Firma care a câștigat licitația are mai multe conexiuni politice și a primit de-a lungul ultimilor ani proiecte de la SRI și DIPI – departamentul de servicii secrete al Ministerului de Interne, Spitalul Universitar de Urgență București, precum și o importantă lucrare la Aeroportul din Timișoara.

În 2021, firma Eldiclau din județul Dolj, a câștigat licitația organizată de Ministerul Culturii, deși înregistra la stat datorii de milioane de lei.

Întârzierea procesului de consolidare reprezintă acum un pericol pentru Palatul Cantacuzino, iar lucrările vor putea fi reluate abia după organizarea unei noi licitații.

Ministerul Culturii nu a oferit până acum informații despre suma încasată de firma Edinclau și nici cum va recupera prejudiciul. Suma proiectului se ridică la 6 milioane de euro, iar banii sunt împrumutați de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

“La finalul anului trecut, am luat decizia de a nu prelungi contractul de execuție a lucrărilor de restaurare și consolidare, întrucât la sfârșitul perioadei prevăzute în contract, lucrarea era realizată în proporție de doar 25%. Procedura prevede ca până la reluarea lucrărilor, obiectivul Palatul „Cantacuzino” care găzduiește acest Muzeu să fie pus în siguranță, pentru a nu se degrada.

Pentru că nu-mi doresc repetarea situației anterioare, ca o semnătură să dureze câteva luni sau hârtiile să se plimbe cu lunile între părțile implicate, m-am asigurat de:

-realizarea rapidă a lucrărilor de punere în siguranță a acestui obiectiv de patrimoniu unic al moștenirii noastre culturale. În acest sens a fost publicat anunțul pentru contractarea acestor lucrări, termenul de depunere a ofertelor fiind stabilit pentru data de 16 ianuarie a.c. Termenul de execuție a lucrărilor de punere în siguranță este de 45 de zile de la emiterea Ordinului de începere a lucrărilor.

-demararea cât mai rapida a procedurilor de achiziții pentru lucrările de restaurare și consolidare rămase de executat.

-luarea măsurilor legale impuse de această situație critică.”, este mesajul publicat pe facebook de ministrul Culturii Raluca Turcan.

Firma Edinclau este înregistrată în județul Dolj, localitatea Carcea, și este deținută de Ștefania Dincă. În domeniul construcțiilor, Edinclau este cunoscută pentru peste 200 de contestații depuse la licitații publice, blocate ani întregi din această cauză. Inclusiv lucrările la Cazinoul din Constanța a fost întârziate în trecut din acest motiv.

Și lucrările la Palatul Cantacuzino ar fi trebuit să înceapă acum 15 ani, însă România a pierdut mai întâi primele fonduri puse la dispoziție de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, apoi procedura de achiziție a fost blocată de-a lungul timpului din cauza mai multor contestații.

Cultura la dubă a scris în repetate rânduri despre situația de la Muzeul Enescu și stadiul avansat de degradare a clădirilor.

ISTORICUL PALATULUI CANTACUZINO

Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei din București a fost ridicat din dorința lui Gheorghe Cantacuzino, cunoscut drept “Nababul”. Acesta era unul dintre cei mai bogați români la începutul secolului 20. Arhitectul Ion Berindei a desenat planurile în 1898, iar palatul a devenit locul în care erau organizate cele mai exclusiviste petreceri ale vremii.

Dupa moartea fiului său, Mihail Cantacuzino, clădirea a revenit soției acestuia, Maruca Cantacuzino, una dintre cele mai importante figuri feminine ale epocii. Maruca a fost marea iubire a lui George Enescu, cu care s-a și căsătorit. După moartea compozitorului, Maruca a donat palatul și casa statului roman pentru ca ele să fie transformate în Muzeul George Enescu.

Palatul Cantacuzino este monument istoric de importanță națională și a fost clasat inclusiv în Patrimoniul European. În el erau expuse obiecte personale ale marelui compozitor și violonist, precum viorile sale, pianul, manuscrise ale operelor, fotografii, scrisori sau ochelarii de vedere.

