Într-un răspuns oficial transmis la solicitarea Cultura la dubă, Ministerul Culturii confirmă în premieră intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului și de a-l transforma într-un departament al ministerului.

“Una dintre opțiunile avute în vedere pentru îmbunătățirea gestionării patrimoniului cultural național este încorporarea Institutului Național al Patrimoniului în structura Ministerului Culturii, pentru a eficientiza procesul și a centraliza competențele într-o singură autoritate.”, spune Ministerul Culturii.

Inițiativa ministerului e contestată într-o petiție publică, inițiată de Pro Patrimonio, semnată până acum de aproape 5000 de oameni. Mai mulți arhitecți importanți declară că desființarea INP pune în pericol patrimoniul însuși și independența specialiștilor față de factorul politic.

“Transformarea Institutului Național al Patrimoniului într-o direcție din minister ar amputa independența deciziei profesionale, care este esențială.”, spune pentru Cultura la dubă arhitectul Ștefan Bâlici, fost director al INP și actual președinte al Ordinului Arhitecților din România.

“Este evident că vom lua drumul Ungariei în ceea ce priveşte capturarea şi ideologizarea discursului identitar prin anihilarea custozilor instituționali de drept ai patrimoniului. Vă reamintesc că în țara vecină Institutul Național al Patrimoniului a fost anihilat, iar muzeele comasate până la pierderea identității lor.”, declară și arhitectul Eugen Vaida, coordonatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente.

***

Ministerul Culturii susține că ia în considerare desființarea INP ca instituție de sine stătătoare și integrarea activităților specifice în cadrul unui departament al ministerului. În prezent, INP este în subordinea Ministerului Culturii, dar are personalitate juridică și gestionează un buget propriu. Angajații INP sunt, majoritatea, specialiști în domeniul patrimoniului.

Am solicitat Ministerului Culturii un punct oficial cu privire la posibila comasare a INP cu Ministerul Culturii, știre apărută inițial la nivel de zvon. Iată răspunsul oferit de Ministerul Culturii pentru Cultura la dubă:

“1. Este adevărat că Ministerul Culturii dorește comasarea Institutului Național al Patrimoniului cu ministerul, transformându-l într-un departament?

Da, analizǎm aceastǎ ipotezǎ. De la începutul actualului mandat, Ministerul Culturii se află în procedura de elaborare a unui proiect de act normativ care vizează modificarea și completarea legislației din domeniul patrimoniului cultural național, un demers legislativ amplu, menit să asigure coerența și eficiența intervențiilor publice și private în domeniu.

Proiectul va reuni, într-un singur cadru de reglementare, prevederile disparate care vizează patrimoniul cultural mobil, imobil și imaterial, armonizându-le atât între ele, cât și cu legislația generală și cu practicile europene. Prin aceste reglementări se instituie premisele unei raportări administrative centrate pe date actuale și corecte, evitând reluarea acelorași deficiențe, semnalate recurent în ultimele trei decenii.

Ne dorim ca România să beneficieze de o legislație adaptată nevoilor reale ale domeniului. Aceste demersuri sunt esențiale deoarece am constatat că există lacune semnificative în legislația actuală, cum ar fi neactualizarea Listei Monumentelor Istorice, ceea ce poate deveni o vulnerabilitate majorǎ. Gestionarea patrimoniului cultural național este o responsabilitate importantă, iar aceste deficiențe pot pune în pericol protejarea și valorificarea corectă a acestuia.

În acest context, una dintre opțiunile avute în vedere pentru îmbunătățirea gestionării patrimoniului cultural național este încorporarea Institutului Național al Patrimoniului în structura Ministerului Culturii, pentru a eficientiza procesul și a centraliza competențele într-o singură autoritate.

2. Care este raționamentul din spatele acestei inițiative și ce demersuri concrete faceți în acest sens?

Așa cum am menționat, această opțiune este analizată în cadrul procesului de modernizare a legislației și a instrumentelor administrative dedicate patrimoniului.

Posibile beneficii ale unei astfel de măsuri includ:

• Centralizarea autorității, pentru o gestionare mai eficientă și coordonată a patrimoniului cultural.

• Simplificarea birocrației, prin eliminarea paralelismelor instituționale între Ministerul Culturii și INP.

• Decizii bazate pe date corecte și actualizate, prin digitalizarea proceselor de reglementare și avizare, ceea ce va asigura transparență și va eficientiza intervențiile în domeniu.

Ministerul Culturii își asumă rolul de a construi politici publice și un cadru legislativ eficient, iar analiza acestei măsuri se desfășoară în acest cadru.

3. Cum răspundeți organizațiilor care militează pentru protejarea patrimoniului și care critică această ipoteză?

Ministerul Culturii nu comentează pozițiile organizațiilor civice și ale actorilor independenți.Fiecare își are propriul rol: societatea civilă militează, iar Ministerul Culturii elaborează politici publice, legislație și asigură administrarea domeniului patrimoniului. Aceste roluri complementare întăresc sistemul, nu îl slăbesc.

4. Se pot pierde fondurile PNRR gestionate de INP dacă va avea loc această reorganizare?

Nu se pierd finanțările. Proiectele pot fi implementate de Ministerul Culturii în conformitate cu prevederile aplicabile finanțărilor externe. Nu există riscul întreruperii sau al returnării fondurilor în ipoteza amintitǎ mai sus.”, a transmis Ministerul Culturii.

INP există oficial din 2009, prin Legea nr. 329/2009, care a stabilit ca Oficiul Național al Monumentelor Istorice să fie comasat cu Institutul Național al Monumentelor Istorice, formând astfel Institutul Național al Patrimoniului [INP]. De asemenea, din 2011, prin OUG nr. 12/2011, Institutul de Memorie Culturală – CIMEC a fost comasat prin absorbție cu INP.

