să fie văzute, auzite și au fost argumente de încredere, produse de o echipă de profesioniști extraordinară, care nu are egal în România în momentul de față și care, cum spuneam, a fost construită cu greu.

Profesioniști cu studii la cele mai importante școli din Europa, școli de patrimoniu, cu specializări la institute de renume internațional, cu experiență vastă în domeniul de care se ocupă. Nu există nimic comparabil

Credeți că, în spatele acestei inițiative, stă pretextul deficitului sau sunt alte lucruri pe care noi nu le cunoaștem?

Nu este posibil să faci economie, nu de aici, nu de la patrimoniu. Nici ca principiu și nici în realitate nu s-ar întâmpla niciun fel de economie. Este iluzorie aceasta.

Dar din cunoștințele pe care le aveți și din discuțiile pe care le-ați avut cu colegi din domeniu, care credeți că este, de fapt, motivația din spatele acestei inițiative?

Nu pot decât să bănuiesc că este ceea ce se vede și anume centralizarea puterii de decizie pe domeniul patrimoniului cultural. Pentru că puterea de decizie are componenta politică, cum am spus, dar fundamentată prin componenta științifică. Or, centralizând ambele componente într-o singură mână, se poate controla totul. Ceea ce e foarte periculos pentru patrimoniul nostru.

Tocmai împărțirea aceasta care a funcționat și care funcționează în multe țări, așa e în majoritatea țărilor europene, institutele de specialitate care sunt institute de specialitate, care au personal de o anumită factură, care au atribuții de o anumită factură, iar puterea politică este putere politică, e în altă parte și elaborarea politicilor publice poate să se facă prin colaborare între cele două.”, a declarat Ștefan Bâlici pentru Cultura la dubă.

În 2022, după un mandat de 5 ani, Ștefan Bâlici a fost înlăturat de la conducerea INP de către ministrul Culturii Lucian Romașcanu. În locul său a fost numită Oana Zaharia, fosta șefă a Administrației Monumentelor din cadrul Primăriei Capitalei, în mandatul Gabrielei Firea. Aceasta ocupă funcția de director al INP și în prezent.

PETIȚIE PUBLICĂ ÎMPOTRIVA DEMERSULUI MINISTERULUI

În textul unei petiții publice, Fundația Pro Patrimonio, susține următoarele:

“Patrimoniul cultural nu e monedă de schimb. INP trebuie păstrat!

Fundația Pro Patrimonio solicită Ministrului Culturii, András István Demeter, și Primului Ministru, Ilie Bolojan, să renunțe la intenția de desființare sau absorbție a Institutului Național al Patrimoniului (INP) în structura Ministerului Culturii.

• Cerem păstrarea INP ca instituție publică distinctă, autonomă, cu personalitate juridică, cu rol independent de expertiză și intervenție profesională în protejarea patrimoniului cultural național.

• Desființarea INP amenință grav valorile democratice: transparența decizională, independența profesională și separarea între politică și expertiză. Patrimoniul este un bun public, nu un instrument politic.

• De ce e esențial INP?

Este unica instituție specializată care aplică politicile publice privind patrimoniul cultural, de la inventariere și restaurare, la gestionarea bazelor de date naționale, relația cu UNESCO, și implementarea proiectelor prin PNRR. Este continuatorul Comisiunii Monumentelor Istorice (1892) și pilon al protecției patrimoniului.”

Petiția a fost semnată până la ora publicării articolului de aproape 5000 de oameni.

Arhitectul Eugen Vaida, fondatorul Asociației Momentum, coordonatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente, premiat cu Premiul European pentru Patrimoniu, și director al fundației Regelui Charles al III-lea în România, critică la rândul său încercarea de desființare a INP.

“Nu este vorba despre vreo desființare a unei instituții, ci despre însăși decapitarea identității și punerea în discuție a legimității existenței unui stat, al nostru.

INP, prin cei 120 de oameni, reprezintă capul care ar trebui să ne călăuzească, alături de Academia Română, în teorie.

Cărțile de istorie pot fi manipulate ideologic, însă patrimoniul este singurul martor vizibil al adevărului istoric, nemanipulabil și inalienabil. Riscăm să pierdem cele peste 800 de monumente grav deteriorate din cauza unei incapacități de reacție din partea statului.

