Instrucțiunile de normare a timpului de lucru al artiștilor angajați în instituțiile publice de spectacol din subordinea Ministerului Culturii au avut la bază o recomandare a Curții de Conturi datată din decembrie 2023.

Cultura la dubă publică în exclusivitate Raportul Curții de Conturi și scrisoarea de recomandare transmisă la vremea respectivă, pe 18 decembrie 2023, Ralucăi Turcan, ministrul Culturii. Aceasta avea să-și încheie mandatul doar 5 zile mai târziu, iar sarcinile sale au fost preluate de Natalia Intotero. Ulterior, ministrul Andras Demeter a demarat lucrul la mecanismele de normare a actorilor.

Recomandarea Curții de conturi cu privire la activitatea artistică este una generală, iar modul implementării ei a fost strict responsabilitatea Ministerului Culturii, care a stabilit în acest sens un grup de lucru format predominant din manageri ai unor instituții publice de cultură, precum și specialiști din cadrul Ministerului Culturii, un dirijor și un solist vocal.

***

Raportul de audit financiar asupra activității financiare a Ministerului Culturii pe anul 2022 a fost publicat de Curtea de Conturi în decembrie 2023. Acesta este însoțit de o scrisoare către ministrul Culturii, pe atunci Raluca Turcan, care curpinde 31 de recomandări. Printre acestea se numără inventarierea patrimoniului din muzee și alte instituții de cultură, clarificarea modului de finanțare al Centrului Național al Cinematografiei, un control mai aspru asupra parteneriatelor cu companii care vând bilete la spectacole, precum și necesitatea elaborării unor instrucțiuni privind monitorizarea activității artistice din instituțiile publice de spectacol.

Mai exact, Curtea de Conturi a constatat că nu există mecanisme care să asigure o bună gestionare a cheltuielilor de personal din instituțiile de spectacol și că este necesară elaborarea unui set de instrucțiuni.

Raportul este urmat de o scrisoare care cuprinde următoarea concluzie: “Vă rugăm să elaborați norme/instrucțiuni cu scopul de a asigura instituțiilor de spectacole reglementări unitare privind organizarea activității personalului de specialitate artistică și urmărirea îndeplinirii obiectivelor de către aceștia.“

Termenul de implementare era 30.06.2024. În martie 2025, în mandatul Nataliei Intotero, a avut loc o întâlnire de follow-up între Curtea de Conturi și Ministerul Culturii, în urma căreia Curtea a întocmit un nou raport în care a constat ce recomandări au fost implementate, parțial implementate sau deloc implementate. Cele mai multe dintre ele au primit din partea Curții statusul “neimplementate”, ministerul argumentând că are nevoie de mai mult timp pentru elaborarea mecanismelor necesare.

În mandatul lui Andras Demeter, grupul de lucru care a elaborat instrucțiunile de normare a timpului de lucru în instituțiile de spectacol a fost activ în perioada 10.09.2025 – 30.10.2025, potrivit Ministerului Culturii. Ministerul nu a transmis pe ce criterii au fost selectați membrii grupului de lucru, dar una dintre nemulțumirile artiștilor prezenți la protestul de la TNB a fost că niciun reprezentant al actorilor nu a fost invitat să participe.

Într-o intervenție telefonică la Antena 3, ministrul Culturii a susținut că instucțiunile au fost elaborate de “niște colegi – actori, manageri, responsabili, soliști, care au lucrat cu bună credință și au dorit să rezolve niște situații acumulate în timp”. Totodată, Andras Demeter și-a cerut scuze pentru circulara pe care, între timp, a și anulat-o.

Componența grupului a fost următoarea: directorul și consilierii Direcției Politici Culturale, directorul și consilierul juridic al Compartimentului Managementul Instituțiilor de Cultură și Integritate, șeful și consilierii Serviciului Resurse Umane, managerul și șeful secției Ansamblu Folcloric ”Rapsodia Călimanilor” de la Centrul Cultural Toplița, directorul artistic și managerul Corului Madrigal, directorul adjunct și un solist de la Opera Națională Română din Timișoara, directorul de balet și un dirijor de la Opera Națională București, contabillul șef al Filarmonicii „George Enescu”, managerul și directorul de resurse umane de la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova, managerul Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, managerul Teatrului „Masca” din București, managerul Filarmonicii din Ploiești și managerul Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău.

Context:

Ministerul Culturii a publicat pe 4 februarie 2026 normele privind “organizarea unitară și evidența timpului de muncă pentru funcțiile de execuție din instituțiile publice de spectacole și concerte“, o recomandare cerută de Curtea de Conturi a României în decembrie 2023. Noile reguli, implementate printr-o circulară transmisă instituțiilor, ar fi obligat personalul angajat în instituțiile publice de spectacol să ponteze timpul de lucru – repetiții, spectacole sau să declare sub semnătură “activitatea de lucru invizibilă”, cum ar fi la actori memorarea textelor sau la muzicieni studiul de acasă pentru un concert, astfel încât numărul lunar de ore lucrate să fie de 180 de ore.

Andras Demeter a retras circulara ca urmare a criticilor din spațiul public și a protestului artiștilor organizat pe 10 februarie la TNB, spunând că vor fi invitați să participe la elaborarea unui nou set de norme.

“Proiectul va fi supus unei revizuiri, grupul de lucru va fi extins, iar colaborarea cu profesioniștii din sector rămâne esențială pentru identificarea unei soluții optime. Scopul final este să răspundem atât cerințelor administrative, cât și realităților cotidiene și specificului muncii artistice.

În spațiul public au existat tensiuni apărute pe fondul unor discuții privind sectorul cultural. Îmi asum responsabilitatea pentru modul în care anumite mesaje au fost comunicate și regret dacă acestea sunt percepute ca o formă de distanțare față de comunitatea profesională. Vă asigur de buna mea credință și de disponibilitatea constantă de a susține, prin dialog deschis, identificarea soluțiilor adecvate pentru orice situație semnalată., a transmis ieri Andras Demeter, ministrul Culturii.

CURTEA DE CONTURI: 60% DINTRE BUNURILE CULTURALE MOBILE DEȚINUTE DE MINISTERUL CULTURII SUNT INVENTARIATE CU VALORI SUB 10 LEI

Principala recomandare a Curții de Conturi către Ministerul Culturii a fost inventarierea patrimoniului mobil din muzee și alte instituții din subordinea ministerului. Potrivit Curții, mai mult de jumătate (60%) dintre bunurile culturale mobile deținute de Ministerul Culturii și de instituțiile din subordine au o valoare contabilă mai mică sau egală cu 10 lei.

În cadrul unei misiuni de audit de conformitate la Ministerul Culturii, Curtea de Conturi a verificat modul în care a fost gestionat patrimoniului public și privat al statului, în perioada 2023-2024.

Constatări:
60% dintre bunurile culturale mobile au o valoare contabilă mai mică sau egală cu 10 lei;
97% dintre bunurile culturale mobile sunt neclasate, contrar obligațiilor legale;
lipsa unei evidențe centralizate și actualizate a patrimoniului cultural;
sisteme de siguranță deficitare în muzee și neasigurarea bunurilor valoroase;
imobile închiriate ilegal;
monumente istorice degradate și nevalorificate.

Recomandări:
– clasarea și reevaluarea bunurilor culturale mobile;
– reformarea evidenței patrimoniale și contabile;
– măsuri urgente pentru protecția, conservarea și valorificarea patrimoniului cultural.

Cel mai bogat muzeu al țării, Muzeul Național de Istorie a României, își ține cea mai mare parte a patrimoniului în depozite, de 23 de ani încoace, clădirea șubredă fiind un pericol zilnic. Valoarea a doar 60% dintre obiectele evaluate acolo se ridică la peste 1 miliard 300.000 de lei. Potrivit conducerii muzeului, Andras Demeter nu a vizitat niciodată MNIR în mandatul său de ministru al Culturii. (update n.r. Andras Demeter a vizitat MNIR chiar după publicarea acestui articol, într-o vizită oficială alături de omologul său din Moldova.)

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Ce prevedea Raportul Curții de Conturi care a stat la baza normării actorilor: “Reglementări unitare și urmărirea îndeplinirii obiectivelor.” appeared first on Cultura la dubă.

Ministerul Culturii interzice profesioniștilor din mediul independent să mai candideze la conducerea TNB, vrea să desființeze Institutul Național al Patrimoniului și Timbrul Arhitecturii și să numească direct, prin noua lege, managerii instituțiilor publice de cultură – acestea sunt doar câteva dintre nemulțumirile recente ale oamenilor de cultură.

Federația sindicatelor din cultură – CulturMedia a inițiat o petiție în care îi cere premierului Ilie Bolojan demiterea ministrului Culturii, Andras Demeter. De 7 zile încoace, câteva zeci de oameni de cultură, majoritatea angajați ai muzeelor, protestează în fața Ministerului Culturii. Pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, angajații muzeelor din toată țară au marcat momente de protest în instituțiile publice.

Aceștia invocă subminarea resursei umane de către ministrul Culturii, lipsa de viziune, politizarea instituțiilor și a concursurilor pentru funcțiile de management, precum și intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului, după cum Cultura la dubă a scris AICI.

Lor li s-au alăturat azi mai multe voci din teatrul românesc, printre care actorii Mihai Călin, Istvan Teglas, Diana Dumbravă, Emilian Oprea, Ada Galeș sau Alex Călin, semnatari ai petiției.

Ieri, Ministerul Culturii a anunțat oficial că a schimbat condițiile de participare la concursul de management al TNB, astfel încât doar cei care au condus cel puțin 10 ani instituții publice mai pot candida. Profesioniștii din domeniu, care au atât studii de specialitate, cât și experiență în mediul independent, nu mai au dreptul să concureze.

Cultura la dubă publică azi, în exclusivitate, o înregistrare audio din timpul dezbaterii publice organizate pe 30 decembrie 2025, în care ministrul Andras Demeter a negat că vrea să facă această modificare. Când Alexandra Badea a semnalat intenția ministrului, Andras Demeter a umilit-o pe cea care este laureata Marelui Premiu pentru Teatru al Academiei Franceze: “Eu vă las să vorbiți, dar nu vă face bine. Arată că sunteți total nepregătită! Nu v-ați făcut lecțiile!”.

În înregistrarea audio ministrul Culturii țipă și la arheologul Decebal Vleja, reprezentantul muzeografilor în federația sindicală CulturMedia: “Ori refuzi să înțelegi, ori nu ești capabil!”, i-a spus acestuia în fața a 80 de participanți la dezbaterea care a avut loc la Ministerul Culturii fizic, precum și în online.

Transcrierea dialogurilor și contextul explicat pe larg, mai jos.

***

După un prim concurs încheiat fără rezultat, fiindcă niciunul dintre cei trei candidați nu a obținut notă de trecere la proba interviului, ministrul Andras Demeter a schimbat condițiile de participare la noul concurs de management al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București.

Astfel, vor putea participa doar cei care au condus cel puțin 10 ani o instituție publică de cultură sau cel puțin 5 ani, dacă au și studii universitare de Master în Management Cultural. Cu această nouă prevedere, foarte puțini specialiști se mai pot înscrie la concurs. Câțiva dintre cei care îndeplinesc condițiile sunt, de exemplu, Tompa Gábor, managerul de 30 de ani al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Constantin Chiriac, director de 26 de ani al Teatrului Național “Radu Stanca” din Sibiu, Ada Lupu Hasvater, directoare de 20 de ani a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara. Cea din urmă a candidat la ultimele două concursuri la TNB, dar nu a câștigat.

