“Noul sediu, situat pe Strada Secerei nr. 14, devine, începând din această lună, locul în care publicul este invitat să regăsească atmosfera intimă și sinceră care a definit, timp de 15 ani, unul dintre cele mai importante spații independente din România.

Sub semnul campaniei „mai acasă. mai unteatru”, această etapă nu înseamnă doar o mutare, ci o reconectare — cu publicul fidel, cu energia care a construit acest proiect și cu dorința de a aduce aproape noi spectatori.

Noul spațiu a fost adaptat pentru a primi publicul în cele mai bune condiții, deși nu este încă finalizat complet. Sala Mare urmează să intre într-un amplu proces de renovare, iar în curtea actualului sediu a fost construită o nouă Sală Studio, care va fi inaugurată în perioada următoare.

De asemenea, această revenire este marcată, în luna mai, și prin două premiere: „Antigona”, în regia și dramaturgia lui Alin Uberti, și „Cântec de departe”, în regia Andrei Grosu și Andreea Grosu.

„Cântec de departe”, text semnat de Simon Stephens și Mark Eitzel, îi aduce pe scenă pe Ionuț Vișan și Mihai Dobre, într-un spectacol construit la granița dintre teatru și concert, despre memorie, fragilitate și apropiere umană. Scenografia este semnată de Vladimir Turturică.

Noua producție „Antigona” continuă direcția prin care unteatru susține noile generații de artiști și formulele contemporane de expresie teatrală, într-un dialog viu cu textele clasice.

Cele două premiere se alătură unor spectacole deja consacrate din repertoriul unteatru: „Domnișoara Iulia” și „MASS”, ambele în regia lui Andrei și Andreea Grosu, „Tot ce-i minunat în lume”, în regia lui Nicolae Constantin Tănase, dar și „(IN)dependenții”, în regia Catinca Drăgănescu — un spectacol definitoriu pentru scena independentă, care aduce în discuție realitățile și fragilitățile acestui mediu.

După spectacol, publicul este invitat la un tur ghidat al actualului și viitorului sediu unteatru. Spectatorii vor putea intra în culise, vor descoperi cum se construiește noul spațiu, vor putea adresa întrebări echipei și vor afla cum arată, în mod real, viața unui teatru independent. Va fi o întâlnire despre provocări, libertate, comunitate și speranță — o experiență prin care oricine poate înțelege ce înseamnă să fii „(in)dependent”.

Un gest cu o puternică încărcătură simbolică marchează această nouă etapă: Sala Mare a noului sediu va purta numele Constantin Cojocaru — artist profund legat de spiritul și istoria unteatru.

În paralel, unteatru continuă să fie prezent și în țară prin programul „unteatru călător”, participând în luna mai la Festivalul de Teatru Piatra Neamț – ediția 37, Festivalul Internațional de Teatru „Povești”, Jidvei Weinland Trails, dar și prin reprezentații susținute la Teatrul Național „I. L. Caragiale” București.

Revenirea în propriul spațiu reprezintă și o reafirmare a misiunii unteatru: aceea de a rămâne un loc de creație și dezvoltare pentru artiști, în special pentru noile generații. În prezent, echipa lucrează la trei noi producții semnate de regizori tineri și deja apreciați — Vlad Bălan, Eugen Jebeleanu și Alexandra Penciuc — spectacole care vor avea premierele în perioada următoare.

Despre unteatru

Lansat în urmă cu 15 ani de Andrei și Andreea Grosu, unteatru a devenit unul dintre cele mai apreciate proiecte culturale independente din România, construind în jurul său o comunitate artistică solidă și un repertoriu recunoscut pentru calitate și consecvență artistică. În 2019, unteatru a primit Premiul de Excelență UNITER, iar în 2021 a fost decorat de Președintele României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler — o recunoaștere importantă a contribuției sale la dezvoltarea scenei culturale independente din România.

Cei care doresc să contribuie activ la dezvoltarea noului spațiu pot susține proiectul și prin donații, prin intermediul platformelor Patreon și Galantom.

unteatru mulțumește partenerilor și sponsorilor săi, în special Jidvei, Centrul de Resurse în Fotografie și Teatrul de Animație Țăndărică pentru susținerea constantă și implicarea în proiecte care contribuie la consolidarea scenei culturale independente.

Programul complet al spectacolelor și biletele sunt disponibile pe site-ul oficial:
www.unteatru.ro

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Unteatru inaugurează luna aceasta noul sediu din București appeared first on Cultura la dubă.

unteatru, unul dintre cele mai longevive teatre private bucureștene, împlinește anul acesta 14 ani de la înființare. Aniversarea va fi marcată prin Zilele unteatru, care vor avea loc la Amfiteatrul TNB, între 24-31 iulie 2024.

Într-un interviu acordat pentru Cultura la dubă în 2020, fondatorii Andreea și Andrei Grosu au povestit cum s-a născut unteatru.

“Teatrul nostru a început ca orice poveste cu “a fost odată ca niciodată” și sperăm din suflet la un final cu “și au trăit până la adânci bătrâneți”.

unteatru a aparut din nevoia de a a face teatru, liberi de orice constrângere. unteatru nu e altfel decât alte locuri în care se face teatru, are aceeași magie pe care o împrăștie teatrul pe oriunde se întâmplă. Echipa e cea care îl face unic sau familie, cum îi mai spunem noi.

Sunt câțiva oameni care s-au nimerit pe la începuturi prin camerele răcoroase din fostul sediu și care au rămas cu noi până azi. Așa, de drag. Fără oamenii ăștia, unteatru ar fi fost doar un gând zburdalnic, apărut în joacă, într-o seară la un ceai. Un vis.

Concret, în 2010, într-o casă nelocuită de pe Strada Ilfov, în centrul Bucureștiului. Cu noi doi și încă doi, trei prieteni care ne-au ajutat la curățenie și amenajare.

Ce înseamnă, de fapt, teatru independent? Independent de ce?

Titlul de independent a aparut ca o concluzie – n-ai susținere din partea statului ergo, ești independent. Nu e o revoltă față de sistem, e un statut indezirabil de multe ori. Odată cu libertatea apar și grijile pentru supraviețuirea unui astfel de loc.

Poate nu pare, dar avem o listă de resurse consumabile imensă, de la resurse umane până la producție de spectacole, toate costă mai mult decât facem noi. Așa că mirajul teatrului independent e bine să fie înțeles înainte de a fi judecat.

Sunt multe voci care nu înțeleg că susținerea e cea mai importantă formă de apreciere pe care statul român o poate arăta față de mișcările independente care au ca rezultat un produs cultural, artistic.

“Dacă am primi finanțare anuală din partea Ministerului Culturii s-ar numi normalitate. Nu ne interesează ce nume auxiliar primește teatrul nostru, dacă e independent sau privat sau finanțat sau susținut de x, atâta timp cât avem condițiile de dezvoltare și supraviețuire pentru echipa de artiști unteatru.”