În acest context şi subliniind faptul că patrimoniul a fost cuprins ca obiectiv strategic de apărare a țării în “Strategia Națională de Apărare a Țării”, dinamitarea principalei instituții de gestionare a patrimoniului nu reprezintă decât un act de subminare a statului cu tot cu patrimoniul ei etnic. Această chestiune intră în sfera securității nu mai este doar de competența domeniului patrimoniului.

Ne-am mobilizat în ultimii ani să salvăm prin Ambulanța pentru monumente peste 100 de monumente istorice şi am susținut o lege care obligă statul să salveze 100 de monumente istorice, anual. Acestea urmau să fie salvate prin INP.

Oricare va fi răspunsul ministrului – şi în buna tradiție, dialogul cu societatea civilă şi comunitatea experților lipseşte-, este evident că vom lua drumul Ungariei în ceea ce priveşte capturarea şi ideologizarea discursului identitar prin anihilarea custozilor instituționali de drept ai patrimoniului. Vă reamintesc că în țara vecină Institutul Național al Patrimoniului a fost anihilat iar muzeele comasate până la pierderea identității lor.”, declară Eugen Vaida pentru Cultura la dubă.

În Ungaria, guvernul lui Viktor Orban a transformat Institutul Național al Patrimoniului într-o structură directă a biroului primului ministru. Comunitatea internațională Open Democracy semnala în 2012 că măsura este o formă de a controla patrimoniul în beneficiul intereselor dezvoltatorilor mobiliari, iar puterea centralizată face parte din resurecția naționalistă, la fel ca în regimul comunist.

RĂSPUNSUL MINISTERULUI CULTURII, GENERAT ÎN PROPORȚIE DE PESTE 85% CU AI

Potrivit mai multor aplicații de AI pe care le-am interogat, textul transmis de Ministerul Culturii către redacția noastră este generat în proporție de peste 85% de AI.

INP nu este singura instituție de cultură care ar urma să treacă printr-un proces de comasare. Teatrul de Operetă „Ion Dacian” ar urma să absoarbă, prin comasare, Teatrul Muzical „Ambasadorii”.

UPDATE

Purtătorul de cuvânt al USR, Cristian Seidler, susține că propunerea ministrului Andras Demeter nu a fost discutată și, prin urmare, nu este agreată în cadrul coaliției de guvernare. Acesta afirmă pentru Cultura la dubă că USR se va opune desființării INP.

“USR va cere o discuție în coaliție despre intenția de desființare a Institutului Național al Patrimoniului, care nu a fost convenită între partidele de la guvernare. Institutul Național al Patrimoniului gestionează patrimoniul național și este o instituție strategică în acest sens. Mai mult, orice proces de acest gen poate periclita accesarea fondurilor europene gestionate de INP pentru restaurarea unor obiective de patrimoniu.

Cultura se pune în valoare prin management corect, concursuri transparente și investiții în oameni competenți.

Sunt instituții deconcentrate ale căror atribuții fie se suprapun, fie sunt create și multiplicate pentru a oferi joburi unei clientele, și pe acelea trebuie să le vizăm, nu instituțiile strategice.”, a declarat purtătorul de cuvânt al USR Cristian Seidler.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post OFICIAL Ministerul Culturii confirmă pentru Cultura la dubă că intenționează să desființeze Institutul Național al Patrimoniului. Specialiștii contestă vehement inițiativa appeared first on Cultura la dubă.

O echipă de specialiști, condusă de Muzeul Național de Istorie a României, a făcut descoperiri de excepție cu prilejul desfășurării cercetărilor arheologice sistematice în cadrul sitului „Necropola tumulară a orașului antic Callatis”. Astfel, cu ocazia săpăturilor arheologice realizate chiar în aceste zile în cuprinsul sitului amintit, aflat în vecinătatea orașului Mangalia (jud. Constanța), au fost descoperite bunuri arheologice excepționale, în cadrul sectorului coordonat de specialiștii Muzeului Național de Istorie a României.

Au fost identificate o serie de artefacte arheologice susceptibile a fi clasate în patrimoniul cultural național – categoria Tezaur, anume: podoabe de aur, sticlă și bronz, din care se remarcă trei cununi funerare cu frunze din bronz aurit ce imită forma celor de mirt și iederă, montate pe suport de lemn, cu fructe realizate din ceramică aurită, precum și două sarcofage cu elemente sculptate și pictate din calcar și marmură.