The post Lucrările de consolidare a Muzeului Național George Enescu au fost blocate după ce firma a executat doar 25% din proiect, în termenul legal appeared first on Cultura la dubă.

Ministrul Culturii, Raluca Turcan, și directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander Târnoveanu, au anunțat azi într-o conferință de presă că vor deschide în câteva zile licitația publică pentru demararea proiectului de consolidare, restaurare și reamenajare a Muzeului Național de Istorie a României, care este închis în proporție de 80% încă din anul 2002. Proiectul va fi finanțat printr-un împrumut obținut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în valoare de 100 de milioane de euro.

Un anunț similar a fost făcut în anul 2016, când pentru aceeași sumă obținută printr-un acord similar, urma să înceapă un amplu proiect de consolidare a clădirii și modernizare a muzeului. Atunci, printr-un parteneriat cu Ordinul Arhitecților din România, a fost organizat un concurs internațional de soluții arhitecturale, iar o firmă din România a fost desemnată câștigătoare de către juriul format din specialiști străini și români. Deși din juriu a făcut parte și directorul muzeului, acesta a constestat proiectul câștigător și au urmat 7 ani de procese cu studioul de arhitectură câștigător și cu Ordinul Arhitecților din România, timp în care starea clădirii s-a degradat, iar România a pierdut atât banii investiți în concursul de arhitectură, cât și șansa de a pune pe picioare noul muzeu.

Cultura la dubă a urmărit subiectul în tot acest timp și a spus întreaga poveste AICI.

“În ceea ce privește concursul de soluții din 2016, pot să spun, fără posibilitatea de a greși, că a fost un uriaș eșec care a avut drept consecință aruncarea unei instituții într-o situație și mai complicată decât era înainte. Am câștigat la toate instanțele, s-a rezolvat din punct de vedere juridic, acum suntem în faza în care ne mai judecăm cu Ordinul Arhitecților din România pentru recuperarea prejudiciului.

Acel concurs de soluții reprezintă o rușine pentru toți cei care au participat. De fapt, a fost un fals uriaș și, din păcate, justiția nu și-a făcut până la capăt datoria. Acolo au fost lucruri extrem de grave.

Ce veți face acum diferit?

Partea de proiectare și execuție va fi coordonată de Unitatea de Management a Proiectului. Sunt convins că vor căuta și soluția tehnică și soluția legală mai bună, pentru ca atât la proiectare, cât și la execuție, să participe firme care au capacitatea să ducă asemenea proiecte la bun sfârșit.”, a declarat azi Enernest Oberlander Târnoveanu, managerul MNIR.

“Evident că ne dorim să câștige licitațiile cele mai bune firme care să lucreze cu proiectanți și cu restauratori, să fie o lucrare de calitate, însă trebuie să recunoaștem cu toții că în România am avut și exemple neplăcute. Dar, până la urmă, legea achizițiilor e sfântă, e cea care se aplică acestor lucrări, și sper ca la licitație să se prezinte firme care să înțeleagă responsabilitatea acestei investiții”, a declarat ministrul Culturii, Raluca Turcan.

Cele 100 de milioane de euro împrumutate de la Banca de Dezvoltare fac parte dintr-un acord amplu, de 270 de milioane de euro, alocat consolidării și retaurării unor obiective de patrimoniu din România. Primul obiectiv finalizat este Palatul Culturii din Iași, iar în lucru se află restaurarea Palatului Cantacuzino de pe Calea Victoriei, care găzduiește Muzeul Național George Enescu.

Alte obiective care ar urma să intre în procese similare sunt Teatrul Marin Sorescu din Craiova, Opera și Teatrul Național din Cluj, o nouă sală de concerte pentru Opera din Iași, Vila Florica din Județul Argeș, precum și Muzeul Revoluției din Timișoara. Raluca Turcan a anunțat că a demarat proceduri pentru obținerea unui nou acord de împrumut, care are viza restaurarea Operei Naționale București și a Sălii Palatului, ori construirea unei săli de concerte în București, o promisiune deja obișnuită a fiecărui ministru al Culturii.

