La 42 de ani, Alina Cojocaru, una dintre cele mai apreciate balerine ale tuturor timpurilor, este din nou în atenția presei internaționale, de data aceasta cu o dublă ipostază. Va produce un spectacol de balet complet, ca artist independent, și va dansa rolul principal.

Cojocaru transpune în pași de balet povestea filmului “La Strada”, regizat de Federico Fellini în 1954, iar cu această ocazie New York Times i-a dedicat un material special.

“Este posibil ca o balerină extraordinară să preia controlul asupra destinului său, în afara unei companii, și să găsească o nouă expresie creativă satisfăcătoare? Alina Cojocaru, o fostă prim solistă a Royal Ballet și a English Ballet și o adorată invitată specială a marilor companii din lume, încearcă, cu siguranță.”, titrează New York Times în deschiderea interviului cu Alina Cojocaru.

Alina Cojocaru va interpreta rolul Gelsominei, o tânără dintr-o familie cu posibilități modeste, vândută de mama ei unui violent om de afaceri, Zampano. Coregrafia este semnată de Natalia Horecna, iar muzica va conține extrase din coloana sonoră a filmului “La Strada”, compusă de italianul Nino Rota.

Spectacolul va avea premiera pe 25 ianuarie la Sadler’s Wells Theatre din Londra. Detalii și bilete AICI.

Alina Cojocaru a devenit artist independent acum 24 de ani. De atunci a continuat să danseze la cel mai înalt nivel, făcând pauze doar în cele două perioade în care a devenit mamă a două fetițe.

În 2016, ea a părăsit definitv România în urma unui scandal cu tente xenofobe, stârnit de angajații Operei Naționale București.

The post Alina Cojocaru, producător și rol principal în spectacolul de balet “La Strada”, inspirat de filmul lui Fellini appeared first on Cultura la dubă.

După ce filmul în care joacă, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, a fost numit unul dintre cele mai bune filme ale anului de către aceeași publicație, Katia Pascariu se bucură de recunoaștere internațională, alături de actori celebri de la Hollywood.

New York Times a inclus-o printre cei mai buni actori ai anului 2021, listă pe care se mai află Denzel Washington, pentru rolul din “The Tragedy of Macbeth”, Joaquin Phoenix pentru “C’mon, C’mon”, Benedict Cumberbatch cu rolul din “The Power of the Dog” sau Kristen Stewart pentru “Spencer”, în care interpretează rolul Prințesei Diana.

Culmea este că în trecut, pe când studia teatrul la UNATC, profesorii au încurajat-o pe Katia să se lase de actorie. În cele ce urmează vă prezentăm contrastul dintre succesul de care actrița se bucură azi și pronosticurile oferite de un mediu educațional nesănătos.

***

Tradiționala listă New York Times, a celor mai buni actori ai anului, a fost întocmită de criticul american de film A. O. Scott, iar pentru un material special fotograful Rufen Afanador a realizat ședințe foto cu fiecare dintre actorii menționați. Materialul a fost publicat ieri și a făcut în acest timp înconjurul presei mainstream din România.

Criticul american argumentează de ce performanța Katiei Pascariu este remarcabilă și scoate în evidență contrastul dintre primele minute ale filmului, în care ea apare goală și restul filmului, în care este îmbrăcată serios și cu masca pe față. Acesta precizează că în trecut, în teatrul tradițional japonez sau grec, actorii purtau măști, fiindcă îi ajutau să exprime mai bine stările personajului. În schimb, personajul Katiei, profesoara Emi, este nevoit să poartă mască, fiindcă acțiunea se întâmplă în pandemie.

“Asta înlătură unele dintre resursele obișnuite ale unei interpretări pentru ecran. Abia sunt câteva gros-planuri, niciun zâmbet vizibil sau grimase, așa că încercăm să îi citim starea prin ochi și prin încrețiturile dintre ei. (…) Dacă măreția celorlalte interpretări stă în atingerea unei intimități, interpretarea lui Pascariu este grozavă pentru că ea apără intimitatea și demnitatea lui Emi, reamintindu-ne cât de puține știm despre ea, chiar dacă aveam impresia că am văzut totul.”

Povestea Katiei Pascariu.

După primul an de facultate i s-a spus că ar fi bine să nu se mai întoarcă.

Katia Pascariu este din București și provine dintr-o familie de arhitecți. După liceu, a fost admisă la Facultatea de Teatru a UNATC, fiind atrasă de actorie.

