Timp de aproape două săptămâni, comunitatea Liceului de Arte „Sigismund Toduță” din Deva, formată din profesori, elevi și părinți, s-a luptat pentru salvarea unei clase de a IX-a, care ar fi urmat să fie închisă din anul școlar 2026-2027, ca urmare a măsurilor impuse de Ministerul Educației la nivel național, privind comasarea claselor sau a școlilor și reducerea numărului de clase.

Demersul lor s-a încheiat cu o victorie, ISJ Hunedoara anunțând că va suplimenta planul de școlarizare cu o clasă pentru Liceul de Arte. Însă chiar și așa, comunitatea a organizat ieri, 11 februarie, un protest pașnic, în fața Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, pentru a cere stabilitate, predictibilitate și respect pentru învățământul vocațional. Elevii de la clasele de muzică au interpretat muzică live, iar cei de la clasele de arte plastice și-au expus lucrările pe asfalt sau au pictat chiar în timpul protestului.

“Mulțumim din suflet părinților care au fost alături de noi la fiecare pas. Mulțumim elevilor, foștilor elevi si fostilor profesori care au arătat, încă o dată, ce înseamnă să fii parte dintr-un liceu de artă.

Și un MULȚUMESC imens comunității – oameni care poate nu au copii în școala noastră, dar care au înțeles că liceul nu este doar al nostru. Este al județului. Este al comunității.

Multumim celor ce au inteles ca investiția în învățământul artistic nu este un moft. Este o investiție în viitor. Într-un liceu de artă nu se formează doar artiști. Se formează oameni compleți. Oameni sensibili, dar puternici. Creativi, dar disciplinați. Empatici, dar riguroși. Oameni care știu să muncească, să simtă, să gândească și să construiască.

Acest manifest nu a fost doar despre o clasă. Ci despre puterea unei comunități unite.”, a transmis profesoara Bianca Iacoboni pe pagina sa de facebook.

În demersul pentru salvarea clasei de arte s-a implicat și Natalia Intotero, deputat de Hunedoara. Aceasta a participat la discuții cu autoritățile locale și cu ISJ Hunedoara, cerând găsirea unei soluții.

“Liceele vocaționale precum liceul de arte, liceul sportiv sau liceul pedagogic deservesc întreg județul, nu doar municipiul Deva. Doar în acest an școlar, aproximativ 40% dintre elevii claselor a IX-a ai Liceului de Arte provin din alte localități ale județului, iar acest lucru trebuie luat în calcul.

Am solicitat reanalizarea situației, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru a evita tăierea claselor în aceste licee. Am primit un memoriu din partea cadrelor didactice, pe care îl voi înainta Ministerului, ca un semnal de alarmă privind impactul acestor măsuri asupra învățământului.”, a transmis Natalia Intotero.

“Având în vedere cele trei memorii, înregistrate la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, provenite de la unități de învățământ din municipiul Deva și de la părinți, precum și solicitările Primăriei Municipiului Deva și ale Consiliului Județean Hunedoara, în ședința Consiliului de administrație al Inspectoratului Școlar Județean, întrunit în data de 09.02.2026, s-a aprobat suplimentarea proiectului planului de școlarizare, pentru anul școlar 2026 – 2027, astfel: 1 clasă la Colegiul Național “Decebal” Deva – filiera teoretică și 1 clasă la Liceul de Arte “Sigismund Toduță“ Deva – filieră vocațională.

Pentru municipiul Deva, în anul școlar 2026 – 2027, vor fi cuprinse în proiectul planului de școlarizare 26 de clase a IX-a, învățământ liceal de zi, respectiv: 9 clase – filieră teoretică, 8 clase – filieră vocațională și 9 clase – filieră tehnologică.”, a transmis ISJ Hunedoara.

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Elevii de la Liceul de Arte din Deva au dus arta lor în fața inspectoratului, în lupta pentru salvarea învățământului vocațional appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit semnatarilor, “se dorește schimbarea modului de colectare a drepturilor titularilor din ambiental (n.r. muzica difuzată la restaurante, magazine, mall-uri, etc) – prin eliminarea gestiunii colective extinse – de asemenea manieră încât aceștia să nu mai beneficieze integral de drepturile care li se cuvin.“

Ministerul Culturii, inițiatorul OUG-ului, susține că este vorba despre aplicarea unei directive europene care solicită ca titularii să își poată gestiona drepturile în mod individual. “Libertatea de decizie a titularilor în acest sens este deja prevăzută în Legea nr. 8/1996.”, spun protestatarii.

Mai exact, noile reglementări, care ar putea fi aprobate chiar azi, în ședința de guvern programată la ora 17.00, vor elimina obligația restaurantelor și a altor entități private care folosesc muzică în scop ambiental să semneze contracte colective cu organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor. În schimb, entitățile din horeca ar trebui să declare contracte directe cu titularii de drepturi, ceea ce, spun semnatarii scrisorii, ar fi imposibil de gestionat în realitate. Drept pentru care, această OUG le-ar dăuna, nu ar ajuta compozitorii și interpreții de muzică.

“Abrogarea gestiunii colective extinse și înlocuirea ei cu un mecanism bazat pe obligația utilizatorilor de a declara contracte directe cu titularii de drepturi creează un sistem ineficient și ușor de eludat, în care plata drepturilor devine opțională, în practică. Deși legea introduce o prezumție formală a aplicării licenței extinse în lipsa declarațiilor, mecanismul se bazează exclusiv pe buna-credință a utilizatorului și nu oferă niciun instrument real de control asupra muzicii efectiv difuzate. Un utilizator poate încheia unul sau două contracte individuale minimale, le poate declara pentru a evita aplicarea licenței colective extinse și, ulterior, poate difuza orice alt repertoriu, fără ca organizațiile de gestiune colectivă să aibă mijloace tehnice sau juridice pentru verificare.

• Legea trebuie să îi protejeze pe titularii drepturilor, nu să creeze cadrul pentru a evita sau reduce plata drepturilor lor.
• Natura utilizărilor în domeniul ambiental de muzică preluată din surse publice, precum radio, TV, internet și altele asemenea, plus muzica live, din concerte, și numărul mare de opere disponibile din aceste surse fac imposibilă ori prea costisitoare licențierea individuală a utilizării lor. 
• Licența extinsă trebuie să fie aplicabilă în toate cazurile în care o licență individuală nu poate acoperi toate operele și toți titularii vizați de utilizare.
• Directiva UE 2019/790 încurajează reprezentarea globală, prin acordarea licențelor colective cu efect extins sau prin prezumția de reprezentare (paragrafele 44, 45, 46 si art. 12 din Directivă). 
• Comisia Europeană nu a cerut României să elimine licența extinsă pentru ambiental, ci să identifice și să individualizeze domeniile de aplicare, pe baza criteriilor din Directivă. 
• Autorii, afiliați sau neafliliați, nu pot fi transformați în vânători ai utilizărilor muzicii proprii prin hoteluri, restaurante, baruri, autocare etc.” – se arată în scrisoarea artiștilor.

De cealaltă parte, ministrul Culturii, Andras Demeter, a declarat pentru Agerpres că “nimeni nu are interesul să provoace pagube sau complicații. Pe scurt, fiecare autor își poate gestiona propriile compoziții în mai multe moduri: a) direct sau prin impresar, mandatar etc.; b) prin intermediul OGC (organisme de gestiune colectivă); c) prin intermediul entităților de gestiune independentă; d) mixt – adică o parte a repertoriului este autorizat direct, iar altă parte, prin OGC sau EGI. Este o situație similară economiilor care nu sunt depuse în același cont, la aceeași bancă, ci în conturi diferite, la bănci diferite, în funcție de cele mai avantajoase condiții contractuale, maximizând, pe cât posibil, profitul și evitând riscurile.”

Scrisoarea și lista semnatarilor pot fi consultate integral AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Tudor Chirilă, Irina Rimes, Adrian Despot și mulți alți artiști semnează o scrisoare de protest față de OUG privind drepturile de autor appeared first on Cultura la dubă.

Conform organizatorilor, UNTOLD a ajuns să adune anual aproximativ 400.000 de oameni în cele 4 zile de eveniment.

Ce are special acest festival și cum reușește să atragă atâția participanți aflăm chiar de la câțiva tineri care au fost prezenți la toate cele 9 ediții UNTOLD. Unii dintre ei erau doar niște adolescenți la prima ediție, iar acum, ca adulți, au ajuns chiar să lucreze pentru festival.

Descoperiți poveștile lor mai jos.

***

Salut! Spuneți-ne, vă rugăm, câți ani aveați la prima ediție UNTOLD?