Reprezentantul Unității de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii nu a știut să spună azi, în conferința de presă, care sunt condițiile returnării banilor împrumutați.

“Durata acordului este până în 2027. Asta înseamnă că toate obiectivele trebuie să fie gata până atunci. Dacă atunci vor fi contracte în derulare, acordul nu se va întrerupe, ci va fi prelungit prin hotărâre de guvern.

Costul creditului este un atribut care ține de Ministerul de Finanțe, Ministerul Culturii nu gestionează o relație strict financiară cu banca. Plata împrumutului, dobânzile, din cultura mea generală vă spun că sunt variabile. Valoarea totală a dobânzilor nu vă poate spune nimeni, nici măcar Ministerul de Finanțe.”, a declarat Diana Gorjan, din partea Unității de Management a Proiectului.

România ar fi putut obține fonduri europene nerambursabile pentru acest proiect și celelalte prevăzute în acord, însă restaurarea patrimoniului construit nu a fost cuprinsă în PNRR, a declarat azi chiar ministrul Turcan.

Prin urmare, statul român împrumută 270 de milioane de euro și nu știm, momentan, cât va trebui să returneze Băncii Europene de Dezvoltare a Consiliului Europei.

“Marea provocare” – mutarea celor 700.000 de obiecte de patrimoniu

Până ca modernizarea muzeului să devină realitate, mai este cale lungă. Cea mai mare “provocare”, așa cum afirmă și autoritățile, este mutarea patrimoniului deținut de MNIR. Vorbim despre sute de mii de obiecte de arheologie fragile, bijuterii extrem de prețioase, tablouri, cărți, etc.

De peste 20 de ani, Ministerul Culturii și conducerea muzeului caută spații pentru adăpostirea în condiții propice a acestor valori.

Nici azi, în conferința de presă, responsabilii nu au putut indica o soluție concretă. Ministrul Turcan promite că va cuprinde în bugetul pe 2024 o sumă alocată procesului de mutare, fără să spună care va fi această sumă.

“Avem mai multe oferte, o să căutăm oferta care va corespunde cel mai bine condițiilor de preț și de siguranță pentru patrimoniu. Avem deschisă și posibilitatea unei colaborări cu MAPN. Așadar noi vom bugeta pe oferta care vom aprecia că răspunde solicitărilor noastre, dacă vom face și economii, cu atât mai bine.”, a completat Raluca Turcan.

Muzeul Național de Istorie a României deține cel mai bogat patrimoniu al României, după Banca Națională. Este găzduit de Palatul Poștelor, o clădire simbol de pe Calea Victoriei, veche de mai bine de 120 de ani. Starea avansată de degradare a palatului reprezintă un risc zilnic pentru angajații muzeului, vizitatori și patrimoniu, în eventualitatea producerii unui cutremur major. Aflați mai multe AICI.

The post După 21 de ani, Muzeul Național de Istorie a României ar putea fi consolidat și restaurat. Ministerul Culturii promite un nou proiect în valoare de 100 de milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

Cunoscutul imobil de pe Bulevardul Dacia din București etichetat drept “Casa Nottara” a fost vândut la o licitație organizată de Romania Sotheby’s International Realty. Prețul de pornire a fost de 650.000 de euro, însă casa de licitații nu a făcut publică suma finală de achiziționare, fiind invocată clauza de confidențialitate.

Clădirea este clasată ca monument istoric de importanță locală și a aparținut familiei Nottara. Aici a fost găzduit până acum 6 ani și Muzeul Nottara.

Imobilul a fost construit în 1931, în stil funcțional Art Deco, în plină perioadă modernistă în arhitectura bucureșteană, de către arhitectul Victor Ștefănescu. Clădirea are o suprafață de 678 de metri pătrați, 18 camere și 11 băi.