Altfel, artiști din mediul independent, fie din România sau de peste hotare, care au experiență de management în companii artistice private și studii de specialitate, nu se mai pot înscrie. De exemplu, Andrei Grosu, cofondatorul unteatru, Mihaela Mihailov, cofondatoarea Centrului Replika sau Eugen Jebeleanu, cofondatorul companiei franceze Cie des Ogres, nu pot participa. Nici Gianina Cărbunariu, care a condus 7 ani Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț și a inițiat mai multe proiecte europene, nu îndeplinește condițiile fiindcă nu are master de Management Cultural. A fost invitată, în schimb, să predea la un astfel de master la Universitatea Babeș Bolyai.

Doi dintre cadidații la concursul anterior, regizoarea Alexandra Badea, cu experiență de management în mediul independent francez, și regizorul Radu Popescu, cu experiență de management la Teatrul independent Apropo, nu mai au dreptul să participe.

Alexandra Badea a fost una dintre cele mai puternice voci care l-au criticat pe actualul ministru pentru modul în care a gestionat concursurile organizate în ultimele luni, nu doar cel de la TNB, ci și la alte instituții publice de cultură.

Cultura la dubă a dezvăluit situația de la Opera Maghiară din Cluj, unde Andras Demeter l-a încurajat pe fostul său coleg de partid (UDMR), Iuliu Szép, fost colaborator al Securității, să candideze, iar proba interviului său a fost un simulacru.

Într-o dezbatere publică organizată de Ministerul Culturii pe 30 decembrie 2025, Alexandra Badea a susținut că, în lipsa unui barem de corectare, crede că nu proiectul său a fost respins, ci persoana sa. Asta în ciuda faptului că, teoretic, autorii proiectelor ar trebui să fie anonimi. După cum Cultura la dubă a arătat, ca urmare a unor discuții cu mai mulți membri ai comisiei, aceștia au știut de la bun început cine și ce proiect a scris.

În materialul audio de mai jos puteți asculta momentul în care ministrul Culturii neagă că ar vrea să îi excludă pe cei din mediul independent și îi spune Alexandrei Badea că nu este bine pregătită și că nu cunoaște legea.

Dialog între ministrul Andras Demeter și regizoarea Alexandra Badea:

„Andras Demeter: Poți vorbi, doar că care-i scopul?

Alexandra Badea: Scopul este să vă întreb… am o serie de întrebări. Mă lăsați să termin și o să vedeți unde vreau să ajung.

Andras Demeter: Hai, întrebați-mă!

Alexandra Badea: Este o lipsă de încredere în minister în acest moment și în aceste concursuri. Și nu este numai lipsa mea de încredere. Ați văzut, probabil, declarația într-un interviu a lui Cristian Mungiu. Nu mai credem în corectitudinea acestor concursuri. Și mă întreb cum…

Andras Demeter: E dreptul dumneavoastră. Eu cred!

Alexandra Badea: Dumneavoastră credeți, dar s-ar putea să fie singurul. Pentru că la acest concurs nu s-au prezentat decât patru candidati.

Andras Demeter: Nici asta nu scrie, nu am nicio prevedere care să zică cu câți trebuie să fiu alături, care să creadă. Eu cred!

Alexandra Badea: Dar aveți probabil datoria, eu așa cred, că un ministru al Culturii are datoria de a credibiliza instituția pe care o conduce și a credibiliza procesul de recrutare a unui manager. Dar, în fine, trecem peste acest punct de vedere.

În altă ordine de idei, vorbeați despre ce se dorește de la un manager al Teatrului Național. Eu am rămas după acest concurs, iar asta se poate confirma și de ceilalți candidați, cu senzația că nu au fost respinse proiectele noastre pentru că s-au notat după niște grile pe care nu le-am înțeles. Nu avem acces la aceste grile și la aceste notații și asta mi se pare un pic suspect, dar, în fine, este dreptul dumneavoastră să nu ni le dați, am înțeles.

Eu am rămas cu impresia că am fost respinsă eu ca persoană, pentru că sunt o femeie de 45 de ani care lucrează în străinătate, care probabil are un discurs politic foarte asumat în zona publică și în ceea ce fac. Asta este impresia cu care plec de la acest concurs.

Andras Demeter: Să fii sănătoasă!

Alexandra Badea: A, vă mulțumesc! Este un răspuns foarte bun!

Andras Demeter: E dreptul dumneavoastră! Doamna Badea, discutăm despre impresii? Suntem oameni maturi, 45 de ani, 56 de ani, nu discutăm impresii. Nici ca regizor – actor, nu discutăm impresii.

Alexandra Badea: Dar nu sunt doar impresiile mele…

Andras Demeter: Nu le discutăm. Nu ăsta e subiectul. Impresiile se discută, nu știu, în relația cu Dumne…credința, habar n-am. Nu aici.

Dacă vom lucra împreună și pe o altă relație, regizor – actor, îmi veniți cu impresii, nu cred că va ieși un rezultat bun. Nu despre impresii este vorba aici. Dar, repet, impresiile sunt ale dumneavoastră, vă aparțin, le respect și așa mai departe.

Alexandra Badea: Din păcate nu sunt numai impresiile mele și asta cred că ar fi un răspuns pentru lipsa de candidaturi. Dar asta, într-adevăr, face parte din atribuțiile dumneavoastră. Nu mai insist.

Ați anunțat că vreți să schimbați criteriile, chiar la începutul acestei conferințe, pentru ca noi, cei care suntem din exteriorul teatrului instituționalizat, să nu ne mai putem prezenta la următorul concurs.

Andras Demeter: Am zis asta?

Alexandra Badea: Ați spus că s-ar putea.

Andras Demeter: Eu n-am zis asta. Am pus niște întrebări.

Alexandra Badea: Că vă gândiți, poate, să schimbați regulamentul, că poate ar fi interesant să…

Andras Demeter: Condițiile de participare, nu regulamentul. Nu pot să schimb regulamentul.

Alexandra Badea: Condițiile de participare țin de regulament.

Andras Demeter: Iertați-mă, am impresia că… Eu vă las să vorbiți, dar nu vă face bine. Arată că sunteți total nepregătită! Nu v-ați făcut lecțiile! Eu, în locul dumneavoastră, nu aș insista, dar treaba voastră.

Alexandra Badea: Nu o să mai insist. Nu o să mai insist.

Andras Demeter: Nu, dar chiar vă rog, să nu spuneți că nu vă las să vorbiți. Nu vă avantajează ce spuneți.

Alexandra Badea: Nu sunteți deschis unui dialog…

Andras Demeter: Nu ați citit regulamentul, nu cunoașteți legea, dar o comentați!”

Într-o postare recentă, Istvan Teglas, actor al Teatrului Național din București, spune că a asistat la astfel de ieșiri verbale agresive și pe vremea când Andras Demeter era director al Teatrului Maghiar din Timișoara.

“Îl cunosc pe Andras Demeter destul de bine, mi-a fost manager la Teatrul Maghiar din Timișoara (acum peste 20 de ani) și, deși inițial m-am bucurat că m-a invitat să mă angajez după facultate, nu țin minte altceva din singura stagiune petrecută acolo (după care mi-am dat demisia) că țipa și înjura pe toată lumea, dacă lucrurile nu se întâmplau cum voia el sau dacă aveai altă părere decât a lui. Mi-a adus aminte recent la întâlnirea în legătură cu concursul de la TNB, când a țipat la colega mea Alexandra Badea, din funcție de ministru și mi s-a părut ireal.

E actor la bază, unul mediocru, care vrea să dovedească cu orice preț că nu este așa, dar nu are unde și cui pentru că nu interesează pe nimeni.” – a scris Istvan Teglas.

Actorul Mihai Călin consideră că actualul ministru nu mai are legitimitate și îi cere public demisia. Ministrul i-a răspus acestuia într-un comentariu pe facebook, în timp ce se află la Târgul de Carte de la Cairo. “E foarte bine ce se întâmplă. Tot circul, toate umorile deversate în social media, toate petițiile si protestele și grevele, toată revolta (legitimă sau doar isterică) – e super ok că au loc. Acum 36 de ani nu se putea întâmpla nimic din toate astea. (…) Când eram noi mici… te lega, direct.” – a reacționat ministrul Culturii.

La dezbaterea din 30 decembrie, reprezentantul muzeografilor, arheologul Decebal Vleja, vicepreședinte al federației sindicale CulturMedia, a fost de asemenea umilit de ministrul Andras Demeter.

Muzeograful a încercat să vorbească despre diferențele dintre organizarea concursului TNB și concursurile pentru muzee, invocând o discriminare și lipsă de transparență a Ministerului Culturii. Acesta a fost întrerupt cu țipete de mai multe ori, iar ministrul Culturii i-a spus că nu are capacitatea de a înțelege.

Decebal Vleja vorbea, la fel ca Alexandra Badea, despre lipsa unui barem de corectare, astfel încât candidații să știe unde și de ce au fost depunctați.

Dialog între muzeograful Decebal Vleja și ministrul Andras Demeter:

“Decebal Vleja: De ce oare nu se fac publice aceste criterii, să vedem totuși cum se notează?

Andras Demeter: Stimate coleg, vreți să vă ascult? Adică vă auzim, dar ne furați timpul!

Sindicatele sunt binevenite. Nu e un dialog social aici. Reprezentantul pe dialog social al Ministerului Culturii este doamna secretar de stat Diana Baciuna, care are sarcină de la mine să vă abordeze toate subiectele în cadrul acelor comisii.

Decebal Vleja: Domnule ministru…

Andras Demeter: Grilele sunt aceleași, grilele sunt aceleași și în cadrul muzeului.

Decebal Vleja: Vă rog frumos să mă lăsați să vorbesc.

Andras Demeter: Eu vă las să vorbiți, dar dacă continuați să vorbiți, eu atunci plec. Eu am provocat această discuție pe un subiect și pe un proiect de lege.

Decebal Vleja: De ce nu faceți ce-ați făcut la Național? Să știm ce s-a întâmplat.

Andras Demeter: V-am răspuns. V-am răspuns între patru ochi la mine în birou. Deci nu vă înțeleg acest joc de 3 lei. V-am răspuns civilizat! Vă spun și acum. Vă spun și acum, în momentul în care am putut să dau publice, le-am dat publice. (…) Vă aştept pe 15 martie, că aţi declarat grevă. 15 ianuarie. Dar haideți, nu ne mai furaţi timpul. Eu vă aștept cu greva aici, în fața ministerului. Haideți!

Decebal Vleja: Dacă nu mă lăsați să vorbesc, asta este, nu mai vorbesc. Dar consider că ar fi fost de interes public…

Andras Demeter: Vă rog să se consemneze că domnul coleg nu are nimic de spus concret, doar vrea să se facă auzit.”

Un alt participant la dezbatere a intervenit și a încercat să clarifice că Decebal Vleja se referă la un barem de corectare atunci când vorbește despre criterii de departajare. Ministrul și-a continuat, totuși, atacul la adresa reprezentantului sindicatelor.

“Decebal Vleja: De ce ar fi un subiect secret…

Andras Demeter: Care e subiectul secret?

Decebal Vleja: Criteriile de departajare.