Printre atribuțiile principale ale INP se numără:

• elaborarea și actualizarea Listei Monumentelor Istorice din România
• gestionarea fondurilor destinate cercetării, expertizării și executării lucrărilor de consolidare-restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice, prin Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice, finanțat de la bugetul de stat
• administrarea monumentelor storice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, altele decât cele administrate de alte instituții publice;

• verificarea și propunerea spre avizare, potrivit legii, a documentațiilor tehnico-economice pentru lucrările contractate;
• asigură fundamentarea științifică a deciziilor și a avizelor Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice privind clasarea și evidența monumentelor istorice, intervențiile asupra acestora, precum și în zonele lor de protecție;

• elaborează dosarele pentru monumentele istorice propuse a fi incluse în Lista patrimoniului mondial;

REACȚII CRITICE DIN PARTEA ARHITECȚILOR: “Este deja o problemă de securitate națională”

Arhitectul Ștefan Bâlici, fost director al INP și actual președinte al Ordinului Arhitecților din România, susține că demersul Ministerului Culturii este periculos pentru independența specialiștilor.

“Ce credeți, ca specialist în patrimoniu, că ar aduce această schimbare în domeniul patrimoniului?

Ar aduce pierderea capacităților funcționale ale institutului, care au fost construite cu pas cu pas și cu dificultate, ani de zile și care trebuie consolidate și sprijinite, nu destructurate. De ce spun că ar aduce pierderea capacităților instituționale? Pentru că Institutul, în momentul de față, funcționează pe baza unor capacități și decizii strict profesionale. Nu există interferență politică.

Mă rog, în măsura în care nu există în nicio instituție în care se poate să nu existe. Dar tocmai separarea de minister asigură acest flux normal sau relație normală între decizia politică pe care trebuie să o găsim la minister și decizia profesională, și operaționalizarea politicilor publice de patrimoniu, care trebuie să se găsească într-o instituție de specialitate autonomă și, cum spuneam, bazată pe mecanisme profesionale și nu politice.

Or, mutarea Institutului, transformarea lui într-o direcție în minister, ar amputa această independență a deciziei profesionale, care este esențială.

Institutul s-a manifestat de-a lungul anilor în toate problemele sensibile ale patrimoniului cultural din România și a făcut-o cu argumente. Decizia a fost a factorului politic, dar argumentele au putut să fie văzute, auzite și au fost argumente de încredere, produse de o echipă de profesioniști extraordinară, care nu are egal în România în momentul de față și care, cum spuneam, a fost construită cu greu.

Profesioniști cu studii la cele mai importante școli din Europa, școli de patrimoniu, cu specializări la institute de renume internațional, cu experiență vastă în domeniul de care se ocupă. Nu există nimic comparabil

Credeți că, în spatele acestei inițiative, stă pretextul deficitului sau sunt alte lucruri pe care noi nu le cunoaștem?

Nu este posibil să faci economie, nu de aici, nu de la patrimoniu. Nici ca principiu și nici în realitate nu s-ar întâmpla niciun fel de economie. Este iluzorie aceasta.

Dar din cunoștințele pe care le aveți și din discuțiile pe care le-ați avut cu colegi din domeniu, care credeți că este, de fapt, motivația din spatele acestei inițiative?

Nu pot decât să bănuiesc că este ceea ce se vede și anume centralizarea puterii de decizie pe domeniul patrimoniului cultural. Pentru că puterea de decizie are componenta politică, cum am spus, dar fundamentată prin componenta științifică. Or, centralizând ambele componente într-o singură mână, se poate controla totul. Ceea ce e foarte periculos pentru patrimoniul nostru.

Tocmai împărțirea aceasta care a funcționat și care funcționează în multe țări, așa e în majoritatea țărilor europene, institutele de specialitate care sunt institute de specialitate, care au personal de o anumită factură, care au atribuții de o anumită factură, iar puterea politică este putere politică, e în altă parte și elaborarea politicilor publice poate să se facă prin colaborare între cele două.”, a declarat Ștefan Bâlici pentru Cultura la dubă.

În 2022, după un mandat de 5 ani, Ștefan Bâlici a fost înlăturat de la conducerea INP de către ministrul Culturii Lucian Romașcanu. În locul său a fost numită Oana Zaharia, fosta șefă a Administrației Monumentelor din cadrul Primăriei Capitalei, în mandatul Gabrielei Firea. Aceasta ocupă funcția de director al INP și în prezent.

PETIȚIE PUBLICĂ ÎMPOTRIVA DEMERSULUI MINISTERULUI

În textul unei petiții publice, Fundația Pro Patrimonio, susține următoarele:

“Patrimoniul cultural nu e monedă de schimb. INP trebuie păstrat!

Fundația Pro Patrimonio solicită Ministrului Culturii, András István Demeter, și Primului Ministru, Ilie Bolojan, să renunțe la intenția de desființare sau absorbție a Institutului Național al Patrimoniului (INP) în structura Ministerului Culturii.

• Cerem păstrarea INP ca instituție publică distinctă, autonomă, cu personalitate juridică, cu rol independent de expertiză și intervenție profesională în protejarea patrimoniului cultural național.

• Desființarea INP amenință grav valorile democratice: transparența decizională, independența profesională și separarea între politică și expertiză. Patrimoniul este un bun public, nu un instrument politic.

• De ce e esențial INP?

Este unica instituție specializată care aplică politicile publice privind patrimoniul cultural, de la inventariere și restaurare, la gestionarea bazelor de date naționale, relația cu UNESCO, și implementarea proiectelor prin PNRR. Este continuatorul Comisiunii Monumentelor Istorice (1892) și pilon al protecției patrimoniului.”

Petiția a fost semnată până la ora publicării articolului de aproape 5000 de oameni.

Arhitectul Eugen Vaida, fondatorul Asociației Momentum, coordonatorul proiectului Ambulanța pentru Monumente, premiat cu Premiul European pentru Patrimoniu, și director al fundației Regelui Charles al III-lea în România, critică la rândul său încercarea de desființare a INP.

