Anunțul de participare a fost publicat pe SEAP. Potrivit acestuia, “obiectul contractului este prestarea de servicii integrate privind identitatea vizuală a Operei Naționale București și comunicarea acesteia în mediul digital, respective implementarea unui sistem integrat de comunicare digitală pentru Opera Națională București, care să asigure coerența comunicării instituționale și valorificarea unitară a conținutului artistic.

Obiectivele specifice ale achiziției sunt următoarele:

OS1: Determinarea cerințelor tehnice și funcționale necesare implementării sistemului integrat de comunicare digitală.

OS2: Stabilirea cadrului unitar de organizare, administrare și comunicare a conținutului artistic în mediul digital.

OS3: Asigurarea funcționării unitare și integrate a sistemului de comunicare digitală.

OS4: Asigurarea administrării autonome a sistemului integrat de comunicare digitală de către autoritatea contractantă.”

Suma pusă la dispoziție este de 550.000 de lei, adică aproximativ 104.000 de euro.

Actualul site al instituției de cultură poate fi consultat AICI. ONB este condusă de Daniel Jinga, manager general, și este subordonată Ministerului Culturii, bugetul instituției provenind de la bugetul de stat.

În ianuarie 2025, sub conducerea lui Jinga, ONB a lansat o campanie care a stârnit controverse.

Conducerea a transmis publicului “cum să ne îmbrăcăm la operă”, folosind imaginea unor fotomodele îmbrăcate în ținute de gală, asta în timp ce marile instituții de operă din occident au relaxat normele privind vestimentația spectatorilor, tocmai pentru a aduce un public cât mai divers în sală și a democratiza accesul la spectacole.

În octombrie 2025, Cultura la dubă a scris că la ONB au fost expuse Stema Partidului Comunist Român, cu celebrele însemne secera și ciocanul, și stema Republicii Socialiste România, chiar lângă intrarea în biroul directorului adjunct, în cadrul unei expoziții deschisă publicului la etajul 1.

Însemnele comuniste nu erau însoțite de nicio explicație privind istoria comunismului în România.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Opera Națională București plătește peste 100.000 de euro pentru un site și o nouă identitate vizuală appeared first on Cultura la dubă.

Teatrul Național de Operetă “Ion Dacian”, una dintre cele mai importante instituții de teatru liric din România, produce un spectacol dedicat trupei de fete ASIA, formată în 1999. Evenimentul este realizat din fonduri publice, instituția fiind în subordinea Ministerului Culturii.

Potrivit unui comunicat de presă transmis de instituție, „Dă-mi nopțile-napoi « Povestea A.S.I.A.»” este “un eveniment care aduce în prim-plan una dintre cele mai emblematice trupe din România, într-un format artistic inedit.

Evenimentul transformă scena Operetei într-un spațiu al poveștilor muzicale. Spectacolul propune o atmosferă intimă, „ca între prieteni” în care publicul descoperă istoria trupei, urmărind drumul celor patru soliste de la primele repetiții din studioul de pe strada Mihai Eminescu, până la statutul de simbol al culturii pop.

Anca Neacșu, Sorana Mohamad, Iana Novac și Anemona Niculescu vor urca pe scenă alături de orchestra, corul și baletul Teatrului. Această colaborare continuă parteneriatele de succes dintre muzicienii teatrului și membrele trupei, oferind publicului momente surpriză și prezentări spectaculoase ale hiturilor care au cucerit topurile.

„Să aducem fenomenul A.S.I.A. pe scena Operetei este o mare bucurie și o continuare naturală a proiectelor noastre inovatoare. Poveștile muzicale de suflet se spun cel mai bine aici, într-un format care se apropie de eleganța unui musical. Fuziunea dintre energia concertului pop și forța artistică a orchestrei și baletului nostru transformă această poveste într-un show de neuitat. Este o demonstrație a faptului că teatrul nostru este un spațiu viu, deschis și gata să spună povești care unesc generații”, a declarat dl. Radu Petrovici, managerul instituției.”

La solicitarea Cultura la dubă, Teatrul Național de Operetă “Ion Dacian” a transmis că spectacolul a fost produs cu costuri minime, bugetul alocat fiind 45.781 lei, adică 9000 de euro. Afișul poartă logoul Ministerului Culturii.

Spectacolul va avea loc în această seară, 25 aprilie 2026, de la ora 18:00, la sediul teatrului, o a doua reprezentație fiind programată pentru data de 15 mai 2026.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Teatrul Național de Operetă “Ion Dacian” pune în scenă “Dă-mi nopțile înapoi”, un spectacol dedicat formației ASIA appeared first on Cultura la dubă.

La dezbaterea din parlament privind bugetul pe 2026, președinta Academiei Oamenilor de Știință nu a putut prezenta care sunt realizările instituției pe 2025. Bugetul a fost, totuși, aprobat. 85% din el este destinat indemnizațiilor membrilor și cheltuielilor de personal și doar 15% cercetării.

***

„Toate aceste instituţii se numesc academii, dar sunt nişte falsuri. Sunt nişte ONG-uri create în anii 90 de oameni cu legături politice, foşti politicieni, unii condamnaţi penal, oameni care şi-ar fi dorit să fie probabil academicieni, dar n-au reuşit şi atunci au creat prin legi speciale acestea aceste aşa-zise academii. Toate aceste instituţii de stat au zero impact academic de cercetare şi peste 95% din bugetul lor se dau pe salarii sau pe stipendii, pe sinecuri. Am inclus apoi Institutul Levantului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, care este chiar în subordinea Senatului, şi Institutul Revoluţiei, care nici măcar nu mai este funcţional de o bună parte de timp, nu mai are Consiliul de Administraţie”, a declarat senatorul USR Cristian Ghinea într-o conferinţă de presă.

Potrivit unui comunicat USR, “cele șase proiecte depuse propun abrogarea legilor de înființare pentru:

– Academia Oamenilor de Știință (AOSR). Pseudo-academie, numără 199 de membri (cu indemnizații lunare între 837 și 1.675 de lei) și 67 de angajați. Membrii includ numeroși foști politicieni, demnitari, persoane condamnate penal sau asociate cu structuri represive ale fostului regim comunist, ceea ce compromite orice pretenție de excelență academică. Cele aproximativ 12 milioane de lei care ar fi economisite prin desființarea AOSR pot fi direcționate către programe de cercetare cu impact demonstrabil.

– Academia de Științe Medicale (ASM). Pseudo-academie în subordinea Ministerului Sănătății, cu 160 de membri titulari (în contrast flagrant cu cele 8 locuri pe care le are secția de științe medicale din Academia Română). Membrii titulari beneficiază pe viață de o indemnizație lunară egală cu salariul mediu pe economie, deși ASM nu a avut poziții publice relevante după anul 2012 și nu a jucat niciun rol vizibil în timpul pandemiei de COVID-19, una dintre cele mai grave crize sanitare din istoria recentă. Economia preconizată: peste 3,5 milioane de lei anual.

– Academia de Științe Tehnice (AST). Autodefinită drept „academie”, instituția nu produce cercetare, nu dezvoltă proiecte relevante și nu are impact asupra industriei sau învățământului tehnic, având exclusiv scopul de a plăti indemnizații pentru cei 95 de membri (55 membri titulari, 40 membri corespondenți). Dovada stă în faptul că 99,25% din bugetul anual al ASTR (de aproximativ 4 milioane de lei) este utilizat pentru indemnizațiile membrilor, salarii și cheltuieli de funcționare.

– Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului (ISACCL). O altă structură cu pretenții academice globale, fără rezultate însă, care funcționează aproape exclusiv din subvențiile primite de la bugetul de stat. În 2025, a avut un buget de 3,36 milioane lei, din care 2,7 milioane lei s-au cheltuit pe salarii și 0,5 milioane lei pentru bunuri și servicii. 0 lei pentru publicații!

– Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO). Un institut fantomă, fără impact real în domeniul drepturilor omului, dar cu finanțare constantă din bani publici. IRDO este condus de un consiliu director format din 7 membri, un director și un director adjunct, pentru un aparat de aproximativ 22 de angajați, dintre care 7 sunt personal administrativ. În peste 30 de ani de existență, IRDO a avut doar doi directori, fără limită de mandat, fără criterii de performanță și fără obligații reale de transparență. În 2025, a avut un buget de 1,5 milioane lei, din care aproximativ 1 milion de lei a fost pentru salarii, restul pentru cheltuieli curente.

– Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD). Un alt pseudo-institut, fără contribuție reală la cunoașterea istorică. Încă de la înființare, în anul 2004, IRRD a fost organizat ca o structură politică, nu ca un institut de cercetare: primii 25 de membri ai Colegiului Național au fost numiți direct de Ion Iliescu, având statut pe viață. Același Ion Iliescu a fost și primul președinte al institutului, funcție pe care a deținut-o până în anul 2021. IRDD are aproape 40 de angajați, iar în 2025 a avut un buget de 2,3 milioane de lei.

USR a mai încercat și în trecut desființarea pseudo-academiilor și institutelor inutile (prin proiecte de lege distincte) sau măcar decuplarea lor de la bugetul de stat (prin amendamente la legile bugetului de stat). Demersurile au fost însă respinse, sistematic, de celelalte partide.” – se arată în comunicatul de presă.

La dezbaterea din Parlament privind bugetul a reieșit că AOSR cere 6.421.000 de lei pentru indemnizații și 3 milioane pentru cheltuieli de personal, ceea ce reprezintă peste 85% din bugetul academiei.

De cealaltă parte, președinta AOSR, a declarat că rezultatele pe 2025 nu se regăsesc pe site-ul instituției, fiindcă acesta ar fi în reconstrucție. De asemenea, președinta Doina Banciu a susținut că AOSR este singura academie care sprijină cercetările tinerilor sub 40 de ani.

The post USR cere în Parlament desființarea Academiei Oamenilor de Știință și a altor 5 instituții finanțate de la bugetul de stat appeared first on Cultura la dubă.

În contextul în care Ministerul Culturii organizează pe bandă rulantă concursuri pentru managementul instituțiilor de cultură, iar cele mai multe dintre ele sunt încheiate fără finalitate – niciun candidat nu e considerat suficient de bun – ne-a atras atenția un concurs cu concurent unic, evaluat cu o notă mare la prima probă – 8.89.

Așa că am dorit să asistăm la proba interviului, pentru a vedea cum ar trebui să arate un concurent bine pregătit, în viziunea Ministerului Culturii.

Iuliu Szép, în vârstă de 73 de ani, pensionar, conduce Opera Maghiară din Cluj de 15 ani. Pentru că la finalul ultimului mandat a primit la evaluare peste 9, a avut dreptul să candideze singur pentru un nou mandat. Așa este legea.

Acum, el a câștigat concursul și va mai conduce instituția încă 3 ani, adică până la 76 de ani.

În 2013, Curtea de Apel București l-a declarat definitiv pe Iuliu Szép colaborator al Securității, sub numele conspirativ “Suciu”. Iuliu Szép a fost mulți ani vicepreședinte UDMR, iar în 2010 DNA l-a anchetat pentru deconturi peste limita legală.

Culmea este că Iuliu Szép a intenționat inițial să se retragă din activitate și să nu mai candideze. “Știu că sunt artiști maghiari proveniți din Transilvania, din România, care chiar ar dori să vină la Opera Maghiară directori. Însă eu am discutat și cu domnul Kelemen (n.r. Kelemen Hunor, deputat, președintele UDMR) și cu ministrul Demeter (n.r. Andras Demeter, ministrul Culturii) și am rămas.”

***

Iuliu Szép, profesor de muzică la o școală primară în anii ’80, a intrat în Opera Maghiară din Cluj în 1988, pe postul de secretar artistic. A păstrat funcția până în 2000. În paralel, a fost vicepreședintele UDMR, responsabil cu cultura. În 2010, el a preluat conducerea Operei Maghiare, moment în care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a început să-i investigheze trecutul.

Din dosarul său reiese că a fost recrutat ca informator în anii studenției, sub numele conspirativ “Suciu”, cu scopul de a oferi informații despre colegii și profesorii săi de la Conservatorul Gheorghe Dima din Cluj.

Pe o colegă, de care era apropiat, a urmărit-o, în timp ce se prefăcea că doarme lângă ea, și a declarat la securitate conținutul scrisorii acesteia către părinții ei, în care erau incluse referințe religioase.

Un alt coleg a primit interdicția de a pleca la turnee artistice peste hotare, ca urmare a notelor informative date de Iuliu Szép despre el.

“Ei, când eram student am fost cu corul Academiei de Muzică în Italia, un prieten a rămas la Viena, la niște cunoștințe ale mele, Când ne-am întors, securitatea m-a contactat și de multe ori și a început să întrebe de profesorii mei. Și au rămas niște acte acolo.”, declară Iuliu Szép pentru Cultura la dubă.

Andras Demeter, actual ministru al Culturii, a fost mulți ani coleg de partid, la UDMR, cu Iuliu Szép. “Ne știm de-o viață”, spune ministrul. Deși știa că a fost colaborator al Securității, asta nu l-a împiedicat să îl încurajeze să candideze pentru postul de director al Operei Maghiare din Cluj-Napoca, în ciuda faptului că însuși Szép era conștient că are „o pată”.

“Știam de mult timp, acest scandal izbucnise, dacă nu mă înșel, undeva prin 2015…

În 2012 a început să fie anchetat de CNSAS și în 2013 Curtea de Apel a dat decizia definitivă.

După acea perioadă, domnul Szép n-a mai depus nicio candidatură ani de zile și a fost într-o situație, și el și ministerul, de nerespectare a legii, pentru că a avut interimate de 4 sau 5 sau 7 ani. Până când am venit eu secretar de stat în Ministerul Culturii și m-am dus la Cluj și am spus: domnul Szép, dumneavoastră sunteți interimar. Ar trebui să rezolvăm problema. Vă hotărâți dacă vă înscrieți la concurs sau nu.

El mi-a spus nu, nu mă înscriu la concurs. Asta a fost în 2021. Nu mă înscriu la concurs pentru că am această pată și nu vreau să creez probleme.

La care eu i-am spus, dom’le, ai această pată, dar ești interimar de atunci, eu organizez un concurs deschis, să vedem dacă se înscrie cineva bine, dacă nu, nu. Tu decizi, domnul Szép, dacă te înscrii sau nu. S-a înscris, a câștigat.

Dar, principial, nu aveți nicio problemă cu faptul că o instituție de cultură din România e condusă de un fost colaborator al Securității?

Principial, eu pot avea o problemă, dar a trebuit să aleg între mai multe rele. Unul mare și unul mic. Un rău era că instituția era în interimat, alt rău era că nici altcineva nu-și depuse candidatura. Și răul mai mare e că era candidatul un fost colaborator al Securității despre care nici măcar nu putem vorbi așa, pentru că lucrurile nu sunt chiar așa cum par, pentru că fiecare astfel de colaborator, de la caz la caz, are propria sa istorie.