Andras Demeter: Grila este aceeași! Este aceeași din lege! Doamne, Dumnezeule! Ai avut măcar curiozitatea să citești anunțul public?

Decebal Vleja: Bineînțeles.

Andras Demeter: Păi și atunci de ce întrebi criteriile? Că sunt pe site! Dacă dai acum un click poți să le vezi. Ah, nu le înțelegi! Păi grila de evaluare e criteriile alea băgate într-un Excel. Ori refuzi să înțelegi, ori nu ești capabil!

Decebal Vleja: Domnule ministru, nu vă permit să mă jigniți…

Andras Demeter: Păi dumneata ai dreptul să îmi jignești mie inteligența, cât și transparența? Dumneata ai dreptul cumva?

Decebal Vleja: Dar nu-mi spuneți mie că nu înțeleg…

Andras Demeter: Păi ori una, ori alta! Ori nu ai acordat timp suficient să studiezi problema, ori asta e limita capacității de înțelegere. (…)”

Deși la dezbaterea respectivă au fost prezenți aproximativ 15 oameni într-o sală de la Ministerul Culturii și alți aproximativ 70 de artiști online, nimeni nu a intervenit pentru a amenda comportamentul ministrului.

Muzeografii protestează zilnic în fața Ministerului Culturii

Așa cum au fost invitați, ironic, de ministrul Culturii, muzeografii au început protestele pe 15 ianuarie. Aceștia merg zilnic, după programul de lucru, începând cu ora 16.00, în fața Ministerului Culturii și cer demiterea ministrului Andras Demeter.

De Ziua Culturii, Cultura la dubă a arătat condițiile revoltătoare în care lucrează, într-un subsol, restauratorii Muzeului Național de Istorie a României.

Întrebat de aceste binecunoscute probleme, în interviul realizat de Cultura la dubă în luna octombrie, ministrul Andras Demeter a declarat:

“Sunteți conștient de problemele cu care se confruntă cu oamenii care lucrează în muzee, în laboratoare?

Da, sunt absolut conștient.

Și pentru aceștia, care au niște salarii infime și condiții de lucru nesănătoase în multe cazuri, care este soluția?

Cu toții lucrăm expuși. Și actorii lucrăm expuși și muzicienii și dumneavoastră, în presă, lucrați expuși la tot felul de condiții și nu goana după sporuri ar trebui să fie soluția.

Da, sunt conștient de aceste probleme, dar nu am baghetă magică. Nu pot să le rezolv de pe azi pe mâine. Aceste probleme nu sunt de ieri, țin de 35 de ani.

Nu așteptați niciodată de la mine să rezolv de pe azi pe mâine, că nu pot. Indiferent în ce relație aș fi cu premierul, cu președintele țării sau cu Donald Trump. Nu, nu ești mafalda, nu vei putea face minuni.

În opinia mea, acest sistem în 35 de ani și-a dovedit totala inadecvare la nevoi. Acum vorbind despre muzee, dar după aceea, dacă ne focusăm un pic pe bibliotecari, o să vedem că situația e pe alocuri mult mai gravă decât la muzeografi sau la restauratori. Deci cum focusezi pe fiecare, îți dai seama că arată cumva ca infrastructura de țevi din București.

Și de ce am ajuns în situația asta, domnule ministru?

Este foarte simplu, pentru că în toți acești ani România avea alte priorități. Nu cultura, evident. Și este firesc. Nu aveam infrastructură rutieră, nu aveam infrastructură spitalicească. În continuare avem nu știu câte școli cu toalete în curte. Deși problemele în 35 de ani s-au mai rezolvat. Mai avem, totuși, niște drumuri față de cum erau în tinerețile mele. Avem, totuși, niște spitale.”, a spus Andras Demeter pentru Cultura la dubă.

Desființarea Institutului Național al Patrimoniului și desființarea timbrelor culturale

Ministerul Culturii a confirmat în luna noiembrie, pentru Cultura la dubă, intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului și de a-l transforma într-un departament al ministerului. Inițiativa ministerului a fost contestată într-o petiție publică, inițiată de Pro Patrimonio, semnată până azi de peste 20.000 de oameni.

Mai mulți arhitecți importanți au susținut că desființarea INP pune în pericol patrimoniul însuși și independența specialiștilor față de factorul politic.

“Transformarea Institutului Național al Patrimoniului într-o direcție din minister ar amputa independența deciziei profesionale, care este esențială.” – arhitectul Ștefan Bâlici, fost director al INP și actual președinte al Ordinului Arhitecților din România.

“Este evident că vom lua drumul Ungariei în ceea ce priveşte capturarea şi ideologizarea discursului identitar prin anihilarea custozilor instituționali de drept ai patrimoniului. Vă reamintesc că în țara vecină Institutul Național al Patrimoniului a fost anihilat, iar muzeele comasate până la pierderea identității lor.” – arhitectul Eugen Vaida, coordonatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente.

În ultimele zile, Ordinul Arhitecților din România a criticat dur și intenția guvernului de a desființa timbrele culturale, implicit Timbrul Arhitecturii, care susținea până acum mii de inițiative culturale civice.

Potrivit OAR „toate timbrele culturale și Timbrul arhitecturii sunt amenințate cu desființarea sau cu absorbția într-un sistem care îi anulează eficiența și rolul conferit de lege. Drept consecințe directe: vor fi afectați mii de operatori culturali relevanți pentru domeniul nostru – al arhitecturii – și nu numai.

Vor fi curmate, numai în cazul Timbrului arhitecturii, sute de proiecte culturale care contribuie la dezvoltarea culturii arhitecturale și educației pentru mediu construit. Iar de acestea depinde, în cele din urmă, chiar calitatea mediului nostru de viață și sănătatea societății.”

Președintele OAR, Ștefan Bâlici, s-a întâlnit ieri cu șeful Cancelariei Prim-Ministrului, Mihai Jurca, pentru a discuta pe această tem[.

Protestul muzicienilor privind drepturile de autor

Și artiștii din domeniul muzical sunt nemulțumiți de actualul ministru și spun că o nouă ordonanță privind gestionarea drepturilor de autor este în defavoarea lor. Ordonanță nu a fost încă aprobată, iar azi a avut loc o dezbatere pe această temă.

Mai mulți artiști cunoscuți, printre care Tudor Chirilă, Iris, Holograf, Bere Gratis, Loredana Groza, Irina Rimes, Adrian Despot, Dan Bittman sau Damian Drăghici, au semnat la finalul anului trecut o scrisoare de protest  față de o ordonanță de urgență care ar urma să modifice Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Potrivit semnatarilor, “se dorește schimbarea modului de colectare a drepturilor titularilor din ambiental (n.r. muzica difuzată la restaurante, magazine, mall-uri, etc) – prin eliminarea gestiunii colective extinse – de asemenea manieră încât aceștia să nu mai beneficieze integral de drepturile care li se cuvin.“

Ministerul Culturii, inițiatorul OUG-ului, susține că este vorba despre aplicarea unei directive europene care solicită ca titularii să își poată gestiona drepturile în mod individual. “Libertatea de decizie a titularilor în acest sens este deja prevăzută în Legea nr. 8/1996.”, spun protestatarii.

Politizarea instituțiilor de cultură prin noul proiect de lege

O nouă lege a managementului cultural a fost pusă în dezbatere publică la sfârșitul anului trecut. Proiectul cuprinde articol cu totul nou, care ar permite ordonatorilor de credite, fie ministerul Culturii, fie primării, să cheme la concurs un candidat unic, “pe bază de invitație”. Procesul va purta numele de “selecție managerială”.

Mai exact, managerii instituțiilor de cultură ar putea fi direct numiți de către politicieni, fără organizarea unui concurs deschis.

De Ziua Culturii, Cultura la dubă a realizat un manifest al artiștilor despre starea culturii. Mulți dintre aceștia au cerut depolitizarea instituțiilor publice și au criticat subfinanțarea cronică a culturii.

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post AUDIO Momentul în care ministrul Culturii umilește doi oameni de cultură: “Sunteți total nepregătită! Nu v-ați făcut lecțiile!”, “Ori refuzi să înțelegi, ori nu ești capabil!”. O petiție cere demiterea ministrului Andras Demeter appeared first on Cultura la dubă.

Instituțiile publice de cultură organizează evenimente dedicate Zilei Culturii, muzeele au intrarea liberă, politicenii țin discursuri la gale și evenimente exclusiviste.

În realitate, cultura rămâne cel mai slab finanțat domeniu din țara noastră. În 2025, a primit 0.07% din PIB, cel mai mic buget alocat unui minister.

Azi, Cultura la dubă publică un manifest apropiat de realitatea oamenilor care creează artă în România sau peste hotare, la cel mai înalt nivel, într-un context plin de obstacole, intruziuni politice sau nepăsare, prin propriile sacrificii și printr-o imensă iubire pentru frumos și adevăr.

16 oameni de cultură români răspund la întrebările “Ce mai înseamnă azi cultura?” și Ce ar trebui să sărbătorim de Ziua Culturii?”.

Un material realizat de Cultura la dubă și produs de Paradigma Film.

Cu participarea: Alex Bogdan, actor; Alex Călin, actor; Chris Simion, regizoare, fondatoarea Teatrului Grivița 53; Nicoleta Lefter, actriță; Dan Perjovschi, artist vizual; Alexandra Badea, dramaturgă și regizoare; Miruna Vlada, scriitoare; Iulian Postelnicu, actor; Ada Solomon, producătoare de film; Andrei Șerban, regizor de teatru și operă; Radu Vancu, scriitor; Francesca Velicu, balerină; Alexandra Dariescu, pianistă; Cătălina Mihai, actriță; Mădălina Voicu, restauratoare; Cornel Ilie, manager interimar MNIR

La rectificarea bugetară, cultura a primit mai puțini bani decât partidele politice.

În 1990, în România funcționau 400 de cinematografe. În 2026, doar 19 dintre ele mai sunt deschise. În tot acest timp, România a fost descoperită de occident prin cinema. Cineaștii români au obținut Palme d’Or la Cannes, trei Urși de Aur la Berlin, două nominalizări la Premiile Oscar și numeroase alte premii importante. Boardul Academiei Europene de Film este condus de o româncă – Ada Solomon.

Muzeul Național de Istorie a României este cea mai bogată instituție din țara noastră, după Banca Națională. Valoarea a doar 60% dintre obiectele evaluate se ridică la peste 1 miliard 300.000 de lei. Patrimoniul MNIR cuprinde piese arheologice cu o vechime de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, decorații, haine, tablouri, fotografii de arhivă, cadourile primite de familia Ceaușescu de la conducători din întreaga lume, cărți rare, hărți sau documente istorice care atestă întemeierea României.

Toate acestea ar putea dispărea pentru totdeauna dacă un mare cutremur va lovi Bucureștiul. MNIR este găzduit de Palatul Poștelor de pe Calea Victoriei, o clădire șubredă, cu o vechime de 120 de ani. Monumentul istoric a intrat în 2002 într-un proces de restaurare, care s-a dovedit a fi începutul agoniei în care patrimoniul nostru se zbate de 23 de ani.

De atunci, MNIR este deschis publicului doar în proporție de 20%. Cea mai mare parte a patrimoniului zace în lăzi, cutii sau alte ambalaje, în camere sigilate, departe de ochii copiilor și ai tinerilor care ar putea să le vadă și să înțeleagă ceva din istoria noastră.