Tudor: Eu eram un puști de 16 ani care până atunci experimentase festivalurile de muzică doar pe YouTube, în camera lui. Îmi amintesc perfect drumul spre Cluj alături de cel mai bun prieten al meu și părinții lui. Drumul Brașov – Cluj-Napoca a fost un warm-up: 6 ore în mașină, muzica la maxim în boxe cu piesele unora dintre artiștii pe care urma să-i vedem live pentru prima dată. Preferații mei: The Chainsmokers, Martin Garrix, Marshmello și Armin van Buuren. 

Alexandru: Eu aveam 24 de ani atunci.

Amina: Aveam 18 ani, am mers cu o gașcă de colegi din liceu și alături de cele mai bune prietene. A fost prima noastră călătorie de grup și avem multe amintiri frumoase de atunci!

Cu ce vă ocupați pe atunci și cu ce vă ocupați în prezent?

Alexandru: Eram șofer de protocol, acum lucrez în domeniul IT.

Amina: La prima ediție treceam în clasa a XII-a, deci eram elevă de liceu. De atunci, am terminat și facultatea, 2 mastere, am schimbat câteva job-uri, dar nu îmi vedeam vara fără UNTOLD.

În prezent lucrez ca freelance social media manager & content creator și am printre proiecte inclusiv două branduri pe muzică electronică & festivaluri, oportunități care au venit la mine prin oamenii pe care i-am cunoscut la festival.

Tudor: Eram elev la liceu în Brașov, treceam din clasa a 9-a spre a 10-a. Eram de pe atunci pasionat de muzică, în special muzica electronică, dar nu știam la ce să mă aștept de la un festival. Îmi aduc aminte foarte bine momentul în care am pășit pentru prima dată pe poarta festivalului de la intrarea din parcul central.

Am rămas pur și simplu fascinat de tot ceea ce mă înconjura: scenele, decorurile, activitățile, atmosfera, plus lineup-ul – motivul principal pentru care venisem. În ziua aceea, mi-am setat în mintea mea de 16 ani un vis: când mă voi face (mai) mare trebuie să ajung să fac parte din organizarea UNTOLD. Vocea mea interioară îmi tot spunea: “nu știu cum faci, ce faci, dar trebuie să ai și tu un job aici”.

Așa că iată-mă, locuind în București și spunând cu mândrie că acum fac parte din echipa UNTOLD Universe. Sunt în continuare un mega fan al festivalului și simt că trăiesc un vis devenit realitate, lucrând astăzi în culisele unuia dintre cele mai mari festivaluri din lume, clasat locul 3 mondial.

Dudu de la 16 ani, i-ar spune lui Dudu din prezent că “we did it, buddy!”.

Ce v-a atras atunci la festival, dat fiind că încă nu era cunoscut, nu știați cum e acolo?

Amina: Mi s-a părut wow că se organizează la noi un eveniment atât de complex, unde vin atât de mulți artiști internaționali. Încă îmi aduc aminte reacția mea și a tuturor prietenilor când am aflat că vine Avicii. Apoi, tot ce am simțit în timpul setului lui a fost incredibil!

Acum 10 ani nu ascultam muzică electronică, însă asta s-a schimbat după prima ediție UNTOLD. De atunci, am început să merg la festivaluri și evenimente de muzică electronică, dar nu numai, din toată lumea, însă UNTOLD ocupă în continuare un loc special în inima mea.

Tudor: Ceea ce m-a convins atunci a fost lineup-ul. Abia așteptam să-i văd live pe unii dintre artiștii mei favoriți. Urmăream și eram deja fascinat de festivalurile din afară… Ideea că urma să avem un eveniment de această anvergură la noi în țară și șansa să pot experimenta așa ceva, m-a făcut să spun da imediat.

Alexandru: Urmăream fiecare festival din afară, iar când am aflat că se va întampla și în România, că vom putea trăi și noi această experiență, un festival ca afară, nu am stat deloc pe gânduri și mi-am cumpărat primul meu abonament la UNTOLD.

De ce ați continuat să mergeți, ediție de ediție?

Tudor: UNTOLD m-a cucerit complet încă de la prima ediție. Emoțiile trăite în timpul festivalului sunt greu de exprimat în cuvinte, consider că trebuie trăite. Am câteva ediții pe care mi le voi aminti mereu cu drag, dar, per total, festivalul mi-a întrecut așteptările de la un an la altul.

Este locul unde am trăit unele dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea, unde am legat prietenii și mi-am făcut amintiri de neuitat. Am crescut cu acest festival, m-a ajutat să mă dezvolt atât din punct de vedere personal, cât și profesional.

Pentru mine, a devenit mai mult decât un simplu festival. A devenit un stil de viață, un univers în care intru și uit complet de viața de zi cu zi, un loc de refugiu în care simt că pot să fiu eu 100% și pot să-mi las corpul să se exprime liber, dar și un spațiu în care te conectezi energetic cu sute de mii de oameni prin intermediul muzicii care devine un limbaj universal.

Când vorbeam despre UNTOLD cu prietenii mei, mereu le spuneam că acolo mă simt ca în habitatul meu natural. Uite că, între timp, a devenit și un job.

Alexandru: Pentru ca lineup-ul devenea din ce în ce mai bun, iar organizarea era la cel mai înalt nivel, impecabilă. Am ales să merg în fiecare an pentru atmosfera de acolo. Știi, mă întreabau prietenii: “Cum a fost?” Nu am putut să le povestesc cum a fost, pentru că muzica și ceea ce se întâplă acolo sunt imposibil de povestit în cuvinte. Eu nu am cuvinte pentru a povesti ce simt la UNTOLD, e ceva de imposibil de replicat.

Amina: La UNTOLD găsești o emoție unică și o energie wow din partea publicului. Mi se pare că oamenii chiar trăiesc momentul și se bucură real să fie acolo. Îmi plac mulți dintre artiștii noi care vin an de an și cei care se reîntorc. Deși i-am văzut pe unii dintre ei de mai multe ori la UNTOLD, atmosfera este unică de fiecare dată și show-ul lor nu se compară cu cel din edițiile precedente.

În plus, mi-am făcut la festival mai mulți prieteni extraordinari și continuăm să mergem an de an împreună, a devenit ca o tradiție pentru noi.

Ce are diferit față de alte festivaluri la care ați mai fost?

Alexandru: Vibe-ul și oamenii, UNTOLD are vibe-ul lui, e unic.

Amina: Simt că UNTOLD pune foarte mare preț pe emoția pe care o oferă, simt că se acordă atenție fiecărui detaliu. Crowd-ul mi se pare și el minunat, ador să văd cum se distrează și cum se bucură de fiecare moment. Am rezistat inclusiv la toate seturile lui Armin de ore bune, văzând energia faină a oamenilor, este o adrenalină specială pe care o simt în toate zilele de festival aici, an de an.

Tudor: UNTOLD are o magie doar a lui. Timp de patru zile și patru nopți, mă simt ca într-o familie globală care trăiește cele mai frumoase emoții de bucurie, iubire, euforie și extaz la unison. Chimia puternică dintre artist și mulțime pe care am văzut-o la UNTOLD, nu am mai întâlnit-o la niciun alt festival la care am fost.

Spun acest lucru cu gândul la momente precum set-ul de 8 ore a lui Armin van Buuren din 2019, când am rămas la mainstage până la 9 dimineața, refuzând să plec și să mă împac cu ideea că festivalul se termină. Alt exemplu este live act-ul trupei Imagine Dragons din 2023, când am avut pielea de găina de la început până la sfârșit și am simțit cum tot stadionul era umplut numai de iubire și recunoștință infinită.

Ce ați schimba la UNTOLD?

Tudor: Aș schimba trecerea dificilă de la patru zile și patru nopți de festival la realitatea de zi cu zi. La finalul celei de-a patra zile, dimineața, întodeauna mă lupt cu un mare “post-festival depression”, o stare care ține o săptămână sau chiar mai mult. Pot confirma că mulți oameni simt asta. Totuși, mi se pare incredibil cum festivalul ăsta mă poate atinge atât de profund, încât să-mi inducă un sentiment instant de dor odată cu încheierea lui și, în același timp, dorința de a participa și următorul an.

Alexandru: Nimic!

Amina: Să fie de mai multe ori pe an sau să dureze mai multe zile!

Ce artist/ă/ trupă/ DJ ați vrea să vede pe mainstage la UNTOLD?