Ca să închei, răspunsul meu este foarte simplu: Câtă vreme legea nu prevede, pentru a conduce Opera Maghiară din Cluj, nicio interdicție, atunci problemele mele principiale au fost, cum să zic, umbrite sau acoperite de dorința de a rezolva problema arzătoare, aceea de a renunța la interimat, de a avea un director plin.”, declară ministrul Andras Demeter pentru Cultura la dubă.

Toamna aceasta, după 15 ani de când conduce instituția, Szép a primit peste nota 9 la evaluarea finală și, așa cum prevede legea, a avut dreptul să candideze doar el pentru un nou mandat. Le-a spus apropiaților din lumea operei, cu care am stat de vorbă, că se simte obosit și ar vrea să se retragă, având, totuși, 73 de ani.

Iuliu Szép mărturisește cu nonșalanță pentru Cultura la dubă că, după ce s-a consultat cu foștii colegi de partid, Kelemen Hunor, președintele UDMR, și Andras Demeter, ministrul Culturii, a decis să își depună din nou dosarul pentru concurs, mai ales că a simțit din partea celor doi și “un mic sprijin”.

„Eu știu că sunt artiști maghiari proveniți din Transilvania, din România, care chiar ar dori să vină la Opera Maghiară directori. Însă eu am discutat și cu domnul Kelemen (n.r. Kelemen Hunor, deputat, președintele UDMR) și cu ministrul Demeter (n.r. Andras Demeter, ministrul Culturii) și am rămas.

Dar ați discutat cu domnul ministru și cu domnul Kelemen în ce sens, dacă e bine să mai rămâneți sau nu?

Da, da. Cu domnul Kelemen am discutat, fiindcă eu cu el mă cunosc de foarte mult timp, era și dânsul ministrul Culturii, cunoaște bine opera, umblă la spectacolele noastre. Și am spus că dacă se propune că am o vârstă și să nu mai fac, atunci bineînțeles că mă retrăgeam.

Întrebat dacă a susținut în vreun fel candidatura lui Iuliu Szép pentru un nou mandat la Opera Maghiară din Cluj, președintele UDMR, Kelemen Hunor, membru al coaliției de guvernare, nu a oferit până la ora publicării articolului un punct de vedere.

Pe de altă parte, ministrul Demeter susține că discuțiile anterioare concursului au fost strict instituționale.

“Anterior concursului ați avut vreo discuție cu dumnealui în care l-ați încurajat în vreun fel să participe sau l-ați asigurat de sprijinul dumneavoastră?

Dacă am avut vreo discuție cu el înainte de concurs? Răspunsul este afirmativ. Am avut o discuție cu el institutională, în sensul în care, după ce a fost evaluat cu o notă peste 9, atunci compartimentul de specialitate, la rugămintea mea, a adresat o solicitare pe care o adresăm în general în toate situațiile asemănătoare managerului, care spune, domnule, vă rugăm frumos să ne trimiteți datele pentru a face caietul de sarcini în vederea organizării concursului. La care aveți dreptul, ați câștigat dreptul.

Domnia sa aici avea două opțiuni: să-mi răspundă – domnule ministru, dragă Andras, că ne știm de-o viață, îmi doresc să mă retrag, am câștigat un drept, dar nu voi candida. Vă trimit toate informațiile pentru nu știu ce…

Domnia sa nu mi-a răspuns în această formă. Mi-a trimis toate informațiile pentru participarea sa la concurs închis.

L-ați asigurat în vreun fel de sprijinul dumneavostră?

În momentul în care răspunsul a fost doar instituțional, n-a fost nevoie de nicio încurajare. El s-a înscris și a avut loc concursul.”

Cum a arătat proba interviului

Din comisia numită de ministrul Culturii pentru concursul de management organizat la Opera Maghiară din Cluj toamna aceasta au făcut parte Kovács-Pistuka Emőke, managerul Filarmonicii “Dinu Lipatti” din Satu-Mare, Levente György, manager al Filarmonicii de Stat din Târgu Mureș și Florin Estefan, manager al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca. Cel din urmă a făcut parte și din comisia de evaluare de la TNB.

După ce pentru proiectul de management a primit 8.89, Iuliu Szép a susținut proba interviului pe 10 decembrie 2025. Interviul a avut loc online și, pe lângă membrii comisiei și un angajat al Ministerului Culturii, am fost singurul observator, proba fiind deschisă publicului, cu condiția înscrierii în prealabil.

În prima parte a discuției, candidatul și-a prezentat planul de management pentru următorii 3 ani, vorbind despre premiere pe care vrea să le monteze, ținând, însă, cont de deficitul bugetar. Au urmat apoi întrebările.

Levente György, de la Târgu-Mureș: “Clădirea arată foarte rău din exterior, ce faceți cu ea?

Iuliu Szép: Clădirea este gestionată de Teatrul Maghiar, condus de Tompa Gabor. După cum probabil mulți știu, a fost început un proiect de restaurare a clădirii, a fost alocat o sumă de, mi se pare, 15 milioane de euro din partea Guvernului,  însă am decis împreună cu domnul Tompa Gabor să oprim acum pregătirile, fiindcă n-am văzut o realizare sigură.”, a răspuns managerul.

Florin Estefan a insistat pe acest subiect fiindcă Opera Maghiară, la fel ca Opera Română din Cluj, este inclusă pe lista CNI pentru proiecte majore de consolidare. Estefan l-a întrebat ce plan de mutare are dacă ambele opere din Cluj vor intra simultan în renovare.

„Ei, eu sper că nu va fi așa, că asta ar fi chiar de râsul lumii, să închidem în aceeași perioadă.”, a răspuns candidatul

Florin Estefan, Opera Română din Cluj-Napoca: Dar vă dați seama că se poate întâmpla dacă CNI o să aibă bani la anul, se dă drumul la licitație și în 2027 încep lucrările…dumneavoastră, ce faceți?

Deci noi nu am acceptat încă proiectele fiindcă arhitecții n-au făcut ce am solicitat. Și atunci a început să meargă mai prost lucrurile. După o vreme, proiectanții de la Oradea nici n-au mai răspuns la telefon. Deci, practic, noi ne-am blocat la proiectare”, a răspuns candidatul.

Întrebat ce soluții are pentru întinerirea corului, a soliștilor angajați și a corpului de balet, Szép a spus că aceasta este o mare problemă, la care n-a găsit încă o rezolvare și că are 5 voci pe care nu le mai poate distribui.

“Am invitat patru colege la o discuție și le-am spus că au posibilitatea să meargă în pensie întreagă și să elibereze posturile. Dar nu au vrut.

În anii ‘90 s-au pensionat mulți soliști și a trebuit să umplem posturile cu oameni de la cor. Acum, multe dintre ele nu ar putea să mai fie soliste.”, a spus omul care conduce instituția de 15 ani.

Întrebat dacă intenționează să invite dirijori de prestigiu, așa cum l-a avut invitat pe marele dirijor Lawrence Foster acum câțiva ani, managerul Operei Maghiare a spus că atunci costurile au fost acoperite de Festivalul Enescu, că lui Lawrence Foster i-a plăcut orchestra și maestrul i-a propus să vină să mai dirijeze, dar acum starea de sănătate nu îi mai permite.