“Nu este vorba despre vreo desființare a unei instituții, ci despre însăși decapitarea identității și punerea în discuție a legimității existenței unui stat, al nostru.

INP, prin cei 120 de oameni, reprezintă capul care ar trebui să ne călăuzească, alături de Academia Română, în teorie.

Cărțile de istorie pot fi manipulate ideologic, însă patrimoniul este singurul martor vizibil al adevărului istoric, nemanipulabil și inalienabil. Riscăm să pierdem cele peste 800 de monumente grav deteriorate din cauza unei incapacități de reacție din partea statului.

În acest context şi subliniind faptul că patrimoniul a fost cuprins ca obiectiv strategic de apărare a țării în “Strategia Națională de Apărare a Țării”, dinamitarea principalei instituții de gestionare a patrimoniului nu reprezintă decât un act de subminare a statului cu tot cu patrimoniul ei etnic. Această chestiune intră în sfera securității nu mai este doar de competența domeniului patrimoniului.

Ne-am mobilizat în ultimii ani să salvăm prin Ambulanța pentru monumente peste 100 de monumente istorice şi am susținut o lege care obligă statul să salveze 100 de monumente istorice, anual. Acestea urmau să fie salvate prin INP.

Oricare va fi răspunsul ministrului – şi în buna tradiție, dialogul cu societatea civilă şi comunitatea experților lipseşte-, este evident că vom lua drumul Ungariei în ceea ce priveşte capturarea şi ideologizarea discursului identitar prin anihilarea custozilor instituționali de drept ai patrimoniului. Vă reamintesc că în țara vecină Institutul Național al Patrimoniului a fost anihilat iar muzeele comasate până la pierderea identității lor.”, declară Eugen Vaida pentru Cultura la dubă.

În Ungaria, guvernul lui Viktor Orban a transformat Institutul Național al Patrimoniului într-o structură directă a biroului primului ministru. Comunitatea internațională Open Democracy semnala în 2012 că măsura este o formă de a controla patrimoniul în beneficiul intereselor dezvoltatorilor mobiliari, iar puterea centralizată face parte din resurecția naționalistă, la fel ca în regimul comunist.

RĂSPUNSUL MINISTERULUI CULTURII, GENERAT ÎN PROPORȚIE DE PESTE 85% CU AI

Potrivit mai multor aplicații de AI pe care le-am interogat, textul transmis de Ministerul Culturii către redacția noastră este generat în proporție de peste 85% de AI.

INP nu este singura instituție de cultură care ar urma să treacă printr-un proces de comasare. Teatrul de Operetă „Ion Dacian” ar urma să absoarbă, prin comasare, Teatrul Muzical „Ambasadorii”.

UPDATE

Purtătorul de cuvânt al USR, Cristian Seidler, susține că propunerea ministrului Andras Demeter nu a fost discutată și, prin urmare, nu este agreată în cadrul coaliției de guvernare. Acesta afirmă pentru Cultura la dubă că USR se va opune desființării INP.

“USR va cere o discuție în coaliție despre intenția de desființare a Institutului Național al Patrimoniului, care nu a fost convenită între partidele de la guvernare. Institutul Național al Patrimoniului gestionează patrimoniul național și este o instituție strategică în acest sens. Mai mult, orice proces de acest gen poate periclita accesarea fondurilor europene gestionate de INP pentru restaurarea unor obiective de patrimoniu.

Cultura se pune în valoare prin management corect, concursuri transparente și investiții în oameni competenți.

Sunt instituții deconcentrate ale căror atribuții fie se suprapun, fie sunt create și multiplicate pentru a oferi joburi unei clientele, și pe acelea trebuie să le vizăm, nu instituțiile strategice.”, a declarat purtătorul de cuvânt al USR Cristian Seidler.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post OFICIAL Ministerul Culturii confirmă pentru Cultura la dubă că intenționează să desființeze Institutul Național al Patrimoniului. Specialiștii contestă vehement inițiativa appeared first on Cultura la dubă.

Ștefan Bâlici, cel care a condus în ultimii 6 ani Institutul Național al Patrimoniului, a aflat azi, pe când era în concediu, că ministrul a decis să nu îi mai prelungească mandatul de director al INP.

Ștefan Bâlici a fost adus la conducerea INP în ianuarie 2016 de către ministrul Culturii Vlad Alexandrescu, a avut pentru un an mandat de interimar, după care a câștigat concursul organizat și a ocupat funcția plină timp de 5 ani.

Mandatul său s-a încheiat în decembrie 2021, dar același ministru Lucian Romașcanu i-a oferit un contract de interimar pentru două luni. Acesta expiră săptămâna viitoare, iar Ștefan Bâlici a aflat de la colegi că nu îi va mai fi prelungit.

Decizia a stârnit revolta profesioniștilor care luptă pentru salvarea patrimoniului. Arhitectul Eugen Vaida, președintele Asociației Ambulanța pentru Monumente, i-a cerut în această seară demisia ministrului Romașcanu.

De cealaltă parte, ministrul a dat de înțeles că este nemulțumit de calitățile manageriale ale lui Ștefan Bâlici, fiindcă acesta a avut la dispoziție 22 de milioane de lei pentru Programul Național de Restaurare, din care anul trecut ar fi cheltuit doar 1.5 milioane.

Cultura la dubă i-a contactat în această seară atât pe Ștefan Bâlici, cât și pe Lucian Romașcanu, pentru a le cere un punct de vedere. Ministrul Culturii ne-a transmis că mâine va oferi un răspuns. Iată ce a avut de spus fostul manager al INP, Ștefan Bâlici:

“Domnule Bâlici, cum vă explicați decizia de a fi înlocuit, mai ales că același ministru v-a oferit un interimat de două luni?

Nu-mi explic, mai ales că nu am avut niciodată o discuție despre mandatul meu de 5 ani de zile, despre rezultate, despre nemulțumiri eventuale ale domnului ministru.

Considerați că evaluarea pe care ați primit-o la finalul mandatului a fost una corectă, a respectat legea și criteriile de evaluare?