Aceste artefacte datate în secolul al III-lea a. Chr., împreună cu numeroase fragmente de lemn antic, unele păstrând încă urmele unor pigmenți, dar și oase umane și ceramică, au fost identificate într-o movilă funerară care a conținut un cavou din piatră prelucrată acoperit cu boltă semicilindrică.

Movila este cea mai mare la ora actuală din sudul Dobrogei, măsurând 12 m înălțime și 70 m diametru, fiind vizibilă de pe mare, un reper important în peisaj. Monumentul funerar impozant a aparținut unei familii bogate și influente de greci din Callatis, conectați la modele religioase și politice de influență macedoneană. Cavoul, foarte bine păstrat, opera unui arhitect experimentat care a proiectat totul cu atenție, într-un fin joc al proporțiilor, se remarcă de asemenea prin dimensiunile sale. Până în prezent, construcția de piatră a fost identificată pe 18 m lungime, dar cercetările continuă, mai ales în sectorul coridorului de acces.

Deși cavoul a fost jefuit la scurt timp după realizare, movila a fost imediat reparată, mărită și reinvestită simbolic, prin realizarea unor ofrande ce au presupus consum de alcool în cantități importante. Oasele umane identificate până în prezent provin de la cel puțin doi tineri, unul de 16-18 ani și cel de-al doilea de 8-11 ani, iar conform anumitor artefacte, cel puțin despre unul dintre indivizi se poate presupune că era de sex feminin.

Movila funerară cercetată face parte din teritoriul anticei Callatis – oraș fondat de grecii din Heracleea Pontica și Megara, la începutul secolului al IV-lea a. Chr. Callatis a fost unul dintre cele mai bogate și influente orașe grecești din Marea Neagră în perioada secolelor IV-III a. Chr. Lider al unei coaliții regionale de greci, traci și sciți, i s-a opus, la finalul secolului IV a. Chr., regelui macedonean Lysimachos, cel care moștenise controlul Traciei, după moartea lui Alexandru cel Mare, același personaj care va influența decisiv și formarea regatului getic atribuit dinastiei lui Dromichaites.

Artefactele recent descoperite, cu caracteristici care vor determina clasarea lor în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național, și includerea lor în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, vin exact din această epocă – strălucitoare, violentă și sofisticată. Studierea lor aprofundată va permite obținerea de noi cunoștințe științifice privind lumea greco-traco-macedoneană a secolelor IV-III a. Chr. Măsura ambiției comunității locale callatiene și a aspirațiilor sale eroice și, în mod oarecum atipic pentru tradiția elenă – aristocratice – o dă cu siguranță necropola tumulară a acestui oraș antic.

Întinsă pe kilometri în jurul vechilor drumuri, aceasta însuma aproape o mie de tumuli (movile funerare), multe dintre acestea de dimensiuni monumentale (înălțimi de 5 m și mai mult). Marea majoritate a acestui peisaj impresionant a dispărut, însă, în ultimul secol în care Mangalia „modernă” s-a dezvoltat și urbanizat. Săpăturile anterioare în unii dintre acești tumuli au fost în general expeditive ori realizate în condițiile unor intervenții de salvare. Cercetarea arheologică desfășurată recent la nord de Mangalia, prezentată aici, este prima cercetare sistematică a unui tumul cu cavou din România și a fost posibilă prin utilizarea inițială a unor tehnici de investigație non-invazivă care au permis localizarea precisă a mormântului.

Descoperirile au fost posibile datorită fondurilor asigurate de MNIR și de Ministerul Culturii, prin Planul Național de Finanțare a Cercetării Arheologice, avizat de Comisia Națională de Arheologie. Începând cu anul 2023, cercetările arheologice sistematice din cadrul sitului „Necropola tumulară a orașului antic Callatis”sunt realizate de un colectiv interdisciplinar format din specialiști ai următoarelor instituții: Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Muzeul „Callatis” Mangalia, Muzeul Municipiului București, Gigapixel S.R.L. și Metamorfozys S.R.L.

În cursul zilei de ieri, lotul de podoabe antice – de aur, sticlă și bronz – a fost adus la Muzeul Național de Istorie a României. Cât privește cele două sarcofage cu elemente sculptate și pictate din calcar și marmură, acestea vor fi prelevate în perioada următoare și aduse tot aici pentru studiu, conservare și restaurare. Astfel, aceste bunuri arheologice, deopotrivă cele din metale prețioase și cele din piatră vor intra în proces de conservare în laboratoarele MNIR, iar o serie de investigații preliminare asupra structurii lor și caracteristicilor fizico-chimice se vor derula în colaborare cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică – INOE 200.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Descoperiri impresionante ale arheologilor români în Mangalia: podoabe de aur, cununi funerare și două sarcofage vechi de peste 2300 de ani appeared first on Cultura la dubă.