Tudor: Aș vrea să-i revăd pe băieții de la The Chainsmokers. A trecut mult prea mult timp de când nu i-am mai văzut, iar între timp au lansat multă muzică bună. Tot pe lista mea de must-see este Fred Again.., visez să-l văd pe omul ăsta live și cred că ar fi o alegere foarte bună pentru UNTOLD. Anyma ar fi încă un artist pe care aș vrea să-l văd și să-i trăiesc show-ul live. Omul este un geniu.

De asemenea, Fisher este un alt DJ pe care aș vrea să-l revăd, dar de data asta pe stadion. Am avut șansa să-l prind la scena Galaxy, la UNTOLD 2024. Tot ce pot spune este că show-ul lui a fost fix de ceea ce aveam nevoie la final de festival. Am fost acolo cu niște colegi minunați alături de care am făcut o treabă extraordinară de-a lungul celor 4 zile.

Alexandru: Până anul trecut îmi doream la nebunie să vină Swedish House Mafia, au venit, vis împlinit! Acum m-aș duce puțin mai departe și aș vrea să văd Alesso b2b Martin Garrix, având în vedere că deja i-am văzut pe toți cei pe care imi doream să-i văd. Știi ce e tare? Că i-am văzut pe toți pe scena principală de la UNTOLD.

Amina: Ca DJ, visez să îi văd pe Sofi Tukker și să fie mai multe B2Bs, aș vrea mult să îl văd pe David Guetta B2B Morten cu Future Rave, aș vrea să îl văd și pe John Summit B2B Dom Dolla, Fisher B2B Chris Lake. Și nu în ultimul rând, Skrillex, Fred Again și Four Tet mixând împreună. Și mi-ar plăcea să vină iar Kygo, a avut unul dintre cele mai memorabile set-uri pentru mine.

La cântăreți, mi-ar plăcea să le văd pe Raye sau Hayla, mai ales că au melodii cu DJ și energii aparte. Zara Larsson, Stromae, Harry Styles, Chappell Roan, cred că ar fi și ei potriviți pentru UNTOLD.

Spuneți-ne o amintire specială pe care o aveți de la UNTOLD, din acești 9 ani.

Amina: Pentru mine este wow că am ajuns de la a fi doar un simplu participant la a lucra cu echipa UNTOLD pentru a realiza materiale pentru pagina cu festivaluri & muzică electronică pe care o gestionez. Am ajuns să văd și o parte din toată munca necesară pentru a realiza un asemenea eveniment ceea ce pentru mine, ca iubitor al festivalului, este un lucru fascinant de fiecare dată.

Tudor: Live set-ul DJ duo-ului meu favorit, The Chainsmokers, din 2018. Îi ascultam non-stop în adolescență și muzica lor îmi aduce aminte de multe momente fericite și, în același timp, m-a ajutat să trec peste perioadele mai dificile din perioada liceului. Faptul că am putut să-i văd live a fost o dorință îndeplinită.

Îmi aduc aminte cum eram cu gașca de prieteni în mijlocul mulțimii și cum am trăit cu toții un carusel de emoții. Am cântat până am rămas fără voce, am dansat, ne-am ridicat unii pe alții pe umeri, am țipat, am plâns și am râs. A fost, într-adevăr, pure joy ce s-a întâmplat acolo.

În acel moment, m-am deconectat cu totul de realitate și m-am bucurat, alături de prietenii mei, de fiecare minut din set. Să nu mai zic că eram genul de festivalieri care își făceau stocul de apă înainte să mergem la mainstage unde urma să stăm și câte 7-8 ore. 

Alexandru: Clar la Swedish House Mafia! Eram cu sora mea și am cântat împreună “Don’t You Worry Child” cu lacrimi în ochi. A fost un moment copleșitor având în vedere că anul acesta tatăl nostru a plecat dintre noi. A fost ceva greu de descris în cuvinte. Emoții de genul asta poți trăi doar la UNTOLD.

***

UNTOLD X va avea loc între 7-10 august 2025 la Cluj-Napoca.

Material susținut de UNTOLD.

The post Generația care a crescut cu UNTOLD – “La prima ediție eram elevă de liceu. De atunci, am terminat facultatea, două mastere și am avut câteva job-uri.” appeared first on Cultura la dubă.

De la prima ediție din 2015, UNTOLD s-a transformat într-un adevărat fenomen global, adunând participanți din diferite colțuri ale lumii. Festivalul de la Cluj a crescut de la an la an, atingând un record impresionant de 427.000 de fani în 2024.
De-a lungul celor nouă ediții, UNTOLD a adus în premieră în România nume mari din industria muzicală internațională, de la Avicii în 2015, The Chainsmokers, Ellie Goulding, Charli XCX, Anne-Marie, Ava Max, Bebe Rexha, Stormzy, Tinie Tempah, Major Lazer, până la Imagine Dragons, Sam Smith sau Burna Boy, alături de cei mai apreciați DJ ai lumii: David Guetta, Swedish House Mafia, Martin Garrix, Dimitri Vegas & Like Mike, Alok, Armin van Buuren, Marshmello, Steve Aoki, Timmy Trumpet, Kygo, Alan Walker, Don Diablo, Lost Frequencies, Tiesto, Alesso, Hardwell, Above & Beyond.

Scena Galaxy, casa techno a festivalului UNTOLD, a fost, în cele 9 ediții, locul care a oferit fanilor seturi live ale celor mai cunoscuți DJ din cultura underground: Charlotte de Witte, Black Coffee, Carl Cox, Amelie Lens, Boris Brejcha, Paul Kalkbrenner, FISHER, Solomun, Tale of Us, Artbat, Richie Hawtin, Stephan Bodzin, Camelphat, Claptone.

The post UNTOLD X va avea loc între 7-10 august 2025 appeared first on Cultura la dubă.

Nicu Covaci, fondatorul legendarei trupe Phoenix a murit. Avea 77 de ani și în luna martie fusese operat pe creier la Spitalul Județean Timișoara. Anunțul a fost făcut pe pagina sa oficială de facebook și a fost confirmat de directorul spitalului.

“De azi ne-asteaptā, Dincolo,

Cel Ce Ne-a Dat Nume.

Prin TOT ce ne-a lāsat Mostenire,

Nicu Covaci este, de azi,

Pururi,

NEMURITOR!”, au scris cei care îi administrează pagina de artist.

“Drum lin, Nicu Covaci. Regrete imense”, a reacționat la scurt timp și fostul membru al trupei Phoenix, Mircea Baniciu.

Născut la Timișoara pe 19 aprilie 1947, a studiat încă din copilărie chitara, pictura, a învățat să cânte la acordeon și la muzicuță, a avut înclinație către limbi străine, dar și-a perfecționat studiile în arte plastice, atât la liceu, cât și la facultate.

În 1962 a fondat tot la Timișoara trupa Phoenix.

Phoenix a fost un fenomen unic în istoria muzicii românești, creând subgenul etno rock, inspirat din folclorul românesc. De-a lungul existenței, formația avut peste 40 de membri.

Nicu Covaci a fost membru fondator, chitarist, compozitor și una dintre vocile emblematice Phoenix. Cealaltă voce legendară a fost Mircea Baniciu, la rândul său chitarist și compozitor. Din epoca de aur au mai făcut parte Ovidiu Lipan Țăndărică (baterie, percuție), Josef Kappl (chitară bas, voce, vioară, blockflöte) și Erlend Krauser (vioară, chitară). Această componență a fost surprinsă într-un reportaj foto superb numit “Ultimul concert”, realizat la Craiova în 1977 de către fotograful Victor Boldâr.

Fotografiile au căpătat o semnificație cu atât mai valoroasă cu cât la scurt timp distanță, 4 dintre membrii formației au părăsit clandestin țara, în ceea ce avea să devină celebra evadare a lor în Germania.

După un plan pus la cale de Nicu Covaci, Kappl, Krauser, Covaci și Țăndărică au părăsit România lui Ceaușescu cu camionul unui prieten al lui Covaci, ascunși în boxele formației, după ce difuzoarele au fost scoase.

Motivul pentru care Mircea Baniciu a rămas în România este neclar și azi. Nu se știe dacă Nicu Covaci nu a dorit să îl includă în plan sau dacă Baniciu a refuzat să plece. Cert este că Mircea Baniciu a rămas în România și a continuat să cânte singur cântecele Phoenix, chiar și dacă asta i-a atras numeroase interogatorii la securitate. Ulterior, în 1992, el a fondat Pasărea Colibri, alături de Florian Pittiș, Mircea Vintilă și Vlady Cnejevici.

De cealaltă parte, membrii care au plecat în Germania au experimentat diverse proiecte muzicale. Violonistul german Mani Neumann s-a alăturat trupei în 1979 și e devenit și el un membru marcant de-a lungul timpului.