***

Reporter: Alexandra Tănăsescu

Imagine: Cristian Tamaș

Montaj: Sorin Tănase

#CulturaLaDuba#scoatemculturadinduba#romania#ZiuaCulturii#manifest#artisti#arta#mesaje#cultura#teatru#film#cinema#carte#muzica#dans#artevizuale#arhitectura#istorie#muzee#MNIR#cinematografe

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post VIDEO Ce mai înseamnă azi cultura și ce ar trebui să sărbătorim de Ziua Culturii? Răspund artiștii români appeared first on Cultura la dubă.

Comunicatul Ministerului Culturii:

“Muzeul Național de Istorie a României a confirmat că suma integrală aferentă poliței de asigurare, respectiv 5.700.000 de euro, a fost virată de către asigurător, potrivit contractului încheiat între părți.

Aceasta reprezintă valoarea de asigurare a celor patru artefacte sustrase: trei brățări și Coiful dacic de la Coțofenești.

Ultima tranșă, în valoare de 855.000 euro, reprezentând 15% din valoarea totală, a fost virată în data de 12 septembrie, plata precedentă în valoare de 4.845.000 euro, reprezentând 85% din valoarea totală, fiind făcută în data de 25 august.

În conformitate cu reglementările legale, conform comunicării primite din partea Ministerului de Finanțe, MNIR – care, la acest moment, a încasat integral asigurarea, va vira suma către bugetul de stat.”

Dacă la un moment dat obiectele vor fi recuperate, banii vor fi returnați asiguratorului.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post România a încasat 5,7 milioane de euro pentru Coiful de la Coțofenești și cele trei brățări dacice furate din Olanda appeared first on Cultura la dubă.

Natalia Intotero, ministrul PSD al Culturii, a anunțat în urmă cu scurt timp că i-a cerut demisia directorului Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander-Târnoveanu, pentru că a fost depășit de situația de criză provocată de jaful din Olanda. Acesta a refuzat să își dea demisia. “Am făcut demersurile necesare și are 15 zile de preaviz”, a spus Natalia Intotero.

Decizia vine după ce azi premierul Ciolacu a cerut public demisii în instituțiile care au organizat exportul și au încheiat contractul spunând că “un muzeu nu poate să scoată tezaurul când vrea el.”

Natalia Intotero i-a reproșat lui Oberlander că nu a comunicat corect cu ea în primele două zile de la comiterea jafului.

“Am fost întrebată în presă dacă pleacă cineva din partea Muzeului Culturii pe teritoriul olandez. Am spus că este o confuzie, pentru că plecau deja de la Muzeul Național de Istorie pentru a aduce acasă piesele care au fost expuse, odată cu închiderea expoziției. Deci am fost pusă într-o situație penibilă. Eu sunt un om al dialogului. (…)

Eu, ca să pot să duc un mesaj corect, cei care sunt în subordinea mea, trebuie să-mi transmită informațiile corecte

A fost o perioadă dificilă de a obține informații din partea domnului director al Muzeului Național de Istorie. Poate că și dânsul a fost presat, cu siguranță e o situație neplăcută și pentru dânsul, dar eu, personal, l-am simțit depășit pe această componentă de a gestiona o situație de criză, în special pe parte de comunicare.

Pe parte de documente, instituțiile abilitate, care sunt acum în control la noi, ne vor spune dacă a fost bine, dacă a fost rău, dacă ar fi putut să fie totul mai bine.

Motiv pentru care astăzi i-am solicitat domnului director general al Muzeului Național de Istorie să-și prezinte demisia de onoare. A refuzat. În consecință, am mers mai departe, conform prevederilor legale în vigoare, pentru desfacerea contractului de management. Va fi un termen de 15 zile de preaviz. Va fi această perioadă în care dânsul își va face partea de inventar și după aceea vom vedea persoana care va asigura interimatul în această perioadă extrem de delicată.”, a spus ministrul Natalia Intotero.

“Având în vedere că astăzi, 28 ianuarie, mi s-a solicitat demisia de onoare de către doamna Natalia Intotero, Ministrul Culturii, țin să fac precizarea că nu mi s-a indicat nicio încălcare a legii sau a normelor aplicabile, găsindu-se false pretexte pentru a demisiona, încercându-se intimidarea mea prin diverse mijloace.

Doresc să le mulțumesc tuturor colegilor și profesionaliștilor din domeniul culturii care și-au arătat solidaritatea față de instituție în aceste momente extrem de dificile. De asemenea, le mulțumesc în mod deosebit, colegilor mei din Muzeul Național de Istorie a României pentru profesionalismul și devotamentul dovedite de-a lungul timpului și, în special, în această perioadă de criză.

Am refuzat să-mi depun demisia de onoare considerând că nimic nu poate afecta mai grav procesul de recuperare a celor patru bunuri de patrimoniu furate, ca lăsarea fără conducere a MNIR în aceste zile cruciale”, a declarat Ernest Oberländer-Târnoveanu

Ciolacu a trimis Corpul de Control la MNIR și la Ministerul Culturii.

Marcel Ciolacu a afirmat că intenționează să ceară olandezilor „daune fără precedent”.

„Sunt revoltat că obiecte inestimabile din tezaurul României au fost furate dintr-un muzeu din Olanda unde nu existau agenți de pază! Nu putem accepta așa ceva. Dacă asta s-ar fi întâmplat în România, eram făcuți praf, în mod firesc! Îi cer ministrului Justiţiei să analizeze contractul cu muzeul olandez şi să cerem daune fără precedent”, a declarat Marcel Ciolacu.

Oberlander conducea MNIR de aproximativ 15 ani. În mandatul său, MNIR a organizat multiple expoziții internaționale de prestigiu, fără incidente, până la cel din Olanda.

Cultura la dubă a scris aici despre vulnerabilitățile securității de la Muzeul Drents:

Tot în mandatul său, însă, muzeul a ratat ocazia unui proiect major de consolidare și modernizare, care ar fi trebuit să înceapă din 2016, după organizarea unui concurs internațional de arhitectură, pe care chiar el l-a contestat.

Au urmat apoi mulți ani de procese, iar starea clădirii a continuat să se degradeze.

Pe de altă parte, directorul MNIR a vorbit constant despre nevoia implicării guvernului în găsirea unui spațiu de depozitare a patrimoniului, primind din partea miniștrilor doar promisiuni.

Știre în curs de actualizare. Reveniți pentru update.

The post Oberlander, directorul MNIR, dat afară de ministrul Culturii după ce a refuzat să își dea demisia appeared first on Cultura la dubă.

Din păcate, însă, analizând cu atenție declarațiile, informațiile oferite de partea olandeză și contractul dintre cele două muzee, reies mai multe inadvertențe.

Pentru că nu suntem în măsură să analizăm sisteme de securitate, am apelat la ajutorul unui specialist în montarea de expoziții internaționale, care cuprind valori de tezaur.

Între timp, povestea furtului și încercarea de a găsi public un țap ispășitor, s-a transformat într-o luptă politică. Premierul Ciolacu susține că Tezaurul a fost scos din țară fără hotărâre de guvern, așa cum ar fi trebuit. Lucian Romașcanu (PSD) o trage la răspundere la Raluca Turcan (PNL), ministrul Culturii la momentul organizării expoziției din Olanda.

Cultura la dubă publică documentele care au avizat exportul bunurilor. Pe ele se află și semnătura Ralucăi Turcan, membru al guvernului Ciolacu.

VITRINELE

În conferința de presă, directorul MNIR, Ernest Oberlander Târnoveanu a declarat că a cerut specific ca artefactele să fie expuse în vitrine speciale antifurt.

“În contract au fost incluse cerințe specifice ale noastre, de exemplu vitrine speciale antifurt. Piesele care au fost furate erau în vitrine speciale cerute de Muzeul Național de Istorie.”, a spus acesta.

În realitate, în contract, la capitolul privind securitatea, singura specificație privind vitrinele este “vitrine sigilate”, nu “vitrine antifurt”. Mai mult decât atât, nicăieri în cele 11 pagini de contract nu există vreo diferențiere pentru condițiile de securitate privind Coiful de la Coțofenești sau brățările dacice regale, piese din Tezaurul Național.

Toate specificațiile de securitate sunt descrise generalist, referindu-se la toate cele 673 de piese împrumutate. De altfel, MNIR a cerut în contract ca în caz de furt, să fie anunțat în maximum 24 de ore. Un interval uriaș în astfel de cazuri, obiectele furate putând fi transportate în acest interval în alt colț al lumii.

Cosmin Tudose este expert în vitrine de înaltă securitate la o companie belgiană și lucrează la instalarea unora dintre cele mai mari expoziții din lume. Recent a lucrat la construcția unei vitrine pentru costumul de astronaut cu care Neil Armstrong a pășit pe Lună, dar și la vitrine care au securizat coroanele regale britanice.

L-am rugat să explice pentru Cultura la dubă care este diferența de terminologie între “vitrină sigilată”, așa cum MNIR a cerut în contract și “vitrină antifurt”, așa cum se folosește în cazul obiectelor importante de patrimoniu.

De asemenea, el analizează mai jos chiar vitrina în care a fost expus la Drents Coiful de la Coțofenești.

“În orice proiect pentru o expoziție există un scenograf sau un architect. Arhitectul împreună cu departamentul de conservare a operelor unui muzeu stabilesc specificațiile vitrinelor.

În termeni de specificații există două clase: cea de etanșeitate și protecție a obiectelor, aici fac referire doar la ce trebuie să îndeplinească vitrina pentru a proteja obiectul, de exemplu controlul de umiditate. Noi primim în specificațiile proiectului umiditatea necesară, astfel încât materialele folosite în construcția unei vitrine trebuie să nu degaje gaze dăunătoare pentru obiecte, se folosesc materiale specifice. Toate acestea sunt listate de departamentul de conservare.

Responsabilitatea aceasta cine o are? Cel care împrumută sau cel care dă obiectele spre împrumut?

Dar ce înseamnă „vitrină sigilată”, așa cum scrie în contractul dintre MNIR și Drents?

Vitrină sigilată e o formulare vagă pentru mine. Profesional, lucrând în domeniu de 10 ani, eu nu am întâlnit termenul de sigilat. Poate se referă la air-tight, deci mai mult are legătură cu conservarea sau că e o vitrină închisă. Dar nu se referă la securitate.

Și acum ajungem la a doua categorie, care are legătură cu securitatea.

Iar muzeul gazdă poate să aibă o securitate atât de bună, ca la aeroport, cu pază permanentă printre sălile de expoziție, încât să nu fie necesare vitrine antifurt.

Dar ce înseamnă, mai exact, o vitrină antifurt?

Nivelul antifurt se referă la timpul cât ia unei echipe de a sparge respectiva vitrină. Nu există să fie 100% imposibil de spart, la un moment dat tot se sparge. Dar timpul diferă.

Câte clase de securitate există?

Foarte multe clase.

De exemplu, ce fel de clasă de securitate se folosește la o piesă de tezaur?

La un obiect de tezaur, îți pot da exemplu coroana și bijuteriile familiei regale din Anglia, proiect în care am fost implicat.

Proprietarul obiectului stabilește cu arhitectul că nivelul de securitate e foarte înalt și impune specificații înalte. Se poate folosi sticlă laminată de înalte specificații, a cărei spargere ar putea dura și o jumătate de oră cu un ciocan impresionant ca mărime.

