Proiectul de comasare inițiat de Ciprian Ciucu a primit de la consilierii generali 46 de voturi pentru, 5 abțineri și 0 voturi împotrivă.

Despre această comasare, Ciucu a vorbit pe larg într-un interviu acordat în urmă cu câteva zile pentru Cultura la dubă. Citiți interviul AICI.

The post BREAKING NEWS: ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Lumina, Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte au fost desființate appeared first on Cultura la dubă.

Sâmbătă dimineața, pe o vreme ploioasă, aproximativ 50 de oameni de teatru au participat, la ARCUB, la dezbaterea inițiată de primarul general Ciprian Ciucu pe tema concursurilor de management din teatrele bucureștene, pe care intenționează să le organizeze anul acesta, după o pauză de aproximativ 5 ani.

A fost pentru prima dată în istorie când un primar al capitalei a organizat o astfel de dezbatere, inițiativă apreciată la unison de către vorbitori, chiar dacă rezultatul a fost mai degrabă vag.

La eveniment au participat figuri importante precum regizorul Eugen Jebeleanu, Tudor Chirilă, regizoarea Leta Popescu, regizorul Andrei Grosu, directorul interimar al Teatrului Bulandra, Vlad Zamfirescu, vicepreședintele UNITER, Aura Corbeanu, precum și doi foști miniștri ai Culturii, Corina Șuteu și George Ivașcu.

Doar câțiva dintre cei prezenți au luat cuvântul, iar discuția s-a dus în mai multe direcții, de la nevoia unei legislații îmbunătățite privind instituțiile de cultură, la nevoia unei strategii culturale ori a rescrierii regulamentelor unora dintre teatre care, în timp, și-au schimbat misiunea artistică și socială.

Cu toții și-au exprimat dorința pentru organizarea unor concursuri corecte, transparente. Pentru asta e esențială numirea în comisii a unor oameni de specialitate integri, agreați de toată lumea – ceea ce pare mai degrabă o misiune imposibilă, ținând cont de subiectivitatea specifică domeniului și de scindările din interiorul breslei.

Fiindcă nu doar politicienii au probleme de credibilitate, ci chiar și lumea teatrului. Măcinată de bugete din ce în ce mai limitate, de propriile nesiguranțe sau divergențe de opinii, breasla teatrului românesc duce povara propriilor bătălii, unele pierdute, altele în desfășurare.

Nimeni nu a atins în această dezbatere subiectul momentului, la care primarul este în măsură și trebuie să ofere explicații – comasarea a 7 instituții cu profil cultural și educațional: ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte ar urma să fie desființate, iar unele dintre programele lor păstrate și gestionate de o structură unică.

Peste weekend a apărut o petiție publică semnată de mai mulți oameni de cultură, pentru a-i cere primarului să renunțe la comasări.

Într-un interviu exclusiv pentru Cultura la dubă, realizat la finalul dezbaterii, Ciprian Ciucu a vorbit pe larg despre argumentele sale privind comasarea, dar și despre alte probleme care vizează cultura urbană, de la consolidarea clădirilor cu risc seismic, la dezbaterea privind graffitiul.

Totoadată, Ciucu anunță în premieră intenția de a concesiona clădiri de patrimoniu mediului privat, în contextul în care recunoaște incapacitatea financiară a primăriei de a consolida pe măsura nevoilor orașului.

***

Ciprian Ciucu: “Sunt undeva la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.”

“Domnule primar, cu ce gânduri ați inițiat această întâlnire și cu ce gânduri plecați în urma ei?

Am început această întâlnire ca un proces normal de consultare și toate intervențiile pe care le-am auzit astăzi au fost cu adevărat revelatoare pentru mine. Sunt undeva, mă autoevolez acum, la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.

Chiar dacă nu am avansat foarte mult, avem aceste concluzii: vom face două grupuri de lucru pe care le vom instituționaliza prin decizia mea. Unul pentru a selecta membrii viitoarelor comisii, care la rândul lor îi vor evalua pe cei care vor concura pentru postul de manager de teatru.

Și al doilea pentru a scrie niște caiete de obiective clare, care să fie în concordanță cu misiunea teatrelor noastre.

Și, după ce vom trece de această etapă și vom avea și oamenii care să selecteze viitoarele comisii, putem să și anunțăm înscrierea pentru comisii. Pentru mine este un pas înainte.

Am aflat și foarte multe lucruri despre teatrul din București, despre lumea teatrului, despre nevoile teatrelor și despre consumul cultural. Deci de aici plecăm.

În ce măsură veți ține cont de anumite opinii care au adus în discuție nevoia unei strategii culturale, nevoia schimbării legislației, astfel încât, în mod normal, ar fi amânat, de fapt, procesul de organizare a concursurilor? Ce este, de fapt, prioritar dintre toate aceste nevoi?

Eu trebuie să mă asigur că vom avea un proces corect, dar totodată să nu dureze foarte mult și să nu mai avem finalitatea de a avea manageri la teatre.

Voi acționa politic, în concordanță cu ceea ce vor spune specialiștii, pentru a susține o legislație în cultură relevantă pentru ziua de astăzi.

Dar rămâne în continuare o prioritate pentru dumneavoastră să organizați concursurile? fiindcă interimatele și-au pierdut de mult timp legitimitatea, iar teatrele sunt conduse de oameni numiți de primar, fie că unii sunt agreați de breaslă, fie că nu.

Da. Se pare că sunt și rezultate bune ale interimatelor, așa cum au fost prezentate astăzi, dar nu este normal să ai trei ani, cinci ani, un provizorat pentru orice instituție, că este vorba despre o școală, un teatru, un club sportiv. Oricare altă instituție are nevoie de un management stabil și asumat.

Ați vorbit la un moment dat în această întâlnire și despre nevoia de a restructura Direcția de Cultură din cadrul primăriei și știu că de-a lungul timpului, în solicitări oficiale pe care le-am făcut, ca jurnalistă, am primit inclusiv explicația că nu se pot organiza concursuri, fiindcă nu există un director al Direcției de Cultură. Care e situația acum și ce intenționați să faceți pentru această direcție, pentru reformarea ei?

În acest moment toată primăria este într-un proces de restructurare. După ce vom finaliza procesul de restructurare al primăriei, atunci vom avea și concursuri pentru mai multe posturi de director, nu doar pentru directorul de cultură.

În ceea ce privește aceste concursuri din primărie, pot spune că eu am fost președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Așa cum este legea și cum este tradiția să se organizeze astfel de concursuri, ele nu țin foarte mult cont de specificitatea domeniului. Că dacă dai concurs la direcția de transporturi sau la direcția de cultură, omul trebuie să învețe cam aceeași bibliografie, ceea ce este stupid, în sensul să știe legislația muncii, să știe legislația codului administrativ, pentru că sunt funcționari publici.