În versurile cântecului “În umbra marelui urs (nr. se referă la URSS)“, lansat pe albumul cu același nume în 2000, Nicu Covaci face referirea la perioada petrecută departe de România.

“Am asteptat înfrigurat
Să mă întorc ‘napoi,
M-ați judecat, condamnat,
Dar cine sunteți voi? Căci timpul vostru s-a scurs
În umbra marelui urs,
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrățisare,
Astăzi doare sărutul pe obraz!“

În umbra marelui urs, versuri de Nicu Covaci

După întoarcerea în România, componența Phoenix s-a schimbat deseori, iar membrii legendari s-au mai reunit pentru câteva concerte aniversare.

Cele mai cunoscute albume din istoria Phoenix sunt Cei ce ne-au dat nume (1972) și Mugur de Fluier (1974). Primul include celebrele cântece Nunta și Balada lui Negru Vodă – probabil cea mai complexă lucrare muzicală din rockul românesc, cu o durată de 14:56 de minute.

Iar pe albumul Mugur de Fluier se regăsesc hiturile Strunga, Andrii Popa sau Mica Țiganiadă.

Unele dintre versurile melodiile Phoenix aparțin poeților Vasile Alecsandri, George Topârceanu sau George Coșbuc. Altele, deși au fost supuse cenzurii, au reușit să păstreze subtilități care făceau trimitere la regimul comunist.

În cea mai recentă formulă, în 2022, trupa era formată din: Nicu Covaci – chitară, vocal, lider, Cristi Gram – chitară, voce, Costin Adam – solist vocal, Flavius Hosu – baterie, Vlady Săteanu – chitară bas, voce, Lavinia Săteanu – vioară.

Ultimul vis al lui Nicu Covaci era să reunească membrii legendari ai trupei într-un concert pe Arena Națională. Acesta fusese anunțat oficial și ar fi trebuit să aibă loc în toamna anului 2022. Nu se știe de ce nu a mai avut loc. Covaci a continuat să cânte până când au apărut problemele de sănătate, în 2024.

Din momentul operației lui Nicu Covaci, toți colegii săi de scenă au transmis mesaje publice de susținere.

Ultimul mare concert Phoenix, cu Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Ovidiu Lipan Țăndărică și Mani Neumann, a avut loc acum 19 ani, la Sala Palatului din București.

În urma lui Nicu Covaci va rămâne pentru totdeauna muzica pe care a creat-o alături de colegii săi, muzică ce a dat curaj în vremuri sumbre și a inspirat generații întregi, de la bunici, la părinți, fii și nepoți.

“E dimineață-n zori de zi.

Oamenii văd oamenii.”

The post Nicu Covaci a murit. Rămâne cu noi muzica Phoenix appeared first on Cultura la dubă.

Lenny Kravitz și Sam Smith sunt principalii headlineri de anul acesta și vor veni în România doar în condiții speciale, ca niște adevărate staruri.

Pentru concertul lui Kravitz, singurul artist cu 4 premii Grammy consecutive la categoria “Best Male Rock Vocal Performance”, vor ajunge la Cluj-Napoca 6 campioane cu echipamente și 5 autobuze. Artistul va fi însoțit de un staff format din 50 de oameni.

Echipa lui transportă un sistem de transmisie video de înaltă definiție și mari dimensiuni – IMAG și LED – care îmbunătățește experiența vizuală a publicului.

Artistul a cerut ca în camera în care se cazează să aibă la o temperatură constantă de aproximativ 23 de grade Celsius, fără ventilație directă de la aerul condiționat, fără fluctuații care ar putea să îi afecteze vocea.

Cunoscut ca un adept al unui stil de viață sănătos și echilibrat, având o dietă bazată pe plante și legume crescute organic, acesta a cerut ca toate produsele pe care le va consuma la Cluj să fie, de asemenea, organice. În plus, nu va accepta pahare sau linguri de plastic și nici șervețele de hârtie, preferând doar materiale reutilizabile.

Printre cele mai cunoscute piese Lenny Kravitz se numără “Let Love Rule”, “It Ain’t Over ’til It’s Over”, până la “Are You Gonna Go My Way”, “Fly Away”, “American Woman” și “Again”.

“Are You Gonna Go My Way” i-a adus lui Kravitz un BRIT Award la categoria “Best International Male Artist” și un MTV Video Music Award pentru “Best Male Video”. În cadrul galei de premiere, Lenny Kravitz a urcat pe scenă alături de  John Paul Jones de la Led Zeppelin.

Concertul de la UNTOLD este inclus în turneul de promovare a LP-ului Clue Electric Light, lansat în mai 2024.

În total, artistul a lansat 12 albume, vândute în peste 40 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Sam Smith este un alt nume important așteptat la UNTOLD.

Câștigător al unui Oscar, un Golden Globe și cinci premii Grammy, la categoriile Best Pop Vocal Album, Best New Artist, Record of the Year, Song of the Year, acesta va ajunge pentru prima dată în România.

Albumul de debut “In The Lonely Hour” a avut un succes uriaș atât în Europa, cât și în Statele Unite, fiind recompensat cu opt Discuri de Platină. Un an mai târziu, Sam Smith a câștigat două trofee în cadrul Brit Awards: Best British Breakthrough și Global Success Award.

Single-ul “Stay with Me”, al treilea din albumul “In The Lonely Hour”, a debutat direct pe locul 1 in UK Singles Chart și pe locul 2 în clasamentul american, Billboard Hot 100. Pe Spotify  are peste 2 miliarde de ascultări.

Anul 2016 a fost anul în care Sam Smith a obținut un premiu Oscar și un Golden Globe pentru piesa “Writing’s On The Wall”, inclusă în coloana sonoră a seriei “James Bond – Spectre”.

Odată cu lansarea albumului “Gloria”, Sam Smith a revenit în toate topurile la nivel mondial. Cu single-ul “Unholy”, colaborarea cu Kim Petras, a debutat pe locul 1 în Statele Unite, și a fost recompensat cu un Grammy la categoria Best Pop Duo/Group Performance și a ajuns la peste 1,3 miliarde de stream-uri pe Spotify. “Unholy” a prezentat lumii un artist cu o identitate asumată.

Acum Sam Smith este în turneul de promovare intitulat Gloria, The Blackout Tour, și va ajunge la Cluj-Napoca cu o echipă formată din 52 de persoane. Echipamentul pentru concertul său cântărește 21 de tone, iar scena de la UNTOLD va fi adaptată nevoilor sale. Muzicianul va fi însoțit de propriul bucătar.

Burna Boy, câștigător al unui premiu Grammy la categoria “Best Global Music Album”, va ajunge și el la UNTOLD. Cu ritmurile sale afrobeats a devenit rapid un fenomen global. Originar din Africa, acest stil muzical vibrant și plin de energie a captivat audiența din întreaga lume. Artiști precum Burna Boy, Wizkid și Davido au fost printre pionierii care au propulsat Afrobeats-ul în mainstream-ul muzical internațional. 

Evenimente sold-out organizate pe cele mai mari stadioane din lume, din Statele Unite, Marea Britanie și Europa, dar și numărul uriaș de ascultări de pe platformele de streaming, peste 15 miliarde, au contribuit la popularitatea explozivă a acestui gen muzical.

În iunie 2023, Spotify a numit stilul Afrobeats ca unul dintre cele mai influente fenomene muzicale din toate timpurile și a lansat platforma “Afrobeats: Journey of a Billion Streams”.

În luna aprilie 2022, Burna Boy a fost primul artist de origine nigeriană care a fost headliner la un eveniment sold-out în Madison Square Garden.

Louis Tomlinson, fostul membru al trupei One Direction, a reușit să aibă și o carieră solo de succes. “Just Hold On” sau “Back to You”, sunt piesele cu care a ajuns în clasamentele din Marea Britanie și Statele Unite. În noiembrie 2023, după show-ul sold-out de pe O2 Arena, Tomlinson a fost nominalizat în cadrul Rolling Stone UK Awards la categoria “Live Act Award”. Louis Tomlinson va susține la UNTOLD un show live în care va include și piese din cel mai recent album “LIVE”, lansat în luna aprilie a acestui an.

Tom Grennan va ajunge pentru prima dată pe scena principală a festivalului UNTOLD. Britanicul combină genurile muzicale rock, indie și pop. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără “Little Bit of Love” și “Found What I’ve Been Looking For”.

Doi interpreți pentru persoanele cu deficiențe de auz, Lavinia și Alexandru, vor itraduce piesele artiștilor Lenny Kravitz, Sam Smith, Loui Tomlinson, Tom Grennan, Milky Chance, Irina Rimes și Vama.