Nu, eu am considerat că este incorectă, motiv pentru care am și contestat-o. Contestația a fost respinsă, mai mult nu am ce să spun. A fost o evaluare cu multe probleme de corectitudine, a poziționării, a procedurii.

Ați simțit de-a lungul acestor 6 ani petrecuți la conducerea INP că aveți susținere politică pentru a implementa ceea ce v-ați propus?

Eu am mai spus că ar fi cazul ca între declarațiile politicienilor și faptele lor să înceapă să existe o legătură. În declarații toți politicienii și miniștrii culturii spun că trebuie susținut patrimoniul, că este un domeniu extrem de important, dar de la declarație la fapte e o distanță mare. Noi am făcut mai multe semnalări în scris către miniștrii culturii, cu privire la problemele care trebuie rezolvate în sistem, asta înseamnă și fonduri și posturi.

În aceste ultime două luni de interimat, ați avut discuții cu domnul ministru Romașcanu despre nemulțumirile sale sau planuri de viitor?

Nu, chiar a fost o surpriză să vedem declarațiile făcute de ministru la instalare, a criticat Programul Național de Restaurare fără să fi avut o discuție cu noi pentru a înțelege cauzele pentru care, într-adevăr, programul a mers rău.

Am avut o întâlnire în care i-am prezentat prioritățile patrimoniului cultural în corelare cu actualul program de guvernare, a ascultat, mai departe nu am mai avut altă discuție.

Dumnealui spune că nu v-ați folosit de banii puși la dispoziție pentru Programul Național de Restaurare. Cum comentați?

E adevărat că nu am folosit acei bani câțiva ani la rând, dar asta e o problemă complexă și pornește de la oameni. Oricare instituție care primește brusc o sumă mare de bani, nu o poate folosi dacă nu are oameni care să gestioneze acei bani. E o chestiune foarte simplă, oricine o poate înțelege, numai Ministerul Culturii nu.

Ați cerut de-a lungul timpului suplimentarea numărului de posturi?

Da. Am cerut în mod constant, în fiecare an, în bugetul nostru există un capitol special referitor la această problemă și de câte ori s-a instalat un nou ministru am revenit asupra ei, fără niciun rezultat.

Câți angajați are INP acum și de câți ar fi avut nevoie?

Are 124 de posturi aprobate, din care sunt ocupate 115, altele sunt în concurs. Asta e o altă discuție, cât de atractive sunt aceste posturi, unele dintre ele au fost reluate de mai multe ori și nu am avut candidați. Asta ține de salarizare, de statutul angajaților. E o problematică, nu o problemă, e ceva complex și nu se rezumă doar la bani. Dacă discuția se izolează în felul acesta contabil, câți bani s-au alocat, câți s-au cheltuit, nu o să se rezolve problematica asta niciodată.

Institutele din Cehia și Slovacia au 800 de angajați, 300 de angajați, țări care sunt un sfert din România. Noi suntem 100 care ne ocupăm de toate domeniile patrimoniului, imobil, mobil, imaterial, mai nou digital. În alte țări sunt institute separate.

Deci cam asta e cu capacitatea mea de management.

Conform legii, ar trebui organizat un nou concurs. Veți mai participa la el atunci când va avea loc?

Da, bineînțeles, am atâtea proiecte începute pe care vreau să le duc la bun sfârșit. Cred că s-a constituit în INP o echipă foarte bună de-a lungul acestor 6 ani, proiectele pot fi încheiate. Mi se pare o poziție foarte importantă pentru a schimba cu adevărat ceva în felul în care e tratat patrimoniul din România.”

Institutul Național al Patrimoniului va fi condus de fosta șefă a Administrației Monumentelor din cadrul Primăriei Capitalei, Oana Zaharia

De profesie arhitect, specializat în restaurare, Ștefan Bâlici este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București. Conform surselor din cadrul Ministerului Culturii, acesta va fi înlocuit de Oana Zaharia, fosta șefă a Administrației Monumentelor din cadrul Primăriei Capitalei. Informația nu a fost momentan confirmată oficial. Interimatul va dura până la organizarea concursului public.

“Există gafe pardonabile și gafe impardonabile. Când înlocuiești persoana numărul unu din domeniul patrimoniului din România cu o persoană de care n-a auzit nimeni în acestă branșă, demisia este singura cale onorabilă care vă rămâne. Domnule Romașcanu, patrimoniul nu e vreo lucrare de asfaltare a vreunei străzi pe care dacă o faci prost să ai șansa să o refaci. Patrimoniul se distruge iremediabil dacă îl manageriezi prost.”, a scris arhitectul Eugen Vaida într-o postare pe facebook.

Conform România Liberă, Oana Zaharia a fost inculpată penal într-un dosar pentru înșelăciune. Cauza s-ar fi rezolvat pe cale amiabilă, între părți.

În declarația de avere publicată pe site-ul primăriei, Oana Zaharia avea un venit anual de aproximativ 23.000 de euro din salariul de director al Administrației Monumentelor, adică aproximativ 1900 euro/lună.

Aceasta nu deține bunuri imobile pe numele său, în schimb a declarat că are genți și bijuterii în valoare de 25.000 de euro, dobândite în perioada 2000-2005.

Articolul este în curs de actualizare.

The post Ștefan Bâlici a fost îndepărtat de la conducerea Institutului Național al Patrimoniului de către ministrul Lucian Romașcanu appeared first on Cultura la dubă.

Pentru mai bine de 600 de monumente istorice din România, o „injecție concentrată” de materiale locale, profesionalism și implicare din partea comunității este ultima șansă înainte de colaps. O spune Eugen Vaida, președinte al Asociației Momentum, care recunoaște că nu ar fi trebuit niciodată să se ajungă în această fază. Dar s-a ajuns.