Și atunci va trebui să vedem cât de mult putem pe fiecare zonă ca în concursuri să introducem cât mai puțin din codul administrativ sau din legislația muncii și cât mai mult din specificul direcției respective.

“Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, cerute de către cetățeni.”

Apropo de restructurare, deja ați anunțat intenția de a comasa 7 instituții de cultură. Puteți să ne spuneți ce stă la baza deciziilor, dacă ați făcut niște studii sau cu cine v-ați consultat? Cum primarul ia efectiv decizia de a uni o instituție cu alta?

În primul rând am avut o analiză și ne-am dat seama că programele noastre culturale nu au un impact suficient de mare raportat la resursele care sunt destinate. În momentul de față pot spune că cel puțin din sutele de milioane care merg la cultură, și vorbim despre sute de milioane, la instituțiile noastre merge cam cel puțin jumătate, dacă nu chiar o sumă cât de cât apropiată cu cât merge la teatre.

Adică la trei instituții merg foarte mulți bani, poate ar fi mai bine să meargă mai mult la teatre sau la alte instituții de cultură.

Și atunci, ceea ce mi-am propus prin această comasare, care aduce împreună șapte instituții în acest moment, este să respectăm legea, pentru că avem o lege. Aceste instituții sunt ca niște administrații. Ele nu au statutul de teatre, în sensul de instituții de cultură care au legislație specială.

În acest context am nevoie de o coerentizare și de un control al costurilor și, vă zic sincer acest lucru, pentru că toți acești mulți bani care se toacă pe diferite mici progrămele ale uneia sau ale alteia, sau pe diferite cursuri, ele trebuie să fie livrate pentru număr cât mai mare de cetățeni, la o calitate cât mai bună și cât mai bine organizată. De multe ori, fiind micuțe, nu se aude despre ele.

E nevoie de această restructurare impusă de reforma din administrație, dar și pentru că legea nu mai permite azi să ai instituții mai mici de 50 de oameni. De exemplu, dintre cele 7 pe care le comasăm, 5 nu mai aveau 50 de oameni. Deci, oricum, eram forțați legal să se întâmple acest lucru.

Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, care sunt cerute de către cetățeni. ARCUB are programele lui. Cel puțin 50-60% din ceea ce merge trebuie să rămână. Adică nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun.

La fel are și CREART. iMapp (n.r. festival de videomapping organizat în Piața Constituției), de exemplu, este un program foarte cerut de către bucureșteni, el trebuie să continue.

La fel și programele celorlalte instituții, astfel încât ceea ce avem mai bun să păstrăm, să creștem impactul și cât mai mulți dintre bucureșteni să simtă.

Puteți să-mi spuneți, vă rog, de ce considerați că iMapp este un program important care ar trebui păstrat?

L-am dat ca exemplu. Știu că are notorietate. Dar evident că va urma o analiză de coerență pe care viitorul management al acestei instituții o va face și vom prioritiza împreună și în raport cu strategia a culturală a Bucureștiului, care acum nu există. Avem nevoie de ea.

Treaba mea prin această reorganizare este să avem cele mai bune proceduri cu cei mai buni oameni și cu o instituție care să aibă impact efectiv.

Vă întrebam despre iMapp pentru că, de exemplu, vorbeam cu niște artiști care au spectacole la Centrul Lumina și ei suferă pentru că urmează să fie desființat acest centru. Și se întreabă de ce un eveniment precum iMapp este mai important decât un centru artistic, unde se joacă spectacole pe tot parcursul anului?

Aici a fost o mare neînțelegere. Centrul Lumina are 5 angajați. Acei 5 angajați nu mai pot rămâne pe lege în formula actuală. Și am încă 5-6 astfel de instituții.

Am înțeles că este recunoscută valoarea programului de la Centrul Lumina, inclusiv de comunitatea artistică și de către public. Ideea este că nu o să mai fie un director. Pentru această instituție, acest director, dacă vrea să continue, poate să vină foarte bine și să se ocupe de același lucru în cadrul viitoarei structuri. Nu se va desființa ceea ce merge.

Dacă proiectul Lumina este valoros, el va continua.

Ca spațiu cultural finanțat de primărie, dar coordonat prin altă direcție. Asta să înțelegem?

Bun. Eu, ca primar, trebuie să mă uit la mai multe lucruri. Inclusiv la infrastructură. Foarte multe instituții ale primăriei funcționează pe spații închiriate, ceea ce nu este eficient. Prefer, decât să închiriem spații, să investim în niște spații sau să le dăm niște spații pe care deja le avem la Administrația Fondului Imobiliar, pe care să le amenajăm.

Orice serviciu public, inclusiv în cultură, trebuie să aibă și această condiție minimală – să fie suportabil bugetar. Și atunci, dacă sunt foarte, foarte multe disparate, nu mai sunt suportabile bugetar.

Pentru Lumina, de exemplu, am și discutat, să fie preluat fostul Cinema Lumina de către Administrația pentru Consolidări, să fie consolidat, pentru că acolo e o problemă de siguranță, în primul rând, după care programul să poată continua, nu neapărat ca o instituție, dar ca un program.

Cartografierea patrimoniului capitalei și concesionarea unor clădiri istorice mediului privat, pentru consolidarea lor

Urmează să intre în consolidare niște clădiri importante, cum ar fi Teatrul Bulandra de la Izvor, știu că e cuprins în PNRR. Ce se va întâmpla cu trupa de teatru care are activitate acolo, unde va juca pe perioada desfășurării lucrărilor?

Nu pot să vă răspund la această întrebare pentru că nu sunt pregătit și nu am soluția în acest moment. O să văd la ce s-au gândit colegii mei. Am venit doar de trei luni primar, deci nu pot să vă zic în acest moment, dar ce pot să vă zic este că o să mă preocup de subiectul acesta, să caut niște soluții.

De exemplu, un spațiu care va fi foarte generos și nu este acum pe harta mentală a nimănui, este fostul Cinema Favorit din sectorul 6, Drumul Taberei, care într-un an, doi, va fi gata.

Vorbim despre o sală cu capacitate foarte mare, care va putea găzdui nu una, poate chiar mai multe trupe de teatru, bine programate și bine cu un management foarte bun acolo.

Și ce trebuie să fac ca primar, obligatoriu, este să pun ca prioritate în programul de consolidare în special teatrele care, prin natura lor, atrag un număr foarte mare de oameni. Adică sunt pericol public. Vă dați seama, nu vorbim despr o clădire cu 2-3-5 oameni.

Despre blocul Patria puteți să ne oferiți un update? Și Nicușor Dan în mandatul său anunțase că va fi consolidat, știu că Cinema Patria fusese transferat la un moment dat la Primăria Sectorului 1, tot cu promisiunea că va fi consolidat blocul și modernizat cinematograful. Care este realitatea acum?