În schimb, în loc să propună un alt nume mare sau un alt parteneriat cu Festivalul Enescu, ori cu un sponsor, așa cum fac filarmonici sau opere din țară, candidatul a spus că instituția are deja 3 dirijori angajați și că intenționează să-l mai invite doar pe fiul lui Tompa Gabor, “un tânăr dirijor pe care vrem să-l încurajăm. Chiar vă propun să-l încercați și voi.”, a spus Szép.

“L-am încercat deja. E stângaci”, a răspuns managerul Filarmonicii Târgu-Mureș.

„Stângaci în ce sens, că dirijează cu stânga sau că…e stângaci…?”, a replicat Szép, replică la care cu toții au zâmbit. De altfel, atmosfera a fost una relaxată pe durata întregului interviu.

Florin Estefan l-a întrebat ce strategie are pentru a atrage și public român la Opera Maghiară, pentru ca românii să intre în contact cu cultura maghiară. Candidatul a mărturisit că e o problemă pe care o discută săptămânal cu colegii, la care nu au găsit încă o soluție. De asemenea, a recunoscut că nu știe cum să atragă mai mulți tineri, spunând că a încercat și cu reclame plătite pe facebook și „tot nu a mers”.

„Nu am găsit soluții suficiente și aici. Oricine poate ajuta cu idei sau cu propuneri, le mulțumim.” – a spus acesta.

Sugestia a venit chiar de la colegul de la Opera Română, Florin Estefan. „Noi am reușit să punem panouri în mall, prin parteneriate. Vă pot da contactele dacă doriți”.

A doua zi a fost afișată nota pe siteul ministerului. Dacă la concursul pentru Teatrul Național București nume importante, precum Alexandra Badea, premiată de Academia Franceză pentru întrega activitate în teatru, și Ada Lupu Hausvater, managerului Teatrului Național din Timișoara în ultimii 20 de ani, au primit pe proiectele de management notele 6.83, respectiv 6.58, și nici măcar nu au intrat în a doua etapă, comisia de la Opera Maghiară i-a acordat candidatului 8.42 pentru prestația din timpul interviului.

Iuliu Szép a primit astfel încă 3 ani de mandat.

I-am relatat ministrului Culturii, Andras Demeter, câteva dintre răspunsurile pe care le-am observat la proba interviului și i-am cerut un punct de vedere. Acesta a răspuns:

“Poate că ar fi făcut mai bine dacă, fără nicio sugestie din partea mea, ar fi ascultat primul instinct al domniei sale. Într-adevăr, și mie mi se pare că este obosit. Dar de aici până la modul în care a ales comisia să noteze e cale lungă.”

Opera Maghiară din Cluj este una dintre cele mai bogate instituții de cultură din România, cu o subvenție anuală de la stat de 34,7 milioane de lei, adică aproape 7 milioane de euro, peste sumele pe care le primesc instituții de prestigiu precum Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Iași sau Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova.

Din acest buget, instituția a cheltuit în primele 5 luni ale anului 2025 aproape 200.000 de euro doar pe alocații de cazare, potrivit raportului de execuție bugetară publicat pe 31 mai 2025.

Attila Gáspárik, fostul director al Teatrului Național Târgu-Mureș: “UDMR a devenit stat partid. Fără acordul UDMR-ului, nimeni nu ajunge într-o funcție de conducere.”

Attila Gáspárik, fostul director al Teatrului Național Târgu-Mureș și fost rector al Universității de Artă-Teatrală din Târgu-Mureș, de asemenea fost vicepreședinte al Consiliului Național al Audiovizualului, membru marcant al comunității artistice maghiare din România, susține că exemplul lui Iuliu Szep nu este un caz izolat. Acesta vorbește despre o profundă politizare a instituțiilor de cultură maghiare, finanțate de statul român, controlată de UDMR.

“Iuliu Szép nu are nicio pregătire managerială, a fost un lăutar de muzică populară. Dacă cineva pierde procesul cu CNSAS-ul, atunci înseamnă că e o chestie foarte gravă. A fost ani de zile vicepreședintele cultural a UDMR-ului și e un yes man, care spune doar am înțeles, am înțeles și face i se spune. Și sunt niște bani foarte, foarte mulți în Opera Maghiară!

Eu totdeauna am crezut în libertate, libertate artistică. Problema cea mai mare în România e că a moștenit o structură culturală statală din socialism, în care n-am putut să facem nicio reformă. Habar n-avem ce să facem cu teatrele. Habar n-avem. Pe vremuri, înainte de 1989, aceste instituții au fost create, începând cu 1946, pentru a servi ideologia partidului. Totul a fost plătit de către partid. Aici, astăzi, se bat cap în cap finanțarea, deci cel care dă bani, și arta liberă a artiștilor.

Din păcate, în ultima perioadă, UDMR a devenit un stat partid.

Există vreo legătură între toate acestea și regimul Orban de la Budapesta? Ministrul Andras Demeter a declarat pentru Cultura la dubă, în luna octombrie, că Viktor Orban este un om politic curajos și că orice lider curajos merită respect.

Eu cred că cine e azi într-o funcție de conducere, nu are altă părere. Nu poate să aibă altă părere! Presiunea este enormă.”

L-am întrebat pe Iuliu Szep care este și opinia sa despre premierul maghiar, Viktor Orban, cel mai fidel susținător european al lui Vladimir Putin.

„Sunt de acord cu principiile sale care care țin pentru întărirea familiei, care țin pentru întărirea națiunii și a suveranității.”, a declarat acesta pentru Cultura la dubă.

La congresul UDMR din octombrie, Viktor Orban a fost invitatul special al partidului. Atunci, liderul de la Budapesta a declarat că “UDMR nu este doar o organizație minoritară, ci factor de strategie națională.”

„Viitorul nu este al acelora care doar se uită în jur, ci a celor care acţionează. Viitorul este al acelor care prin faptele lor şi prin munca lor spun ceea ce au de spus. Cei care nu trăiesc cu şansa viitorului, vor pierde viitorul. Aş vrea clar şi răspicat să vă spun că la anul nu va fi vorba doar de viitorul guvern ungar, ci şi despre viitorul naţiunii, despre libertatea ţării şi suveranitatea ţării. În aprilie 2026, patria va avea nevoie de maghiarii din Transilvania.”, a declarat Viktor Orban, premierul Ungariei, la congresul UDMR.

În aprilie 2026, în Ungaria vor avea loc alegeri parlamentare.

Dacă nu găsim altceva, căutăm legătura cu Orban sau cu o legătură politică cu domnul Kelemen.”, spune Andras Demeter.

Attila Gáspárik susține că înlăturarea sa de la Teatrul Național Târgu Mureș ar fi survenit la scurt timp după o apariție alături de un rival al lui Viktor Orban.

“Am fost invitat la Budapesta la un interviu, la un podcast a primarului liberal din Budapesta. Imediat după asta au început atacurile și din Ungaria și din România, din presa apropiată de UDMR, că de ce îndrăznesc eu să mă alătur unui liberal.

De fapt, fusese o discuție absolut culturală, intelectuală. Mi-a pus domnul primar întrebarea de ce nu sunt cetățean maghiar. Și am explicat că suntem foarte mulți în Ardeal care credem că cetățenia aparține celui care plătește și taxele. Deci cum să votez eu pe bugetul vecinului?