Cât de greu a fost să supraviețuiască Unteatru? Ce sacrificii ați făcut?

Ce sacrificii n-am făcut? De la îndurat frig, neplata actorilor, umilințe prin birouri unde datoram chirie și utilități, până la împrumuturi în toate părțile, inclusiv de la actori. Cam tot ce am putut face pentru a merge mai departe.

Nu regretăm nimic pentru că am făcut și facem totul cu toată dragostea pentru ceva în care credem până la capăt. unteatru acum înseamnă multă lume valoroasă pentru noi, nu mai e o joaca în doi, nu mai e un plan în fața căruia te bușește râsul, e realitatea noastră minunată și merită toate sacrificiile, daca vrei să le zicem așa.

Dintre instituțiile publice, v-a ajutat cineva până acum?

Da, AFCN, ARCUB și Ministerul Culturii. Finanțări din când în când.”

Interviul complet poate fi citit AICI.

Biletele la zilele unteatru pot fi achiționate de AICI.

Programul spectacolelor pe zile:

Miercuri 24 iulie | ora 21:00: 9 Piese remixate, de Alex Ștefănescu 

Joi 25 iulie | ora 21:00: Venus in fur, r. Elena Morar,  cu: Silva Helena Schmidt și Richard Bovnoczki

Vineri 26 iulie | ora 21:00:, r. Mariana Cămărășan, cu Florina Gleznea

Sâmbătă 27 iulie | ora 21:00: (In)Dependenții, r. Catinca Drăgănescu, cu: Mihaela Rădescu, Florina Gleznea și Andrei Raicu

Duminică 28 iulie | ora 21:00: Dragoste, r. Andrei și Andreea Grosu, cu: Réka Szász,Alexandru Beteringhe, Kostas Mincu, Bianca Cuculici, Codrin Boldea, Rusalina Bona, Cosmin Teodor Pană și Andrei Cătălin

Luni 29 iulie | ora 21:00: Alcesta, r. Zsuzsánna Kovács, cu: Florina Gleznea, Lari Giorgescu, Ionuț Grama și Stefana Ionescu-Darzeu

Marți 30 iulie | ora: 21:00: Eine kleine Nachtmusik, r. Gigi Căciuleanu, cu Lari Giorgescu

Miercuri 31 iulie | ora 21:30: AL.Ehtifal Project Electroacoustic Live

The post unteatru sărbătorește 14 de ani existență cu o săptămână de spectacole la Amfiteatrul TNB appeared first on Cultura la dubă.

Devenit deja o tradiție în peisajul cultural bucureștean, festivalul organizat an de an în miezul verii reprezintă locul de întâlnire al unora dintre cei mai apreciați artiști ai scenei românești cu publicul din ce în ce mai numeros. După ediția din 2020, prima organizată integral în aer liber, evenimentul a devenit un prilej de reactivare al sectorului cultural independent, în format outdoor. Anul acesta, Zilele unteatru.11 va reprezenta un preview al stagiunii găzduite până la toamnă de Grădina Casei Universitarilor, oferind bucureștenilor ocazia de a  explora mica pădure din centrul orașului, prin intermediul evenimentelor culturale incluse în programul festivalului.

În cadrul Unteatru Open-Air vom avea parte de spectacole de teatru, proiecții de film, concerte cu totul speciale (EMIL acustic, Dan Byron solo, Maria Răducanu și Maxim Belciug, etc.)

Programul complet și biletele de acces la evenimentele incluse în programul Zilele unteatru.11 sunt disponibile online, pe www.unteatru.ro. Accesul în spațiu va fi posibil din Strada Arthur Verona, în conformitate cu normele în vigoare.

The post Grădina Casei Universitarilor, readusă la viață în cadrul proiectului Unteatru Open-Air appeared first on Cultura la dubă.

La doar câteva zile de la izbucnirea pandemiei în martie 2020, Unteatru a fost prima instituție de cultură din România care a anunțat că va transmite teatru online. Vestea a ajuns atunci la zeci de mii de români, care au urmărit ulterior spectacolele jucate live de actori.

Tot în 2020 Unteatru a împlinit 10 ani de existență, pe care i-a sărbătorit vara aceasta cu 10 zile de teatru în aer liber. În acești ani, deși din punct de vedere financiar a fost mereu la limita supraviețuirii, activitatea Unteatru a excelența, recunoscută de UNITER sau de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.

Săptămâna trecută, munca echipei Unteatru a fost apreciată de președintele Klaus Iohannis, prin Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, distincția acordată nu la propunerea ministrului Culturii, ci la propunerea consilierilor președintelui. Astfel, Unteatru a devenit primul teatru independent din țara noastră decorat de președintele României.

Însă, dincolo de bucuria recunoașterii activității lor, fondatorii teatrului, Andreea și Andrei Grosu se zbat, la fel ca toți operatorii din sectorul cultural privat, să găsească soluții pentru a continua să existe.

Spun că guvernul s-a mișcat “lent, spre deloc” pentru a ajuta cultura să iasă din criză și, în timp ce așteaptă concretizarea promisiunilor primite, reușesc să supraviețuiască datorită sponsorizărilor private, dar mai ales datorită publicului.

Au fondat o platformă de teatru online, unde românii din toate colțurile lumii privesc, contra-cost, spectacolele lor.

Despre problemele cu care se confruntă, dar și despre posibile soluții și așteptări, am stat de vorbă cu Andreea și Andrei Grosu, regizori de teatru și fondatorii Unteatru.

Care este statusul vostru? Cum supraviețuiți după primul an al pandemiei?

Andrei: Așteptăm în continuare. Cred că toată lumea a fost luată pe nepregătite, unii s-au mișcat repede, alții mai puțin repede și nici nu s-a știut unde o să se ajungă cu acest virus.

În martie s-au închis teatrele, apoi aveai voie să faci în exterior, după aia nu ai mai putut nici în exterior fiindcă a venit vremea rea, s-au deschis teatrele, apoi iar s-au închis.

Totul e de la o zi la alta, nu știm evoluția pandemiei. Și atunci, noi suntem în așteptare. Să putem să jucăm cu public, când o să scadă numărul de cazuri sub 3 la 1000.

Între timp, ne-am orientat către o colaborare cu un teatru instituționalizat din București și o să jucăm acolo, fiindcă în sala noastră de teatru nu o sa avem voie cu foarte mulți oameni. Atunci, când o să se dea drumul, vom juca într-o sală unde încap mai mulți spectatori.

Separat, când o să ne permită vremea, o să jucăm afară.

În plus, avem platforma care funcționează – cinematic.unteatru.ro, unde facem un termen pe care l-am învățat, mai nou – content cât mai mult, de calitate.

În ce sens, aveți spectacole special făcute pentru platformă?

Avem spectacole special făcute pentru platformă, o să avem și alte spectacole noi și vom continua cu această platformă și după ce lucrurile vor reveni la normal.