Are mai multe componente. Vă spun ce am reușit eu să aflu în această foarte scurtă perioadă. În acest moment suntem blocați în decizia proprietarilor de a se muta. Au fost prezentate niște costuri maximale. Nu înseamnă că aceste costuri vor rămâne. În sensul în care, în timpul licitațiilor, sunt niște indicatori tehnico-economici, cât costă să consolidezi și să renovezi blocul. Lor li se pare mare și mie mi se pare mare acest cost. Și atunci avem de făcut următoare lucruri. Plafonăm costul pe care ei îl pot suporta, deci să intre mai mult în partea primăriei, astfel încât să le garantăm că nu se ajungă la sumele de 80.000 de euro, cota lor parte, din consolidare și renovare, ci să fie niște costuri relativ suportabile, nu știu, 20.000-25.000 de euro.

Este o situație delicată pentru că odată cu consolidarea, ei rămân cu proprietatea, va crește destul de mult valoarea proprietăților și a imobilului. Și, de obicei, aceste costuri trebuie să fie recuperate de către primărie.

Deci va trebui să găsim acest cadru legal prin care să și plafonăm, dar cumva să avem și o întoarcere a investiției care să fie corectă pentru sistemul public, pentru banul public, pentru că vorbim despre proprietăți private. Și de aici a apărut blocajul.

Și mai este barul Melody din interior, de sub bloc, care trebuie să fie expropriate (n.r. proprietarul barului Melody este Adrian Mutu). Și am vorbit cu domnul primar Tuță să-l exproprieze. Nu se poate consolida fără Melody. Acum este o parte privată și va fi expropriată. Durează. Noi nu avem nici acum bugetul votat, deci va mai dura.

Un alt cinematograf istoric, Cinema București, de pe Bulevardul Elisabeta, foarte aproape de primărie, este scos la vânzare de aproximativ 2 ani pentru suma de 5 milioane de euro. Fiind monument istoric, Ministerul Culturii ar avea drept de preemțiune, dar presupun că și Primăria Capitalei ar putea face o ofertă. Există în planurile dumneavoastră vreun demers pentru astfel de exemple? Ar putea fi o soluție un parteneriat public-privat, astfel încât să salvați astfel de monumente istorice și să le redați comunității?

Este fezabil doar dacă îl vezi ca un caz singular. Dar dacă înmulțești cu 20 sau 25 de astfel de clădiri, nu mai este fezabil. Adică noi deja am prioritizat clădirile pe care le vom consolida și pentru care trebuie să avem bugete semnificative.

Dacă achiziționez o astfel de clădire cu 5 milioane de euro, care înseamnă 25 de milioane de lei, va trebui să mai bagi încă poate 50 de milioane de lei în ea. Multiplicarea este fabuloasă.

Dar noi nu ne oprim aici, vă zic cumva într-o oarecare premieră, au publicat și colegii mei pe Facebook, dar nu cred că s-a înțeles amploarea a ceea ce vrem să facem.

Am citit că vreți să faceți o cartografiere a patrimoniului capitalei.

Exact, vă pot da acum detalii. În primul rând, noi nu avem o bază unică cu clădirile din București, cu patrimoniul Bucureștiului. Avem ceva la AFI (n.r. Administrația Fondului Imobiliar). Sunt clădiri care au și nu au statut de patrimoniu.

AFI are și apartamente pe Bulevardul Iuliu Maniu, în blocuri comuniste, dar are și clădiri cu valoare istorică. Avem iarăși la Direcția de Patrimoniu altă bază de date. Avem date la primăriile de sector.

După ce vom avea acest inventar va trebui să dezvoltăm niște politici coerente. De exemplu, avem fostul Hotel Bristol, pe diagonală cu Universitatea din București. E o clădire foarte importantă.

Această clădire a fost văruită de către doamna Firea ca să nu mai arate ca și cum ar fi degradată. Dar ea nu este consolidată. Banii pe care primăria ar trebui să-i pună în consolidare se ridică iar la zeci de milioane, poate chiar sute de milioane de lei. Și atunci, ideea care este? Acolo a funcționat un hotel. Cine ar fi interesat sau ce funcție ar trebui să aibă această clădire?

O mai faci un centru cultural, un centru social, educațional, sau pentru că este într-o zonă foarte bună, o transformi dintr-un pasiv care îți consumă fonduri, într-un activ care îți produce taxe și impozite?

De exemplu, un lanț mare hotelier poate să ia această clădire, să o consolideze. Și când vor veni cu proiectul de consolidare, îl vor adapta special pentru hotel, vor fi bani privați puși acolo, încă o dată, repet, ultratransparent, ca să fie clar, să nu se înțeleagă că avem nu știu ce agendă ascunsă cu proprietatea Bucureștiului. Se va concesiona pe un număr de nu știu, 30-35 de ani, asta reiese din evaluarea proprietății, și în loc să se degradeze aceste tipuri de clădiri pe mai departe, vor fi reintroduse în circuitul economic și țesutul urban, per asamblu, va avea doar de câștigat.

Dar aceste tipuri de politici le putem creiona după ce vedem pe ce stăm. Pentru că sunt clădiri în București cu statut incert. Unele au litigii, dar măcar să știi care este statutul.

Vă garantez că sunt clădiri pe care statul nu știe dacă le are sau nu le are. Și treci pe lângă ele și te întrebi ce este aici.

De aceea am făcut un grup de lucru în nivelul primăriei. Și sper eu ca până la 15 iulie acest grup de lucru să ne producă baza de date, de la care noi vom clădi politici. E pentru prima dată când se face acest lucru, la inițiativa mea, după 35 de ani. Pentru că nu știm pe ce stăm. Și dumneavoastră ați  spus așa, domne, lăsați graffitiul, că sunt lucruri mai importante, cad clădirile pe noi. Absolut corect.

Dar ca să ajungem să rezolvăm, primul pas este această bază de date. Sunt sute de clădiri. Trebuie să avem o politică inclusiv economică sustenabilă.

Ca să consolidezi aceste clădiri te costă foarte, foarte, foarte mult. Ne împrumutăm deja de la Banca de Dezolvatare a Consiliului Europei pentru astfel de proiecte. Și atunci, obiectivul meu este să le reintroducem în circuitul economic cât mai repede. Adică mediul privat să contribuie.

Ciprian Ciucu: “Când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi.”

Clădiri importante de patrimoniu sunt afectate grav zilnic de această practică a tagging-ului mai degrabă, ca să deosebim graffiti de tagging, în care cineva trece rapid cu un spray și dă cu el acolo, asta nu e o formă de protest. Asta e o formă de marcare a teritoriului, mi se pare chiar foarte primitivă.