Pentru finanțarea construcției, Sindicatul Artiştilor Dramatici şi Lirici a strâns bani de la colegii actori ai lui Constantin Nottara și a donat o sumă importantă pentru ridicarea casei actorului.

Acesta nu a apucat să mai trăiască în casă decât 4 ani. A murit în 1935, iar imobilul a rămas fiului său, compozitoul Constantin C. Nottara (1890 – 1951). A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Compozitorilor Români, iar în anul 1929 a fondat Orchestra Municipiului București.

Din anul 1956 până în 2016 aici a funcționat Muzeul Memorial C.I și C.C. Nottara, fiind expuse piese de mobilier originale ale familiei, fotografii, tablouri și obiecte care au aparținut celor doi artiști.

The post Casa actorului Constantin Nottara a fost vândută la licitație appeared first on Cultura la dubă.

Lucrarea Shot Sage Blue Marilyn realizată de Andy Warhol a devenit cea mai scumpă operă de artă din secolul XX vândută vreodată, după ce a fost cumpărată pentru 195 de milioane de dolari în mai puțin de patru minute de la deschiderea licitației organizate de Christie’s.

În același timp, Shot Sage Blue Marilyn este acum și cea mai scumpă lucrare a unui artist din Statele Unite vândută vreodată la licitație.

Încasările vor merge către Fundația Thomas și Doris Ammann, cu sediul în Zurich, care organizează programe de asistență medicală și educație pentru copiii din întreaga lume.

Larry Gagosian, un dealer de artă din SUA și proprietar al unui lanț de galerii, este cel care a cumpărat lucrarea în numele unei persoane care a decis să rămână anonimă, potrivit surselor din presa internațională citate de New York Times, The Guardian și Bloomberg.

O altă lucrare a unui artist american de secol XX vândută pentru o sumă impresionantă îi aparține lui Jean-Michel Basquiat. Opera de artă a fost realizată în 1982 și a fost cumpărată cu 110.5 milioane de dolari, în 2017. Cei care cunosc povestea prieteniei celor doi artiști fac o paralelă între acest moment și relația lor.

„Îmi place că, chiar și după moarte, ei sunt încă într-un meci de box. Concurează în continuare pe piață și există încă o atenție frenetică față de munca lor – iar munca lor rămâne atât de contemporană”, spune Jessica Beck, curator de artă la Muzeul Andy Warhol din Pittsburgh, citată de New York Times.

Shot Sage Blue Marilyn face parte dintr-o serie de cinci portrete ale lui Marilyn Monroe realizate de Andy Warhol în 1964, la doi ani după moartea vedetei de cinema, care a avut ca punct de pornire o fotografie cu Marilyn folosită pentru promovarea filmului Niagara din 1953.

Lucrarea a fost realizată prin tehnica serigrafiei, un procedeu de imprimare pe diverse suprafețe, precum lemn, sticlă sau textile, cu ajutorul unui ecran de mătase.

„În august 62 am început să fac serigrafie. Îmi doream ceva mai puternic, care să redea mai mult efectul de linie de asamblare. (…) Totul a fost atât de simplu, rapid și întâmplător. Am fost încântat. Când Marilyn Monroe s-a întâmplat să moară în acea lună, mi-a venit ideea să fac ecrane cu chipul ei frumos, primele Marilyns.”, spunea Andy Warhol.

Numele lucrării face referire la o întâmplare care a avut loc în studioul lui Warhol, The Factory, din Manhattan.

Dorothy Podber, o prietenă a fotografului Billy Name, colaborator al lui Warhol la studio, a văzut picturile recent finalizate, așezate în stivă, și l-a întrebat pe Warhol dacă poate să tragă cu pistolul în ele.

Înțelegând că vrea să fotografieze picturile, Warhol a fost de acord, iar Podber a tras în cele patru tablouri, care au devenit cunoscute drept Marilyns Shot, potrivit informațiilor de pe site-ul casei de licitații Christie’s.