Nicușor Dan, în vârstă de 55 de ani, a devenit aseară președintele ales al României, după ce a câștigat turul al ll-lea al alegerilor prezidențiale cu 53,60% din voturile exprimate, adică 6.168.642 de voturi. Pentru prima dată, un președinte a făcut declarațiile victoriei dintr-un parc – Parcul Cișmigiu. Când a fost sigur de victorie, din punct de vedere matematic, Nicușor Dan a ieșit la balconul Hotelului Cișmigiu de pe Bulevardul Regina Elisabeta din București, acolo unde a avut sediul de campanie, și a salutat mulțimea adunată.

Nicușor Dan s-a născut la Făgăraș în 1969. Din gimnaziu a devenit pasionat de matematică. În liceu a câștigat de două ori Medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică, în anii 1987 și 1988.

A absolvit Facultatea de Matematică – Universitatea București, iar în 1992 a studiat matematica la École Normale Supérieure din Paris. În 1988 a terminat doctoratul la Université Sorbonne Paris Nord. Pe atunci, a început să organizeze întâlniri cu studenții români de la Paris, cu scopul de a contribui la evoluția României post-comuniste.

În 1998, revenit în țară, s-a angajat la Institutul de Matematică asociat Academiei Române. Tot de atunci a început să inițieze acțiuni civice pentru salvarea patrimoniului. A participat la demonstrațiile împotriva construirii Cathedral Plaza, care s-a dovedit după 20 de ani o construcție ilegală prin decizie judecătorească definitivă, s-a opus demolării Halei Matache, a militat pentru Roșia Montană.

A fondat Asociația Salvați Bucureștiul și a deschis numeroase dosare împotriva deciziilor care periclitau patrimoniul construit sau spațiul verde din București. A câștigat sute de precese.

În 2012, am candidat pentru prima oară la Primăria Capitalei ca independent. În 2016, după protestele care au urmat tragediei de la Colectiv, a fondat partidul USR. A devenit deputat USR, dar a părăsit partidul pe care l-a fondat atunci când s-a poziționat pentru referendumul pentru familiei, spre deosebire de alți lideri progresiști ai partidului.

În 2020 a învins-o pe Gabriela Firea și a devenit primarul capitalei. În 2024 a câștigat al doilea mandat la primărie.

După anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024, și-a anunțat candidatura la Cotroceni. A candidat ca independent și a câștigat 6.168.642 de voturi, cu 829.589 în plus față de contracandidatul său, George Simion (AUR).

Mii de tineri s-au adunat aseară pe Bulevardul Regina Elisabeta din capitală, acolo unde Nicușor Dan a avut sediul de campanie, la Hotelul Cișmigiu, aflat în apropierea Primăriei Capitalei.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Cultura la dubă, acesta a mulțumit artiștilor români care l-au susținut.

Rezultatele alegerilor trebuie să fie recunoscute de Curtea Constituțională a României. Apoi, președintele ales va depune jurământul în Parlamentul României.

Nicușor Dan este al 5-lea președinte al României post-comuniste, după Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și Klaus Iohannis.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Nicușor Dan este primul președinte al României venit din societatea civilă appeared first on Cultura la dubă.

Parlamentul dezbate azi legea privind bugetul de stat pe 2025, iar bugetul alocat Ministerului Culturii, mai mic cu 1,16% față de anul trecut, a primit aviz favorabil în comisiile de specialitate. “Întotdeauna e loc de mai bine”, a declarat ministrul Culturii, Natalia Intotero.

Fostul ministru al Culturii, Raluca Turcan, a criticat azi, pe pagina sa de facebook, noul buget alocat culturii. Critica vine și în contextul în care aceasta a fost ținta acuzațiilor politice în scandalul expoziției organizate de Muzeul Național de Istorie a României în Olanda, fără hotărâre de guvern, așa cum prevedea legea la acel moment.