Ce face Banksy înțeleg că este o formă de protest. Eu însumi vin dintr-o generație care a ieșit la proteste, am protestat și împotriva Guvernului și nu combat cultura protestului. Dar tu când ajungi să vandalizezi, că așa le numesc și nu mi-e frică de acest cuvânt, când treci repede și bagi un tag pe o clădire de patrimoniu și ai acest fenomen pe kilometri întregi de bulevarde principale…

Intervenția de curățare fiind practic imposibilă din motive legislative, dar și din motive financiare, vă dați seama cât de mult costă să vii cu un proiect pentru o fațadă doar ca să ștergi un graffiti – ai nevoie de proiect de arhitectură, de un anumit tip de intervenție pe un monument.

Mulți artiști stradali au reacționat la dezbaterea inițiată de dumneavoastră invocând teoria ferestrei sparte, în ideea că cele mai multe tagg-uri sunt date pe clădiri deja degradate. Adică mai rare sunt situațiile în care se dau peste fațade de patrimoniu îngrijite.

Este fals. Nu există în București ceva în zona centrală să nu fie de patrimoniu. Zona protejată asta înseamnă. Și de aceea noi nu putem interveni. Dacă o clădire este de patrimoniu în zona protejată, toată plinta stradală de 2-3 kilometri ia aceeași legislație. Tu când dai pe clădirea de lângă care, ok, poate nu are cea mai bună formă, tu afectezi întreaga infrastructură a zonei istorice.

Vorbim de artiști. Cei care au lucrat aceste clădiri de patrimoniu au fost la rândul lor artiști. Expresia lor artistică trebuie să fie respectată. Cei mai mulți oameni din zona culturală își doresc ca aceste manifestări artistice să rămână în identitatea noastră pe o perioadă partea cât mai lungă de timp. Sunt anumite clădiri care sunt efectiv reprezentative și ne este drag de ele și nu doar că nu le vrem dispărute de acolo, ci nu le vrem nici măcar afectate.

Și atunci când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi. Tagging, tagging, tagging.

Cum va decide primăria ce trebuie șters și ce nu trebuie șters?

Statul trebuie să facă tot ce poate să își protejeze patrimoniul cultural și istoric. Din punctul meu de vedere, orice clădire din patrimoniu pe care se dă cu șpray trebuie protejată.

Primăria Capitalei, care are și ea cred, câteva urme de spray, este obiectiv de patrimoniu. Și multe alte clădiri au același statut. Ce vreau să spun este că acest fenomen, superficial de foarte multe ori, le omoară spiritul pe care artiștii vremurilor l-au pus în ele. Nu le mai vezi. Și n-am nimic cu ideea de a protesta. Și înțeleg și paradoxul de a protesta în mod organizat.

Dar dreptul de a protesta nu trebuie să fie superior dreptului unor artisti care s-au manifestat în trecut pentru a crea ceva. Este normal ca aceste clădiri de patrimoniu să fie protejate și pentru generațiile următoare.

Și ce faceți dacă veți investi mulți bani pentru curățare și vor veni din nou și vor da cu sprayul peste?

Pot să nu fac nimic, să continue să arate ca acum. Asta este opțiunea cea mai facilă pe care o abordau toți primarii de până acum, să nu faci nimic e cel mai lejer. Și când îmi vor reproșa oamenii care își doresc să vadă cădirile în forma lor reală, o să-i trimit la dreptul de a protesta al unor tineri, cărora nu am ce să le fac. E foarte facil.

Strict financiar vorbind, primăria va cheltui niște bani cu curățarea acestor fațade. Ce faceți dacă veți cheltui acei bani și vor veni și vor da altele peste? La cheltuirea banului public mă refer.

Vom relua procesul. În orașele civilizate, Viena, Paris, respectul pentru proprietate este mult mai mare. Politica este de a zădărnici eforturile. Adică dacă intervin în 24 de ore, cel care a făcut graffiti nu va mai reveni. Dar dacă constant ai același comportament, care îți consumă niște resurse, poți să-l pui la vandalism, din punctul meu de vedere.

Sunt singurul primar care a organizat un festival de graffiti în București ever. Primul și singurul din istoria Bucureștiului. Am încurajat această cultură a protestului și am oferit un spațiu public de manifestare.

Dacă dumneavoastră organizați festival de street art, nu înseamnă automat că încurajați cultura protestului, pentru că este un mediu controlat.

E un principiu în neoliberalismul acesta care este clamat. Sunt liber să fac ceea ce vreau, atâta timp cât nu îngrădesc libertatea celuilalt. Dar oamenii aceștia protestează afectând proprietățile altor oameni. Cu alte cuvinte, să zicem că vreau să protestez și eu cu cheia pe mașina dumneavoastră. Este ok? Eu cred că este artă. Fac o steluță.

Totuși, avem o manifestare a autorității și respectăm legile sau putem să lăsăm orașul într-o ideologie ultra de stânga, non-intervenționistă, a anarhiei, pentru că și anarhia este definită foarte clar în științele politice – avem o zonă în care autoritatea nu trebuie să mai existe și să nu afecteze niciun fel dreptul protestului. Toți protestăm, toți sunt niște protestatari. După care o să avem un mediu urban conform propriilor noastre decizii și acțiuni.

Mai am o singură întrebare pe subiectul acesta. Ați spus deseori că luați orașul la pas. Ați văzut acum câțiva ani, când era Florin Cîțu premier, stencil-urile cu “Cîțu salvează economia”, răspândite prin tot orașul? Ele au fost date inclusiv pe Ateneul Român, monument inclus în patrimoniul UNESCO.

Și pe blocul în care stau eu, în Drumul Taberei.

Aceste stencil-uri cu mesaj politic au fost cumva încurajate, plătite de PNL?

Mi-ar fi rușine dacă ar fi așa ceva. Să aflu așa ceva. Nu știu cum au apărut. Am văzut și cu Ciolacu, am văzut și cu alții. Și cu Ciucă erau la un moment dat.

Deci nu aveți cunoștință că PNL ar fi plătit vreodată pentru astfel de mesaje?

Doamne ferește! Adică am conștiință că nu s-a plătit, că s-ar vedea în documentele contabile. Alea mi se par niște mizerii.

Un alt subiect care are legătură cu patrimoniul orașului și nu are încă o rezolvare este Cathedral Plaza. Știu că exista o decizie judecătorească pentru demolare, Nicușor Dan a dat la rândul său o dispoziție de demolare, dar ea a fost atacată de proprietari. Care este situația în prezent?

Este doar o hotărâre judecătorească atacată în instanță, la apel. Și există o decizie a primarului general deja semnată pentru demolarea clădirii. Și mai există o contestație, de aceea nu s-a demolat clădirea. A fost atacată decizia primarului general de demolare, deci încă nu avem o decizie definitivă. Al doilea motiv cred că este economic. Și mai este un motiv. Unii spun așa – nu este soluția tehnică cea mai bună de a o demola de tot, pentru că deja cu actuala configurare s-ar mișca și-ar afecta și mai mult biserica catolică. Și atunci sunt două ipoteze.