Și, pentru ca injecția salvatoare să poată fi administrată în mod eficient, a apărut Ambulanța pentru Monumente. Un model de colaborare sustenabilă, prin care nu doar că sunt puse în siguranță obiective importante, ca Poarta Brâncovenească din Sâmbăta de Sus ori casa lui Ion Creangă din Fălticeni, ci se recuperează tehnici locale și sunt pregătiți viitori specialiști în domeniul restaurărilor.

Principalul susținător al acestui proiect a fost, încă de la început, Alteța Sa Regală, Prințul Charles de Wales, dar succesul intervențiilor a atras apoi atât interesul comunităților locale, cât și aprecierea instituțiilor europene.

Astfel, Ambulanța pentru Monumente, care are, în prezent, un număr de șase filiale și peste 40 de acțiuni încheiate, a fost distinsă cu Premiul European pentru Patrimoniu la categoria Educaţie, Formare şi Conştientizare, dar și cu Premiul Publicului în cadrul aceluiași eveniment.

În plus, Asociația Momentum a fost decorată anul acesta cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.

Despre semnificația acestor forme de recunoaștere, despre schimbările concrete de care este nevoie pentru ca monumentele istorice să fie cu adevărat protejate, dar și despre rolul patrimoniului în viața oamenilor de rând am stat de vorbă chiar cu coordonatorul Ambulanței, Eugen Vaida.

Care e povestea din spatele Ambulanței pentru Monumente?

Ambulanța e un proiect care a apărut oficial în 2016. Neoficial, noi interveneam de multă vreme după principiile ei, dar am adaptat proiectul inițial în funcție de ce făceam pe teren și am rămas cu acest titlu foarte frumos, care spune în 3 cuvinte foarte multe despre ceea ce facem.

Ne-am adunat un grup mai mare de oameni pasionați de patrimoniu, în general arhitecți, pictori, restauratori, istorici de artă, chiar și oameni care nu sunt neapărat specialiști… Iar ambulanța salvează, în cazul nostru niște monumente. Cam asta e ea.

Cum se desfășoară propriu-zis o acțiune a Ambulanței: cine ia legătura cu dumneavoastră, cum alegeți monumentele asupra cărora interveniți și cum arată intervenția până la final?

La început, noi eram cei care încercam să convingem că vrem să facem bine, dar pentru că oamenii nu știau cine suntem, nu aveam un istoric al intervențiilor și eram greu de găsit pe internet, primeam și refuzuri.

În ultima vreme, pentru că suntem foarte prezenți în spațiul public, vin spre noi oameni și proprietari, în general comunități care dețin fie o moară de apă, fie o biserică, un pod sau un conac și ne cer ajutorul.

Să alegem monumentul e destul de simplu.

Am făcut o monitorizare prealabilă în zonele în care lucrăm, deci echipele din teritoriu cunosc destul de bine situația, dar am colaborat și cu Direcțiile Județene pentru Cultură, care ne-au dat niște informații despre starea monumentelor din județele respective.

Noi punem totul pe o listă și prioritizăm în funcție de importanța istorică, arhitecturală și chiar de patrimoniu imaterial care s-ar pierde prin dispariția unui anume monument.

După ce alegem monumentul, împreună cu beneficiarul începem să identificăm sursele de finanțare, elaborăm documentația pentru punere în siguranță și mentenanță, dar stabilim și unde vom fi cazați, cine ne gătește… 

Apoi începe intervenția. Organizăm materialele, dăm comanda de șindrile, țiglă, folosim foarte mult și materiale reciclate și le punem în valoare în contextul în care au fost produse, se adună voluntarii…

În general, lucrăm zi-lumină, iar intervențiile durează cam două săptămâni. După care ne despărțim cu mare regret de comunitățile locale, chiar dacă uneori ne primesc cu reticență. Află repede cine suntem și, când văd tineri dornici să ajute, se bucură că în țară mai există asemenea oameni.

De unde credeți că provine reticența aceasta inițială a localnicilor?

Din faptul că nu își imaginează că cineva din țara asta ar putea lucra neremunerat.

Voluntariatul în mediul rural nu există, așa că se întreabă dacă nu cumva cineva are un interes acolo. Când află că nici primarul, nici preotul sau altcineva important din sat nu ne cunoaște dinainte și nu avem nicio altă legătură în zonă, devin mai primitori.

În plus, se întreabă dacă niște tineri sau studenți pot face lucrări atât de grele, pe care ei nu au reușit să le facă deși sunt oameni cu experiență în construcții sau au această formare practică la sat.

Dar sigur, noi desfășurăm lucrările sub stricta supraveghere a meșterului sau a arhitectului.

Există vreo intervenție anume care v-a rămas în amintire drept un episod foarte plăcut? Dar una care v-a lăsat un gust amar?

E mai ușor să încep cu experiențele neplăcute, pentru că ele nu au fost. Sigur că există uneori mici inadvertențe în organizare sau în comunicarea cu comunitățile locale, dar întotdeauna trecem peste pentru că există bună credință din partea tuturor.

Cu drag îmi amintesc de intervenții ca cea din Maramureș, de la Breb, unde chiar Alteța Sa Regală, Prințul de Wales, a ținut personal să contribuie. În general, el contribuie prin Prince’s Foundation, dar acolo, cunoscând biserica (ortodoxă de lemn, n.r.), s-a implicat mai mult.

Iar ceea ce a făcut experiența cu adevărat aparte a fost implicarea comunității. Au venit atunci peste 40 de tineri și bătrâni, foarte mulți dintre ei meșteri șindrilari din sat, și am sfârșit prin a-i ajuta mai mult noi pe ei decât ei pe noi.

Noi am montat schela, am îmbăiat dranița, am și bătut-o puțin, dar ei au făcut aproape totul.

Și a fost cumva o competiție între persoanele care ne-au cazat, voiau să știe când trecem și pe la unii, și pe la alții, de ce nu mâncâm și la unii sau la alții. Ne-am simțit extrem de bine.