Pentru că am avut surpriza plăcută de a avea cerere din alte orașe din țară și din alte țări, de a vedea spectacolele noastre. Foarte mulți oameni din afara Bucureștiului s-au uitat lunile astea.

Pe lângă măsurile luate de voi, ce alte forme de sprijin ați avut, ca să supraviețuiți financiar?

Am avut niște sponsorizări la începutul trecerii noastre în online, am avut niște sponsorizări și la Zilele Unteatru. Am avut și proiecte depuse la formele de finanțare care existau și înainte (AFCN) și am încercat să ne susținem din ele. Ca într-un an normal, am continuat să scriem proiecte și să încercăm să le câștigăm.

Și bani de la stat pentru criză?

Bani pentru criză nu au venit. Am aplicat pentru acele granturi, ne-am înregistrat în acel registru și așteptăm să vedem ce se întâmplă. Din ce am înțeles, proiectul e acum la Ministerul Economiei, nu știm foarte multe lucruri.

Ați aplicat pentru procentul din încasările din bilete, din 2019?

Încă nu se știe formula. Noi, momentan, ne-am înregistrat în acel registru. Știam că proiectul de lege era așa, ca cei afectați de pandemie să ia un procent din încasările pe 2019. Dacă ăsta va fi proiectul, e ok. Dacă va fi altul, o să ne înscriem la altul.

Teatrul independent nu are un cod CAEN. Există ONG-uri care au spații, SRL-uri. Noi pentru că suntem și bar, separat de sala de teatru, a trebuit să avem și un SRL ca să putem vinde alcool. Și atunci noi am aplicat și pentru acel grant pentru IMM-uri și așteptăm răspuns să vedem dacă ne calificăm.

Noi am fost închiși și ca teatru și ca bar.

Actorii cu care colaborați cum s-au descurcat în timpul ăsta?

Actorii care sunt angajați la teatre de stat au rămas angajați acolo, actorii independenți neangajați au avut acea indemnizație și, din păcate, cred că ei au fost cel mai afectați, fiindcă nu au mai avut spectacole și au stat doar cu acea indemnizație, care nu e neapărat un lucru rău.

Andreea: Dar care reprezintă o sumă foarte mică față de ce câștigau ei lunar. Nu prea poți să te întreții. Asta e problema.

Noi vorbeam despre problemele teatrului independent și anterior crizei. Principala nemulțumire era că nu aveți această identitate juridică, cum spuneai și tu, un cod CAEN. Rămâne în continuare aceasta cea mai mare problemă sau acum a apărut altceva, în acest context?

Andreea: S-au adunat.

Andrei: Rămâne această problemă, că nu există o formă legală clară, în care să putem să funcționăm cu toții. Și, în continuare, cea mai mare problemă este o continuitate a finanțărilor.

Din ce știm noi, în alte țări există o continuitate a finanțării. Dacă ai demonstrat 3-5 ani, 10 ani, că faci proiecte, devine foarte ușor să te poți baza pe un buget anual, pe care știi că îl poți accesa, prin concurs. Nu e o problemă, scriem în continuare proiecte. Dar una e să scrii proiect pentru un spectacol și alta e să poți să scrii pentru o stagiune, pentru două stagiuni.

Și, în funcție de asta, plătești chiria, plătești onorariile. Ai un plan.

Practic, acum puteți aplica la concursurile AFCN, la concursurile ministerului, de Ziua Culturii sau alte ocazii.

Da, mai sunt primăriile, care mai au din când în când call-uri.

Și nu există un buget pe termen lung, pe care să vă puteți baza.

Exact.

Dar, dacă ar exista o astfel de susținere pentru teatrele independente, voi v-ați mai putea numi independenți? Ce dă titulatura asta de independent?

Andreea: Aici e o discuție pe care o avem de foarte mult timp. S-ar putea să ne fi și încurcat cu titulatura asta de independenți. De fapt, noi suntem un teatru privat. Asta suntem. Ne-am auto-finanțat atâția ani, până au apărut aceste concursuri și știm foarte bine că nu apar în fiecare an. Sunt proiecte pe care le iei și proiecte pe care le pierzi.

Atunci, am fost nevoiți să ne auto-finanțăm. Suntem un teatru privat și independența e financiară. De fapt, despre asta e vorba.

“Asta ne desparte de o instituție de teatru de stat. Nu avem bugetele lor, asta e marea diferență.”

Andreea Grosu, co-fondatoare Unteatru

Am spus de multe ori că nu ne-ar deranja să aparținem, să fim sub Ministerul Culturii, absolut deloc, dacă asta ar însemna că ne putem produce spectacolele, că ne putem păstra libertatea de opinie și libertatea de a alege proiectele pe care le facem.

Andrei: Independența vine și din ce facem. Noi suntem regizori, montăm și la Teatrul Radu Stanca din Sibiu și la TNB și la Odeon. Noi suntem independenți și în proiectele pe care le facem.

La noi la teatru independența vine și din faptul că ne putem alege o echipă care se poate schimba în fiecare an. Noi nu am ales asta, avem o echipă constantă, dar așa a fost să fie.

Andreea: Independența a fost sinonimă cu singurătatea, atunci când am început. Oamenii au început să ne spună independenți. Nu a fost o chestie de protest vizavi de instituțiile de stat, lucrăm cu ele și ne face plăcere, lucrăm cu actori angajați acolo.

Ok, asta e relația cu ministerul. Cu Primăria ați avut vreodată discuții avansate, pentru a deveni un teatru al Primăriei?

Andrei: Nu, nu am avut discuții avansate cu Primăria, am avut call de proiecte când a fost. Cu ministerul am încercat să avem cele mai multe discuții, nu numai noi, cât și celelalte teatre independente.

Andreea: Acum avem o mare speranță cu Primăria Capitalei (nr. Nicușor Dan). Sperăm să putem avea un dialog.

Andrei: Am tot avut discuții pe zoom cu autoritățile, anul trecut. La una dintre ele, Tompa Gabor parcă a venit cu o idee. A dat un exemplu dintr-o țară și a zis că ar fi o variantă ca în anumite orașe sau sectoare, dacă nu există un teatru municipal, să putem deveni un teatru al primăriei.

Deci voi ați fi deschiși să se întâmple asta, dar așteptați deschidere și din partea autorităților?

Andrei: Cred că toată lumea ar trebui să fie deschisă.

Andreea: Dacă asta presupune doar obținerea unor fonduri pentru producții și plata actorilor, nu știu cine ar spune nu. Dacă implică și ale lucruri, spui nu. Adică dacă începi să fii constrâns. Compromisuri sub nicio formă.

De ce ați ajuns, de la bun început, să faceți asta separat? De ce nu v-ați îndreptat, ca regizori, către teatre de stat?

Andrei: Noi am făcut asta în paralel.