UNTOLD are loc între 8-11 august 2024 la Cluj-Napoca.

The post Lenny Kravitz, Sam Smith, Tom Grennan și Milky Chance vor urca pe scena UNTOLD. Condiții speciale cerute de artiști appeared first on Cultura la dubă.

Filmul e regizat de James Mangold, cunoscut pentru filme precum Girl,Interrupted, Walk The Line sau Ford vs Ferrari, și îi mai are ca protagoniști pe Elle Fanning, Edward Norton (în rolul cântărețului folk Pete Seeger) și pe Boyd Holbrook (în rolul lui Johnny Cash).

Titlul filmul reprezintă un vers din melodia No Direction Home, a lui Bob Dylan, piesă care a dat titlul documentarului din 2005 semnat de Martin Scorsese.

A Complete Unknown va avea premiera cinematografică americană în decembrie. Vom reveni cu informații despre premiera în cinematografele din România.

The post Primul trailer al filmului “A Complete Unkwown”, cu Timothée Chalamet în rolul lui Bob Dylan appeared first on Cultura la dubă.

Cea de-a 10-a ediție Electric Castle a adunat în cele 5 zile de festival peste 270.000 de participanți – un record, potrivit organizatorilor. Massive Attack a fost cel mai așteptat concert, iar muzica de calitate s-a îmbinat cu mesajele politice promovate de trupa britanică. Câțiva artiști nu au mai ajuns la festival din cauza crizei din aeroporturi provocată de problemele informatice ale Microsoft.

Massive Attack a fost principalul headliner la Electric Castle și a adunat la scena principală aproximativ 60.000 de participanți sâmbătă seara.

Așa cum s-a întâmplat și la concertele de la București din 2008 și 2018, trupa britanică a afișat în timpul întregului concert mesaje politice pe un ecran uriaș, atât în limba engleză, cât și în limba română.

Robert del Naja, membru fondator al trupei, a purtat pe braț o banderolă cu mesajul “Palestina”.

Cei mai mulți dintre spectatori au reacționat în asentimentul trupei, însă au fost și persoane care au părăsit mulțimea în timpul reprezentației.

Într-un registru complet diferit s-a încadrat show-ul rapperului jamaican Sean Paul, de duminică seara. Tinerii din public au cântat și au dansat pe hit-urile Got 2 Luv U, No Lie sau Cheap Thrills.

Un alt headliner, Queens of the Stone Age, nu a mai ajuns la EC după ce, cu două săptămâni înainte, a anunțat că își anulează turneul european. În schimb, Bring Me to Horizon au oferit principalul concert vineri seara, iar Chase and Status au animat mulțimea sâmbătă seara.

În cele 5 zile de festival, peste 200 de artiști au evoluat pe cele 10 scene de la Electric Castle.

„Electric Castle a fost și continuă să fie mai mult decât un festival de muzică. Este despre crearea unei comunități și a unei experiențe care rezonează cu oamenii mult timp după ce festivalul se încheie. Suntem recunoscători tuturor artiștilor care au făcut eforturi enorme să ajungă în fața publicului, în ciuda a zeci de ore în care au stat blocați în aeroporturi, participanților care ne-au înțeles eforturile și partenerilor care au făcut ca ediția din acest an să fie atât de specială.”, a declarat Tudor Costinaș, director comunicare Electric Castle.

Primele abonamente pentru ediția 2025 a festivalului au fost puse în vânzare, astăzi, în ediție limitată. Prețul unui abonament pentru 5 zile pornește de la 89 de Euro.

The post Electric Castle a înregistrat peste 270.000 de participanți în 5 zile de festival. Massive Attack – cel mai important show appeared first on Cultura la dubă.

Expoziții Brâncuși au fost organizate recurent, în diferite colțuri ale lumii – Paris, București, Tokio, New York, Philhadelphia, Craiova sau Londra. Însă niciodată publicul nu a avut șansa de a-l descoperi pe Constantin Brâncuși așa cum o poate face acum, la Centrul Pompidou din Paris.

Sunt expuse peste 120 de sculpturi, alături de o bună parte a arhivelor pe care artistul le-a donat statului francez.

Putem vedea imagini inedite cu sculptorul lucrând la operele sale, la instalarea lor în grădinilor unor colecționari, diplomele școlare, livretul militar și pașaportul, fotografii din România și din Franța, în care apare alături de alți artiști, imagini foto și video cu muzele sale, scrisori sau o parte din colecția de vinyluri.

Muzică românească tradițională de vioară, muzica prietenului Erik Satie, precum și alte fragmente din colecție se aud pe fundalul vizitei expoziției.

Este o experiență completă, emoționantă, compleșitoare.

La ea au lucrat peste 200 de profesioniști, timp de 2 ani.

Peste 110.000 de vizitatori au trăit-o până acum, în 22 zile de la deschidere. Este modul prin care francezii transformă închiderea temporară a Centrului Pompidou într-un eveniment artistic grandios.

Peste 5 ani, când clădirea va fi redeschisă, Atelierul Brâncuși va deveni inima celui mai modern centru cultural al Europei, fiind așezat chiar în interiorul instituției.

***

Este luni după-amiază și o zi de aprilie neobișnuit de călduroasă pentru Paris. În fața Centrului Pompidou, așezat pe platoul Beaubourg, într-unul dintre cartierele istorice ale capitalei Franței, stau la coadă câteva sute de oameni. Sunt turiști străini, dar și foarte mulți turiști francezi care au venit din alte orașe să vadă retrospectiva Brâncuși, cea mai mare expoziție dedicată vreodată sculptorului roman.

Media zilnică de vizitatori este între 4000 și 6000 de oameni, ne spun reprezentanții Centrului Pompidou. Este neobișnuit de mult chiar și pentru Pompidou, susțin aceștia. Mai ales după pandemie. Mai exact, este primul eveniment care readuce afluența de vizitatori pe care muzeul o avea înainte de 2020.

Expoziția este organizată la Galeria 1 de la etajul 6 al celebrei clădiri, ridicată după planurile arhitecților Renzo Piano și Richard Rogers. Pe măsură ce urci scările rulante către eveniment, perspectiva Parisului devine din ce în ce mai impresionantă.

“Brancusi. L’art ne fait que commencer” (Brâncuși. Arta nu face altceva decât să înceapă.) – stă scris la intrarea în expoziție.

Co-curatoarea expoziției și una dintre comisarele evenimentului, Valerie Loth, acordă un interviu pentru Cultura la dubă și apoi ne face un scurt tur.

“Am vrut să transmitem multe lucrări. În primul rând, să arătăm de ce abordarea lui în sculptură a fost modernă, cum a exersat formele sculpturilor până a ajuns la abstract. Începutul acestei aventuri este studioul pe care l-am primit ca donație.”, spune Loth.

Brâncuși a donat, prin testament, atelierul său din Impasse Ronsin statului francez, având dorința ca publicul să îi cunoască opera așa, ca pe un întreg. Condiția pusă francezilor a fost ca atelierul său să fie reconstruit într-un muzeu de artă modernă, iar lucrările lui să fie expuse laolaltă.

“Marcel Duchamp i-a fost foarte apropiat și cei doi gândeau asemănător. De exemplu, în aspectul lucrăriilor în serie, care sunt mereu aceleași, dar care de fiecare dată sunt diferite. De asemenea, cred că ideea lui Brâncuși de a dona tot atelierul unei instituții este foarte aproape de ceea ce avea în minte Duchamp, care a vândut o mare parte a lucrărilor sale unui singur colecționar, pentru ca apoi acesta să le doneze Muzeului din Philadelphia.

Și cred că Brâncuși gândea la fel, de aceea a donat tot atelierul său. Sigur că fiecare lucrare poate fi văzută individual, dar voia ca toată munca din atelierul său să fie văzută.”

“Atelierul era totul pentru el. El și-a făcut patul, uneltele, rafturile pentru vinyluri. Pentru el era important să păstreze totul împreună. Când vindea o sculptură, făcea o copie în ghips pentru a o păstra în atelier.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Prima reconstituire parțială a atelierului Brâncuși a fost expusă în interiorul Muzeului de Artă Modernă din Paris, la Palatul Tokio, în 1962. Odată cu deschiderea Centrului Pompidou, în 1977, Atelierul Brâncuși a fost reimaginat și așezat chiar în fața instituției.

Însă, în urma unor inundații masive, în 1990 atelierul a fost închis. Renzo Piano a realizat apoi o clădire muzeu, în interiorul căreia a așezat atelierul Brâncuși închis, putând fi văzut de jur împrejur de către vizitatori. Atelierul Brâncuși, aflat în piațeta din fața centrului, a fost inaugurat în 1997 și închis la finalul lui 2023.