A fost o intervenție sustenabilă și din perspectiva de community building, pentru că oamenii țin la biserica aceasta. Aveau și biserică nouă, dar voiau să o folosească și pe cea de lemn în zile de sărbătoare mai speciale.

Apoi, ne mutăm în Gorj (la Cula „Cioabă-Chințescu”, n.r.). Oltenia pare o altfel de Românie din toate punctele de vedere, e fantastic cât de prezente sunt tradițiile și obiceiurile! Acolo am mâncat ciorbe de praz, de roșii, iar comunitatea a fost foarte primitoare.

Primarul a fost și el foarte implicat. Când aveam nevoie de un metru cub de nisip, de var sau de lemn, în 2 ore era acolo. Câțiva oameni ne-au dat niște unelte mai speciale, pe care nu le aveam, ne-au ajutat cu mașini, unii veneau pe șantier cu gogoși sau pui la tavă înainte să fie ora mesei. Parcă toată comunitatea a contribuit sufletește.

Am avut și un meșter din Munții Apuseni, pentru că pe cioplit nu mai găseam pe cineva local, iar el ne-a învățat foarte multe. Am avut meșteri de la Muzeul Județean Gorj, care au venit zilnic și au bătut dranița, ne-au ajutat să confecționăm acoperișul, și însuși directorul muzeului a muncit în rând cu noi și cu meșterii.

„Nu au existat ierarhii acolo, toată lumea știa și voia ca în sfârșit să se pună în siguranță această culă pe care ei încercaseră să o facă de 10 ani și nu reușiseră.”

Eugen Vaida, coordonator al Ambulanței pentru Monumente

În interviul pe care l-ați acordat cu ocazia decernării Premiilor Europene pentru Patrimoniu, ați menționat că principala provocare cu care vă confruntați e lipsa personalului specializat.

Iată că și la acea intervenție din Gorj ați avut nevoie de un meșter adus din Munții Apuseni. Cum vă explicați lipsa specialiștilor și ce soluții credeți că există pentru a rezolva această problemă?

Cred că la momentul acesta există aproximativ 400 de specialiști atestați de Ministerul Culturii, dar nu m-aș opri doar asupra lor, pentru că există și soluția ca la intervenții de urgență să fie implicați oameni care nu au acest atestat.

“Eu nu fac o mare diferență, pentru că uneori și oameni cu ștampilă de MC au dus patrimoniul în starea în care este.”

Și sunt foarte mulți tineri care vin din urmă, care vor să se afirme și au niște principii foarte sănătoase de restaurare și intervenție. Ei trebuie identificați și implicați.

Cu toate acestea, suntem încă la un nivel de 15-20% din necesități cu specialiștii. Deși Institutul Patrimoniului a dat drumul într-un mod hotărâtor la aceste atestări, încă nu e foarte multă lume care să aplice.

Și i-aș invita pe toți cei care au experiență să se înscrie, pentru că nu putem salva monumentele cu o mână de specialiști.

De ce am ajuns în această situație? Fiindcă, până să ajungă fondurile europene în România, nu exista o cerere foarte mare, nu existau atestări pentru restaurare, nu exista o educație de patrimoniu pentru publicul larg. Nu spun că acum am fi la nivelul la care trebuie, dar oricum suntem la un alt nivel.

Atunci nu exista cerere, nu exista finanțare și eram într-o perioadă de tranziție în care fiecare se zbătea pentru propria familie. Iar patrimoniul, pentru a fi susținut, are nevoie de o economie sănătoasă.  

Acum suntem în situația în care nu ne mai gândim doar la nevoile primare, dar apar probleme din lipsa firmelor și a meșterilor care să aibă cunoștințe, din lipsa proiectanților, lipsa unui normativ de proiectare antiseism, asupra căruia insist foarte mult.

Ștefan Bâlici, directorul INP, declara într-un interviu pentru Cultura la dubă că în curând va apărea în dezbatere publică noul Cod al Patrimoniului Cultural. Dumneavoastră ce așteptări concrete aveți de la schimbarea legislației? Care credeți că sunt modificările care ar trebui făcute astfel încât monumentele chiar să fie protejate de lege?

Eu cred că mai importantă decât Codul Patrimoniului e corelarea legislației și aducerea ei într-un stadiu funcțional. Fără legi sau ordonanțe care să sprijine Codul Patrimoniului, el va fi greu de implementat în mod eficient.

De exemplu, deși se spune că distrugerea e caz penal, nu cunosc pe nimeni care să fi ajuns în închisoare pentru asta. Fără un cadru care să îți permită să iei măsuri când se distruge patrimoniul, nu poți face multe.

Sigur că acest lucru trebuie susținut prin sprijin financiar, prin proiecte de educare, prin formarea unor meșteri. Dar în primul rând trebuie să nu stricăm ce avem deja, iar aici legislația e deficitară.

În 2016, v-ați numărat printre consilierii onorifici ai Oanei Bogdan, Secretar de Stat în cadrul Ministerului Culturii. Care sunt obstacolele pe care le-ați întâmpinat în interiorul aparatului administrativ? V-ați lovit inclusiv de interese politice?

De interese politice m-am lovit și din interiorul, și din afara ministerului. Sigur, eu am fost consilier onorific, nu angajat al ministerului, dar cunosc foarte bine cât de pus sub presiune e acest domeniu al patrimoniului, mai ales în ultima vreme, când dezvoltările imobiliare din centrele istorice sunt tot mai prezente și beneficiarii lor au legături foarte strânse cu actori din mediul politic, mai ales regional, dar și național.

Am constatat acest lucru mai ales la avizare. Chiar am avut un proiect căruia ne-am opus, iar eu am fost sunat de oameni apropiați partidelor vechi și, din păcate, de foarte mulți cunoscuți, ca să cedez distrugerii unei clădiri din centrul istoric al Sibiului, de pe Tribunei 5 și Lupaș 6.

Asta ar fi creat un precedent de distrugere a patrimoniului. Nu s-a întâmplat până la urmă, dar cunosc aceste lucruri. Lucram atunci în minister și, chiar lucrând de acolo, nu am putut să mă opun prin toate pârghiile legale.