Cum poți da niște costuri rezonabile pe care să le suporți tot tu, stat, să nu afectezi clădirea monument. Cealaltă gândire ar fi să duci, totuși, clădirea în niște parametri urbanistici corecți ai zonei, adică ce spune acum legea? Spune că poate să aibă acolo maxim patru etaje. Atunci o dai jos până la patru etaje și o lași într-un registru urbanistic corect.

Problema este că nu ai legislație în România care să-ți permită să faci așa ceva, deși soluția tehnică mai corectă ar fi aceasta.

Deci avem această tensiune între soluția juridică, voința politică, care este aceeași cu soluția juridică de a o demola și să vedem care este soluția tehnică pentru a demola. Din păcate, pe termen scurt de un an, doi, trei, nu văd, vă zic sincer, o soluție. 

Urmărind activitatea dumneavoastră de când ați devenit primar, postările pe care le faceți, pare așa că ați găsit un dezastru la Primăria Capitalei. Care este realitatea? precedentul primar a fost Nicușor Dan, ales președintele României.

Nicușor Dan a făcut cât de mult a putut să facă în contextul pe care l-a avut. N-am ce să-i reproșez.

Puteți dumneavoastră mai mult? aveți același context, dacă nu unul și mai dificil, ținând cont de criza politică, economică.

Nu știu, asta rămâne să demonstrez, dacă o să mai merit un mandat. Dar am zis că am nevoie de puțin 2-3 mandate. Orașele care s-au schimbat, luminat la față, în care există ordine, cum ar fi Parisul, Viena, Barcelona, au avut primari care au stat mai mult de un mandat acolo. Și orașele din România, care sunt cât de cât puse la punct, au avut primar că au stat două, trei mandate minim. Unii au stat, cum este Emil Boc, și cinci mandate. Și arată mai bine pentru că ai o coerență pe o perioadă lungă de timp.

Aici vorbim despre un oraș cu o guvernanță schizoidă în care ai 7 primari. Și, cu atât mai mult, inerția este mai mare și timpul necesar pentru a acționa sistemic și concentrat, cu efecte vizibile,  este mai mare.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post INTERVIU Ciprian Ciucu: “Nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun. De exemplu, iMapp.” appeared first on Cultura la dubă.

Primarul general al capitalei, Ciprian Ciucu, a anunțat în această dimineață că a inițiat un regulament prin care Primăria Capitalei să poată începe îndepărtarea sistematică a graffiti/tagging de pe cădiri, acțiune care în prezent e considerată ilegală, atunci când vorbim despre proprietăți private.

Tot azi, de la ora 11.00, ministrul Culturii, Andras Demeter, primarii de sector, parlamentari ai comisiilor de cultură și reprezentanți ai ONG-urilor care luptă pentru salvarea patrimoniului vor participa la o dezbatere inițiată de Ciprian Ciucu pe această temă – “una dintre maladiile de care suferă Bucureștiul: graffiti, mai exact tagging”, a scris primarul într-o postare pe pagina sa de facebook. Taggingul este o formă de graffiti și se referă la semnăturile pe care grafferii le lasă în spații publice, fie pe ziduri, garduri sau mijloace de transport.

“Am inițiat un regulament prin care Primăria Capitalei să poată începe îndepărtarea sistematică a graffiti/tagging de pe cădiri, dar, vai, procedura este extrem de greoaie, are nevoie de avize, autorizații și proiecte de intervenție semnate de arhitecți. În alte țări se intervine în 24/48 de ore pentru descurajare și zădărnicire.

Trăim cu toții într-o ipocrizie: exact acele legi care ar trebui să ne protejeze patrimonioul construit sunt cele care au dus la dezastrul vizual cu care ne confruntăm astăzi. De exemplu, dacă am vrea să curățăm un gard al unei clădiri oarecare din zona protejată, și nu avem proiect, avize și autorizații, poliția îți face dosar penal. Că ești persoană fizică sau primar, nu contrează! Este absurd! Persoanele privat sunt descurajate să își curețe propriile clădiri.

Legiuitorul și dat seama la un moment dat că vandalismul ne costă milioane și milioane de lei. Igenizarea, reparațiile costă mult. Problema este cât se poate de serioasă. Și a încadrat vandalismul în zona penală.

Dar degeaba, 99% dacă nu chiar 100% dintre cazurile de vandalism sunt tolerate de către judecători și nimeni nu pățește absolut nimic. Nu există nicio consecință!

Graffiti/tagging-ul dau senzația de spațiu public degradat, abadonat. Acesta atrage mizerie și sărăcie. O zonă degradată nu mai atrage afaceri, afceri care ar putea investi în clădirile care să fie introduse în circuitul economic ca hoteluri-butic, restaurante etc.

Astă voi cere celor prezenți o soluție! Ministerul culturii, Parlamentul, sistemul de justiție, cu toții au un rol important să dezlege mâinile primarilor și să ne lase să facem treabă!” – a scris Ciprian Ciucu pe pagina sa oficială de facebook.

Într-un reportaj realizat de Cultura la dubă în 2020, unii dintre cei mai cunoscuți artiști stradali din România, membri ai Sweet Damage Crew vorbeau despre viziunea lor asupra acestei mișcări artistice de stradă.

Sweet Damage Crew realizează proiecte artistice majore, legale, unele chiar în parteneriat cu instituții publice. De exemplu, câteva tramvaie pictate de ei circulă în prezent sau au circulat prin București.

“Cage: Sunt diferite părerile, dacă este sau nu contra sistemului. Dacă mă întrebi pe mine, mie mi se pare că graffiti-ul este doar un fel de publicitate personală. Eu îl compar tot timpul cu publicitatea.

Toate brandurile mari își pun unde vor ele numele. Și grafferul face același lucru, doar că la un nivel mult mai restrâns, în cercul lui de prieteni. Reușește să își scrie numele pe ici, pe colo, începe să fie observat și de alții și este brandul lui personal. Mie nu mi se pare că e ceva anti-sistem.

Da, poate avea și conotații în zona respectivă dacă te deranjează ceva în mod deosebit și transmiți un mesaj clar, prin intermediul unui spray. Dar la nivel global, în momentul de față, 2020, nu mai face nimeni graffiti anti-sistem. A fost în anii 70-80, dar în momentul de față sunt puțini care fac lucrul ăsta.

Mai toți o fac pentru “getting up”, că așa îi zice. Să fii cât mai cunoscut în domeniul ăsta.

Noi ieșeam noaptea pe stradă și dădeam taguri. Nu am crezut niciodată că vom ajunge să trăim din asta, cu atât mai puțin părinții noștri.

Și dacă ajungi cunoscut, ce faci apoi?