Se folosește o sticlă mai groasă și cu mai multe straturi de PVB, transparente, care se regăsesc între straturile de sticlă. O cerință ar fi sticlă de minimum 6.6.4. Ce înseamnă 6.6.4? Prima sticlă să fie de 6 mm, a doua de 6mm, iar 4 se referă la numărul de PVB-uri – ele dau o mare rezistență sticlei.

Ulterior, nu lăsăm expuse muchiile de la îmbinarea între sticlă și sticlă. Îmbinarea se realizează, ca să crești securitatea, cu rame metalice care se siliconează pe sticlă și nu pot fi înlăturate cu ușurință.

Dat fiind că acest jaf a avut loc în 2 minute, crezi că o astfel de vitrină ar fi putut fi spartă cu barosul?

Îmi e greu să cred, ar fi durat mai mult.

Mai mult decât atât, chiar dacă vitrina era făcută la cel mai înalt nivel, întotdeauna se recomandă a se folosi sisteme de alarmă.

De exemplu, avem două nivele de alarmă:

1. De vibrații – dacă ar fi primit un ciocan sticla, s-ar fi declanșat un nivel de alarmă care ar fi alertat fie securitatea muzeului fie direct poliția.
2. De contact – dacă vitrina ar fi fost cu ușa și încuietori, ar fi reușit să deschidă ușa, atunci senzorii ar fi depistat deschiderea și ar fi sunat o alarmă a clădirii și ar fi generat alertarea autorităților.

Pentru astfel de valori, ar fi trebuit să scrie în clar ce clasă de securitate să aibă sticla.”

Cosmin Tudose analizează o imagine în care se vede chiar vitrina Coifului de la Coțofenești în timpul expoziției de la Drents. Imaginea a fost publicată pe site-ul MNIR la deschiderea expoziției. Potrivit acestuia, vitrina folosită în Olanda pentru protejarea Coifului, piesă de Tezaur, a fost de securitate scăzută, cel mult medie.  

„Tavanul vitrinei se remarcă printr-un design simplist și atractiv din punct de vedere estetic, însă acesta pare să nu îndeplinească cele mai ridicate cerințe de securitate.

Conexiunile dintre panourile de sticlă par a fi realizate fie prin aplicarea de silicon, fie prin utilizarea de garnituri. Acest tip de îmbinare poate fi suficient pentru expuneri standard, însă pentru piese de valoare excepțională sau care necesită o protecție sporită, se recomandă utilizarea unor sisteme de sigilare avansate, precum profile metalice integrate.”

În seria respectivă de fotografii este publicat pe site-ul Muzeului Național de Istorie a României inclusiv momentul instalării unei vitrine (nu este clar pentru ce exponat), fiind la îndemâna oricui să vadă din ce era alcătuită vitrina și cum ar fi putut fi spartă. Potrivit lui Cosmin Tudose, din experiența sa, este complet interzis să fie publicate imagini cu instalarea vitrinelor.

Azi, după ce a fost audiat în Comisia de Cultură a Senatului, directorul MNIR a povestit cum au fost sparte vitrinele.

„Pe analiza informațiilor pe care le am în acest moment, hoții au intrat printr-o metodă neconvențională, s-au dus direct la cele două vitrine, au folosit mijloace extrem de contondente, un baros, pentru a sparge vitrinele. Se pare că geamul securizat a rezistat, în schimb s-a deformat vitrina. Pare scenariul pentru un furt la comandă.”

Dragoș Neamu, organizatorul Nopții Muzeelor și membru al Rețelei Europene a Muzeelor, susține responsabilitatea a impune condiții drastice de împrumut era a României.

„Pentru că în organigrama muzeelor din Romania nu există un departament specializat pe itinerarea de expozitii internaționale, sau măcar un expert în așa ceva, am ajuns să trăim cu toții această adevărată dramă națională. Numai așa am fi știut cum să planificăm eficient această misiune de diplomație culturală și am fi știut să menționăm în contractul de împrumut toate acele elemente obligatorii care țin de standardele de securitate a pieselor de tezaur, în regim de împrumut.

Muzeul din Drents nu a dispus de vitrine antifurt pentru că acest lucru nu a fost menționat în contractul de împrumut. Sigur, putem să găsim aici o culpă morală pentru Drents Museum, dar din punct de vedere profesional și juridic, vulnerabilitățile sunt la noi.

Iată încă un motiv serios pentru care acest muzeu olandez, unul foarte interesant când vorbim de interactivitate și receptivitate, nu era recomandat ca alegere.”, spune Dragoș Neamu pentru Cultura la dubă.

Am cerut Muzeului Drents un punct de vedere cu privire la vitrinele folosite, însă instituția a comunicat că nu face față solicitărilor jurnaliștilor și nu mai poate răspunde pentru moment.

De asemenea, am solicitat MNIR să ne pună la dispoziție, dacă există, alte documente în care muzeul chiar să fi cerut în scris vitrinele speciale antifurt. Nu am primit un răspuns până la ora publicării articolului.

PAZA UMANĂ

Atât în conferința de presă, cât și în Parlament, Oberlander a susținut că a cerut în contract un punct de control activ 24/24h, 7/7 zile. Acest lucru se regăsește, într-adevăr, în contract.

„Vă asigur că în declarația pe care a făcut-o conducerea muzeului figura existența unui post de control 24 din 24, prezența unor oameni acolo. Scrie în contract.

Ați verificat asta?

Nu am cum să verific de la 1700 de kilometri distanță”, a declarat directorul MNIR în conferință.

În realitate, Muzeul din Drents, a oferit pază umană doar în timpul zilei, potrivit declarațiilor directorului Tupan.

AUTORIZAREA EXPORTULUI CELOR 673 DE PIESE

În doar două zile de la producerea furtului, autoritățile române se întrec în acuzații și nimeni nu își asumă vreo responsabilitate.

Azi, Lucian Romașcanu, fost ministru PSD al Culturii și actual senator PSD, a acuzat-o pe Raluca Turcan că nu a respectat prevederea legală ca un export de bunuri culturale de patrimoniu să fie aprobat prin Hotărâre de Guvern. Premierul Ciolacu a susținut, la rândul său, că exportul s-a făcut fără Hotărâre de Guvern.

“Noile reglementări, introduse chiar la propunerea mea, în 2023, se referă la necesitatea unei hotărâri de guvern dacă sunt implicate MAI MULTE autorități și instituții. Acest paragraf a fost introdus pentru a reglementa implicarea unor instituții militare, de exemplu, în transportul exponatelor, cum a fost cazul expoziției de la Roma.

Singura instituție implicată în proiectul realizat cu Muzeul din Drents este MNIR, aflat în subordinea Ministerului Culturii.”

În realitate, avizul Direcției Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii este aprobat chiar de către ministrul Culturii Raluca Turcan, pe 12 iunie 2024.

Documentația privind exportul a 673 de obiecte de patrimoniu arată superficialitatea cu care acest împrumut a fost tratat atât în Comisia Națională a Muzeelor, subordonată Ministerului Culturii, cât și în cadrul Direcției de Cultură, care a dat Certificatul de Export Temporar, sub semnătura directorului Dragoș Frăsineanu.

Comisia Națională a Muzeelor a propus, la solicitarea MNIR, exportul bunurilor. În cadrul aceleiași comisii s-a analizat și autorizat propunerea.

În niciunul dintre aceste documente care au circulat în Ministerul Culturii nu este prezentată o justificare pentru necesitatea organizării expoziției, valoarea detaliată a obiectelor împrumutate, atât din punct de vedere istoric cât și financiar, și nici nu sunt prezentate măsurile de securitate pe care le oferă muzeul gazdă – Drents, din Olanda.

MUZEUL DIN DRENTS ESTE RESPONSABIL ȘI DE ÎNTOARCEREA OBIECTELOR

În contractul încheiat între cele două muzee, furtul nu a fost considerat un caz de forță majoră. Dacă acest contract va rămâne valabil până la încheierea lui, Muzeul din Drents, care a dat dovadă de breșe majore de securitate, este responsabil și de organizarea și securizarea transportului obiectelor rămase înapoi la aeroportul din București.

MNIR devine responsabil doar de la preluarea lor la vama românească.

„Ceea ce am solicitat părții olandeze ar fi corespuns tuturor măsurilor previzibile de siguranță. Nimeni nu s-a confruntat cu o asemenea situație. Vom învăța. Din păcate, este o învățătură pe pielea proprie. Dar instituțiile învață și din situațiile în care sunt puse.”, a concluzionat Ernest Oberlander azi, în Parlament.

În urma jafului din Olanda, România a pierdut unul dintre cele mai importante artefacte din Tezaurul Național, Coiful de la Coțofenești, și 3 brățări dacice regale.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Un lung șir de neconcordanțe privind securitatea capodoperelor de Tezaur împrumutate în Olanda appeared first on Cultura la dubă.

Mesajul vine ca urmare a jafului de la Muzeul Drents din Olanda, în urma căruia au fost furate Cofiul de la Coțofenești și 3 brățări regale dacice de la Sarmizegetusa Regia.

În 1968, de la Brukenthal au fost furate 8 tablouri extrem de valoroase, dintre care doar 4 au fost recuperate în mandatul de președinte al lui Emil Constantinescu și cu ajutorul președintelui american Bill Clinton. În cele mai multe cazuri similare, artefactele nu se mai găsesc niciodată.

Iată mesajul directorului Muzeului Bruckenthal:

“Am fost solicitați să expunem și noi câteva piese în cadrul acestei expoziții și a expoziției Dacia, ultiuma frontieră a romanității. În urma discuțiilor avute cu colegii mei conservatori, restauratori și muzeografi am hotărât că piesele solicitate nu pot să participe la expoziții din cauza stării lor de conservare, fiind foarte fragile. Însă, am răspuns solicitării că dorim să participăm cu alte piese, însă propunerea noastră nu a primit niciun răspuns.

Acest jaf de artă, nu singurul din ultimii ani din Olanda sau din Germania, ar trebui să ne conștientizeze mai mult și pe noi, cei din România în ceea ce privește siguranța și protejarea patrimoniului cultural național.

Muzeul Național Brukenthal a trăit o asemenea traumă în 1968 când au fost furate 8 tablouri din care au fost recuperate doar 4. A fost cel mai mare furt de opere de artă din România!

În cadrul expoziției realizată despre acest eveniment, în anul 2022, am atras mai multe semnale de alarmă. Suntem a treia generație profesională de la momentul furtului; chiar dacă nici astăzi nu putem afirma că suntem detașați emoțional, raportarea noastră la trecutul instituției poate fi mai ușor așezată în tiparele memoriei reparative.

O parte din cercetarea pe care s-a bazat expoziția și catalogul acesteia s-a desfășurat în anii trecuți, în arhiva de fotografie. În 2022, cu prilejului unei inspecții în depozitul de pictură europeană am constat faptul că șasiul de pe care a fost tăiată pânza lucrării Moartea Cleopatrei de Anthony van Dyck era păstrat fiind împachetat așa cum fusese predat în urma anchetei închise în 1972!

Faptul că 50 de ani nimeni nu a dorit să deschidă pachetul arată o traumă perpetuată în conștiința angajaților muzeului. A fost momentul în care am realizat că a venit timpul să prezentăm propria noastră versiune asupra evenimentelor.

Astfel am hotărât să constituim o comisie asistată de un reprezentant al Poliției de Patrimoniu, iar după despachetare am hotărât că șasiul trebuie expus; de la acest element s-a dezvoltat conceptul proiectului expozițional Marele furt de la Brukenthal urmat și de documentarul realizat împreună cu HISTORY.