„Din păcate, oameni care din afară sunt văzuți ca protectori ai patrimoniului fac niște compromisuri extraordinare când vine vorba de presiune politică.”

E o problemă transversală, care nu ține de un partid anume. Bineînțeles, nu mă refer aici la partidele noi. Dar încă nu se înțelege că patrimoniul are și el un rol economic.

De aceea deconcentratele Ministerului Culturii, care sunt Direcțiile pentru Cultură, ar trebui depolitizate, iar Comisia Națională a Monumentelor ar trebui să fie constituită de organizațiile profesionale din domeniu, cum ar fi Ordinul Arhitecților sau Asociația Peisagiștilor, și de către ONG-uri. În România conduce încă mediul politic și acolo unde nu ar trebui să se bage.

De multe ori, cultura e văzută drept un concept destul de abstract și elitist. Dumneavoastră ce importanță credeți că are conservarea obiectivelor de patrimoniu pentru oamenii de rând?

Cred că fiecare dintre noi, fie că locuim la oraș sau la sat, fie că avem o anumită pregătire profesională sau nu, avem nevoie să ne cultivăm acest filon cultural și spiritual, iar marca identității culturale pe care dorim să o păstrăm în noi și în generațiile viitoare e dată mai ales de patrimoniul construit.

De multe ori, însă, nu suntem conștienți de asta. Oamenii de la țară, de exemplu, au pierdut această mândrie locală, pentru că valorile le-au fost distruse în perioada comunistă. Sunt comunități pe care dacă le întrebi dacă sunt mândre de ceva din satul lor, nu știu ce să îți răspundă.

„Înainte, satele aveau un specific al lor. Unele erau sate de olari, altele de căldărari, în unele se juca într-un fel anume. Comunismul a uniformizat aceste lucruri și le-a distrus.”

Chiar și diversitatea în patrimoniu, pe care noi încercăm să o păstrăm prin învelitorile diferite pe care le aplicăm, prin folosirea materialelor locale… Multe dintre acestea au fost distruse și poate nu mai suntem conștienți că ele există într-un ungher al sufletului nostru.

Ce facem noi cu Ambulanța este să scoatem la lumină această mândrie de sine a comunităților, demonstrându-le cum poate arăta un monument.

Și atunci când ei văd că mai există oameni care apreciază valorile lor locale, încep să conștientizeze încet, încet că au o biserică a lor, a moară a lor. Biserica și moara aceea nu aparțin preotului sau primarului, sunt ale lor.

Dar dumneavoastră de ce ați ales să vă specializați pe acest domeniu? De unde a pornit pasiunea pentru el?

La vârsta de 16 ani am început să citesc foarte multe cărți de istorie, să ascult muzică clasică, aveam și propriul jurnal în care îmi treceam gândurile și așa-zisele viziuni filosofice.

Tot atunci am început să umblu prin sate și să văd cu alți ochi clădirile acelea vechi, iar tatăl meu mi-a zis: Uite, există un sat mai special, Săsăuși se numea, unde o să vezi niște lucruri formidabile!

Când am ajuns acolo, am găsit foarte multe case tradiționale, pe care nu le mai văzusem într-o asemenea „cantitate” în altă parte, iar una dintre ele era prăbușită. Era o ruină. Am intrat curios în ea și am găsit niște cioburi dintr-o oală spartă și un căpătâi de pernă rupt.

Ceva m-a atras atât de mult la aceste lucruri, încât le-am luat cu mine pe bicicletă și am fugit acasă. Așa am început să colecționez.

Umblam și noaptea, fiindcă mă întindeam la discuții cu oamenii, cumpăram obiecte, a fost o perioada în care luam la pas satele… Așa a început pasiunea.

Aveam cumva o aplecare spre estetică, mai ales că tatăl meu a predat și desen, și m-am atașat de lucruri. Iar apoi nu a fost nevoie decât de un pas mic de la patrimoniul etnografic la casele tradiționale, pe care am încercat să le salvez.

Dar cunoștințele mele de atunci nu îmi permiteau să am un impact. Asta s-a întâmpat abia după ce am terminat facultatea și am revenit în satul natal.

Iar acum, ani mai târziu, Asociația Momentum a fost decorată cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. Pentru dumneavoastră ce înseamnă această distincție?

Sigur, ca orice recunoaștere, am primit-o în primul rând cu gândul la toți cei care au muncit la Ambulanța pentru Monumente.

Sunt sute de voluntari implicați, mulți specialiști, deci decorația am primit-o cumva în numele tuturor.

Iar când i-am mulțumit președintelui, i-am și propus niște lucruri, pentru că situația patrimoniului din România nu e nici pe departe cea pe care ne-o dorim și este nevoie de implicarea președintelui și de consens politic pentru a o îmbunătăți.

The post Eugen Vaida, Ambulanța pentru Monumente: „Am fost sunat de apropiați ai partidelor vechi să cedez în fața distrugerii unei clădiri.” appeared first on Cultura la dubă.

Au fost decorate atât persoane fizice, cât și asociații și instituții publice de cultură.

Asociația Monumentum, inițiatoarea programului Ambulanța pentru monumente, a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, după ce anul trecut Ambulanța pentru monumente a câștigat Premiul Publicului în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu, acordate de Comisia Europeană.

Distincția a fost primită de către arhitectul Eugen Vaida, cel care a pus bazele asociației. Inițiativa se bucură și de susținerea Prințului Charles, cunoscut iubitor al tradițiilor și peisajelor românești.

Proiectul Ambulanța pentru Monumente a fost inițiat în anul 2016 și își propune să pună în siguranță obiective de patrimoniu aflate într-o stare avansată de degradare sau de precolaps.