Andreea: A fost un feeling pur și simplu, să facem ceva al nostru. Probabil nu ni se părea suficient ce făceam în teatre de stat. E ceva ce simți. Am simțit că trebuie să spunem ceva în libertatea noastră.

Andrei: Aici nici noi și nici ceilalalți regizori care au făcut spectacole aici nu au trebuit să susțină un proiect. Au avut ușile deschise și libertate.

Voi sunteți regizori. Cum ați învățat toate aspectele care țin de legislație, de business?

Andrei: Din mers.

Andreea: Eu nu știu cum e cu facturile, încă. Andrei a învățat toate lucrurile astea .

Andrei: Am avut marele noroc de a avea aici, la Unteatru, o echipă excelentă. Dacă e ceva ce a făcut ca teatrul ăsta să mai fie după primul an de pandemie, au fost oamenii de aici, oamenii pe care nu îi vedeți.

Și vorbim de fix o mână de oameni.

Andreea: Am vândut bilete singuri, am deschis, am închis.

Ați și servit la bar?

Da, normal. Amândoi. Și noi și actorii. Absolut toată lumea.

“Aici toată lumea face sau a făcut de toate. Toți au făcut lumini în spectacol. Dacă omul de la lumini nu putea veni într-o zi, făcea luminile cineva care nu avea nicio treabă cu asta.”

Andrei Grosu, co-fondator Unteatru

Cum vine, în acest context și în contextul crizei, decorația președintelui? Ce înseamnă pentru voi?

Andreea: Ne-am bucurat pentru că știm că distincția asta vine pentru o echipă, tot ce înseamnă Unteatru, nu e pentru noi, Andrei și Andreea. Sunt 10 ani de muncă, 10 ani de așteptare, care continuă și acum.

Și vine cumva cu speranța că ceva se va schimba.

Andrei: Și sperăm să putem avea din ce în ce mai mult dialog din acest moment. E o decorație din partea unei comunități în care, timp de 10 ani de zile, noi am încercat să facem niște lucruri.

“În 10 ani, de foarte multe ori ne-am gândit să ne oprim sau să plecăm, nu numai noi doi. Mai mulți de aici.”

Andrei Grosu, co-fondator Unteatru

Andreea: Au fost momente în care am vrut să renunțăm, dar apoi venea ceva, cum ar fi bucuria unui spectacol, sau momente intime din cadrul echipei, apoi Premiul de Excelență de la Uniter, premiu la Sibiu, acum Ordinul președintelui.

Sunt lucruri care te trag de mânecă și te mai țin un pic în joc, te fac să crezi că e bine ceea ce faci. E o formă de recunoaștere.

“Primim medalia nu pentru anul ăsta, ci pentru 10 ani de muncă.”

Andreea Grosu, co-fondatoare Unteatru

Andrei: E o formă de recunoaștere care nu cred că are de ce să fie politizată într-un fel, pentru că noi am primit ceva din partea statului.

Dar credeți că ar fi fost mai de folos să primiți acea formă juridică de funcționare a teatrului?

Andreea: Sunt lucruri diferite și pe asta nu putem s-o primim din partea președintelui.

Altcineva ne-o poate oferi și am cerut-o și o așteptăm.

Apropo de așteptarea asta, spuneați că ați avut multe discuții cu autoritățile și colegii de breaslă. Ce vi s-a promis?

Andrei: Concret, este acel registru în care ne-am înscris și așteptăm să vedem ce se întâmplă cu schema de ajutor.

Înainte de apariția acelei promisiuni, aici la Unteatru am decis că trebuie să facem ceva. Am făcut Ș.a.m.d., un performance care a durat 8 zile, în care toți artiștii Unteatru au venit și au făcut câte ceva non-stop.

A fost forma noastră de protest.

Andreea: A fost felul nostru de a spune: suntem aici, existăm și mergem mai departe până se va întâmpla ceva și pentru noi, nu ne oprim.

Și ne-am oprit în ziua în care ministrul Culturii a anunțat că se va face ceva pentru sectorul cultural independent.

Per total, cum vi se pare că a reacționat guvernul la ceea ce s-a întâmplat în sectorul cultural, în criză?

Andrei: Lent.

Andreea: Lent, spre deloc. Am înțeles că era probabil ultima lor grijă. Înțeleg că nu suntem o prioritate, dar vorbești de oameni, de comunitate, de o valoare pe care nu trebuie să o pierzi. Sunt teatre care au dispărut la propriu și asta e o pierdere uriașă.

Andrei: Noi avem experiența de a merge la toți secretarii de stat sau aproape toți, poate am ratat unul. Și de fiecare dată o luăm cu povestea cum e cu teatrul independent, ce înseamnă teatru independent sau privat, ce nevoi avem și ce ar putea să se întâmple bine.

Andreea: Așteptăm momentul ăla în care noi o să intrăm într-un birou și cineva o să spună: Bună ziua, teatru independent! Știu care e situația voastră, știu cine sunteți, știu ce nevoi aveți și am propunerea asta.

Asta ar fi ceva normal.

Atunci când s-a negociat guvernul probabil ați văzut că nu a vrut nimeni Cultura. Și aș vrea să vă întreb cum mai găsiți motivația să continuați, când devine din ce în ce mai clar că pentru guvern, cultura nu prea contează?

Andrei: Norocul nostru e că suntem doi și că renunțăm pe rând. (râde)

The post Fondatorii Unteatru: “Înțelegem că nu suntem o prioritate, dar sunt teatre care au dispărut la propriu și asta e o pierdere uriașă.” appeared first on Cultura la dubă.

Cei care activează în sectorul cultural independent nu critică doar decizia, ci mai ales lipsa de măsuri de sprijin, deși acestea ar fi fost promise de către membrii guvernului, la întâlnirile avute cu oamenii din domeniu.

Cultura la dubă a stat de vorbă cu mai mulți oameni implicați în organizarea de evenimente și a cules reacții din spațiul public, iar toate punctele de vedere arată că domeniul cultural a fost și va fi în continuare grav afectat de criza provocată de noul coronavirus, într-o țară în care cultura nu a fost niciodată o prioritate pentru guvernanți.

Din păcate, închiderea sălilor și, implicit, lipsa de activitate a artiștilor, va duce la dispariția mai multor spații culturale independente, o spun chiar cei afectați.

Iată, de pildă, mesajul echipei Teatrului Apollo 111 din București:

„Închidem din nou teatrele și cinematografele fără să avem un plan pentru sprijinirea unui sector cultural independent oricum precarizat și ignorat, care se află acum în fața dezastrului.

Îl lăsăm să dispară pentru că oricum nu îl înțelegem, deși am avut întâlniri cu reprezentanții lui, care ne-au explicat cum funcționează, deși acest sector a construit în ultimii 30 de ani spații culturale și spectacole remarcabile, a educat și creat public nou, a creat locuri de muncă, a plătit impozite, a inovat, a fost în avangarda culturii românești.