Asta a fost o discuție la care s-au supărat foarte mult domnul Kelemen și UDMR-ul. La câteva săptămâni distanță, a organizat domnul Demeter, fiind secretar de stat, o comisie la finalul mandatului meu, cu doamna Țepuș în frunte (n.r. Marinela Țepus a fost numită de Andras Demters și în comisia de la TNB), am primit 8,90 și nu știu cât, cât să nu fie 9. Eu în fiecare an am luat peste 9 –  9,60, 9,70, iar acum am primit 8 și nu știu cât. Cum se explică asta în statistică, în matematică? Și nici măcar nu poți să contești nota!

Eu nu am avut vreo ambiție, voiam să existe transparență în tot ce facem, dar am renunțat, nu m-am mai luptat.”

Ieri, ministerul Culturii, condus de Andras Demeter, a pus în dezbatere publică un proiect pentru o nouă lege a managementului cultural. Acesta cuprinde articol cu totul nou, care ar permite ordonatorilor de credite, fie ministerul Culturii, fie primării, să cheme la concurs un candidat unic, “pe bază de invitație”. Procesul va purta numele de “selecție managerială”.

Mai exact, managerii instituțiilor de cultură ar putea fi direct numiți de către politicieni, fără organizarea unui concurs deschis.

***

The post Culisele concursurilor – Partea a II-a: Un fost colaborator al Securității a primit un nou mandat la conducerea Operei Maghiare din Cluj. “M-am consultat cu ministrul Culturii și cu Kelemen Hunor înainte să particip.” appeared first on Cultura la dubă.

Născut ca un vis în urmă cu 9 ani, Teatrul Grivița 53 este azi realitate. Totul a pornit de la dorința regizoarei Chris Simion de a ridica un spațiu în care teatrul independent să-și găsească o casă. A vândut casa bunicii sale, iar cu banii aceia a cumpărat un teren pe Calea Griviței, o zonă istorică împânzită acum cu case ruinate. Clădirea teatrului a fost inaugurată ieri, în prezența jurnaliștilor și a unora dintre susținători. De-a lungul acestor ani, construcția a fost posibilă cu obținerea unor fonduri norvegiene, cu sponsorizări de la companii private și donații de la simpli iubitori de teatru, artiști și alte persoane publice.

Până în prezent, investiția a fost de 4,5 milioane de euro. Prima sumă a fost de 200.000 de euro, banii obținuți de Chris Simion din vânzarea casei buniciii. 1,7 milioane de euro, cea mai mare sumă, au fost fondurile norvegiene, obținute prin EEA 2014-2021, programul Ro-Cultura. Iar din sponsorizări și campaniile de strângeri de fonduri, fondatorii au obținut 2,6 milioane de euro. În total, aproximativ 14.000 de oameni au donat pentru ridicarea acestui teatru.

De întregul proiect s-au ocupat Chris Simion Mercurian și soțul său, Tiberiu Mercurian.

“Faptul că se naște un teatru în acest context dificil pentru România cred că ar trebui să dea speranță. Și cred că mai ține și de oameni, de cei care aleg să nu se lamenteze sau să vadă doar partea disfuncțională a sistemului, ci care au capacitatea să se sacrifice, pentru că este vorba de sacrificiu și ni-l asumăm ca atare. Și despre alegerea pe care am avut-o și pe care am făcut-o, este de a ne lupta și de a nu abandona. Evident că este vorba de opțiune, pentru că te costă sănătate, te costă ani din viață și nu știu câtă lume este dispusă, dintre cei care lucrează în domeniu, să facă asta.

Mergând la momentul zero, îți mai amintești de ce ai vrut să construiești un teatru?

Este o nevoie pe care o am din facultate pentru că sistemul independent a crescut odată cu mine. Pentru că atunci era considerată ruda săracă a teatrului de stat, pentru că mișcarea independentă era considerată o mișcare diletantă la început și, pentru că în timp, inevitabil, crescând organic și de la sine, n-a mai putut fi oprită.

Și cred că teatrul independent ar trebui scos din zona de improvizație, poduri, subsoluri, spații în care am jucat și care, da, pe de o parte, îți provoce imaginația, pe de altă parte, îți creează complexe și frustrări.

Și s-a născut acest spațiu din toate frustrările. pe care le-am avut, un spațiu pe care îmi doresc să-l întorc colegilor mei, care au nevoie să iasă din zona de confort.

Care ar fi valorile artistice de la care nu o să faci rabat aici?

Una deja am identificat-o: deschidere spre o zonă de cercetare, spre o zonă de risc, spre o zonă care te scoate din zona de comoditate, ceea ce este foarte dificil. Nu va fi simplu să ne menținem demersul artistic de a construi pe bază de dramatizări, adaptări, piese de teatru scrise special pentru acest loc, să creăm puncte de legătură între noi și alte teatre care au aceeași zonă de interes pe care o ne propunem și noi, să avem un culoar pentru teatru, dans și dans contemporan.

Va fi un spațiu de creație curajos, un spațiu nou, nu doar metaforic, cât și concret.

Din punct de vedere juridic, cine este proprietarul acestui spațiu?

Asociația Culturală Grivița 53. Eu mi-am donat proiectul și timpul și orele și emoțiile și tot, pentru că nu este un proiect despre ego.”, a declarat Chris Simion pentru Cultura la dubă.

La inaugurare a fost prezentă și actrița Ofelia Popii, unul dintre susținătorii proiectului.

“Ofelia, pare că te simți deja ca acasă aici, înțeleg că ai fost cu sufletul alături de acest proiect. Ce te-a făcut să te implici?

În mod evident, Chris, în primul rând, și cu Tiberiu. Ei sunt sufletul, de la ei a pornit totul și pur și simplu convingerea, credința lor te subjugă. În al doilea rând, visul nostru comun, acela de a face teatru de calitate, de a avea o clădire unde creativitatea să fie stimulată și să se nască lucruri care să vorbească oamenilor.

Ce simbolizează acest moment pentru teatrul românesc? Mai ales că vorbim într-un context național dificil, în care auzim deficit în fiecare zi.

Se întâmplă un fenomen foarte ciudat. Dragostea și foamea de teatru e tot mai mare și subvenția tot mai mică. Și acest proiect s-a realizat din foamea de teatru.

Și atunci, cumva, ei au găsit cu nebunia asta frumoasă și mijloacele să realizeze împlinirea acestei instituții care să hrănească dragostea de teatru pe care o au oamenii și o au tot mai mult. La mine, așa ajunge. Oamenii merg tot mai mult la teatru, sunt tot mai informați, simt nevoia asta spirituală foarte puternic.

Și totuși, se produc comasări sau tot felul de tăieri de bugete îngrozitoare. De parcă măsurile n-ar fi pentru oameni, pentru nevoile oamenilor. Uite că, totuși, faptul că Grivita 53 s-a născut în acest moment de criză e aproape minune, dar e ceva foarte solid de care ai nevoie ca să poți face meseria asta. E ca un piedestal pe care te poți pune și știi că e ceva puternic acolo.

Ca artistă, ce așteptări ai de la acest spațiu?

Eu, ca artistă, am niște așteptări care se vor și împlini, din fericire. Proiecte artistice de calitate, în primul rând. Eu cred că atunci când vorbești de un act artistic calitativ, nu trebuie să fie unul doar al tău, personal, subiectiv.”, a declarat Ofelia Popii pentru Cultura la dubă.

Până pe 5 octombrie, clădirea va fi deschisă publicului pentru vizitare gratuită, în tururi ghidate, participarea fiind posibilă după completarea unui formular. Detalii pe https://www.grivita53.ro/acasa/.