Raluca Turcan subliniază că bugetul scade cu 1,16% față de mandatul său, adică de la 1,42 miliarde lei în 2024 la 1,40 miliarde lei în 2025. Raportat la PIB, bugetul pentru cultură ajunge astfel la 0,07%. Totuși, fostul ministru nu precizează că în 2024 execuția bugetară a fost de 1 miliard din 1.42 de milioarde disponibile, adică ministerul pe care l-a condus nu a cheltuit toți banii pe care i-a avut la dispoziție.

“Teatrele, muzeele, operele și toate instituțiile Ministerului Culturii vor avea bani mai puțini: -6,15% la credite bugetare și -14,78% la credite de angajament.

– Cheltuielile de capital scad dramatic, cu -83%, deși exact aici este nevoie de cele mai mari investiții pentru instituțiile de cultură.

– Industria cinematografică este lovită puternic – de la 123 milioane lei în 2024, ajunge la doar 50 milioane lei, mult sub necesarul de 192 milioane de lei credite bugetare și 273 milioane credite de angajament!

– Evenimentele culturale, proiectele deja începute și finanțarea programelor existente riscă sa fie sever afectate.

În bugetul Ministerului Culturii:

• investiția programelor cu finanțare rambursabilă este diminuată cu 70 milioane de lei la credite bugetare (necesar 100 milioane de lei, alocat 30 de milioane de lei) ceea ce face ca finanțarea lucrărilor de proiectare și execuție la: Muzeul National de Istorie al României, Teatrul Național Marin Sorescu – Craiova, Vila Ion C. Brătianu – București, Muzeul Brătianu Ștefănești – Argeș, Teatrul Național și Opera din Cluj, Muzeul Revoluției din Timișoara sa fie puternic afectată. Sunt în implementare trei acorduri cadru de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru reabilitarea infrastructurii culturale din România, cu termene stricte, iar creditele bugetare aprobate sunt mult sub ceea ce este necesar pentru plata contractelor în derulare.

În concluzie, mai puțini bani, poate mai puțină cultură și, cu siguranță, mai multă indiferență. Dacă cineva se întreabă cât valorează cultura în România, răspunsul este clar: exact 0,07% din PIB!”, a scris Raluca Turcan.

De cealaltă parte, actualul ministru al Culturii, Natalia Intotero, a dat de înțeles că nu poate decât să se conformeze cu decizia Ministerului Finanțelor: “Nu noi am renunțat, ci a fost decizia venită de la Ministerul Finanțelor. Desigur că astăzi, prin votul Parlamentului, dânșii puteau să suplimenteze sau să fie de acord cu această sumă. Așa cum am prezentat, bugetul este alocat pentru instituții, nu pentru proiecte’, a declarat Natalia Intotero în Parlament.

Potrivit programului de guvernare al PSD, industria cinematografică și patrimoniul sunt prioritățile Ministerului Culturii pentru anii 2024-2028.

În realitate, scăderea bugetului va afecta exact aceste domenii.

CELE TREI PROIECTE MAJORE PENTRU REABILITAREA PATRIMONIULUI

Potrivit Documentului sinteză privind politicile și programele bugetare pe termen mediu ale Ministerului Culturii, sunt prevăzute trei proiecte principale bazate pe împrumuturi primite de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru consolidarea patrimoniului din România, la care Guvernul României trebuie să contribuie, la rândul său cu anumite procente.

Este vorba despre două acorduri obținute în 2006 și unul obținut în 2021.

Proiectul F/P 1562 (2006) privind reabilitarea monumentelor istorice din Romania prevede un împrumut în cuantum de 68% din totalul costurilor, 32% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 114.878.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea reabilitarii unui număr de 16 monumente istorice, în care funcționează instituții publice de cultură, dintre care 13 au fost finalizate si redeschise publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 90%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Finalizarea contractului „design & build” la Biblioteca Franceză „Omnia” Craiova.

• Continuarea investiției la Palatul “Cantacuzino”, aparținând Muzeului Național “George Enescu” prin licitarea restului de executat. De mai bine de un an, șantierul este blocat după ce firma contractată inițial a executat doar 25% din lucrări în 2 ani.

• Cultura la dubă a scris atunci despre situația de la Palatul Cantacuzino de la Calea Victoriei – Muzeul Național George Enescu.

• Tot acest acord din 2006 prevede și inițierea proiectării, finalizarea acesteia și atribuirea contractului de lucrări de restaurare a Muzeului “Kalinderu”, aparținând Muzeului Național de Artă a României și închis publicului de
  mai mulți ani.