În mai multe rânduri am atras atenția decidenților politici că Muzeele sunt importante nu doar pentru serviciile culturale oferite publicului: expoziții, evenimente etc, cât mai ales patrimoniului cultural național deținut.

1. Și în cadrul întâlnirii avute cu Ministrul Culturii, Natalia Intotero, din această săptămână, am fost singurul manager care am ridicat problema pazei din instituțiile muzeale. Părerea mea, subliniată de ani buni a fost aceea că cei din Ministerul de Interne, cum ar fi Jandarmii, să asigure paza obiectivelor muzeale care dețin un patrimoniu cultural național valoros. Asta ar aduce atât economii cât și personal calificat!

2. Avem nevoie de investiții majore în ceea ce înseamnă sistemele de siguranță. La Muzeul Național Brukenthal în ultimii 3 ani am acordat o atenție deosebită în ceea ce înseamnă schimbarea sistemelor vechi, amplasarea de noi camere, ș.a.

3. Avem nevoie de amenjarea depozitelor cu toate elementele necesare: aparte de dectare fum, persoane, spargeri etc. Decidenții politici trebuie să înțeleagă că nu vorbim despre colecții private și vorbim despre mărturii ale existenței noastre pe acest pământ. Vorbim despre patrimoniul național, istoria și mândria țării noastre!

Anul trecut Muzeul Național Brukenthal împreună cu reprezentanții ISU au desfășurat cea mai importantă acțiune de acest fel din istoria muzeului. Scenariul exercițiului a simulat un incendiu izbucnit într-o încăpere a muzeului, fiind necesară o intervenție rapidă și eficientă pentru a limita pagubele și a asigura siguranța personalului și vizitatorilor.

4. Avem nevoie să restaurăm într-un mod profesional clădirile în care avem expoziții și depozite. De asemenea Direcțiile Județene de Cultură, specialiștii și arhitecții trebuie să fie deschiși la minte, raționali și să înțeleagă că unele investiții în clădirile monument istoric, cum ar fi închideri centralizate, uși profesionale, sisteme, trebuie amplasate. Nu dărămâm și distrugem patrimoniul imobil, dar unele lucrări sunt necesare!

5. Instituțiile muzeale au nevoie de personal calificat care să continue munca de conservare, cercetare și restaurare a patrimoniului deținut. Investiția în cultură este o investiție pentru viitor!

6. Evenimentul din Olanda este unul tragic. Însă acest eveniment trebuie să ne responsabilizeze și să nu ne ducă spre altă extremă. Să fim puși în situația ca patrimoniul cultural să nu mai fie expus și să nu mai fie prezentat în alte locuri, în țară și străinătate. Trebuie să luăm toate măsurile necesare.

Avem nevoie de autostrăzi, de spitale, de școli dar avem nevoie și de investiții în Muzee!”

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

Citește și:

The post Apelul Muzeului Bruckenthal pentru sporirea securității în muzee: “Decidenții politici trebuie să înțeleagă că nu vorbim despre colecții private, ci despre mărturii ale existenței noastre pe acest pământ.” appeared first on Cultura la dubă.

Ministrul Culturii, Raluca Turcan, și directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander Târnoveanu, au anunțat azi într-o conferință de presă că vor deschide în câteva zile licitația publică pentru demararea proiectului de consolidare, restaurare și reamenajare a Muzeului Național de Istorie a României, care este închis în proporție de 80% încă din anul 2002. Proiectul va fi finanțat printr-un împrumut obținut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în valoare de 100 de milioane de euro.

Un anunț similar a fost făcut în anul 2016, când pentru aceeași sumă obținută printr-un acord similar, urma să înceapă un amplu proiect de consolidare a clădirii și modernizare a muzeului. Atunci, printr-un parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, a fost organizat un concurs internațional de soluții arhitecturale, iar o firmă din România a fost desemnată câștigătoare de către juriul format din specialiști străini și români. Deși din juriu a făcut parte și directorul muzeului, acesta a constestat proiectul câștigător și au urmat 7 ani de procese cu studioul de arhitectură câștigător și cu Ordinul Arhitecților din România, timp în care starea clădirii s-a degradat, iar România a pierdut atât banii investiți în concursul de arhitectură, cât și șansa de a pune pe picioare noul muzeu.

Cultura la dubă a urmărit subiectul în tot acest timp și a spus întreaga poveste AICI.

“În ceea ce privește concursul de soluții din 2016, pot să spun, fără posibilitatea de a greși, că a fost un uriaș eșec care a avut drept consecință aruncarea unei instituții într-o situație și mai complicată decât era înainte. Am câștigat la toate instanțele, s-a rezolvat din punct de vedere juridic, acum suntem în faza în care ne mai judecăm cu Ordinul Arhitecților din România pentru recuperarea prejudiciului.

Acel concurs de soluții reprezintă o rușine pentru toți cei care au participat. De fapt, a fost un fals uriaș și, din păcate, justiția nu și-a făcut până la capăt datoria. Acolo au fost lucruri extrem de grave.

Ce veți face acum diferit?

Partea de proiectare și execuție va fi coordonată de Unitatea de Management a Proiectului. Sunt convins că vor căuta și soluția tehnică și soluția legală mai bună, pentru ca atât la proiectare, cât și la execuție, să participe firme care au capacitatea să ducă asemenea proiecte la bun sfârșit.”, a declarat azi Enernest Oberlander Târnoveanu, managerul MNIR.

“Evident că ne dorim să câștige licitațiile cele mai bune firme care să lucreze cu proiectanți și cu restauratori, să fie o lucrare de calitate, însă trebuie să recunoaștem cu toții că în România am avut și exemple neplăcute. Dar, până la urmă, legea achizițiilor e sfântă, e cea care se aplică acestor lucrări, și sper ca la licitație să se prezinte firme care să înțeleagă responsabilitatea acestei investiții”, a declarat ministrul Culturii, Raluca Turcan.

Cele 100 de milioane de euro împrumutate de la Banca de Dezvoltare fac parte dintr-un acord amplu, de 270 de milioane de euro, alocat consolidării și retaurării unor obiective de patrimoniu din România. Primul obiectiv finalizat este Palatul Culturii din Iași, iar în lucru se află restaurarea Palatului Cantacuzino de pe Calea Victoriei, care găzduiește Muzeul Național George Enescu.

Alte obiective care ar urma să intre în procese similare sunt Teatrul Marin Sorescu din Craiova, Opera și Teatrul Național din Cluj, o nouă sală de concerte pentru Opera din Iași, Vila Florica din Județul Argeș, precum și Muzeul Revoluției din Timișoara. Raluca Turcan a anunțat că a demarat proceduri pentru obținerea unui nou acord de împrumut, care are viza restaurarea Operei Naționale București și a Sălii Palatului, ori construirea unei săli de concerte în București, o promisiune deja obișnuită a fiecărui ministru al Culturii.

Reprezentantul Unității de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii nu a știut să spună azi, în conferința de presă, care sunt condițiile returnării banilor împrumutați.

“Durata acordului este până în 2027. Asta înseamnă că toate obiectivele trebuie să fie gata până atunci. Dacă atunci vor fi contracte în derulare, acordul nu se va întrerupe, ci va fi prelungit prin hotărâre de guvern.

Costul creditului este un atribut care ține de Ministerul de Finanțe, Ministerul Culturii nu gestionează o relație strict financiară cu banca. Plata împrumutului, dobânzile, din cultura mea generală vă spun că sunt variabile. Valoarea totală a dobânzilor nu vă poate spune nimeni, nici măcar Ministerul de Finanțe.”, a declarat Diana Gorjan, din partea Unității de Management a Proiectului.

România ar fi putut obține fonduri europene nerambursabile pentru acest proiect și celelalte prevăzute în acord, însă restaurarea patrimoniului construit nu a fost cuprinsă în PNRR, a declarat azi chiar ministrul Turcan.

Prin urmare, statul român împrumută 270 de milioane de euro și nu știm, momentan, cât va trebui să returneze Băncii Europene de Dezvoltare a Consiliului Europei.

“Marea provocare” – mutarea celor 700.000 de obiecte de patrimoniu

Până ca modernizarea muzeului să devină realitate, mai este cale lungă. Cea mai mare “provocare”, așa cum afirmă și autoritățile, este mutarea patrimoniului deținut de MNIR. Vorbim despre sute de mii de obiecte de arheologie fragile, bijuterii extrem de prețioase, tablouri, cărți, etc.

De peste 20 de ani, Ministerul Culturii și conducerea muzeului caută spații pentru adăpostirea în condiții propice a acestor valori.

Nici azi, în conferința de presă, responsabilii nu au putut indica o soluție concretă. Ministrul Turcan promite că va cuprinde în bugetul pe 2024 o sumă alocată procesului de mutare, fără să spună care va fi această sumă.

“Avem mai multe oferte, o să căutăm oferta care va corespunde cel mai bine condițiilor de preț și de siguranță pentru patrimoniu. Avem deschisă și posibilitatea unei colaborări cu MAPN. Așadar noi vom bugeta pe oferta care vom aprecia că răspunde solicitărilor noastre, dacă vom face și economii, cu atât mai bine.”, a completat Raluca Turcan.

Muzeul Național de Istorie a României deține cel mai bogat patrimoniu al României, după Banca Națională. Este găzduit de Palatul Poștelor, o clădire simbol de pe Calea Victoriei, veche de mai bine de 120 de ani. Starea avansată de degradare a palatului reprezintă un risc zilnic pentru angajații muzeului, vizitatori și patrimoniu, în eventualitatea producerii unui cutremur major. Aflați mai multe AICI.

The post După 21 de ani, Muzeul Național de Istorie a României ar putea fi consolidat și restaurat. Ministerul Culturii promite un nou proiect în valoare de 100 de milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

Corina Chiriac este o figură exponențială a muzicii ușoare românești din perioada comunistă, bucurându-se de succes și vizibilitate la televiziunea publică, la concursuri naționale și internaționale de muzică între anii ’70 – ’90. Ea este, de asemenea, realizatoarea primei emisiuni tv color din România – „Eu sunt Corina”.

În perioada pandemiei, Corina Chiriac a criticat public măsurile luate de autorități, spunând într-un interviu pentru Gândul în octombrie 2020 că “Perioada asta mie mi se pare un fel de închisoare și este.” și că “față de vremurile actuale, comunismul era un sugar cu suzeta în gură.”

Conform comunicatului transmis de MNIR, “vor fi expuse documente de familie, fotografii, obiecte păstrate de câteva generații, începând cu cele ale străbunicilor artistei, Ioana și Nichita Nestorescu, negustor din Buzău, ajuns președinte al Corporației Meseriașilor-Comisiunea Arbitrilor din Buzău, în anul 1911, apoi ale fiicei lor Lucreția Nestorescu, absolventă de pension, căsătorită cu Gheorghe Chiriac, caligraf, desenator, pictor și tipograf, cu firmă la București, părinții lui Mircea Chiriac, tatăl Corinei Chiriac.

O serie de portrete de familie completează expoziția, precum cel al mamei Corinei Chiriac, Arșaluiz-Eliza Calaigian căsătorită Chiriac, pianistă, absolventă a Academiei Regale de Muzică din București și profesoară la Conservator și cele ale lui Mircea Chiriac, profesor și compozitor.