Teatrul va fi efectiv inaugurat cu un spectacol în luna noiembrie a acestui an.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post A fost inaugurat Teatrul Grivița 53, primul teatru privat construit după 80 de ani appeared first on Cultura la dubă.

Parlamentul dezbate azi legea privind bugetul de stat pe 2025, iar bugetul alocat Ministerului Culturii, mai mic cu 1,16% față de anul trecut, a primit aviz favorabil în comisiile de specialitate. “Întotdeauna e loc de mai bine”, a declarat ministrul Culturii, Natalia Intotero.

Fostul ministru al Culturii, Raluca Turcan, a criticat azi, pe pagina sa de facebook, noul buget alocat culturii. Critica vine și în contextul în care aceasta a fost ținta acuzațiilor politice în scandalul expoziției organizate de Muzeul Național de Istorie a României în Olanda, fără hotărâre de guvern, așa cum prevedea legea la acel moment.

Raluca Turcan subliniază că bugetul scade cu 1,16% față de mandatul său, adică de la 1,42 miliarde lei în 2024 la 1,40 miliarde lei în 2025. Raportat la PIB, bugetul pentru cultură ajunge astfel la 0,07%. Totuși, fostul ministru nu precizează că în 2024 execuția bugetară a fost de 1 miliard din 1.42 de milioarde disponibile, adică ministerul pe care l-a condus nu a cheltuit toți banii pe care i-a avut la dispoziție.

“Teatrele, muzeele, operele și toate instituțiile Ministerului Culturii vor avea bani mai puțini: -6,15% la credite bugetare și -14,78% la credite de angajament.

– Cheltuielile de capital scad dramatic, cu -83%, deși exact aici este nevoie de cele mai mari investiții pentru instituțiile de cultură.

– Industria cinematografică este lovită puternic – de la 123 milioane lei în 2024, ajunge la doar 50 milioane lei, mult sub necesarul de 192 milioane de lei credite bugetare și 273 milioane credite de angajament!

– Evenimentele culturale, proiectele deja începute și finanțarea programelor existente riscă sa fie sever afectate.

În bugetul Ministerului Culturii:

• investiția programelor cu finanțare rambursabilă este diminuată cu 70 milioane de lei la credite bugetare (necesar 100 milioane de lei, alocat 30 de milioane de lei) ceea ce face ca finanțarea lucrărilor de proiectare și execuție la: Muzeul National de Istorie al României, Teatrul Național Marin Sorescu – Craiova, Vila Ion C. Brătianu – București, Muzeul Brătianu Ștefănești – Argeș, Teatrul Național și Opera din Cluj, Muzeul Revoluției din Timișoara sa fie puternic afectată. Sunt în implementare trei acorduri cadru de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru reabilitarea infrastructurii culturale din România, cu termene stricte, iar creditele bugetare aprobate sunt mult sub ceea ce este necesar pentru plata contractelor în derulare.

În concluzie, mai puțini bani, poate mai puțină cultură și, cu siguranță, mai multă indiferență. Dacă cineva se întreabă cât valorează cultura în România, răspunsul este clar: exact 0,07% din PIB!”, a scris Raluca Turcan.

De cealaltă parte, actualul ministru al Culturii, Natalia Intotero, a dat de înțeles că nu poate decât să se conformeze cu decizia Ministerului Finanțelor: “Nu noi am renunțat, ci a fost decizia venită de la Ministerul Finanțelor. Desigur că astăzi, prin votul Parlamentului, dânșii puteau să suplimenteze sau să fie de acord cu această sumă. Așa cum am prezentat, bugetul este alocat pentru instituții, nu pentru proiecte’, a declarat Natalia Intotero în Parlament.

Potrivit programului de guvernare al PSD, industria cinematografică și patrimoniul sunt prioritățile Ministerului Culturii pentru anii 2024-2028.

În realitate, scăderea bugetului va afecta exact aceste domenii.

CELE TREI PROIECTE MAJORE PENTRU REABILITAREA PATRIMONIULUI

Potrivit Documentului sinteză privind politicile și programele bugetare pe termen mediu ale Ministerului Culturii, sunt prevăzute trei proiecte principale bazate pe împrumuturi primite de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru consolidarea patrimoniului din România, la care Guvernul României trebuie să contribuie, la rândul său cu anumite procente.

Este vorba despre două acorduri obținute în 2006 și unul obținut în 2021.

Proiectul F/P 1562 (2006) privind reabilitarea monumentelor istorice din Romania prevede un împrumut în cuantum de 68% din totalul costurilor, 32% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 114.878.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea reabilitarii unui număr de 16 monumente istorice, în care funcționează instituții publice de cultură, dintre care 13 au fost finalizate si redeschise publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 90%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Finalizarea contractului „design & build” la Biblioteca Franceză „Omnia” Craiova.

• Continuarea investiției la Palatul “Cantacuzino”, aparținând Muzeului Național “George Enescu” prin licitarea restului de executat. De mai bine de un an, șantierul este blocat după ce firma contractată inițial a executat doar 25% din lucrări în 2 ani.

• Cultura la dubă a scris atunci despre situația de la Palatul Cantacuzino de la Calea Victoriei – Muzeul Național George Enescu.

• Tot acest acord din 2006 prevede și inițierea proiectării, finalizarea acesteia și atribuirea contractului de lucrări de restaurare a Muzeului “Kalinderu”, aparținând Muzeului Național de Artă a României și închis publicului de
  mai mulți ani.

Proiectul F/P 1572 (2006) prevede un împrumut ce reprezintă 50% din totalul costurilor, restul de 50% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 233.980.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea finalizării construcției, renovarea sau reabilitarea unui număr de 5 clădiri culturale de interes public în care funcționează instituții de cultură de maximă importanță, dintre care 3 au fost finalizate și redeschise
publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 94%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Atribuirea contractului de lucrări și demararea investiției la Sala „Omnia” din București, aflată în folosința Centrului Național al Dansului
• Finalizarea proiectării la Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste din Decembrie 1989 și obținerea avizelor pentru aceasta.

Proiectul LD 2097 (2021) se referă la cel mai mare împrumut accesat pentru cultură – 270.000.000 Euro
net, reprezentând 80% din valoarea proiectelor de reabilitare, restul de 20% fiind responsabilitatea Guvernului României.

Proiectul a fost început efectiv în 2023, iar în prezent se desfășoară următoarele activități: Faza PUZ de proiectare la Muzeul Național al Revolutiei Anticomuniste, în curs de avizare, iar pana la finele anului 2025 se vor finaliza toate celelalte faze.

Este în curs de proiectare faza DALI pentru obiectivele:

• Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova
• Așezămintele „Brătianu”, București
• Vila „Florica”, Ștefănești, jud. Arges
• Conacul „Varnav Liteanu”, Liteni, jud. Suceava
• Teatrul Național „Lucian Blaga” și Opera Română, Cluj- Napoca
• Muzeul Național de Istorie a României, București

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:
Continuarea activității în cadrul proiectului prin finalizarea proiectărilor licitate în 2023-2024 și
avizarea acestora la toate fazele, precum și:
Licitarea fazelor de proiectare rămase de elaborat ulterioare fazei DALI și a lucrărilor în cadrul
contractelor design&build pentru 6 dintre cele 8 obiective ale proiectului.