“Am fost nevoiți, mai întâi, să mutăm toate sculpturile din Atelier, fiindcă lucrările care vor avea loc în subteran ar fi putut afecta opera. Așa am decis să facem o expoziție, dacă tot vom închide definitiv Atelierul Brâncuși din piațetă. Practic, așa s-a născut ideea de a le arăta dintr-o altă perspectivă.”

Pe lângă sculpturi, donația lui Brâncuși a cuprins absolut toate obiectele personale, de la unelte, intrumente muzicale și discuri, fotografii și filmulețe, corespondență, bilețele și facturi.

Cu totul special la acest eveniment este faptul că, pe lângă cele peste 120 de sculpturi expuse, sunt arătate pentru prima dată peste 200 de documente din arhivele Brâncuși, cercetate și gestionate de specialiștii de la Pompidou de 47 de ani încoace.

“Brâncuși obișnuia să păstreze totul. De la investigațiile medicale, electrocardiograme, facturi, bonuri, putem vedea când a cumpărat prima camera foto, când a început să lucreze în bronz și, de asemenea, avem toate scrisorile cu prietenii lui, cu colecționarii sau cu muzee.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Expoziția se deschide cu o serie de Cocoși. Parcă am fi în zorii zilei, iar Brâncuși ar începe treaba în atelierul său. Un filmuleț proiectat pe un perete ni-l arată pe sculptor la lucru, cu mânecile suflecate, cu țigara în gură, lovind cu ciocanul în piatră.

“Am început expoziția cu un Cocoș, fiindcă am înțeles că este un simbol în Oltenia și este, bineințeles, și simbolul poporului francez. Dar, cel mai important, reprezintă începutul unei zile. Apoi, am vrut să intrăm puțin în atmosfera atelierului său, care era ca un colț rural în mijlocul Parisului, pe Impasse Ronsin.

Este ceea ce îi uimea, în primul rând pe vizitatori, aveau impresia că ajung la țară, în Paris. Era o stradă cu multă verdeață, cu ateliere de artiști. Iar atelierul lui Brâncuși era complet alb. Avea lumină naturală direct, era mult material alb, ghips, pe jos, Brâncuși avea o barbă albă, o salopetă albă, un câine alb. Totul era diferit față de celelalte ateliere.”, spune Valerie Loth.

Deși se aflau în Atelierul Brâncuși, la discreția publicului, aceste lucrări și multe altele din expoziție pot fi văzute acum într-o perspectivă nouă.

“Îl știam pe Brâncuși dinainte, dar acum este cu adevărat pus în valoare.

-Ați descoperit ceva nou?

-Da. Abia acum l-am descoperit pe el, cu adevărat.”, ne spune Charlotte, o pariziancă în vârstă de 45 de ani, la finalul vizitei sale.

Pe lângă patrimoniul Brâncuși deținut de Pompidou, expoziția aduce în fața publicului și 50 de sculpturi împrumutate de la Metropolitan Museum of Art, MoMA, Guggenheim New York, Philadelphia Museum of Art, The Art Institute of Chicago, Dallas Museum of Art, Tate Modern Londra, Muzeul Național de Artă al României și Muzeul Național de Artă al Craiovei.

De asemenea, câteva alte împrumuturi excepționale de la Luvru și de la Muzeul Guimet ne arată diferite surse de inspirație pentru Brâncuși, majoritatea provenind din antichitatea spațiului extra-european, dar și lucrări ale lui Paul Gauguin sau Andre Derain.

Cumințenia Pământului, sculptură de la începutul carierei, pe care statul român a refuzat să o achiziționeze, este pusă în lumină de francezi ca o lucrare extrem de importantă, alături de Oviri, realizată de Gauguin în 1894.

“Am vrut să arătăm influențele lui. A lucrat cu Rodin, a vizitat Luvrul, Muzeul Guimet, cu o colecție asiatică, Muzeul Etnografiei Africane de la Trocadero, iar toate acestea i-au influențat și îmbogățit munca. De exemplu, am pus Danaida alături de o sculptură antică pe care Brâncuși a văzut-o la Luvru. Era foarte curios și interesat de arta lumii.”

Expoziția continuă cu o secțiune dedicată sculpturii în lemn. Ca să pătrunzi în acel spațiu al meșteșugului și al rădăcinilor românești, treci printr-o superbă poartă de lemn, care are și ea o poveste în spate. A fost dăruită de România Franței și a mai fost arătată în Paris la Expoziția Internațională din 1936.

Mai mulți dintre vizitatorii cu care am stat de vorbă au menționat lucrările în lemn printre preferatele lor. De altfel, curatoarea Valerie Loth atribuie caracterului românesc al artistului Brâncuși valoarea unei pietre de temelie.

“Brâncuși venea din Oltenia, o regiune cu tradiție în sculptura în lemn. Cred că unul dintre bunicii lui a fost tâmplar, iar el, în primul rând ca țăran, a devenit interesat de meșteșugul lemnului. Brâncuși a rămas atașat de aceste tradiții și a realizat numeroase sculpturi în lemn. Înainte de a fi artist, el a fost un artizan.

Altfel, în Franța aveam acestă impresie, un mit, că Brâncuși era un țăran român, morăcănos, singuratic, care trăia în studioul lui. Dar, în realitate, nu era deloc așa. Trăia în mijlocul vieții artistice pariziene, mulți oameni vizitau atelierul. Chiar și americanii care ajungeau la Paris voiau să viziteze atelierul lui Brâncuși, era un loc super cool în care toată lumea voia să fie.

Iar Brâncuși era foarte prietenos, organiza petreceri, pregătea musafirilor mâncare, grătar. Îi plăceau șampania, vinul, cânta la chitară, punea muzică. Era apropiat de mulți artiști și de colecționari și, bineințeles, de multe femei.

Deci nu era deloc ca un țăran de la Dunăre.

În schimb, a fost mereu foarte atașat de România. S-a întors acolo frecvent, era important pentru el să finalizeze complexul de la Târgu Jiu.

De asemenea, era foarte apropiat de avangarda românească, publica la o revistă avangardistă.

Și era apropiat și de biserica ortodoxă, a și lucrat la Biserica Ortodoxă din Paris și era sponsor pentru diferite organizații caritabile.”

Sophie și Damien sunt doi artiști care locuiesc la 60 de kilometri de Paris. Au venit la Pompidou pentru expoziția Brâncuși și au plecat fascinați de ceea ce au văzut.

„E o expoziție foarte frumoasă, cu o scenografie specială, mai ales în încăperea care arată tradiția românească a sculpturii în lemn”, spune Sophie, care realiează lucrări de artă în cerneală chinezească.

„E interesant pentru că eu mai vizitasem Atelierul Brâncuși, dar nu văzusem sculpturile așa.”

Damien, vizitator francez

“Apoi, sunt toate temele cuprinse, eu prefer lucrările mai de început, precum Sărutul, decât pe cele de la final. E interesant să vezi lucrările și cele două mari scandaluri din spatele lor.”, ne spune Damien, la rândul său sculptor. Când vine vorba despre preferințe, cei doi soți fac alegeri diferite.

„Sophie: Eu ador Cocoșul.

Damien: Iar eu Sărutul. Dar nu îmi plac deloc Capetele de copil. Îmi provoacă o stare inconfortabilă.

Aș vrea, totuși, să adaug că lipsesc două citate importante din Brâncuși. Primul, pe care l-a zis când l-a părăsit pe Rodin, este că „nimeni nu poate trăi în umbra unor mari arbori.”, apoi o altă frază, care mie îmi place foarte mult, pe care am notat-o pe frigider și le-am spus-o copiilor mei: „cel mai greu nu este să lucrezi, ci să intri în starea de lucru.” Și eu sunt sculptor și cel mai mult admir la Brâncuși faptul că a sculptat direct în material, totul a fost în imaginația lui.”

Ajuns la Paris pe jos, la 28 de ani, tânărul Constantin Brâncuși a fost remarcat chiar de către maestrul Auguste Rodin. Brâncuși i-a fost ucenic vreme de un an, dar și-a dat repede seama că vrea să se desprindă de stilul lui Rodin și să își găsească propria cale.

Așa a renunțat la mulaje și a  început să cioplească direct în material, într-un stil cu totul nou. Cele trei opere majore care marchează acest moment, dar și începutul sculpturii moderne, sunt Sărutul, Cumințenia Pământului și Rugăciunea.