Al cincilea tablou este singurul care nu a fost deteriorat și este cel care a devenit cea mai scumpă lucrarea de artă din secolul XX vândută vreodată la licitație.

„Shot Sage Blue Marilyn este apogeul absolut al culturii pop americane. Pictura transcende genul portretului, înlocuind arta și cultura secolului al XX-lea.”, a declarat Alex Rotter, președintele secției operelor de artă de secol XX și XXI din cadrul Christie’s, citat de The Guardian.

Lucrarea este rodul fascinației lui Andy Warhol față de lumea celebrităților, din care a făcut și el parte. Jackie Kennedy, Grace Kelly și Liz Taylor sunt alte personalități pe care artistul le-a reprezentat în lucrările sale.

The post Portretul lui Marilyn Monroe, realizat de Andy Warhol, a devenit cea mai scumpă operă de artă de secol XX vândută vreodată appeared first on Cultura la dubă.

Celebra artistă conceptuală și performer, Marina Abramovic, recreează celebra instalație umană “The Artist is Present” pentru Ucraina. De această dată, oamenii nu vor mai forma cozi pentru a sta față în față cu artista, ci doar trei locuri au fost scoase la licitație.

Mai exact, a fost vorba despre două loturi disponibile, unul pentru o persoană, iar celălalt pentru două persoane. Evenimentul va avea loc pe 16 aprilie la Galeria Sean Kelly din New York, iar câștigătorii vor fi fotografiați alături de Marina Abramovic de către fotograful Marco Anelli, același care a documentat și proiectul din 2010.

Evenimentul de atunci a avut loc la MoMA, New York, și a durat aproximativ trei luni, cu un total de 716 ore petrecute de Abramovic în fața vizitatorilor.

Performance-ul a devenit iconic pentru cariera Marinei Abramovic, mai ales după celebra reîntâlnire dintre ea și fostul său partener, artistul german Frank Uwe Laysiepen, cunoscut drept Ulay.

“Acum nu mai este vorba doar despre Ucraina. Este despre noi toți. Este despre umanitate. Este despre posibilitatea de a ne afla în fața celui de-al 3-lea Război Mondial, în care pot fi folosite arme nucleare. Este ceva în fața căruia toți trebuie să reacționăm, iar eu o pot face doar prin uneltele mele, adică prin performance-urile mele.”, a declarat Marina Abramovic, potrivit CBS News.

The post Marina Abramovic a scos la licitație trei locuri la un nou performance “The Artist is Present”. Banii vor fi donați Ucrainei appeared first on Cultura la dubă.

Este vorba despre:

1. Manuscrisul original – 154 pagini, intitulat „Aveux et anathemes”, autor Emil Cioran, datare 1986, exemplar unic;
2. Manuscrisul original – 25 file, intitulat „Note pentru 1935-1936”, Mircea Eliade, datare 1935-1936, exemplar unic ce cuprinde schițele autorului în creion pentru cursul „Problema răului în filosofia indiană”;
3. „Manuscrisul original al unui curs de istorie a filosofiei medievale – 15 file redactate recto”, intitulat „Despre filosofia medievală”, autor Mircea Eliade, datare cca 1925, exemplar unic;
4. Manuscrisul original – 20 file, intitulat „Schițe și note asupra filosofiei yoga”, autor Mircea Eliade, datare cca 1930, exemplar unic;
5. Manuscrisul original – 10 pagini, redactate cu cerneală neagră, intitulat „Povestea unui om nenorocit”, autor Mircea Eliade, exemplar unic, scriere din tinerețea autorului – lucrare publicată în „Cum am găsit piatra filosofală”.

Potrivit comunicatului transmis de Ministerul Culturii, “comisia constituită la nivelul Ministerului Culturii a analizat ofertele de vânzare, precum și documentațiile aferente și a constatat că documentația este completă în toate cele cinci cazuri.