• Finalizarea proiectării și avizarea acesteia pentru Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste
• Inițierea procedurii de achiziție pentru contractarea serviciilor de proiectare la faza DALI pentru
  noua sala de spectacole a Operei Naționale Iași.
  

SITUAȚIA DE LA MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

După cum Cultura la dubă a scris AICI, pe larg, consolidarea Palatului Poștelor, clădirea de pe Calea Victoriei care găzduiește Muzeul Național de Istorie a României, a început în 2002 și ar fi trebuit să se termine în 2006.

Valoarea proiectului se ridica atunci la 4 milioane de dolari, dar firma de construcții a intrat în conflict cu Ministerul Culturii, după ce a crescut suma inițială de mai multe ori, prin acte adiționale. Consolidarea s-a realizat în proporție de 40%, iar șantierul a fost abandonat, potrivit specialiștilor, afectând și mai tare clădirea, fiindcă partea consolidată apasă mai tare pe cea fragilă.

Au urmat mulți ani de procese până când MNIR a putut organiza, alături de Ministerul Culturii și Ordinul Arhitecților din România, un concurs internațional de arhitectură. De această dată, bugetul pentru consolidare și modernizare a muzeului se ridica la 100 de milioane de euro.

Dar conducerea MNIR a intrat în conflict atât cu OAR, cât și cu firma câștigătoare a concursului. Au urmat alți ani de procese, timp în care clădirea s-a degradat, muzeul a rămas închis în proporție de 80%, iar cele mai multe dintre zecile de mii de piese de patrimoniu au rămas închise în cutii și lăzi.

În prezent, proiectul de consolidare și modernizare a MNIR este gestionat de Unitatea de Management a Proiectului din Ministerul Culturii și se află în faza DALI – Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție.

Aceasta presupune realizarea unui nou studiu tehnic, în baza căruia vor fi stabilite actualele nevoie ale clădirii, precum și indicatorii tehnici și economici necesari.

Cel mai probabil, șantierul de la MNIR nu va începe nici în următorii ani, dat fiind că Guvernul nu a găsit încă un spațiu de depozitare a patrimoniului existent la MNAR, mutare ce presupune investiții în sisteme de climatizare și securitate, transport și pază.

Doar Copia Columnei lui Traian, piesa centrală a muzeului, însumează câteva tone și ar fi nevoie de un efort uriaș pentru mutarea ei.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Bugetul Ministerului Culturii pe 2025, redus cu 1,16%. Industria cinematografică și patrimoniul construit, puternic afectate appeared first on Cultura la dubă.

După două sesiuni de achiziții de opere de artă, în 2020 și 2022, Muzeul Național de Artă Contemporană al României anunță o nouă etapă, cu un buget de 500.000 RON, provenind de la Ministerul Culturii.

Potrivit unui comunicat transmis de MNAC, sesiunea de achiziții 2024 este dedicată atât celor peste 6.000 de artiști vizuali români activi în țară sau în diaspora, cât și moștenitorilor de drept ai unor artiști contemporani de origine română care au activat în România sau în străinătate.

De asemenea, nu există nicio restricție de participare pentru artiștii ale căror lucrări au fost achiziționate în sesiunile trecute.

Artiștii sunt invitați să privească la istoriile lor personale și să propună lucrări care evidențiază procesele și căutările de sine petrecute în intimitatea atelierului.

„Invităm artiștii să facă un efort curatorial referitor la propria operă, și să includă în ofertă, alături de operele propuse, materiale documentare cu valoare de unicat legate de producerea și traseul acestora. Dimensiunea de laborator a activităților artistice contribuie la constituirea unei priviri de ansamblu asupra procesualității artei contemporane românești, sprijinind unul dintre scopurile distinctive ale muzeului – documentarea și cercetarea colecțiilor, ca garanție de studiu pentru generațiile viitoare.” Călin Dan, directorul Muzeului Național de Artă Contemporană.

Sistemul de participare și selecție este același ca în sesiunile precedente, ducând la intrarea în colecțiile MNAC a unui număr total de 359 de lucrări. Ele au fost  și sunt în continuare accesibile publicului printr-o serie de expoziții realizate la sediul Muzeului și în țară, prin parteneriate cu alte instituții. Cataloagele primelor două sesiuni sunt în curs de apariție, respectiv de editare, la Editura MNAC.

Dosarele pot fi înscrise până pe 15 iunie 2024, ora 17:00.

Ministerul Culturii alocă anul acesta fonduri pentru trei instituții muzeale din România: MNAC, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul de Artă Iași.

The post MNAC a lansat o noua sesiune de achiziții de artă contemporană appeared first on Cultura la dubă.

Inspirat din istoria zbuciumată și încă necunoscută a Revoluției de la 1989, Libertate spune o poveste mai puțin știută, întâmplată la Sibiu în decembrie 1989. În haosul Revoluției, peste 500 de milițieni, securiști și civili au fost ținuți captivi într-o piscină dezafectată și acuzați că sunt teroriști.

Tudor Giurgiu, pe un scenariu scris alături de Cecilia Ștefănescu și pornind de la o idee a regizorului Napoleon Helmis, reușește să facă cel mai bun film al său, un proiect matur, care va rămâne probabil de referință printre producțiile care au abordat subiectul Revoluției.

În spatele a ceea ce vedem acum pe marile ecrane stă cea mai dificilă experiență pentru Giurgiu, ca regizor, și mărturisește că nu ar vrea să mai trăiască ceva asemănător. Despre toate acestea am vorbit în înterviul de mai jos, acordat pentru Cultura la dubă.

***

“Cum e perioada asta, în primul rând? Ați început premierele prin toată țara și văd că ești dintr-un oraș în altul, de la o zi la alta. Ce înseamnă, de fapt, promovarea unui film pentru echipă?

E o presiune suplimentară cumva, eu cred că filmele de tipul ăsta nu poți să le arunci așa oricum. Am văzut, de exemplu, că acum la multiplexuri toată lumea vorbește de Nuntă pe bani, se așteaptă Miami Bici 2, precum venirea lui Mesia, o să bubuie la spectatori.

Cu filme de genul ăsta nu ai altă șansă, cred, decât să mergi mult în țară și să vorbești cu oamenii.

După film se lasă așa o tăcere, oamenii sunt foarte marcați și procesează, și cam toate Q&A-urile durează minimum o oră.

Sunt atât de multe povești nespuse, atât de multe întâmplări, inclusiv cu personajele reale care le-au inspirat pe cele din film. Simt nevoia să le spun oamenilor, iar ei au, de asemenea, curiozități, întrebări, și, cumva, cred că asta îi ajută, în special pe cei tineri, să pună în perspectivă filmul și să și-l așeze în context. Și de asta facem turneul ăsta.

Cred că e esențial pentru public, pentru noi toți, dar financiar e un consum enorm.

Apropo de finanțe, cam cât ați alocat promovării filmului și distribuirii? Și cum crezi că ar trebui să fie implicarea CNC pe acest segment, de distribuție de film?

Noi cred că avem un buget de promovare cam de 50.000 de euro. Am reușit să obținem și niște ajutor de la niște parteneri privați, dar, în tipul ăsta de calcul, mizam pe un minim 50.000 de spectatori.

Ori nu e ușor să faci 50.000 de spectatori la un film greu, complicat, nu e comedie, nu e entertainmentul ăla de weekend. Deci nu ne va fi ușor.