“Știam Atelierul Brâncuși, pe care îl vizitasem de mai multe ori. Dar abia acum l-am descoperit cu adevărat pe Brâncuși. Această expoziție m-a îngenunchiat.”

Vizitator francez

Cea de-a doua jumătate a expoziției devine din ce în ce mai compleșitoare. Pătrundem în viața deja cunoscutului artist Brâncuși, care face senzație la Paris și New York și este subiectul unor mari scandaluri.

Primul – în 1920, lucrarea Princesse X, expusă la Salonul Indendenților de la Paris, este contestată de unul dintre vizitatori la Ministerul Culturii, pe motiv că ar reprezenta un falus. Potrivit istoricilor, în spatele contestației ar fi fost Picasso sau Matisse. Lucrarea rămâne expusă datorită unei scrisori publice pe care o semnează alți 70 de artiști, printre care Picabia, Cocteau și Erik Satie.

Princesse X vorbește despre ambiguitatea masculin-feminin, prezentă la mai multe sculpturi brâncușiene, începând cu Sărutul și continuând cu Tors de tânăr. Reprezintă totodată susținerea lui Brâncuși față de mișcarea dadaistă, care contestă normele în artă, le ridiculizează prin forme noi, inteligente, încărcate cu umor.

Dar, mai presus de toate, este modul prin care Brâncuși vrea să arate că importantă este esența lucrurilor, nu forma lor. Este ceea ce îl face pe Brâncuși foarte actual. Două tinere vizitatoare, Eloise și Flor, în vârstă de 18 ani, se arată încântate de ceea ce au descoperit în expoziție. 

“Mi-a plăcut mult. A fost puțin cam prea aglomerat, dar frumos. Sculpturile sunt foarte frumoase. Nu îl știam deloc, l-am descoperit datorită expozie.”, ne spune Flor.

“Sculptura mea favorită este Princess X. Scandalul din spatele ei este foarte interesant și lucrarea foarte frumoasă.”, declară Eloise.

“Statueta mea este a femeii, toate femeile într-una singură, Femininul Etern al lui Goethe redus la esența sa… Timp de cinci ani am lucrat, am simplificat, am făcut materialul să vorbească și să spună inexprimabilul. Pentru că, de fapt, ce este o femeie? Nasturi și funde, cu un zâmbet pe buze și vopsea pe obraji…nu asta este femeia.

Să exprim entitatea aceea, să readuc în lumea simțurilor tipul etern al formelor efemere, am petrecut cinci ani simplificând, șlefuindu-mi lucrarea. Și în sfârșit, cred, am ieșit triumfător și am pătruns dincolo de material. Mai mult, e un mare păcat să strici frumusețea făcându-i găuri pentru păr, ochi, urechi. Și materialul meu e așa de frumos, cu liniile sale sinuoase care strălucesc precum aurul pur și însumează într-un singur arhetip toate efigiile feminine din Lume.”, a declarat Brâncuși în timpul scandalului provocat de Princesse X.

Al doilea scandal – în 1926, Pasărea în văzduh (variantă deținută acum de Seattle Art Museum), trimisă de Brâncuși de la Paris la New York, pentru o expoziție organizată de Marcel Duchamp la Brummer Gallery, este oprită de autoritățile americane în vamă, pe motiv că cineva încearcă să evite taxele aferente unui obiect industrial, declarându-l operă de artă.

Pentru vameșii americani, sculptura lui Brâncuși nu avea nicio legătură cu arta sau cu reprezentarea unei păsări. Oficialii au declarat atunci că, pentru a fi considerată operă de artă, o lucrare trebuie să reproducă, prin cioplire sau prin mulaj, obiecte din natură sau vietăți.  

Brâncuși a contestat reținerea lucrării sale în instanță, iar povestea s-a transformat în ceea ce este azi cel mai cunoscut proces în arta modernă, cazul care a determinat instanțele, dar și criticii, să redefinească arta.

“Sugerează zborul, grația, aspirația, vigoarea și totodată viteza, puterea, potența, frumusețea, la fel ca o pasăre.”, depunea atunci mărturie criticul Frank Crowninshield.

Acum, turiști din toată lumea îl descoperă la Paris pe cel care a scris istoria începutului sculpturii moderne.

“A fost superb. Totul – sculpturile, scenografia, clădirea.

-Știați ceva de Brâncuși înainte?

-Nu, acum e prima dată când îl descoperim.”, spun la ieșirea din expoziție două vizitatoare din California.

Astăzi, câteva dintre Păsările în văzduh, au propriul zbor deasupra cerului Parisului, într-o scenografie copleșitoare, de neuitat. În spatele acestei poezii vizuale stau curatoarele și câțiva specialiști autorizați să atingă și să instaleze lucrările. Instalarea fiecărei Păsări a durat aproximativ 6 ore.

“Cel mai dificil lucru în organizarea acestei expoziții a fost fragilitatea lucrărilor. Așa cum știți, Brâncuși a construit baza, soclul fiecărei sculpturi și s-a dedicat mult echilibrului lucrării. Mai ales Păsările în văzduh sunt foarte fragile, nu sunt fixate cu tije de oțel, ca altele.”

Valerie Loth, co-curatoarea expoziției Brâncuși de la Centrul Pompidou

Am create podiumuri speciale, clădirea are o vibrație a ei, publicul creează de asemenea o vibrație și a trebuit să protejăm sculpturile. Așadar, fragilitatea lucrărilor a fost marea provocare a acestei expoziții.

În spatele scenografiei a fost o idee simplă. Avem șansa acestor spații, la Centrul Pompidou, și a fost de la sine înțeles să așezăm Păsările cu panorama Parisului în spate.”

Seriile de portrete, Măiastre, Madame Pogany sau Păsări ne arată un artist care a lucrat toată cariera întru atingerea formei abstracte perfecte, a echilibrului și a frumuseții. De asemenea, cu totul special este interesul pe care l-a manifestat pentru felul în care sunt expuse lucrările, dedicând o bună parte a muncii sale soclurilor, fără de care opera sa nu ar fi completă.

Arătat în acest amplu context, Brâncuși primește cel mai frumos omagiu posibil. Iar noi, oamenii de rând, primim lumină în vremuri sumbre.

“Când vom redeschide muzeul, atelierul Brâncuși va fi în interiorul clădirii. Cred că Brâncuși ținea foarte tare ca toată opera lui să fie prezentată laolaltă într-un muzeu. Din păcate, Atelierul de până acum nu a fost foarte vizibil pentru public, vizitatorii nu prea găseau intrarea, parcă era desprins de Centrul Pompidou.

Cred că dacă vom reconstrui atelierul în interiorul muzeului, va fi mult mai interesant pentru public.”

Renovarea Centrului Pompidou este un proiect major, finanțat de Ministerul Culturii din Franța, și asumat de statul francez drept o responsabilitate națională.

În cei 6 ani în care clădirea va fi închisă, colecția va fi mutată, iar activitatea instituției se va desfășura în alte spații culturale din Franța și din diverse colțuri ale lumii, păstrând esența ei vie.

Expoziția Brâncuși poate fi vizitată la Pompidou până pe 1 iulie 2024.

***

Dacă vrei să susții Cultura la dubă și jurnalismul cultural independent, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.

Cultura la dubă nu accesează fonduri publice și nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.

The post Brâncuși, lumina albă din Paris appeared first on Cultura la dubă.

Aici, Kool Herc a pus în practică tehnica “merry-go-round”, care consta în două copii ale unui disc, redate în același timp pe două pick-up-uri, astfel încât publicul să poată auzi aceeași parte a unei melodii de mai multe ori. Fragmentul care antrena mulțimea cel mai mult, numit “break,” repetat de mai multe ori de către DJ, a luat numele de breakbeat. Ușor de dedus că de aici s-a născut și breakdance. 

Contextul social este unul sumbru: sărăcie, violență, segregare a cartierelor defavorizate ale New-York-ului, găști. Din ruinele unui cartier, câțiva tineri au construit o mișcare culturală.

Un alt pionier, Afrika Bambaataa, a definit cele patru pietre de temelie ale mișcării Hip-Hop – DJ-ing, MC-ing, Breakdance, Graffiti. El include și un al cincilea element: ”having fun” – DJ-ul încurajează tinerii comunităților sărace ale New-York-ului să schimbe violența cu muzică. Înființează Universal Zulu Nation, care funcționează sub motto-ul “Peace, Love, Unity & Having fun.”

Al treilea pionier al Hip-Hop-ului este considerat Grandmaster Flash – cel care a perfecționat tehnica lui DJ Kool Herc, care a inovat tehnicile DJ-ing-ul. Mai multe despre el mai jos.