Partea dedicată artistei Corina Chiriac îmbină portretele de atelier, cele apărute în presa vremii, afișele unor concerte naționale și internaționale din anii ‘70 și ‘80, dar și din anii 2000, cu rochii de scenă purtate în perioada 1970-2019.

De la rochia interbelică modificată de Corina Chiriac și purtată la festivalurile de la Dresda, R.D.G., 1975, și „Bratislavska Lyra”, 1976, și în turneele din R.D.G., Polonia și Cehoslovacia, la rochia de paiete argintii sau rochia „cu harpă” realizată pentru emisiunea „Eu sunt Corina”, regizată de Tudor Vornicu în 1979, emisiune premiată la Festivalul Internațional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Elveția, 1979, până la rochiile purtate în America în perioada 1988-1994 și cea purtată în 2019, la recitatul susținut la Festivalul „Cerbul de Aur” de la Brașov.”

Muzeul Național de Istorie a României este închis în proporție de 80% de 20 de ani, iar cea mai mare parte a patrimoniului muzeal stă departe de ochii publicului, în cutii și lăzi. Clădirea construită acum 120 de ani ar fi trebuit restaurată încă din 2002, dar din cauza unor litigii șantierul a fost blocat.

Cultura la dubă a prezentat AICI pe larg situația de la MNIR.

Muzeul Național de Istorie a României este cea mai bogată instituție din țara noastră, după Banca Națională.

La Muzeul Național de Istorie a României se află dovezile istorice ale existenței neamului nostru și chiar ale omenirii. Patrimoniul MNIR cuprinde piese arheologice cu o vechime de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, decorații, haine, tablouri, fotografii de arhivă, cadourile primite de familia Ceaușescu de la conducători din întreaga lume, cărți rare, hărți sau documente istorice care atestă întemeierea României.

The post Muzeul Național de Istorie a României îi dedică o expoziție Corinei Chiriac. Aceasta a declarat că: “Față de vremurile actuale, comunismul era un sugar cu suzeta în gură.” appeared first on Cultura la dubă.

Muzeul Național de Istorie a României este cea mai bogată instituție din țara noastră, după Banca Națională. O spune chiar directorul muzeului, Ernest Oberalander-Târnoveanu, în mijlocul unui amplu proces de evaluare a patrimoniului instituției pe care o conduce.

Valoarea a doar 60% dintre obiectele evaluate se ridică la peste 1 miliard 300.000 de lei.

Dincolo de estimările financiare, la Muzeul Național de Istorie a României se află dovezile istorice ale existenței neamului nostru și chiar ale omenirii. Patrimoniul MNIR cuprinde piese arheologice cu o vechime de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, decorații, haine, tablouri, fotografii de arhivă, cadourile primite de familia Ceaușescu de la conducători din întreaga lume, cărți rare, hărți sau documente istorice care atestă întemeierea României.

Toate acestea ar putea dispărea pentru totdeauna dacă un mare cutremur va lovi Bucureștiul.

MNIR este găzduit de Palatul Poștelor de pe Calea Victoriei, o clădire șubredă, cu o vechime de 120 de ani. Monumentul istoric a intrat în 2002 într-un proces de restaurare, care s-a dovedit a fi începutul agoniei în care patrimoniul nostru se zbate de 18 ani.

De atunci, MNIR este deschis publicului doar în proporție de 20%. Cea mai mare parte a patrimoniului zace în lăzi, cutii sau alte ambalaje, în camere sigilate, departe de ochii copiilor și ai tinerilor care ar putea să le vadă și să înțeleagă ceva din istoria noastră.

Cine este vinovat pentru această situație? Este o întrebare la care probabil “România” ar putea fi răspunsul. Fiindcă ceea ce s-a întâmplat la MNIR are mare legătură cu haosul, dezinteresul, corupția sau impostura care au guvernat țara după 1989.

ÎNCEPUTUL PROCESULUI DE RESTAURARE

În 2002, firma fostului acționar al echipei de fotbal Dinamo, Vasile Turcu, câștiga licitația și începea lucrările de restaurare a celui mai important obiectiv cultural al acelui moment – Muzeul Național de Istorie a României.

Valoarea proiectului se ridica la 4 milioane de dolari și totul ar fi trebuit să se termine în 2006.

După deschiderea șantierului, firma lui Turcu, Romconstruct, a adăugat la contract acte adiționale care creșteau suma inițială de 75 de ori. Ministrul Culturii din 2005, Mona Muscă, a cerut un audit la muzeu, iar ministrul care a urmat, Adrian Iorgulescu, a decis în 2006 să sisteze lucrările.

Clădirea era consolidată doar în proporție de 40%, iar partea refăcută apasă greu pe cea veche.

Au urmat ani de procese cu firma lui Turcu, contractul a fost reziliat în 2012 și abia în 2016 s-a întrezărit o rază de speranță pentru muzeu.

CONCURSUL INTERNAȚIONAL DE ARHITECTURĂ

Ministerul Culturii, condus pe atunci de tehnocratul Vlad Alexandrescu, a lansat pe 1 februarie 2016 un concurs internațional de arhitectură pentru a găsi un proiect care nu doar să consolideze vechea clădire, ci să dea o cu totul altă față muzeului, una modernă, contemporană.

Era o resuscitare a MNIR pentru care Ministerul Culturii punea la dispoziție 100 de milioane de euro, bani împrumutați de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

Totul avea să fie anunțat cu fast și organizat cu ajutorul Ordinului Arhitecților din România, sub egida Uniunii Internaționale a Arhitecților, iar proiectele au fost jurizate de arhitecți cu o reputație internațională, veniți din 6 țări, dar și de directorului Muzeului, Enerest Oberlander.

În iulie 2016 a fost anunțat proiectul câștigător – o soluție propusă de firma de arhitectură Starh, din București.

Conform promisiunilor autorităților de atunci, în 2020 trebuia deja să avem cel mai modern muzeu din România.

SCANDALUL DINTRE MUZEU ȘI ARHITECȚI

Din păcate, însă, concursul de arhitectură, care se presupunea a fi resuscitarea MNIR, s-a transformat într-o nouă încrengătură de litigii. Iar salvarea patrimoniului național a fost amânată cu alți mulți ani.

După anunțarea proiectului câștigător, directorul Oberlander a ridicat două probleme care au blocat punerea în practică a soluțiilor propuse de Starh.

1. Oberlander susține că proiectul câștigător al firmei Starh nu respecta o cerință a temei de concurs, la care el ținea foarte mult – acoperirea integrală a curții interiorare. Acesta spune că în varianta în limba engleză a caietului de sarcini (terminologie contestată de OAR), apare formularea “curte total sau parțial acoperită”, pe când în limba română este specificat “total acoperită”.

Prin urmare, acesta a anulat concursul, iar problema a ajuns în instanță. În prima fază, muzeul a fost câștigător, dar la Curtea de Apel a câștigat firma Starh.

2. Oberlander acuză atât Ordinul Arhitecților din România, firma Starh, cât și membri ai juriului, că ar fi favorizat proiectul câștigător, în spatele căruia ar exista, spune el, un posibil conflict de interese. Unul dintre partenerii firmei Starh este Iulia Stanciu, vicepreședinte al OAR, iar OAR a organizat concursul.

De celelalte părți, OAR și Iulia Stanciu susțin că participarea firmei Starh la concurs a fost acceptată, după anunțarea câștigătorilor, de către Agenția Națională pentru Achiziții Publice și de către Uniunea Internațională a Arhitecților și că Iulia Stanciu nu era vicepreședinte la momentul anunțării concursului.

După 3 ani de procese și negocieri, Oberlander a decis să anuleze concursul de arhitectură, chiar dacă a făcut parte din juriu, iar MNIR se află acum într-o situație mai gravă decât acum 4 ani, când deschidea apelul internațional de proiecte.

Litigiile continuă cu Ordinul Arhitecților din România, iar OAR susține că nicio instituție credibilă a breslei lor nu va mai gira un nou concurs pentru un director care “nu a înțeles ce înseamnă un concurs și o soluție de arhitectură și a adus un grav prejudiciu de imagine unor prestigioși arhitecți.”

CE SPUN PĂRȚILE IMPLICATE

Domnule director, ați făcut parte din juriu, în momentul jurizării ați citit proiectele în română?

Ernest Oberlander – Târnoveanu, directorul MNIR: În timpul discuțiilor eu am votat contra proiectului, pentru că nu respecta caietul de sarcini în limba română. Acest proiect nu respecta prevederea “curtea acoperită total”, nu respecta prevederea că trebuie să fie maximum 3 nivele subterane pentru depozite, sub curtea interioară, iar ei au pus 4. Și am votat contra și pentru calitatea foarte slabă a proiectului.

Proiectul era mai slab decât unul pe care l-ar fi făcut un muzeograf cu un an de experiență, din punct de vedere muzeologic.

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR: Asta e o părere personală a domnului director, dar mă uimește, pentru că el a semnat raportul jurului. La orice concurs, decizia juriului e considerată unanimă, iar el a semnat decizia.

Cât despre niveluri, nu era o condiție să fie 4. De regulă sunt 3, fiindcă e mai ieftin, dar asta nu înseamnă că nu se pot face.

Iulia Stanciu, Starh: Cred cu certitudine că domnul director nu înțelege viziunea pe care i-am prezentat-o și pentru noi toate aceste acuzații sunt degradante, noi suntem o firmă de proiectare care participăm curent la concursuri, chiar recent am câștigat concursul pentru sediul Consiliului Județean din Cluj, cu o soluție care nu a fost, cum să vă spun…respectă tema, dar dă o nouă viziune. Asta am făcut și cu muzeul, Clujul a înțeles, ei nu.

Credem că e o lipsă de viziune asupra a ceea ce se întâmplă la ora actuală internațional și a ceea ce ar trebui să fie un concurs de arhitectură.

Sensul concursului este de a vedea dacă într-adevăr acea problemă este corectă sau nu. Prin acest concurs au fost peste 50 de soluții, jumătate nu acoperiseră curtea. Deci jumătate au văzut probleme tehnice, dezavantaje. Există un temei pentru a nu face curtea acoperită.

“Noi chiar am vrut să vedem în ce măsură e posibil să aducem îmbunătățiri și am adus în acest dialog o firmă prestigioasă, care a făcut Tate Modern la Londra. Au venit la București, au văzut situația și au susținut propunerea noastră.”

Iulia Stanciu, arhitect și fondator al firmei Starh

Domnule director, la evenimentul de anunțare a câștigătorilor dumneavoastră ați înmânat premiile.

Ernest Oberlander: Eu am înmânat premiul la locul 3, pe care l-am votat.

Dacă proiectul nu respecta cerințele, de ce nu s-a decis ceva la nivelul jurizării, în loc să se ajungă la un proces care să dureze câțiva ani?

Ernes Oberlander: Pentru că muzeul a fost de bună credință.

“Am acceptat un regulament de concurs în care majoritatea decide. Noi nu ne-am putut imagina că se va manipula rezultatul.”

Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul MNIR

Expertiza tehnică spune că se poate realiza acoperirea totală a curții?

Ernest Oberlander: Sigur. De altfel, acest caiet de sarcini, cu acoperirea totală a curții, a fost realizat împreună cu arhitecți desemnați de Ordinul Arhitecților. Dar la proces au spus apoi că nu se poate realiza.

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR: Nu este adevărat, domnul director falsifică cu totul adevărul.