Experții au stabilit că bunurile culturale mobile menționate au certă valoare științifică și au propus Ministrului Culturii achiziționarea acestora, prin exercitarea dreptului de preemțiune al statului român prin Ministerul Culturii.”

Cele cinci manuscrise vor ajunge în custodia Bibliotecii Naționale a României.

The post Ministerul Culturii a achiziționat 5 manuscrise aparținând lui Cioran și Eliade, de la casa de licitații Historic appeared first on Cultura la dubă.

Compania Națională de Investiții a lansat azi licitația publică pentru reabilitarea, consolidarea, modernizarea, extinderea şi dotarea sediului al Academiei Române de pe Calea Victoriei nr. 125-127. De asemenea, proiectul prevede și construirea unei noi aule.

Proiectul va costa aproximativ 38 de milioane de euro și va fi finanțat din bani de la guvern, prin Ministerul Dezvoltării, conform unei hotărâri de guvern din noiembrie 2021.

În prima etapă va fi ridicată noua clădire, în a doua etapă consolidată cea veche, iar în a treia etapă sediul istoric va fi reamenajat și transformat în muzeu.

Actuala clădire a Academiei a fost construită între 1911-1923, este clasată pe lista monumentelor istorice și încadrată în clasa I de risc seismic. Ea a mai trecut printr-un proces de consolidare și reabilitare între şi 2007-2008.

Conform Ministerului Dezvoltării, actuala investiţie presupune “introducerea unor pereţi de beton armat, cămăşuirea anumitor pereţi existenţi din zidărie și înlocuirea planşeelor existente din lemn cu planşee din beton armat.”

Până în prezent, sediul Academiei Române a avut mai degrabă un circuit ermetic, iar evenimentele culturale organizate acolo au fost dedicate în general academicienilor și apropiaților lor.

Instituția este condusă de istoricul Ioan Aurel Pop, al cărui nume a fost vehiculat într-un scandal privind o posibilă colaborare a sa cu Securitatea. În aprilie 2017, cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor a publicat în Revista 22 o analiză bazată pe niște documente CNSAS, în care susține că Ioan Aurel Pop a făcut parte dintr-un grup de informatori, denumit “Brigada Antiemigrație.”

Totuși, acuzațiile nu au avut o finalitate juridică. Ioan Aurel Pop a negat o posibilă colaborare cu Securitatea, iar CNSAS l-a cercetat disciplinar pe Mădălin Hodor, susținând că acuzațiile sale nu reflectă punctul de vedere al instituției.

Academia Română a mai fost implicată într-un scandal și în martie 2021, când Poliția Română a reținut un fost casier al instituției, pe motiv că acesta ar fi făcut plăți fictive către academicieni morți.

The post Sediul Academiei Române va fi reabilitat, iar lângă el va fi construită o nouă aulă. Statul va plăti 38 de milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

Lucrarea „Love is in the Bin” a lui Banksy, cunoscută anterior ca „Girl with the Balloon”, care a făcut înconjurul lumii când a fost programată de propriul creator să se distrugă în timpul unei licitații, va fi din nou pusă pe piață.

Creația s-a vândut în urmă cu trei ani pentru peste 1.4 milioane de dolari și s-ar putea vinde acum pentru o sumă de șase ori mai mare, de 8.3 milioane de dolari, potrivit estimărilor casei de licitații Sotheby’s.

Lucrarea lui Banksy este acum pe jumătate mărunțită, deși trebuia să fie distrusă în totalitate, așa cum a lăsat însuși artistul să se înțeleagă cu comentariul „la repetiții a mers de fiecare dată”, potrivit CNN.

Gestul artistului, cunoscut pentru intervențiile sale artistice în spațiile publice, a fost unul care intră în contradicție cu practicile unei case de licitații, spune istoricul de artă Matthew Israel pentru sursa citată anterior:

„ Este complet în contradicție cu obiectivele casei de licitații, unde starea unei opere de artă este primordială, iar cunoștințele și expertiza despre aceasta sunt esențiale pentru autoritatea și valoarea sa”.