Închidem din nou teatrele și cinematografele independente și nu le oferim niciun sprijin să treacă peste următorul an. Închidem din nou ușa culturii, în România anului 2020, parte din Uniunea Europeană, pentru că nici acum nu înțelegem ce înseamnă asta pentru viitorul poporului pe care îl conducem. ”

Despre lipsa de măsuri vorbesc și fondatorii teatrului independent Unteatru, regizorii Andreea și Andrei Grosu:

“Redeschiderea și cea de-a doua închidere a teatrelor sunt două evenimente care au surprins sala unteatru în aceeași ipostază: goală.

În tot acest timp ne-am aflat în imposibilitatea de a ne relua activitatea artistică cu public în sala de spectacol, noile norme limitând drastic numărul locurilor disponibile.

Nu decizia autorităților de a înăspri regulile pentru a limita răspândirea virusului este cea care ne îngrijorează, ci faptul că încă nu se discută despre o schemă reală de susținere a sectorului independent, poate cel mai afectat în această perioadă. Toate încercările noastre de a porni un dialog au fost în zadar.”, au declarat Andreea și Andrei Grosu pentru Cultura la dubă.

Decizia de închidere a sălilor afectează în egală măsură și distribuitorii de film, care oricum se aflau într-o situație critică, după 6 luni de inactivitate. Aceștia își reluaseră munca și începuseră să promoveze lansările filmelor în cinematografe, dar toate investițiilor lor sunt acum pierdute.

“Lipsa de predictibilitate și panica falsă ce se instaurează vin peste toate pagubele de ordin financiar deja existente.

Nu există nicio explicație logică pentru care s-au ales tocmai teatrele și cinematografele. Nu există nicio anchetă epidemiologică, nu s-a descoperit nici un singur caz în aceste spații în care se respectă distanțarea, dezinfectarea și purtarea măștii. Și nicio consultare cu operatorii.

Deciziile astea luate de pe azi pe mâine fără o discuție directă cu cei implicați și fără niște măsuri de susținere nu pot decât să ne consterneze și să ne frustreze. Toată munca din ultima perioadă se reduce la zero de azi pe mâine.

Pe de altă parte, sunt cele mai la îndemână decizii și cele cu impact electoral mic. S-a făcut ceva? S-a făcut. S-au luat măsuri? S-au luat. Decizia asta ne arată încă odată cât de insignifianți suntem și cât de puțin contează cultura pentru aleșii noștri.”, a declarat Monica Felea, co-fondator Bad Unicorn, pentru Cultura la dubă.

Anunțul făcut de pe o zi pe alta de către Prefectul Municipiului București, Gheorghe Cojanu, a luat prin surprindere inclusiv instituțiile de stat. De exemplu, Sala Radio tocmai anunțase deschiderea noii stagiuni de concerte ale Orchestrelor și Corurilor Radio, iar unele au avut loc săptămâna trecută.

Între timp, totul a fost dat peste cap, inclusiv concerte la care erau invitați artiști de peste hotare.

“Inchiderea, din nou, a activității Orchestrelor și Corurilor Radio este o decizie care afectează un număr foarte mare de iubitori ai muzicii clasice și ai jazz-ului, mai mulți, poate, decât la orice altă instituție de cultură.

Și aceasta deoarece producțiile noastre muzicale nu se adresează doar publicului din sala de concert și nu au impact numai asupra muzicienilor, deopotrivă membri ai ansamblurilor noastre, dirijori și soliști invitați. Ci și asupra ascultătorilor postului public de radio, întrucât toate concertele care au loc pe scena Sălii Radio sunt transmise în direct la Radio România Muzical și Radio România Cultural sau înregistrate pentru difuzare ulterioară.” a declarat pentru Cultura la dubă – Liliana Staicu, director al Orchestrelor și Corurilor Radio din România

Pe de altă parte, alți manageri culturali de la stat au avut discuții direct cu Raed Arafat sau cu ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, pentru a își putea continua parțial activitatea. Este și situația Filarmonicii George Enescu, care a primit acordul de a ține concertele fără public, urmând ca ele să fie înregistrate și transmise online.

“Deocamdată am acordul de principiu al lui Raed Arafat şi al lui Nelu Tătaru să înregistrăm în sală, fără spectatori, respectând recomandările sanitare, iar apoi transmitem online. Programul rămâne, doar că se transferă în online, până se va da drumul la sală. Există programul, e aprobat. Săptămâna aceasta am dirijorul şi solistul, un britanic, care sunt în ţară. I-am şi plătit”, a precizat pentru Agerpres directorul Filarmonicii bucureştene, Andrei Dumitriu

Totuși, acesta spune că închiderea va avea efecte grave pe termen lung. Filarmonica George Enescu are deja aproximativ 1000 de abonamente vândute.

“În mod cert va fi o problemă mare. Eu am sesizat Ministerul Culturii. Există înţelegere din partea domnului ministru Bogdan Gheorghiu, numai că ce se întâmplă în anul bugetar viitor? Anul acesta, până la urmă, ne descurcăm, dar pentru la anul e o problemă”, a mai spus Andrei Dimitriu pentru Agerpres.

Un îndemn la luciditate și solidaritate vine din partea Institutului Francez de la București, nevoit și el să închidă sala de cinema Elvire Popesco.

“În aceste vremuri dificile, Institutul Francez din România dorește să ofere tot sprijinul său și să își exprime solidaritatea față de operatorii culturali români. Mai mult ca oricând, trebuie să fim împreună pentru a discuta și a găsi soluții care să permită în cele din urmă artelor și artiștilor să treacă prin această criză fără precedent, care îi afectează puternic.”, se arată în mesajul Institutului Francez.

Chiar dacă spațiile culturale au arătat până acum că pot respecta măsurile de protecție pentru spectatori și nu a fost semnalat niciun focar de COVID 19 în domeniul cultural, câțiva artiști trag un semnal de alarmă că nu de aceeași protecție au beneficiat actorii, care și-au asumat pe propria răspundere contactul cu colegii pe scenă sau în culise, fără ca ei să fie testați, așa cum se întâmplă în alte țări, înainte de spectacole.

“Next time când deschideți teatrele poate vă gândiți și la siguranța celor care lucrează în teatre (actori și corp tehnic). Poate vă gândiți ăa alocați bani pentru sănătatea creatorilor de teatru, pe care ziceți ca atâta îi respectați.

Unicul mod de a ne face meseria în siguranță este să fim testați constant și periodic. Închiderea teatrelor nu este deloc o soluție. Este o decizie disperată și nocivă. Mai ales pentru spațiile independente.

Este amânarea rezolvarii unei situații și nicidecum rezolvarea ei, iar efectele sunt dezastroase. Așa cum s-au plătit chirii în mall-uri, așa cred că Ministerul Sănătății poate aloca bani pentru testarea actorilor și a corpului tehnic.” a scris actrița llinca Manolache.