Însă universul descoperit acolo nu a fost nici pe de parte ceea ce spera să fie. Din contră. A fost nevoită să supraviețuiască într-un mediu în care încrederea tinerilor este puternic șubrezită, așa cum au povestit în alte rânduri pentru Cultura la dubă și actrițele Alina Șerban sau Roxana Lupu.

Și Katia ne descrie experiența sa:

“În primul rând, aș descrie anii de la UNATC ca fiind neuniversitari, neacademici. Nu am simțit că există vreo responsabilitate pe care profesorii și-o asumă față de noi.

Am simțit că e haos total în organizare, în felul în care văd ei studenții și felul în care îi pregătesc.

Am simțit că fiecare profesor face ce vrea, cum vrea, când are chef.

Era și o perspectivă asupra secției de actorie. Nu eram priviți ca fiind oameni serioși, care trebuie să facă și altceva în afară de orele de actorie. Iar la orele de actorie să fie cât mai tupeiști, unici, să șocheze, să iasă în evidență.

Și tu cu ce ai ieșit în evidență?

Am ieșit în evidență cu faptul că toată lumea îmi zicea că par bolnavă, că sunt foarte palidă, că sunt ștearsă.

Interesul ca pedagog, în relația cu studenții, am simțit că e zero.

Foarte multe lucruri sunt scuzate, pe motiv că „domne, așa e actoria, te expui, te vulnerabilizezi, lucrezi cu corpul, trebuie să reacționezi, să te provoace.

Cele mai multe abuzuri sunt îndreptate către femei, dar nu toate.

Abuzați emoțional eram toți, după părerea mea.

Atunci nu știu dacă le percepeam ca abuzuri, le percepeam cu siguranță ca sexisme. Erau situații care mie mi se păreau nepotrivite. Pot să zic că anumite interacțiuni fizice nu erau la locul lor.

Felul în care ajungea să fie o relație profesor – student era complet nepotrivit, era unilateral din partea profesorilor, nu era un teren de negociere, de stabilire a unor reguli de lucru.”

De altfel, după primul an de studiu, Katia Pascariu a fost încurajată să nu mai revină la facultate.

“După anul I mi-au zis că nu mă lasă pe vară și nici nu mă dau afară, dar că ar fi bine să mă gândesc singură dacă e cazul să mai vin din toamnă. Că lor nu li se pare că am de ce să revin.”

“Adică nici măcar să mă elimine nu eram bună. Pe de altă parte, poate chiar nu eram bună, dar tot discursul și lipsa de înțelegere și de creare a unui spațiu de dialog, empatie și cu adevărat artistic, aproape tot a fost pentru mine un eșec.

Dar m-am întors.”

Katia Pascariu a absolvit UNATC în 2006 și s-a îndreptat cu convingere către zona teatrului independent, colaborând de peste 10 ani cu centrele Replika și Macaz și militând pentru educația prin teatru și accesul gratuit la artă pentru tinerii din medii nefavorizate. De altfel, la Centrul de Teatru Educațional Replika a descoperit-o regizorul Radu Jude.

Între timp, din 2016 a devenit și actriță a Teatrului Evreiesc.

Katia a fost una dintre măicuțele din filmul lui Cristian Mungiu, După Dealuri, dar în afară de câteva filme studențești, nu avea experiență în cinematografie. Actrița a povestit într-un interviu pentru Cultura la dubă că a participat la două castinguri pentru filmele lui Radu Jude, Inimi Cicatrizate și Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari, dar nu s-a potrivit, în final, cu ceea ce căuta regizorul.

În schimb, câțiva ani mai târziu, Radu Jude a sunat-o și i-a propus colaborarea pentru Babardeală cu bucluc sau porno balamuc.

Filmul a câștigat Ursul de Aur la Berlin, este nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film și e propunerea României la Premiile Oscar.

Katia Pascariu poate fi văzută jucând în spectacolele “Copii răi”, ” Amintiri din epoca de școală” și “Toată liniștea din lume”, la Centrul de Teatru Educațional Replika sau la Teatrul Evreiesc în “Idiș”, “Futur de luxe”, “Marienbad” sau în spectacolul “Corp străin”.

The post Katia Pascariu, de la “toată lumea îmi zicea că par bolnavă și că sunt ștearsă” la lista New York Times a celor mai buni actori ai anului 2021 appeared first on Cultura la dubă.