Cage: Păi, depinde. Sunt unii care devin foarte cunoscuți în graffiti, apoi migrează către galerii de artă și genul ăsta de pictură murală la scară foarte mare.

E o luptă continuă a ta, ca artist, să îți creezi un stil care să fie recunoscut. Știi, cum te uiți la marii pictori și nu trebuie să le vezi semnătura, că știi cine a făcut tabloul respectiv. Către asta tind și grafferii, în căutarea unui stil personal cât mai cunoscut unui număr cât mai mare de oameni.

Oamenii din România cum privesc arta stradală?

Lost Optics: Publicul tânăr în general acceptă și chiar înțelege noul stil de exprimare, noua estetică, iar publicul mai în vârstă e mai reticent, mai ales când vorbim despre taguri.

Cred că un tag este bun atunci când se încadrează foarte bine și reușești să iei în considerare imaginea de ansamblu, nu un tag și atât.

Oamenii au dreptul de a se supăra dacă tag-ul e dat pe clădirea lor, fiecare om are o idee diferită despre ce înseamnă graffiti. Pentru unii înseamnă vandalism, pentru alții e o formă de artă. O să fie discuția asta tot timpul.

Tu unde poziționezi graffitiul, formă de vandalism sau de artă?

Lost Optics: E o graniță fină. Cred că este o formă de artă, până la urmă. Dacă un graffer este experimentat, clar privește și abordează altfel lucrurile, nu doar din perspectiva de vandal și atât.”

Reportajul despre Sweet Damage Crew AICI.

Unul dintre cei mai cunoscuți artiști contemporani în viață este un graffer – Banksy. Banksy este pseudonimul unui artist din Marea Britanie, a cărui identitate rămâne necunoscută. El s-a făcut cunoscut prin graffiti-uri subversive, cu teme sociale și politice, pe care le-a realizat pe străzi, ziduri și poduri din întreaga lume.

***

The post Ciprian Ciucu: “Graffitiul este o boală grea a Bucureștiului. Cum o tratăm?” appeared first on Cultura la dubă.

Ciprian Ciucu (PNL), în vârstă de 47 de ani, a câștigat alegerile parțiale pentru Primăria Municipiului București, organizate pe 7 decembrie, cu 36,16%, însemnând 211.562 de voturi. Actual primar al Sectorului 6, el va deveni primarul general al capitalei pentru următorii 2 ani și jumătate. Mai jos vă prezentăm ce a promis acesta în programul său politic pentru sectorul cultural bucureștean.

***

Imediat după ce oamenii de teatru au semnalat înlăturarea regizorului Vlad Cristache de la conducerea interimară a Teatrului Excelsior, Ciprian Ciucu, candidatul PNL la primăria Bucureștiului, a anunțat public că prioritatea sa pentru cultură va fi organizarea concursurilor pentru posturile de management în instituțiile din subordinea PMB: “Vin la primărie și dăm drumul la concursuri, conform legii! Teatrele noastre au nevoie de echipe de management stabile și performante.”, a scris acesta într-o postare pe facebook. Toate teatrele bucureștene sunt conduse de manageri interimari.

În programul său politic, publicat în campania electorană, Ciucu semnalează în repetate rânduri că inițiativele culturale ar trebui să se autosusțină financiar, nu să se bazeze exclusiv pe subvenții de la bugetul local.

Printre principalele sale idei pentru cultură se numără – organizarea de evenimente în cartiere, digitalizarea culturii (spectacole, expoziții, arhive online), micro-granturi pentru artiști și rezidențe artistice în cartiere, precum și conturarea unor trasee pietonale în cartiere, pe modele deja existente, cum ar fi Bazar de Cotroceni.

Bucureștiul cultural, în viziunea lui Ciucu

București – Capitală culturală vie, modernă și deschisă comunității

“Bucureștiul are nevoie de o cultură care nu trăiește doar în instituții, ci în cartiere, în comunități și în viața de zi cu zi a oamenilor. Plecăm de la direcțiile din Strategia Culturală a orașului și de la un principiu simplu: cultura nu este un cost, ci o investiție în identitatea și în coeziunea socială a Capitalei.

Cultura trebuie să fie organizată, accesibilă, relevantă pentru comunități și capabilă să se autosusțină parțial prin proiecte inteligente, nu doar prin subvenții. Trebuie să contribuie la spiritul nostru comunitar, de apartenență la orașul nostru.

În acest moment, oferta culturală a instituțiilor noastre este mult sub cererea bucureștenilor. Principalul motiv este că sălile de teatru și de spectacole sunt mici și neîncăpătoare.

Orașul care își pune în valoare creativitatea

Îmi doresc un oraș în care cultura devine un motor de dezvoltare urbană, un liant între cartiere și o scenă permanentă pentru artiști. Bucureștiul își valorifică patrimoniul, spațiile publice și diversitatea pentru a crea un ecosistem cultural modern, bine gestionat și atractiv pentru locuitori și turiști.

Avem nevoie de instituții culturale moderne și deschise, cu programe adaptate către publicul local, nu doar către evenimente punctuale.

Principalele direcții de acțiune:

• Transparență, profesionalizare și management cultural stabil, orientat spre rezultate;
• Digitalizarea programelor și acces online la spectacole, expoziții și arhive;
• Instituțiile trebuie să devină centre comunitare culturale reale, nu doar săli de spectacole.

Cultura care ajunge în cartiere

Cultura trebuie adusă acolo unde trăiesc oamenii prin organizarea de evenimente specifice, cu tematică distinctă, în fiecare mare cartier. Pot fi organizate, pe modelul dezvoltat în Sectorul 6, evenimente care să se autosusțină financiar, pe scene mobile de cartier pentru concerte, teatru, stand-up, dans.

Principalele direcții de acțiune:

• Organizarea de festivaluri locale pe bulevarde sau în parcuri (ex. modelul Parcul Liniei – evenimente comunitare curate, ordonate, cu buget controlat);
• Organizare de seri de film în aer liber în zone precum Drumul Taberei, Militari, Colentina, Titan, Vitan;
• Evenimente gastronomice locale, care să pună în valoare tradiția urbană a Bucureștiului;
• Cartierele devin parte a rețelei culturale, nu spectatori la distanță.

Evenimente pentru comunitate, care se autosusțin financiar

În logica bunei administrări, evenimentele culturale trebuie să își acopere o parte semnificativă din costuri:

• evenimente de tip street-market (arte, design, produse locale) cu taxă de participare pentru comercianți;
• festivaluri tematice (jazz, teatru de stradă, arhitectură, design urban) cu sponsori privați, parteneriate și co-finanțare;
• târguri creative, cu închirierea standurilor, fără costuri ascunse pentru Primărie;
• evenimente cultural-sportive (ex. alergări urbane, tururi ghidate, plimbări tematice) finanțate din taxe de participare și sponsorizări;
• programe de tip „adoptă un eveniment” – companiile sprijină activități culturale în cartiere, în schimbul unei vizibilități controlate și reglementate.