La câteva luni după licitația din 2018, Muzeul Frieder Burda din Baden-Baden, Germania, a devenit primul spațiu public care a expus opera de artă.

The post Lucrarea „Girl with the Balloon”, de Banksy, este din nou la vânzare. Ar putea valora de șase ori mai mult appeared first on Cultura la dubă.

Casa de licitații Historic a anunțat ieri licitația George Enescu “Univers și creație”, chiar la 140 de ani de la nașterea compozitorului și cu câteva zile înainte de începerea Festivalului Internațional George Enescu.

Cercetătorul Institutului de Istorie a religiilor al Academiei Române, Eugen Ciurtin, dirijorul Gabriel Bebeșelea sau scriitorul Radu Vancu critică licitația și ridică mai multe semne de întrebare cu privire la autenticitatea sau proveniența lucrărilor.

Casa de licitații susține că întrunește toate condițiile legale pentru organizarea licitației.

“Historic” este aceeași casă care a organizat licitații cu manuscrisele lui Mircea Eliade.

Conform organizatorilor licitației, “George Enescu. Univers și creație” prezintă public, cu ocazia jubileului de 140 de ani de la nașterea compozitorului român (19 August), piese de o reală valoare precum partitura-manuscris a operei Oedipe: o filă ce cuprinde motivele principale ale operei, o vioară ce a fost primită de compozitor din partea familiei regale a României, fotografii cu dedicație sau inedite, manuscrise, corespondențe și documente personale“.

Prețul de pornire pentru “partitura-manuscris a operei Oedipe” este de 100.000 de euro, iar valoarea este estimată între 150.000 și 300.000 de euro. În descrierea din catalogul licitației se precizează că “partitura-manuscris a operei „Oedipe” este formată dintr-o filă, în care sunt prezentate laitmotivele lucrării, linia melodică pe care trebuie să o urmeze fiecare personaj, precum și un scurt rezumat al lucrării.”

Conform cercetătorului Eugen Ciurtin, manuscrisele complete ale operei Oedipe ar fi fost donate Muzeului Național George Enescu, prin urmare acesta se întreabă care este proveniența manuscriselor scoase acum la licitație.

“Cum e cu putință să anunți că vinzi manuscrisul „piesei“ Œdipe? Care manuscris? Un manuscris autograf complet? Acesta se păstrează în fonduri publice, e inalienabil, dacă inalienabil există în română, ceea ce poate fi o speranță deșartă. Sunt alte manuscrise colaterale Œdipe? Care?! De unde?! Ale cui?! Sursa lor consfințită, după moartea lui Enescu, este fondul bunului Romeo Drăghici, prietenul lui avocat, fostul director al Muzeului Enescu, unde le și donase firește.” – Eugen Ciurtin, cercetător

Dirijorul Gabriel Bebeșelea, interesat în mod special de descoperirea unor manuscrise autentice în biblioteci din întreaga lume, se arată și el revoltat de această situație.

“Aceste documente nu aparțineau statului român? Bunul prieten al lui Enescu și executor al testamentului său, Romeo Drăghici, fost director al Muzeului “George Enescu”, menționat ca provenient al acestor obiecte de licitație, n-a donat statului tot ce rămăsese de la marele compozitor?

De ce vioara lui Enescu, menționată în această licitație, nu apare în nici măcar o listă din vreo sursă bibliografică? Poate pentru că nu e a lui Enescu?!

Câte file are acea misterioasă partitură-manuscris de la Œdipe? E într-adevăr manuscrisul original? Hm! Și câte și mai câte întrebări…Dar cea mai importantă întrebare: aceste documente nu aparțineau deja statului? Iar aici mă refer strict la cele care au aparținut lui Enescu, nu și cele discutabile și disputabile, cum ar fi vioara trecută pe acea listă.” – Gabriel Bebeșelea, dirijor

În clipul de prezentare al licitației apare chiar o fostă directoare a Muzeului Național George Enescu, Ilinca Dumitrescu, pianistă și muzicolog, care ține să sublinieze “importanța acestei case de licitații, Historic, în peisajul cultural românesc.”