Filmul “Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” a fost clasat pe locul 2 de către publicația The New York Times în topul celor mai bune filme ale anului 2021.

Filmul regizat de Radu Jude a câștigat Ursul de Aur la Berlin, este nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film și este propunerea României pentru Premiile Oscar.

Topul The New York Times a fost întocmit de un cunoscut critic de film american, A. O. Scott. Acesta a argumentat alegerea filmului lui Jude:

“De la începutul puternic la concluzia turbulentă, aceast film românesc care sfidează orice categorie, surprinde starea disperată, furioasă, epuizată a prezentului aproape prea bine.”

Pe primul loc al clasamentului se află filmul “Summer of Soul”, un documentar despre o serie de concerte în aer liber care au avut loc în anii 60 în Harlem, New York. Descoperiți aici și celelalte titluri.

Tot un film realizat de Radu Jude, Tipografic Majuscul, a fost clasat de publicația The New Yorker, într-un top similar, pe locul 22 din 35.

Aprecierile primite în presa americană ar putea cântări în drumul filmului “Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” către o posibilă nominalizare la Premiile Oscar, aceasta fiind propunerea României. De un parcurs similar în presa americană s-a bucurat documentarul Colectiv, regizat de Alexander Nanau.

The post “Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, în topul New York Times al celor mai bune filme ale anului 2021 appeared first on Cultura la dubă.

„Tata mută munții”, drama regizată de Daniel Sandu, deschide o listă de recomandări realizată la sfârșitul lunii septembrie de criticul Devika Girish pentru publicația The New York Times.

 „Un film românesc care arde mocnit”, „Tata mută munții” este al doilea lungmetraj al lui Daniel Sandu, care a avut premiera mondială în competiţia celei de-a 24-a ediţii a Festivalului de Film de la Shanghai, pe 12 iunie 2021.

Filmul, inspirat de o întâmplare reală, a fost nominalizat de criticul Devika Girish, alături de alte patru producții, la recomandările The New York Times:

„Urmărind povestea unui ofițer de informații al cărui fiu dispare pe un munte lovit de viscol, acest film românesc care arde mocnit tratează în profunzime scenarii familiare la Hollywood – încercarea neobosită a unui tată de a-și salva copilul; lupta omului cu natura – într-o dramă etică complexă despre granițele estompate dintre disperare și mândrie excesivă.

Când Mircea Jianu (Adrian Titieni) află pentru prima dată despre dispariția fiului său, reacțiile sale sunt ceea ce s-ar putea aștepta de la orice părinte într-o astfel de situație: panică, disperare, furie. El insistă să meargă împreună cu salvamontiștii pe versanți, în ciuda vremii nefavorabile, și se înfurie atunci când, în percepția sa, aceștia acționează lent.

Dar angoasa lui se transformă rapid în indignare. Mircea solicită serviciilor de informații să înființeze o operațiune de căutare ilegală, care stârnește suspiciunile jurnaliștilor locali și le determină pe rudele altor călători pierduți pe munte să apeleze la ajutorul său. Între timp, vremea se înrăutățește, punându-i în pericol pe bărbații pe care Mircea îi hărțuiește și îi mituiește în ceea ce pare a fi o căutare inutilă.

Este refuzul său de a accepta semnele clare ale eșecului operațiunii o dovadă admirabilă de devotament părintesc sau o relicvă a unei epoci în care birocrații au făcut întotdeauna ce au vrut?

Filmul lui Daniel Sandu își păstrează echilibrul, într-o manieră delicată, între ambele posibilități, în timp ce decorul abrupt și dezolant oferă un fundal elementar pentru dileme existențiale.”, scrie criticul Devika Girish.

Pe lista recomandărilor NYT se mai află și: „Koshien: Japan’s Field of Dreams”, „I Never Climbed the Provincia”, „Karnan”, „The Cloud in Her Room”.

Daniel Sandu a mai regizat lungmetrajul „Un pas în urma serafimilor” şi miniseria „Bani negri (pentru zile albe)”.

Adrian Titieni, protagonistul filmului „Tata mută munții”, a fost recompensat cu premiul de excelenţă la ediția de anul acesta a Bucharest International Film Festival.

The post Filmul „Tata mută munții”, pe lista recomandărilor The New York Times appeared first on Cultura la dubă.