Modelul este simplu: cultură de calitate, management riguros, impact social mare și povară financiară mică pentru bugetul public.

Punerea în valoare a patrimoniului și a identității Bucureștiului

Vom investi în readucerea la viață a clădirilor istorice, în iluminatul arhitectural, în rute pietonale tematice și în spații publice curate, fără poluare vizuală. Cultura devine parte din regenerarea urbană, nu un accesoriu.

Direcții de acțiune:

• crearea de rute culturale în zone precum Cotroceni, Lipscani, Calea Victoriei, Grivița, inclusiv cu participarea inițiativelor private, deja manifeste în București;
• organizarea de micro-expoziții în aer liber, conectate la identitatea fiecărui cartier;
• programe educaționale despre istoria Bucureștiului, în școli.

Sprijin pentru artiști și industriile creative

Vom crea mecanisme simple și transparente pentru a sprijini artiștii și creatorii locali prin:

• micro-granturi pentru proiecte comunitare;
• spații de lucru temporare în clădiri publice neutilizate;
• rezidențe artistice în cartiere;
• parteneriate între instituții culturale și ONG-uri.

Industria culturală trebuie văzută ca un sector economic strategic, nu ca un moft.

Evaluare, transparență și impact

Toate programele culturale vor avea indicatori clari de participare, impact și cost, care vor fi prezentați transparent într-un raport anual public. Consultarea reală cu comunitatea este esențială, precum și posibilitatea de cofinanțare privată și de parteneriate.

Cultura nu trebuie să fie ”poluată” de improvizație și haos, ci să devină un domeniu al calității, predictibilității și responsabilității.” – se arată în programul electoral publicat pe site-ul lui Ciprian Ciucu.

Cine este Ciprian Ciucu

Ciprian Ciucu s-a născut pe 16 martie 1978 la Pitești. A absolvit Științe Politice la SNSPA și a început să lucreze ca ONG-ist, alături de Cristian Ghinea (USR), specializându-se în management de proiect și consultanță pe fonduri structurale. A lucrat ca expert în politici publice atât pentru România, cât și pentru Moldova, Georgia sau Kosovo. În 2019 a devenit Președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fiind angajat de Guvernul României, iar în 2020 a fost ales Primarul Sectorului 6 pe lista PNL, câștigând un al doilea mandat în 2024.

Este căsătorit și are o fiică adolescentă. Se declară un fan al muzicii heavy metal și îi place să joace baschet.

Ciucu va conduce primăria capitalei în locul lui Nicușor Dan, ales președintele României în mai 2025, și va ocupa doar 2 ani și jumătate de mandat, până la organizarea următoarelor alegeri locale.

Ciprian Ciucu este și prim-vicepreședinte al Partidului Național Liberal.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Ciprian Ciucu este noul primar al Bucureștiului. Ce a promis pentru cultură: concursuri, evenimente în cartiere, rezidențe pentru artiști appeared first on Cultura la dubă.

Evaluările sunt de două tipuri: cele anuale, la care este supus fiecare manager cu mandatul în desfășurare, și cele finale, la care sunt supuși managerii aflați la finalul a 4 ani de mandat.

La evaluările anuale, 3 persoane au obținut note mai mari de 9, 7 au obținut note cuprinse între 8 și 9, unul a obținut o notă mai mică de 8 și unul a obținut o notă mai mică de 7.

La evaluările finale, 2 manageri au obținut note mai mari de 9 și 2 au obținut note mai mici de 9.

PMB nu a precizat, însă, în numele transparenței, ce notă a primit fiecare manager în parte.

Cultura la dubă vă prezintă, totuși, schimbările care vor apărea în urma evaluărilor: Marinela Țepuș, managerul Teatrului Nottara, va fi direct demisă, Felicia Filip, manager al Operei Comice pentru Copii, va trebui să susțină un nou concurs, alături de alți posibili candidați, la fel ca Adrian Găzdaru, managerul Teatrului Excelsior. Iar George Ivașcu, managerul Teatrului Metropolis, și-a prezentat ieri demisia într-o conferință de presă, deși a primit notă pentru a își continua mandatul.

***

Teatrul Nottara

Managerul Teatrului Nottara, Marinela Țepuș, este singurul director care a primit o notă mai mică de 7. Conform legii, asta duce automat la destituire. De altfel, Marinela Țepuș a fost cea care a făcut publică nota, acuzând Primăria Capitalei de o “evaluare regizată sub forma unei execuții publice”.

Marinela Țepuș, de profesie teatrolog, conducea Teatrul Nottara de 10 ani.

În timpul audierilor, acesteia i s-a reproșat numărul mic de spectatori și, implicit, încasările reduse, precum și orientarea artistică a instituției majoritar către comedie. Unul dintre membrii comisiei, actrița Anca Sigartău a punctat că există deja un teatru de Comedie în București și nu înțelege decizia artistică de la Nottara, precizând că în trecut Nottara monta drame sau tragedii celebre.

La rândul său, Țepuș a argumentat spunând că a încercat să aducă și altfel de spectacole decât comedie, dar că spectatorii ieșeau din sală.

De asemenea, i s-a reproșat că 81% din bugetul teatrului merge doar către salarii și că rămân prea puțini bani pentru proiecte culturale.

Pe de altă parte, Țepuș a fost felicitată pentru că este singurul manager care a reușit să acceseze fonduri norvegiene pentru un program dedicat liceenilor.

Marinela Țepuș a anunțat că va contesta decizia de demitere în instanță. Ea a fost și subiectul unei anchete a Corpului de Control, trimis de Nicușor Dan după o scrisoare semnată de 15 angajați ai instituției.

Cultura la dubă a solicitat PMB să furnizeze raportul Corpului de Control, însă nu a primit un răspuns până la data publicării articolului.

Teatrul Excelsior

Managerul Teatrului Excelsior, Adrian Găzdaru, își încheie aici mandatul de 4 ani. El a primit nota 7,18 și postul său va fi scos la concurs, alături de alți candidați. El are în continuare dreptul de a participa la viitorul concurs.

Principalele reproșuri adresate de comisia de evaluare în acest caz au fost legate de două producții mai vechi – Vlaicu Vodă și Toți K1 pentru România, realizate cu costuri uriașe, cu ocazia centenarului.

Managerul a suținut că, inițial, cele două proiecte făceau parte dintr-un program finanțat de guvern, însă, în final, ele au fost finanțate din banii teatrului și ai Primăriei Capitalei.

Vlaicu Vodă a costat 430.000 de euro, iar după reprezentațiile susținute în Piața Constituției, Teatrul Excelsior a depozitat decorurile în valoare de 5 milioane de lei într-un depozit, unde din 2018 până în prezent a plătit lunar 6000 de euro/ lună, adică peste 240.000 de euro.