Proiectul F/P 1572 (2006) prevede un împrumut ce reprezintă 50% din totalul costurilor, restul de 50% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 233.980.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea finalizării construcției, renovarea sau reabilitarea unui număr de 5 clădiri culturale de interes public în care funcționează instituții de cultură de maximă importanță, dintre care 3 au fost finalizate și redeschise
publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 94%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Atribuirea contractului de lucrări și demararea investiției la Sala „Omnia” din București, aflată în folosința Centrului Național al Dansului
• Finalizarea proiectării la Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste din Decembrie 1989 și obținerea avizelor pentru aceasta.

Proiectul LD 2097 (2021) se referă la cel mai mare împrumut accesat pentru cultură – 270.000.000 Euro
net, reprezentând 80% din valoarea proiectelor de reabilitare, restul de 20% fiind responsabilitatea Guvernului României.

Proiectul a fost început efectiv în 2023, iar în prezent se desfășoară următoarele activități: Faza PUZ de proiectare la Muzeul Național al Revolutiei Anticomuniste, în curs de avizare, iar pana la finele anului 2025 se vor finaliza toate celelalte faze.

Este în curs de proiectare faza DALI pentru obiectivele:

• Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova
• Așezămintele „Brătianu”, București
• Vila „Florica”, Ștefănești, jud. Arges
• Conacul „Varnav Liteanu”, Liteni, jud. Suceava
• Teatrul Național „Lucian Blaga” și Opera Română, Cluj- Napoca
• Muzeul Național de Istorie a României, București

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:
Continuarea activității în cadrul proiectului prin finalizarea proiectărilor licitate în 2023-2024 și
avizarea acestora la toate fazele, precum și:
Licitarea fazelor de proiectare rămase de elaborat ulterioare fazei DALI și a lucrărilor în cadrul
contractelor design&build pentru 6 dintre cele 8 obiective ale proiectului.

• Finalizarea proiectării și avizarea acesteia pentru Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste
• Inițierea procedurii de achiziție pentru contractarea serviciilor de proiectare la faza DALI pentru
  noua sala de spectacole a Operei Naționale Iași.
  

SITUAȚIA DE LA MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

După cum Cultura la dubă a scris AICI, pe larg, consolidarea Palatului Poștelor, clădirea de pe Calea Victoriei care găzduiește Muzeul Național de Istorie a României, a început în 2002 și ar fi trebuit să se termine în 2006.

Valoarea proiectului se ridica atunci la 4 milioane de dolari, dar firma de construcții a intrat în conflict cu Ministerul Culturii, după ce a crescut suma inițială de mai multe ori, prin acte adiționale. Consolidarea s-a realizat în proporție de 40%, iar șantierul a fost abandonat, potrivit specialiștilor, afectând și mai tare clădirea, fiindcă partea consolidată apasă mai tare pe cea fragilă.

Au urmat mulți ani de procese până când MNIR a putut organiza, alături de Ministerul Culturii și Ordinul Arhitecților din România, un concurs internațional de arhitectură. De această dată, bugetul pentru consolidare și modernizare a muzeului se ridica la 100 de milioane de euro.

Dar conducerea MNIR a intrat în conflict atât cu OAR, cât și cu firma câștigătoare a concursului. Au urmat alți ani de procese, timp în care clădirea s-a degradat, muzeul a rămas închis în proporție de 80%, iar cele mai multe dintre zecile de mii de piese de patrimoniu au rămas închise în cutii și lăzi.

În prezent, proiectul de consolidare și modernizare a MNIR este gestionat de Unitatea de Management a Proiectului din Ministerul Culturii și se află în faza DALI – Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție.

Aceasta presupune realizarea unui nou studiu tehnic, în baza căruia vor fi stabilite actualele nevoie ale clădirii, precum și indicatorii tehnici și economici necesari.

Cel mai probabil, șantierul de la MNIR nu va începe nici în următorii ani, dat fiind că Guvernul nu a găsit încă un spațiu de depozitare a patrimoniului existent la MNAR, mutare ce presupune investiții în sisteme de climatizare și securitate, transport și pază.

Doar Copia Columnei lui Traian, piesa centrală a muzeului, însumează câteva tone și ar fi nevoie de un efort uriaș pentru mutarea ei.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Bugetul Ministerului Culturii pe 2025, redus cu 1,16%. Industria cinematografică și patrimoniul construit, puternic afectate appeared first on Cultura la dubă.