Regizoarea și scriitoarea Chris Simion a primit Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a, pentru „Promovarea culturii”. Aceasta luptă de câțiva ani pentru construția unui teatru, la Grivița 53, doar din donații. În acest sens a regizat mai multe spectacole de teatru, pentru strângere de fonduri. Scriitorul francez Pascal Bruckner este președintele onorific al proiectului.

Chris Simion este și fondatoarea Festivalului de teatru Undercloud.

Ioana Ciocan, curatoare de artă, vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România și directorul general al pavilionului privat de artă Art Safari, a fost decorată cu Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a, categoria Arte Plastice, pentru promovarea culturii.

Asociația Unteatru, fondatoarea teatrului privat Unteatru din București, a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, devenind astfel primul teatru independent din România decorat de președinte.

Tot din mediul privat vin și directorul librăriilor Cărturești, Șerban Radu, decorat de Klaus Iohannis cu Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a și Erwin Kessler, directorul MARe – Muzeul de Artă Recentă.

Pe de altă parte, săptămâna aceasta, regizorul filmului Colectiv (propunerea României la Premiile Oscar), Alexander Nanau, a refuzat distincția președintelui, subiect despre care Cultura la dubă a scris aici.

Iată aici lista completă a decorațiilor conferite pe 15 ianuarie, cu ocazia Zilei Culturii Naționale:

• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria B – „Muzica”, Filarmonicii de Stat Sibiu;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria D – „Arta spectacolului”, Teatrului de Comedie București, Teatrului Național „Mihai Eminescu” Timișoara, Teatrului Național de Operetă și Balet „Oleg Danovski“ Constanța și Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian“ București;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta spectacolului”, Operei Comice pentru Copii București;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria D – „Arta spectacolului”, Asociației „UNTEATRU”;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, Categoria E – „Patrimoniul cultural național”, Muzeului Național de Artă al României.
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria E – „Patrimoniul cultural național”, Asociației Monumentum și Asociației Mioritics;
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, Categoria F – „Promovarea culturii”, Centrului Național de Artă „Tinerimea Română”.
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria F – „Promovarea culturii”, Centrului Cultural Clujean.

• Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer domnului Ștefănescu Alexandru, scriitor, critic literar.

• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer domnului Pânzaru Mihai (PIM), grafician.

• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria A – „Literatura”, domnului Feldman Radu Alexandru, scriitor, și domnului Pantea Aurel, scriitor, critic literar.
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria H – „Cercetarea științifică”, domnului Borțun Dumitru, profesor universitar.

• Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a, Categoria C – „Artele plastice”, doamnei Ciocan Ioana, curator independent, director general al Pavilionului de Artă București – Art Safari.
• Medalia „Meritul Cultural”, Clasa a III-a, Categoria F – „Promovarea culturii”, doamnei Vulcu Codruța, fondatorul și directorul festivalului ARTmania Sibiu și Vicepreședinte al Asociației Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale; doamnei Simion-Mercurian Chris, scriitor și regizor; domnului Radu Șerban, director general Cărturești; domnului Kessler Erwin, istoric de artă, curator, filosof, director al MARe – Muzeul de Artă Recentă.”

The post Chris Simion, Ioana Ciocan, Asociația Monumentum sau directorul librăriilor Cărturești – printre cei decorați de Klaus Iohannis, de Ziua Culturii appeared first on Cultura la dubă.

Astfel, Ambulanța pentru Monumente a ocupat primul loc în preferințele publicului, depășind proiecte precum „Auschwitz. Not long ago. Not far away” (Polonia/Spania) sau „Rubens’ Garden Screen and Garden Pavilion” (Belgia).

În plus, inițiativa s-a numărat și printre laureații de la categoria Educație, Formare și Sensibilizare.

Într-un scurt interviu acordat Europa Nostra, Eugen Vaida și Veronica Vaida, arhitecți ai Asociației Momentum și fondatori ai Ambulanței, s-au arătat încântați de rezultat:

„Implicarea comunității în conservarea patrimoniului, formarea practică a tinerilor specialiști, recuperarea tehnicilor tradiționale și a resurselor materiale locale și accentul pus pe sustenabilitate sunt trăsăturile fundamentale care determină succesul abordării noastre față de salvagardarea patrimoniului.

Premiul [Publicului] contribuie la promovarea misiunii noastre și ne întărește gândurile privind extinderea proiectului și în alte țări europene în care monumentele se confruntă cu forme similare de abandon.”

Aceștia au subliniat, însă, că una dintre cele mai mare provocări pe care trebuie să le depășească este lipsa personalului specializat, cu ajutorul căruia să poată interveni cât mai rapid în toate zonele în care este nevoie de lucrări de conservare urgente.

Proiectul Ambulanța pentru Monumente a fost inițiat în anul 2016 și își propune să pună în siguranță obiective de patrimoniu aflate într-o stare avansată de degradare sau de precolaps.

Lucrările sunt executate de către Asociația Momentum, alături de Asociația pentru Patrimoniu Activ-PACT, Asociația Vernacular și Asociația Arhaic. Anul acesta, celor patru li s-au alăturat Asociația Actum, Asociația Inima Olteniei, Asociația Atelierul de Patrimoniu și Asociația Rost.

Mai mult decât atât, inițiativa se bucură de susținerea Prințului Charles, cunoscut iubitor al tradițiilor și peisajelor românești.

Echipele formate din voluntari, meșteri locali și specialiști în conservarea și restaurarea monumentelor istorice au intervenit până acum asupra mai multor zeci de obiective, printre acestea numărându-se Poarta Brâncovenească din Sâmbăta de Sus, Tronsonul 11 al zidului Cetății Sighișoara sau Casa lui Ion Creangă din Fălticeni. 

Premiile Europene pentru Patrimoniu au fost lansate în anul 2002 de către Comisia Europeană și sunt coordonate de Europa Nostra, organizație al cărei scop constă în protejarea și celebrarea patrimoniului cultural și natural european.  

The post Ambulanța pentru Monumente a câștigat Premiul Publicului la Premiile Europene pentru Patrimoniu appeared first on Cultura la dubă.