Directorul Direcției de Cultură din cadrul PMB, Liliana Fedorca, a scos la iveală o corespondență pe care managerul de la Excelsior a purtat-o cu fosta conducere a primăriei, din care reieșea că acesta primise acceptul de la Gabriela Firea, în august 2019, de a monta gratuit decorurile satului medieval într-un parc din București, cu ajutorul ALPAB.

Din acel moment, susține Fedorca, managerul Adrian Găzdaru a întrerupt comunicarea cu PMB și a preferat să plătească sume uriașe pentru depozitare.

Pus în fața acestei situații, Adrian Găzdaru nu a reușit să ofere niște explicații clare, susținând că soluția trebuia să vină de la ALPAB, că directorul ALPAB a fost schimbat și că va întreba la teatru cum au stat lucrurile.

Și la Teatrul Excelsior Nicușor Dan a trimis Corpul de Control.

Cultura la dubă a solicitat PMB să furnizeze raportul Corpului de Control, însă nu a primit un răspuns până la data publicării articolului.

Opera Comică pentru Copii

Felicia Filip, cea care conduce Opera Comică pentru Copii de 8 ani, va fi îndepărtată din funcție și va trebui să susțină un alt concurs, alături de alți posibili candidați. Ea a primit nota 8,59 și a contestat evaluarea.

Acesteia i s-a reproșat la audieri că investițiile în producții sunt prea mari în raport cu încasările sălii, iar un membru al comisiei a subliniat că magazinul Operei adună mai mulți bani decât sumele încasate din vânzarea biletelor.

Felicia Filip a argumentat că prețurile biletelor trebuie să rămână accesibile publicului, de aceea încasările sunt mai mici.

De asemenea, reprezentanții primăriei au subliniat că din bugetul total de aproximativ 20 de milioane de lei, doar 1 milion merge către proiecte culturale, în timp ce restul reprezintă salarii și cheltuieli.

Per total, din audierea sa nu reiese clar la ce a aspecte a fost depunctată, ba chiar unii membrii ai comisiei au felicitat-o pentru activitate. Cert este că după aflarea notei, Felicia Filip a contestat inclusiv faptul că din comisie nu făceau parte specialiști din domeniul teatrului muzical.

Teatrul Metropolis

Cel mai mediatizat conflict cultural din ultimele două săptămâni s-a încheiat cu demisia managerului George Ivașcu. Acesta a primit la evaluarea anuală nota 7,94, ceea ce îi permitea să își continue activitatea la Metropolis.

Ivașcu a reclamat, însă, umilințe la care a fost supus, minciuni spuse de PMB în spațiul public și subfinanțarea care va duce la închiderea teatrului.

Totuși, în ciuda umilințelor despre care vorbește, Ivașcu a lăsat loc de negociere și a lăsat de înțeles că dacă va fi chemat la o discuție, iar PMB va rectifica bugetul, ar putea reveni asupra deciziei.

De cealaltă parte, primarul Nicușor Dan a reiterat încă o dată ideea că Teatrul Metropolis nu se va închide, având un buget suficient alocat, de 9,874 milioane lei), din care 1,1 milioane lei pentru producții.

În timpul audierii sale, un membru al comisiei i-a reproșat că este doar parțial adevărat faptul că Metropolis susține artiștii independenți, fiindcă de ani de zile la Teatrul Metropolis montează preponderent doar doi regizori (nr. Victor Ioan Frunză și Lia Bugnar), care colaborează cu aproximativ aceiași actori.

Ivașcu a explicat aceste alegeri spunând că tinerii au nevoie de nuclee în jurul cărora să se formeze, de aceea a ales să lucreze atât de des cu Victor Ioan Frunză.

Nicușor Dan

Primarul Nicușor Dan a încercat să concluzioneze povestea evaluărilor printr-o postare publicată ieri pe facebook, cu referire specială la Teatrul Metropolis.

Acesta a susținut că “este prima dată când evaluările se fac pe bune. Până acum, evaluările se făceau de complezență și reieșea că totul este minunat. Consider că nota 8,90 dată unui manager este o notă foarte bună. Trebuie să ieșim din ipocrizia în care toți luăm nota 10.”

Referitor la Metropolis, primarul a precizat: “Nu m-am lăsat intimidat, și sunt bucuros că nici comisia nu a făcut-o, de tot scandalul iscat în jurul Teatrului Metropolis cu câteva zile înainte de evaluarea managerului.“

El a reluat cifrele publicate de PMB, referitoare la activitatea Teatrului Metropolis, și nu a comentat în niciun fel demisia lui Ivașcu.

Cei mai mulți manageri își continuă mandatele

Majoritatea managerilor au trecut proba evaluării anuale și își vor continua mandatele.

Iar cei care s-au aflat la evaluarea finală și au primit peste nota 9, vor avea dreptul de a susține singuri un concurs, fără să existe contracandidați – este cazul lui Adrian Majuru, managerul Muzeului Municipiului București și al lui Ioan Cristescu, managerul Muzeului Național al Literaturii, ambii aflați la final de mandate, cu note mai mari de 9 la evaluare. Cei doi sunt în funcție de 8 ani și vor câștiga, probabil, câte un nou mandat de 4 ani.

Actuala lege a managementului instituțiilor de cultură, contestată în trecut de către fostul ministru USR al Culturii, Vlad Alexandrescu, alături de mai mulți artiști, permite managerilor să aibă un număr nelimitat de mandate.

De exemplu, managerul Teatrului de Comedie, George Mihăiță, ocupă funcția de 19 ani.

Gelu Colceag, managerul Teatrului Mic, a primit, la rândul său, o notă peste 9 și își va păstra funcția pe care o ocupă de 6 ani, în ciuda mai multor anchete jurnalistice care au arătate nereguli în mandatul său.

O inițiativă legislativă susținută atât de Vlad Alexandrescu cât și de Lucian Romașcanu, actualul ministru al Culturii, a încercat să limiteze numărul de mandate, însă peste 80 de manageri din toată țara s-au opus printr-o scrisoare deschisă. Ministrul Culturii de atunci, Bogdan Gheorghiu, a refuzat să dea aviz pozitiv inițiativei.

Rezistența directorilor în fața schimbării s-a dovedit a fi mai puternică decât încercarea de reformă, iar puterea lor electorală este în continuare una importantă pentru partidele politice.

În aceste condiții, instituțiile de cultură finanțate din bani publici vor fi conduse, în cele mai multe cazuri, de aceiași oameni, astfel că schimbări reale și profunde sunt greu de prevăzut pentru viitor.

The post Efectele evaluărilor managerilor teatrelor bucureștene: un director demis, două posturi scoase la concurs, o demisie appeared first on Cultura la dubă.