În primii ani, muzica Rap era rudimentară – instrumentale simpliste, care foloseau, de cele mai multe ori fără să ceară voie cuiva, părți din melodii disco, funk, etc. peste care MC-ul (Master of Ceremony / Mover of Crowds / Mic Checker) cânta niște rime simpliste prin care îl lăuda pe DJ, în primă fază, apoi pe sine. Versurile erau despre distracție, dans, simple. Primul hit al muzicii rap coincide cu primul album – Sugar Hill Gang. Rapper’s Delight a fost lansat pe undele radio în septembrie 1979 și a intrat rapid în heavy rotation. Anul următor a apărut și discul pe piață, marcând astfel, un fel de oficializare a muzicii rap.

Anii ’80 au marcat apariția multor artiști și trupe care încercau să reproducă succesul celor de la Sugar Hill Gang. Această paradigmă avea să se schimbe în 1982, când Grandmaster Flash and The Furious Five lanseasă The Message – marcând astfel un punct de cotitură în muzică. The Message a ieșit complet din rețeta versurilor simpliste și cu subiecte vesele sau laudative, în schimb vorbește despre societate, sărăcie, atinge chiar și tema integrității mentale. 

Atunci, ascultătorii au înțeles că este vorba despre mai mult decât doar un curent trecător și superficial. Muzica rap a început să fie luată în serios și de casele mari de discuri din Statele Unite ale Americii. 

Un an mai târziu, Run DMC a făcut o altă revoluție cu primul lor super-hit, It’s Like That. Până în acel moment, imaginea trupelor hip-hop era una a costumelor cu paiete, ștrasuri, inspirate din universul Disco. Trupele arătau mai degrabă ca The Village People decât ca ascultătorii lor. Run DMC a schimbat asta, afișându-se în pantaloni negri, jachete de piele, pălării Kangol și pantofi Adidas Superstar fără șireturi. Ascultătorii muzicii rap, deodată, au început să se regăsească în imagistica culturii hip-hop. Uniforma trupei Run DMC o puteau vedea pe stradă, chiar o puteau purta. Run DMC reprezintă superstarurile anilor 1980 în hip-hop. 

Oricât de bine ar fi sunat melodiile Run DMC, versurile încă erau relativ simple. Rakim a schimbat asta. În 1987, Eric-B & Rakim lansau albumul I ain’t no Joke, care urma să reprezinte încă un punct de cotitură. Versurile MC-ului Rakim erau complexe, avansate. Cuvintele din interiorul versurilor rimau între ele, versurile erau mai lungi, spuneau povești și incitau ascultătorul în același timp. 

Say indeed and I’ll proceed ’cause my man made a mix
If he bleed, he won’t need no Band-Aid to fix
His fingertips, so I rhyme until there’s no rhymes left
I hurry up, because the cut will make ’em bleed to death
But he’s kicking it ’cause it ain’t no half stepping
The party is live, the rhyme can’t be kept in-
Side of me, erupting just like a volcano

Eric B & Rakim – Eric B is President

În același timp, cultura hip-hop devenea un fenomen internațional. Un aport imens la această răspândire l-a avut trupa Beastie Boys, care, prin stilul neconvențional, apropiat de muzica punk, a popularizat muzica rap și în rândul tinerilor albi. Astfel, mass-media a început să vorbească în termeni laudativi despre muzica respectivă. Concertele lor din Europa, Asia și America de Sud, erau sold-out. 

Public Enemy a făcut ca această cultură să treacă dincolo de statutul de “mișcare”, făcând muzică cu mesaj politic. Mesajele lor anti-sistem, revoluționare, contribuie la imaginea complexă pe care această muzică a căpătat-o de-a lungul anilor.

Epoca de aur în hip-hop a început în 1988. Până în 1994, întreaga planetă a putut vedea apariția sau consacrarea unor nume precum Big Daddy Kane, Public Enemy, KRS One, NWA, 2Pac, The Notorious BIG, A Tribe Called Quest, De La Soul, Snoop Doggy Dogg, Gang Starr, etc.

Anii ‘90 sunt marcați de multe evenimente, majoritatea discografice, la care întreaga planetă a fost martoră, care au revoluționat felul în care percepem muzica. Urmează o listă:

• 2 Pac reprezintă un val imens care va zgudui lumea, de la discografia sa complexă, variată, aproape perfectă, la atitudinea de golan, la moartea lui în 1996, la doar 25 de ani.
• The Notorious BIG aka Biggie Smalls, care a arătat că poți să fii șarmant și dacă nu arăți bine, că muzica rap nu e doar pentru golani, că o melodie să placă atât femeilor cât și bărbaților. Versurile și delivery-ul complet originale și inteligente au marcat atât ascultătorii, cât și urmașii rapperi.
• Coasta de vest a Statelor Unite a popularizat Gangsta-Rap-ul prin NWA, Snoop Doggy Dogg, Bone Thugz n Harmony, etc. Brusc, New-York-ul a căzut pe un loc secundar în spatele G-Funk-ului specific coastei de vest. 
• Răspunsul New-York-ului a venit din Staten Island, prin Wu Tang Clan – o trupă cu 9 membri, cu un sound unic, special, agresiv, cu inspirații din filme cu Kung-Fu.

• Mișcarea de emancipare feminină în hip-hop începe odată cu lansarea piesei U.N.I.T.Y. de către Queen Latifah în 1993, o melodie concentrată în jurul lipsei de respect cu care se confruntă femeile în societate și în muzica rap. 

• Nas uimește cu albumul său de debut, Illmatic, în 1994.
• Jay-Z lansează primul lui album, Reasonable Doubt, în 1996.

• Conflictul Est-Vest s-a finalizat tragic, cu moartea celor mai importanți doi rapperi ai vremurilor: Tupac Shakur a murit în septembrie 1996, iar Notorious BIG în martie 1997.

• La sfârșitul anilor ‘90, toți ochii se îndreaptă asupra lui Eminem, care atrage atenția prin versurile controversate, dar și prin producția muzicală asigurată de Dr. Dre. Un an mai târziu, în 2000, iese pe piață The Marshall Mathers LP al lui Eminem, care îl va consacra pe poziții fruntașe în toate topurile, subiective sau obiective. Acesta va deveni cel mai bine vândut album rap din toate timpurile, iar Eminem cel mai de succes rapper – The Recording Industry Association of America (RIAA) certifică peste 227 milioane de unități vândute.
• Deja cultura hip-hop domină peisajul popular urban în toată lumea: filme, modă, afaceri, etc.

În 2003 apare albumul de debut al lui 50 Cent – Get Rich or Die Tryin, care a luat cu asalt lumea. Anul acela, mega-hit-ul In The Club putea fi auzit peste tot, la orice moment. 

Kanye West face valuri importante cu primul său album, The College Dropout în 2004. 

Deja sub-genurile muzicii rap sunt din ce în ce mai clare: există rap comercial, mumble-rap, gangsta-rap, conscious rap, emo-rap, etc.

Câțiva au reușit să treacă peste aceste limitări și să împace mai multe categorii de ascultători: Jay-Z, Eminem, Kanye West, etc.

Până la sfârșitul deceniului, hip-hop-ul trece printr-o perioadă flashy, colorată, a hit-urilor, o perioadă dominată de un sound ușor digerabil, influențe RnB, etc.

Următoarea revoluție nu este una bruscă. Treptat, cimentându-și pozițiile, Trio-ul Drake, J-Cole, Kendrick Lamar domină al doilea deceniu al secolului XXI. Versuri inteligente, instrumentale provocatoare, albume conceptuale, toate combinate cu turnee sold-out și concerte spectaculoase. 

Pe de altă parte, o altă mișcare imposibil de ignorat este trap-ul, care indiferent de controversele pe care le naște acum, are la rândul său un public numeros, tânăr, ușor de influențat. La fel de tineri erau și primii oameni care mergeau la primele petreceri hip-hop, acum 50 de ani. Așa că nu știm încotro va duce și acest fenomen.

Cert este că hip-hopul e o muzică în continuă dezvoltare și extindere, un organism viu care se arată în diverse forme, unele bune, altele mai puțin bune.

Ceea ce a început ca o mișcare de stradă a devenit o cultură iubită la nivel mondial, în care numeroase generații s-au regăsit. În cel mai rău caz, poate fi privită ca o afacere. În cel mai bun caz, o formă de artă. Hip-Hop-ul nu a inventat nimic, de fapt. A re-inventat, în schimb, cultura populară.

The post 50 de ani de Hip-Hop: de pe stradă în mainstream appeared first on Cultura la dubă.