Despre presupusul manuscris Oedipe scos la licitație, aceasta precizează că el conține “câteva lucruri legate de premiera operei la Paris. Sunt anumite fragmente de text muzical și câteva indicații ale lui George Enescu, legate de mise-en-scène, foarte interesante pentru cei care se vor apleca în continuare asupra operei “Oedipe”.

În ceea ce privește vioara, conform casei Historic, este vorba despre un “model Joseph Guarnerius del Gesù, primită de George Enescu din partea familiei regale a României, atelierul fraților Wolff Kreuznach, 1885“. Pentru această piesă, prețul de pornire este 50.000 de euro, iar valoare este estimată între 75.000 și 100.000 de euro.

În catalog se mai regăsesc fotografii cu George Enescu, corespondență sau afișe de concert.

Cultura la dubă a solicitat un punct de vedere Ministerului Culturii. Iată răspunsul ministrului Bogdan Gheorghiu:

“Am luat la cunoștință de licitația bunurilor presupuse a aparține maestrului George Enescu. Am contactat telefonic Direcția pentru Cultură a Municipiului București care mi-a comunicat faptul că, în cursul zilei de 18 august 2021, s-a depus o solicitare de clasare pentru două bunuri aparținând maestrului Enescu, respectiv o partitură și o vioară.

Dosarul pentru partitură îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru analiza în vederea clasării, urmând ca pentru celălalt dosar să se aducă completări. În termen de cinci zile de la data depunerii, dosarul va ajunge la Ministerul Culturii. Totodată, voi lua legătura cu Muzeul Național „George Enescu” pentru a verifica originea acestor documente. Voi reveni cu detalii.”

De cealaltă parte, directorul casei de licitații, Cezar Florea, ne-a transmis: “casa de licitații Historic întrunește toate formalitățile legale, din toate punctele de vedere, depunând dosarele de clasare la Ministerul Culturii, Arhivele Naționale și Oficiul de Patrimoniu.”

Muzeul Național George Enescu susține că întreaga partitură a operei Oedipe se află în patrimoniul muzeului, în timp ce singura vioară Guarneri del Gesu cunoscută ca fiind una dintre viorile lui George Enescu, a răsunat ieri, de ziua compozitorului, la Muzeul Enescu.

“În ceea ce privește partitura operei Oedipe, manuscrisul acesteia se află la muzeu, bine păstrat în condiții corespunzătoare de conservare și protecție.

Muzeul deține, de asemenea, 5 viori care au aparținut lui George Enescu, toate clasate:: vioara Guarneri del Gesu (1731), al cărei drept de folosință îl are, în urma unui concurs, violonistul Gabriel Croitoru, 2 viori Paul Kaul, o vioară Gaspar da Saló, o vioră Pierre & Hippolyte Silvestre.

Vioara Guarneri del Gesu și vioara Paul Kaul (cea construită pe măsura mâinii lui Enescu) au răsunat ieri, 19 august, de ziua Maestrului, în Aula Palatului Cantacuzino.

Din1990, de când s-a redeschis Muzeul Național “George Enescu”, nu au fost înstrăinate obiecte de patrimoniu, dimpotrivă, demersurile managementului au fost îndreptate către sporirea patrimoniului și protejarea lui.” 

Conform procedurii legale, pentru obiecte de patrimoniu, statul român are drept de preemțiune la cumpărare. Dar procedura de clasare poate dura și câțiva ani. Licitația George Enescu va avea loc pe 22 septembrie 2021.

Festivalul George Enescu, prin Artexim, a anunțat azi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la investigarea acestui subiect.

The post Un presupus manuscris al operei “Oedipe”, de George Enescu, scos la licitație alături de scrisori, fotografii și o vioară ce ar fi aparținut compozitorului appeared first on Cultura la dubă.