The post “Lăsăm să dispară sectorul cultural independent, fiindcă oricum nu îl înțelegem.” Reacții la decizia de închidere a teatrelor și cinematografelor appeared first on Cultura la dubă.

Povestea unteatru v-am spus-o aici, într-un interviu realizat cu cei doi regizori.

Acum vă îndemnăm să sărbătoriți bucuria teatrului prin programul propus la Zilele unteatru, între 17 și 26 iulie, la Roaba de cultură din Parcul Herăstrău.

Accesul la toate evenimentele incluse în program va fi gratuit, în baza rezervărilor online, spectatorii având posibilitatea de a susține continuitatea proiectului independent prin intermediul donațiilor. 

“Singurătatea pietrelor, primul produs #unteatruCinematic dezvoltat în studio pentru a fi prezentat pe marele ecran va deschide Zilele unteatru 10 printr-o proiecție în premieră, organizată vineri, pe 17 iulie, de la ora 21:00. Spectacolul regizat de Norbert Boda se numără printre cele mai noi producții unteatru și prezintă lumea văzută prin ochii lui Sandy – un copil care percepe diferit tot ce se întâmplă în jurul său și încearcă să descopere astfel definiția fericirii.

Tot în premieră, Catinca Drăgănescu, creatoarea platformei GO WEST, aduce pe scenă, la această ediție, cea de-a treia parte a trilogiei despre migrație. Spectacolul Domeniul luptei va putea fi urmărit la Roaba de Cultură sâmbătă, pe 25 iulie, de la ora 21:30. 

Publicul tânăr și foarte tânăr e așteptat la unteatru de copii, unde în diminețile de weekend, începând cu ora 10:00,  pot face cunoștință, prin joc și joacă, cu personajele din spectacole precum S.O.S dispar poveștile sau Carina în drumul spre casă.

Prezență constantă la Zilele unteatru, prietenii de la Auăleu vor aduce cu ei, la ediția aniversară, câteva dintre cele mai apreciate producții ale teatrului independent din Timișoara.

Deja faimoasa  Miorița, jucată pe scenele din întreaga țară, va putea fi urmărită vineri, 24 iulie, de la ora 22:00, iar Ferma animalelor va cuceri publicul sâmbătă, 25 iulie, de la ora 19:00.

Atmosfera relaxată din Parcul Herăstrău va fi condimentată de concertele susținute de Alexandru Andrieș, Byron, Fără Zahăr, Alex Ștefănescu, Maria Răducanu și Maxim Belciug. 

Ediția aniversară Zilele unteatru se va încheia la înălțime, cu mult așteptata premieră oficială a spectacolului Noaptea bufonilor, regizat de Alexa Visarion. Programată inițial în această primăvară, întâlnirea excepțională a iubitorilor de teatru cu îndrăgiții actori Marian Râlea și Richard Bovnoczki se va întâmpla duminică, pe 26 iulie, de la ora 22:00.”, se arată în comunicatul transmis de unteatru.

The post Unteatru sărbătorește 10 ani de activitate cu 10 zile de teatru în aer liber appeared first on Cultura la dubă.

De 10 ani încoace, unteatru a marcat scena teatrului independent din România. Prin imense sacrificii, unteatru a supraviețuit în acest timp și a arătat iubitorilor de teatru din România că se poate face artă de calitate cu resurse minime.

Ceea ce s-a întâmplat, însă, în ultima săptămână, în timpul izolării românilor, în criza coronavirus, a marcat nu numai lumea teatrului, ci întreagul univers cultural al României.

Când toate teatrele de stat anunțau că își vor închide porțile, pentru a evita răspândirea COVID 19, unteatru a anunțat că va transmite spectacolele live, online, contra cost. A fost în primul rând o măsură necesară pentru supraviețuirea acestui teatru independent, dar apoi s-a dovedit a fi un exemplu minunat de supraviețuire umană, în timpul unei crize pe care generația noastră nu a mai trăit-o până acum.

Doar pe Cultura la dubă, știrea despre inițiativa unteatru a avut peste 15.000 de citiri, o cifră uriașă pentru un articol despre teatru.

Reacția oamenilor i-a luat prin suprindere chiar și pe cei care au venit cu ideea, iar povestea unteatru a fost rescrisă cum nu se poate mai frumos.

La spectacolele unteatru au luat parte, de acasă, mai mulți oameni decât ar fi fost normal prezenți în micuța sală de pe Strada Sfinții Apostoli 44. Iar ideea de a transmite spectacolele online a fost preluată ulterior și de alte teatre din România, fie gratis, fie contra-cost. De exemplu, Teatrul Țăndărică transmite săptămâna aceasta spectacole cu acces liber, pe facebook, la o singură transmisiune fiind simultan online peste 23.000 de copii izolați în case.

În spatele proiectului unteatru stau doi tineri regizori, care formează și o familie – Andrei și Andreea Grosu. Am stat de vorbă cu ei pentru a înțelege mai bine cum este să constuiești și să menții viu un astfel de teatru și ce s-a întâmplat după transmiterea spectacolelor online.

Cum v-a venit ideea de a transmite spectacolele live și care era scopul ei?

Ne-am trezit luni dimineață și am citit știrile. Fără ezitare ne-am dat seama că trebuie sa oprim activitatea unteatru cu public. O decizie necesară. O decizie urmată de enorm de multe griji și o frică imensă de inutilitate. Și? Acum ce facem? A încolțit gândul teatrului virtual ca o soluție disperată pentru a nu ne opri.

Luni, la ora 14.00, după cateva telefoane date mai întâi echipei unteatru și apoi prietenilor, comunicatul era dat: #livestream unteatru. Un gând împărtășit. O nebunie pentru noi, neștiind toate datele necesare ca acest lucru să se întâmple.

Gândul nostru a generat ceva ce poate fi numit ,,minune”. Oameni care au depășit “a vrea” și au făcut “să fie”.

Nici n-am îndrăznit să sperăm că niște oameni ar putea să creadă în ceva mai mult decat noi, fără să aștepte nimic în schimb, din bucuria de a face minuni. Pe unii îi cunoaștem acum, nu i-am întâlnit niciodată, sunt prietenii prietenilor. Pe alții îi știm de când lumea.

“Am avut spectatori online din America, Arabia Saudită, Canada, Vietnam, Anglia, Germania și Republica Moldova.”

Andrei și Andreea Grosu, unteatru

Cum vi s-a părut reacția oamenilor? Câți spectatori online ați avut până acum?

Impactul a fost unul peste așteptări. Am primit sute de mesaje de susținere, oameni care nu vor să se oprească din a viziona teatru în orice condiții. Spectatori din toate țările care s-au bucurat de inițiativă și ne-au rugat să menținem această idee și după ce trece criza.

America, Arabia Saudită, Canada, Vietnam, Anglia, Germania și Republica Moldova (care a avut un număr foarte mare de vizualizari în aceste zile).