În primul rând, mi-aș dori să nu mai existe denumirea de “caiet de sarcini”, pentru că e vorba de o temă de proiectare și de un regulament. Ambele au valoare de lege.

Noi am lucrat împreună cu domnul director și cu oameni de la muzeu. Și când spun noi spun o echipă de profesioniști, de mare încredere.

Din echipa aceea de profesioniști făcea parte domnul Alexandru Beldiman, care a fost ani de zile președintele Uniuniunii Arhitecțiulor și care a pus bazele noului statut al arhitectului după 1989, eram și eu, care sunt profesor de Teoria Arhitecturii de foarte mulți ani la Facultatea de Arhitectură și îndrăznesc să spun că sunt un profesor stimat și corect, era domnul arhitect Ștefan Bâlici, care acum este directorul Institutului Național al Patrimoniului.

Toate acestea fiindcă era în joc o clădire care este un foarte valoros monument istoric al României.

Totul a fost tot timpul discutat cu domnul director, în niște condiții de tensiune și presiune a timpului extraordinar de mare. Domnul director a vrut, nu ne-am dus noi peste el, a vrut să aibă acest concurs înainte de 2018, ca Centenarul să îl consacre într-un anumit fel.

“Domnul director avea în minte exemplul British-ului și spera să se poată așa ceva, curtea acoperită, dar așa ceva nu era permis prin certificatul de urbanism.”

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR

Datele transmise prin certificatul de urbanism spuneau clar că acea curte nu poate fi acoperită integral.

Și de ce nu s-a specificat asta foarte clar în regulament sau în condițiile temei?

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR: S-a specificat, dar el își dorea acoperirea totală. Și mai mult, spera ca după ce are concursul, să obțină niște derogări. Atunci, tu, ca autor de temă corect, spui așa: autoritatea contractantă își dorește acoperirea totală a curții interioare. Acest lucru nu e permis conform legislației în vigoare. Se vor face apoi demersuri pentru obținerea aprobării respective.

Concurentul trebuie să știe că dacă se gândește la acoperirea totală, e posibil ca acea soluție să nu poată fi făcută.

Mai mult, în juriu această chestiune s-a discutat. Domnul director a fost tot timpul acolo. Au și scris în raportul juriului că este mai bună o închidere parțială.

Ernest Oberlander: Doamna Zahariade era coordonatoarea din partea Ordinului Arhitecților și dânsa a avut niște atitudini cel puțin ciudate. Înainte de concurs s-a dus cu viitoarea câștigătoare la președintele ANAP pentru a întreba dacă este posibil ca ea, vicepreședintele Ordinului, să participe la concurs. În ce calitate mergea ea cu doamna Stanciu de mână, nu știu.

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR: Această afirmație este grav falsă.

După ce s-au deschis plicurile cu proiectele, eu am spus că ea este la ora actuală vicepreședintele Ordinului. Concursul s-a lansat pe 1 februarie 2016, predarea proiectului s-a făcut în iunie. Doamna Stanciu a devenit vicepreședintele OAR în martie.

În 30 iunie s-a terminat jurizarea, el ne-a plătit organizarea, deci a fost mulțumit, după care au apărut mici neîncrederi legate de eligibilitatea proiectului câștigător și eventualul conflict de interese, pe care l-am adresat Uniunii Internaționale a Arhitecților.

ANAP ne-a răspuns că nu există conflict de interese sau incompatibilitate. Și Uniunea Internațională a spus că nu e caz de incompatibilitate.

Eu am fost la președintele ANAP înainte de 1 februarie 2016, ca să discut cu dumnealui criteriile. Trebuia ca ele să fie formulate foarte bine și în sensul reglementărilor în vigoare.

Habar nu aveam cine va participa, nici nu aveam concursul lansat.

Iulia Stanciu, Starh: Dânsul se leagă de un lucru care nu este adevărat, pentru că în momentul în care s-a organizat concursul, eu nu eram vicepreședinte la OAR, lucrurile s-au întâmplat după aceea, după ce se predase concursul, deci nu a fost ceva dinainte stabilit. Nu am participat la organizarea acestui concurs și mai mult decât atât, Uniunea Internațională a Arhitecților a girat acest concurs.

Plus că eu nu am spus că particip la acest concurs, nu am spus nimănui. Când s-au deschis plicurile și s-a văzut acest lucru, că este vorba de firma noastră, ca să fie sigur că este corect procesul, s-a trimis întrebare către Uniunea Internațională a Arhitecților, care a confirmat că nu este incompatibilitate.

Și toate deciziile, contestațiile au confirmat că nu este situație de incompatibilitate.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU PATRIMONIUL MUZEULUI ÎN TOT ACEST TIMP

Dincolo de miza restaurarării, MNIR se luptă de ani de zile pentru protejarea patrimoniului, în condițiile date. A făcut numeroase apeluri către Ministerul Culturii, pentru găsirea unui spațiu de depozitare, însă dincolo de promisiuni nu s-a concretizat nimic.

Clădirea a suferit numeroase avarii, printre care inundații sau prăbușirea unor tavane, ori ornamente exterioare.

Între timp, publicul are acces doar la obiectele expuse în tezaur, lapidarium și la expozițiile tematice tempoare, adică la o foarte mică parte din patrimoniu.

Ce s-a întâmplat cu partea veche a clădirii în acești ani?

Ernest Oberlander: Am luat măsuri ca să ținem clădirea în stare de funcțiune. În fiecare an reparăm, astupăm, atât cât se poate. La ultimele ierni sau la ploi mari nu am mai avut inundații.

Dacă ar fi un mare cutremur în București, ce se poate întâmpla cu această clădire și cu obiectele de patrimoniu?

Riscul este în continuare de prăbușire, am spus mereu, această clădire nu oferă garanții că își va păstra integritatea în cazul unui cutremur major.

În toți acești ani am atenționat Ministerul Culturii că avem nevoie de spații pentru depozitarea patrimoniului și pentru laboratoare. Ultimele discuții le-am avut în ianuarie, anul acesta.

Și ce vi s-a zis?

Nimeni nu spune nu, dar nici nu avem decizii concrete. E nevoie de o sumă mare. Dar, față de valoarea patrimoniului, orice sumă este mică.

Din punct de vedere istoric, ce ar însemna pentru România dacă ar veni acest cutremur și totul s-ar prăbuși peste obiectele de patrimoniu?

Unele piese n-ar mai putea să fie recuperate sau ar fi foarte afectate. Sigur, nu mă gândesc aici la scenariul cel mai negru, prăbușirea clădirii totală sau parțială.

“Scenariul cel mai negru ar fi că după cutremur ar izbucni incendii, din cauza gazului sau indundații, din cauza spargerii conductelor.”

Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul MNIR

În plus, există riscul ca în condițiile de haos care pot apărea atunci, fiindcă autoritățile vor fi paralizate de amploarea dezastrului, ele să fie ocupate cu salvarea vieților și asigurarea de apă și hrană și să nu aibă timp să se ocupe de recuperarea patrimoniului de aici.

Și să aibă loc furturi…

Da, exact. Au fost și cazuri, nu vorbesc pur teoretic. S-au întâmplat cazuri asemănătoare în zone afectat de cataclisme naturale sau mișcări sociale foarte grave.

Ce ar însemna asta pentru istoria României? Practic, vorbim de izvoare istorice care atestă existența acestui popor.

Da. Și altele care sunt documente istorice pentru istoria omenirii, nu sunt numai legate de istoria României.

CE URMEAZĂ

MNIR se află în subordinea Ministerului Culturii, un factor decizional mai mult absent decât prezent în ceea ce privește salvarea patrimoniului național.

Niciun ministru al Culturii nu a reușit să găsească un spațiu de depozitare propice și buget pentru transportul patrimoniului. Acest aspect va deveni obligatoriu atunci când chiar va exista un proiect de restaurare aprobat de toată lumea și lucrările vor fi demarate.

Cel mai greu va fi de transportat Copia Columnei lui Traian, piesa centrală a muzeului. Elementele ei însumează câteva tone.

Am cerut ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, un punct de vedere referitor la situația actuală și am primit, din nou, o promisiune.

“La Muzeul de Istorie, din păcate, au fost niște chestiuni procedurale care au împiedicat finalizarea lucrărilor, dar am vești bune. În baza acordului cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, statul român a contractat un împrumut de 300 de milioane de euro și aproximativ jumătate din această sumă va pleca către finalizarea lucrărilor de restaurare a MNIR.

Vă pot spune că s-au găsit banii necesari, o sumă deloc mică, 150 de milioane de euro. Banii nu se pot pierde, fiindcă vorbim despre un împrumut.”, ne-a declarat ministrul Bogdan Gheorghiu.

Acesta nu are, însă, un plan concret pentru reorganizarea unui concurs de arhitectură și nici nu vorbește despre o posibilă anchetă care să arate cine este vinovat pentru situația în care s-a ajuns.

Directorul Ernest Oberlander-Târnoveanu deține funcția de conducere a MNIR de 10 ani, iar în septembrie 2019 a fost decorat de președintele Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.

Ernest Oberlander: Acum noi ne judecăm cu OAR pentru recuperarea banilor pe care i-am plătit pentru organizarea concursului, sumă de la bugetul de stat – 900.000 de lei (aproximativ 200.000 de euro).

Iar pe de altă parte, ne judecăm cu OAR în penal. Vrem să știm cine a modificat, ca să nu spun falsificat, caietul de sarcini în limba engleză. Fiindcă ei au încercat cu obstinație să ascundă cine a făcut.

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR: Noi, la rândul nostru, solicităm MNIR daune morale în valoare de 1 leu pentru prejudiciul adus imaginii OAR.

Am chemat experți francezi, s-au uitat la temă, i-au și explicat domnului director că trebuie să aștepte soluții de la concurenți, nu să le dicteze. Acești experți francezi au venit de la Ministerul Culturii francez.

“Pentru o casă, poți să zici: domne, am văzut o chestie care îmi place, e casa mea, eu vreau să fie așa. Aici nu e casa lui. MNIR e un muzeu național care ne aparține nouă, României, Bucureștiului și, sperăm noi, Europei.”

Ana Maria Zahariade, vicepreședinte OAR

Acum aveți bani să organizați un alt concurs?

Ernest Oberlander: Nu, în acest moment nu avem alți bani. O astfel de decizie se va lua împreună cu Ministerul Culturii, dar un concurs se va face conform legislației achizițiilor publice.

Sunteți director din 2010. După tot ce s-a întâmplat în acest timp, dumneavoastră aveți ceva să vă reproșați?

Da, în primul rând că am fost naiv și nu m-am gândit la faptul că dorința unora de a se îmbogăți este atât de mare încât vor încerca să încalce pe față un regulament, un caiet de sarcini al unei instituții publice atât de importante.

“Sigur, poți să spui și că dacă eram mult mai insistent poate convingeam factorii politici să acorde mai multă atenție.”

Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul MNIR

În toată această perioadă cred că s-au schimbat 14-15 miniștri ai Culturii (nr: între 2002 și 2020 România a avut 20 de miniști ai Culturii). Nimeni nu a spus că muzeul nu trebuie salvat.

Dar de fiecare dată când se schimbă ministrul, trebuie să spuneți povestea muzeului de la capăt…

Exact.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Patrimoniul nimănui. Povestea românească a Muzeului Național de Istorie a României appeared first on Cultura la dubă.