Pentru cele 4 spectacole pe care le-am jucat până acum am avut aproximativ 800 de conturi unice care au vizionat spectacolele – mulți dintre ei și invitați și apropiați ai familiei unteatru – și, totuși, asta înseamnă estimativ dublu de spectatori, deci cam 1600 de oameni au văzut spectacolele noastre în aceste zile.

Noi am încurajat ca spectatorii să vadă spectacolele în familie- 2,3,4 persoane – de aici numărul dublat față de vizualizările în sine. Ne bucurăm foarte tare că putem face ceva pentru ei. Dincolo de rolul social pe care teatrul îl are, reușim să „uităm” împreună pentru minute sau ore nebunia care ne înconjoară și să fim împreună „nebuni” în poveștile altora. Da, avem nevoie de teatru.

Mergând la începuturile poveștii, spuneți-ne, vă rog, când și cum s-a născut unteatru?

Teatrul nostru a început ca orice poveste cu “a fost odată ca niciodată” și sperăm din suflet la un final cu “și au trăit până la adânci bătrâneți”.

Unteatru a aparut din nevoia de a a face teatru, liberi de orice constrângere. Unteatru nu e altfel decât alte locuri în care se face teatru, are aceeași magie pe care o împrăștie teatrul pe oriunde se întâmplă. Echipa e cea care îl face unic sau familie, cum îi mai spunem noi.

Sunt câțiva oameni care s-au nimerit pe la începuturi prin camerele răcoroase din fostul sediu și care au rămas cu noi până azi. Așa, de drag. Fără oamenii ăștia, Unteatru ar fi fost doar un gând zburdalnic, apărut în joacă, într-o seară la un ceai. Un vis.

Concret, în 2010, într-o casă nelocuită de pe Strada Ilfov, în centrul Bucureștiului. Cu noi doi și încă doi, trei prieteni care ne-au ajutat la curățenie și amenajare.

Ce înseamnă, de fapt, teatru independent? Independent de ce?

Titlul de independent a aparut ca o concluzie – n-ai susținere din partea statului ergo, ești independent. Nu e o revoltă față de sistem, e un statut indezirabil de multe ori. Odată cu libertatea apar și grijile pentru supraviețuirea unui astfel de loc.

Poate nu pare, dar avem o listă de resurse consumabile imensă, de la resurse umane până la producție de spectacole, toate costă mai mult decât facem noi. Așa că mirajul teatrului independent e bine să fie înțeles înainte de a fi judecat.

Sunt multe voci care nu înțeleg că susținerea e cea mai importantă formă de apreciere pe care statul român o poate arăta față de mișcările independente care au ca rezultat un produs cultural, artistic.

“Dacă am primi finanțare anuală din partea Ministerului Culturii s-ar numi normalitate. Nu ne interesează ce nume auxiliar primește teatrul nostru, dacă e independent sau privat sau finanțat sau susținut de x, atâta timp cât avem condițiile de dezvoltare și supraviețuire pentru echipa de artiști unteatru.”

Cât de greu a fost să supraviețuiască Unteatru? Ce sacrificii ați făcut?

Ce sacrificii n-am făcut? De la îndurat frig, neplata actorilor, umilințe prin birouri unde datoram chirie și utilități, până la împrumuturi în toate părțile, inclusiv de la actori. Cam tot ce am putut face pentru a merge mai departe.

Nu regretăm nimic pentru că am făcut și facem totul cu toată dragostea pentru ceva în care credem până la capăt. Unteatru acum înseamnă multă lume valoroasă pentru noi, nu mai e o joaca în doi, nu mai e un plan în fața căruia te bușește râsul, e realitatea noastră minunată și merită toate sacrificiile, daca vrei să le zicem așa.

Dintre instituțiile publice, v-a ajutat cineva până acum?

Da, AFCN, ARCUB și Ministerul Culturii. Finanțări din când în când.

Dacă ați primi finanțare permanentă prin Ministerul Culturii, s-ar mai putea numi unteatru – teatru independent?

Dacă am primi finanțare anuală din partea Ministerului Culturii s-ar numi normalitate. Nu ne interesează ce nume auxiliar primește teatrul nostru, dacă e independent sau privat sau finanțat sau susținut de x, atâta timp cât avem condițiile de dezvoltare și supraviețuire pentru echipa de artiști unteatru.

Credem că un minister treaz și responsabil e cel care sesizează când apare o valoare în comunitate și face un plan pentru ca acea valoare să îi poată reprezenta țara fără probleme pecuniare. Noi sperăm la o trezire a țării pentru care încă avem multă speranță.

Dar în ceea ce privesște implicarea mediului privat, credeți că finațările venite din partea companiilor ar fi, mai degrabă, o soluție pentru susținerea artei independente?

Ne dorim ca din ce în ce mai multe companii să fie interesate de susținerea artiștilor independenți și credem că cei care o fac merită un loc special și inima consumatorilor de artă.

Pe mine m-ar fideliza un brand care susține arta fără alte interese, pur și simplu pentru că poate și pentru că a înțeles că e o datorie civică. Bravo tuturor care o fac deja și multe încurajări pentru cei care se gândesc să o facă.

Care este cea mai mare nevoie pe care o are Unteatru?

Finanțări. Susținere pe termen lung. Stabilitate financiară.

Ați reușit să creați spectacole extraordinare, cu bugete minime, care au fost apoi apreciate în festivaluri și în lumea teatrului. Ce înseamnă pentru voi astfel de aprecieri?

Am făcut ce am vrut din ce am avut. Un fel de rai din ce ai. Dar niciodată nu am simțit nevoia de mai mult în spectacolele noastre, am încercat să ne îndeplinim toate visele, atât pe ale noastre, cât și pe ale celorlalți.

Aprecierea e un semn bun mereu, nu trebuie să devină un scop, dar e o bucurie pentru toți. Festivalurile ne-au asigurat deschidere către un public nou, premiile ne-au dat un pic de faimă nouă, nominalizările aduc mereu bucurie, controversă, discuții, mândrie, concurență s.a.m.d. Tot pachetul e mișto. Cu de toate.

Răspunsul e da, ne bucuram de aprecieri, ne bucurăm și de critică, ne bucuram de tot ce ne poate învăța ceva despre noi.

Cât de mult a contat implicarea actorilor în acest proiect? Sunt câteva nume care v-au fost alături pe termen lung.

100% . Ei sunt interfața și tot ei sunt o parte bună din temelie. Condicio sine qua non.

Ați reușit inclusiv să îl aduceți pe Andrei Șerban să monteze la unteatru. Cum s-a întâmplat?

Andrei Șerban e un episod special din viața unteatru. Fericit, neplanificat, visat, întâmplat.

Propunerea a fost făcută în semi-joacă, într-o seară când venise să vadă un spectacol la noi și-am zis că n-avem nimic de pierdut dacă îi povestim de echipa noastră minune care abia ar aștepta o întâlnire cu el. Am crezut că glumește când a răspuns cu un “Sigur, chiar mă interesează, vă trimit un email și vorbim.”

În câteva săptămâni deja vorbeam prin epistole virtuale despre ce text și-ar dori să monteze la unteatru. Părea ireal, dar se întâmpla. Și s-a întâmplat. Și s-a dovedit a fi extraordinară această întâlnire unteatru – Andrei Șerban.

Câte spectacole aveți în desfășurare, în prezent? Dar în pregătire?

Peste 30 în repertoriu și 5 în lucru. Stay tuned.

Voi, ca regizori, ați avut mare succes și cu spectacole montate la alte teatre. De exemplu, la TNB, cu spectacolul Regele moare. Ați fost chemați să montați acolo sau ați venit voi cu propunerea?

Am fost chemați să montăm ceva la Sala Mare. Experiența de la TNB ne-a schimbat viața, am cunoscut oameni cu care avem multă treabă în viața asta.

Probabil Regele moare însemnă maturizarea noastră profesională. La fel s-a întâmplat și cu experiențele din celelalte teatre de stat, am primit invitația cu mare bucurie și am învățat mult din fiecare întâlnire.

Cea mai recentă e cea de la Sibiu, de la Teatrul Radu Stanca, unde ne-am simțit ca la noi acasă și unde am avut parte de un lucru minunat cu echipa lor bijuterie.

Cum a fost să lucrați cu Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț pentru Regele moare, la TNB?

Din altă lume. O experiență care ne-a depășit așteptările și visurile. Nu ne puteam satura din a-i privi lucrând, n-am văzut atâta energie și atâta bucurie la lucru la nimeni, până la ei. Ei. Nu e nimeni ca ei. Îi iubim foarte tare, au devenit o parte importantă din dezvoltarea noastră și un reper pentru tot ce facem.

Recomandați-ne un spectacol pe care să îl vedem.

Cataclisma, Andreea Gavriliu, unteatru.

The post “Unteatru”, teatrul independent care și-a rescris povestea în criza coronavirus. “Impactul a fost peste așteptări” – interviu cu Andrei și Andreea Grosu appeared first on Cultura la dubă.

Spectacolul care are la bază textul scris de Eugene O’Neill a fost invitat în această vară la Festivalul Internațional de Teatru și astfel a fost remarcat de organizatorii unui nou festival de teatru din China.

În fiecare an, în Festivalul de la Sibiu sunt invitați foarte mulți directori de teatru, organizatori de festivaluri din toată lumea. Am fost bucuroși să aflam că în urma participării în festival, organizatorii festivalului Daliangshan International Theater Festival din China au solicitat deplasarea spectacolului Before Breakfast la prima ediție a festivalului, care are loc anul acesta, la final de noiembrie.

E prima noastră deplasare în Asia și suntem foarte entuziasmați de schimbul cultural care se va produce acolo. Probabil articolul va apărea când noi vom fi în avion spre China. Ne-am bucurat de impactul spectacolului și suntem foarte curioși să vedem care este feedbackul spectatorilor care aparțin unei culturi cu totul diferită de cea europeană.

Speram ca rezultatul să fie același cu cel pe care l-a avut și în țară: să emoționeze și să modifice prin simplitatea și mijloacele minimaliste și prin adevărul pe care actorii îl poartă cu atâta grație.”

Andrei și Andreea Grosu pentru Cultura la dubă

Spectacolul a putut fi văzut anul acesta și la București, invitat la Unteatru sau la Festivalul Național de Teatru. Într-o oră, regizorii Andrei și Andreea Grosu ne arată un cuplu care se zbate între rămășițele unei puternice iubiri și nevoi, între normele societății și dorința de a fi eliberat de ele.

Actorii Mihaela Trofimov și Richard Bovnoczki fac niște roluri de excepție și ne arată cum poți transmite emoții puternice chiar și atunci când nu spui nimic.

„Doi oameni și povestea lor. O cameră înghesuită cu amintiri și o cafea aburindă pe masă. Începe dimineața, cum încep toate diminețile, cu trezirea, cu deschiderea ochilor, cu primul cuvânt, cu primul gând, cu speranța unei zile victorioase, cu micul dejun. El, ea și micul lor dejun. Sunt lucruri pe care nu și le spun de frică sau pentru că nu știu cum. Sunt nerostitele care plutesc prin cameră și care-și fac culcuș în mintea lor, până la final.

Toate au un final și toate o pot lua de la capăt. Lupta în doi e o luptă crudă care nu are un câștigător, amândoi pierd. Sau poate că în zilele cu un mic dejun reușit, se salvează.” – Andrei și Andreea Grosu

The post Spectacolul de teatru “Before Breakfast” invitat special în China appeared first on Cultura la dubă.

Pe Ofelia Popii o știe, probabil, orice iubitor de teatru român, fie pentru că a mers să o vadă jucând la Sibiu, în Faust, în rolul lui Mefisto, fie pentru că a văzut-o aproape în fiecare an, la București, în spectacole selectate la Festivalul Național de Teatru.

Este actrița extraordinară a Teatrului Radu Stanca din Sibiu, un teatru care se bucură de una dintre cele mai bune trupe de actori din România.

Din aceeași trupă face parte și actorul Marius Turdeanu, cel care, în spectacolul selectat la FNT, “Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, interpretează rolul unui profesor de istorie blazat, soțul fiicei rectorului universității la care este angajat. Soția sa este Martha, interpretată de Ofelia Popii.

Cei doi se completează perfect pe scenă și se transpun total în personajele care ne fac să ne gândim la profunzimea probemelor care apar într-o relație de cuplu, la dependențe sau viața dublă: cea pe care o trăim în intimitatea caselor noastre și cea pe care o arătăm în societate.

Ofelia Popii a câștigat anul acesta, pentru a 3-a oară în carieră, premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal, cu Povestea prinţesei deocheate, regia Silviu Purcărete, producția: Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu.

În spatele spectacolului care a fost aplaudat minute în șir, în Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, stau tinerii regizori de teatru Andrei și Andreea Grosu.

Cei doi au dovedit încă o dată că poți face un spectacol de teatru excelent cu un buget redus: doar câteva elemente de decor, fără muzică, fără costume extravagante. Experiența lor înseamnă aproape 10 ani de Un teatru – teatrul independent pe care îl susțin prin propriile eforturi financiare și care se bucură de aprecierea publicului bucureștean și a criticilor. De asemenea, ei mai montează spectacole și la alte teatre din țară.

De altfel, acesta nu este singurul spectacol regizat de Andrei și Andreea Grosu, selectat în FNT.

Cu aceeași rețetă de success: buget redus și actori foarte buni, ei au mai montat și spectacolul Before Breakfast, o producție a Teatrului “Maria Filloti” Brăila, cu actorii Richard Bovnoczki și Mihaela Trofimov.

The post Actorii Ofelia Popii și Marius Turdeanu au oferit un spectacol de neuitat la FNT 2019 appeared first on Cultura la dubă.