Dar, într-adevăr, știi, e frustrant faptul că, dacă tot vorbim de politici culturale, intervenția statului prin CNC e atât de puternică și atât de dominantă în zona finanțării, producției de film și că prin asta CNC-ul consideră că și-a făcut datoria când, de fapt, spre exemplu, Consiliul de Administrație al CNC are pârghia de a desena strategii.

Ori e ridicol să vezi că sumele pentru distribuție sunt atât de mici, în condițiile în care doar făcând buzz și doar cheltuind, cu cap, desigur, poți să aduci oamenii în cinema.

Pentru că foarte des ți se întâmplă că spune cineva “păi nici nu am știut că ați fost la mine în oraș sau nici nu știam că filmul există…” Asta e frustrant.

Pentru producție e mai ușor, de exemplu, să aduni bani privați, dar pentru partea de distribuție sunt, pur și simplu, niște gesturi care se leagă dacă poți să faci ce facem noi în turneu național și să oferi vizibilitate. Dar e foarte greu. Adică aici e o discuție fără sfârșit.

Poți să explici pentru cititori ce înseamnă mai exact distribuția unui film, unde se duc banii? Ce trebuie să faceți ca filmele să ajungă în cinematografie?

Banii se duc pe realizarea tehnică a versiunii filmelor, pe harduri care pleacă în toată țara. Se duc, în special, pe cheltuielile astea de promovare care înseamnă cheltuieli în online, în social media, outdoor-uri, cum am făcut și noi, cheltuieli de promovare a filmului în multiplexuri, în special în Cinema City, care e partenerul esențial, cred, pentru lansarea oricărui film românesc, dar e un partener privat cu politici riguroase și clare, ca orice business privat, și e important să fim prezenți acolo, dar asta ne costă.

Cred că o formulă posibilă ar fi fost măcar ca CNC-ul să acopere cel puțin cheltuielile astea pe care le ai de promovare în rețeaua Cinema City. Care sunt esențiale și fără asta nu se poate. Și în plus, cheltuieli cu turneul, cheltuieli de transport, de cazare, cheltuieli de organizare premiere.

Eu nu cred că poți să faci vizibil un film românesc fără un buget minim de 35.000 de euro, spre 50.000 pentru promovare.

Țin minte că la Moromeții 2, când am avut iar o campanie bună, am cheltuit spre 60.000-70.000 de euro, dar și return-ul cumva a fost pe măsură.

Practic, investiția CNC-ului într-un film pe care îl sprijină pentru producție poate fi inutilă dacă acel film nu ajunge să fie distribuit și văzut de public.

Da, de asta zic că e o chestiune, de fapt, de strategie. Și asta ar trebui rezolvată în Consiliul de Administrație, că ar trebui să li se explice că distribuția filmelor e cel puțin la fel de importantă cu producția. La Cluj am avut proiecția la Cinema City și 95% erau tineri, foarte tineri.

N-a plecat nimeni, au stat la discuții, i-a provocat, deși publicul de multiplex nu era public de cinema de artă. Deci ei ar veni la astfel de filme, dar trebuie să investești în media, în comunicare, în promovare. Da, e greu.

Ce te-a motivat să faci filmul acesta?

Eu nu aveam niciun plan de a face un film despre 1989, dar când s-a pus problema și am preluat filmul, pe mine un singur lucru m-a frapat. Cum e posibil omul să se transforme în felul ăsta, să devenim fiare, animale, neoameni?

Ce resorturi trebuie să fie să ne transformăm așa deodată? Și asta, evident, m-a transpus în zilele alea când frica era sentimentul ăsta fundamental. Și cumva a fost și o încercare, din nou total neplănuită, de a-mi exorciza amintirile de atunci și fricile. Frica aia care te paralizează în fața unui dușman necunoscut și care te face câteodată să iei fie decizii proaste, fie să te aperi, dar te aperi, cum s-a întâmplat la Sibiu, luând vieți și într-un mod absurd și ilogic.

Nu pricepeam cum niște oameni care teoretic se cunoșteau, au ajuns să comită actele astea de o cruzime incredibilă.

Nu-mi sunt deloc simpatici securiștii, milițienii, oricât de mult îi detestam pentru ce-au făcut în istorie și ce amprentă și-au pus pe dezvoltarea și evoluția noastră ca nație, dar nu am înțeles de ce a trebuit în tot contextul ăla să fie omorâți ca niște animale, după cum s-a întâmplat și cu Ceaușescu. Mă uitam la imaginile cu execuția și mi se făcea jenă.

Sunt curioasă cât de mult a fost ficțiune și cât de mult sunt povești reale, fiindcă am înțeles că tu ai venit în proiect mai târziu, pe un scenariu scris de Cecilia Ștefănescu.

Da, apoi am decis împreună să modificăm scenariul. Înainte era scris la persoana întâi, era personajul principal, dar după toată documentarea i-am spus hai să încercăm și o altă structură, care era mai challenging pentru mine ca regizor, să nu mai fac un film urmărind un personaj, am mai făcut asta.

Am zis hai să încercăm o călătorie prin meandre, îmi imaginam Sibiul ca pe un corp bolnav, găurit, din care ieșea sânge. Voiam să intrăm în intestinele orașului, pentru ca la un moment dat să ajungem cu toate personajele în bazin.

Erau atât de multe povești încât a fost greu să le alegem pe cele câteva care au avut până la urmă tracțiune, cum e cazul familiei care și-a pierdut copilul. Cu asta rămâi, cu cele mai impresionante mărturii. Deci baza poveștii a fost inspirată de realitate cred că 70%-75%, după care am început să scriem scenariul.

Personajul principal e fictiv, n-a existat, și am început să facem toată legătura între personaje. Am încercat să păstrăm flow-ul evenimentelor, dar luându-ne libertatea de a scrie un scenariu diferit și a face o ilustrare de tip documentar.

Mă uitam la publicul tânăr și percepția e că ei se uită la film, cel puțin în prima parte, ca la un documentar, li se pare că we are witnessing a live revolution as it happens.

Cum a fost să lucrezi cu atât de mulți actori, cât timp ați dedicat pregătirilor? Știu că filmele românești nu au foarte multe zile de filmare și atunci trebuie să fiți perfect pregătiți pe platou.

Eu nici nu mi-am dat seama cum am ajuns să avem atât de mulți, dar cumva știam că aparițiile fiecăruia din personajele care contează trebuie să fie puternice, să le ții în minte.

Ghidul cel mai bun pentru mine a fost o casetă VHS filmată de un cameraman, Cristian Ion, care durează trei ore și arată zilele 23, 24 decembrie. E un document răvășitor despre mindset-ul mulțimii. Acolo vedeam niște personaje atât de puternice și nu îmi puteam lua ochii de la ele.

Mi-am dat seama că nu contează câți actori am, ci că fiecare apariție trebuie să fie puternică 100%.

Noi am făcut multe repetiții la rece așa, dar una e să faci o repeție de text, chiar și cu 15 actori, și alta e când ești în bazin și ai de-a face acolo și cu figurație, cu alt raport față de soldații de deasupra.

Ăsta a fost exercițiul cel mai complicat pentru mine, să-mi dau seama că tot ce am pregătit e, de fapt, o bază, o pastă, dar trebuie apoi să țin cont de ce se vede în jur, de figurație, de soldați, de focuri de armă și alarme, la care actorii trebuia cumva să reacționeze.

Ce am mai căutat la actori, au fost fizionomii asemănătoare epocii, de aici și obsesia mea pentru mustăți. Îi puneam pe aproape toți să-și lase mustăți, până când am descoperit că erau prea mulți mustăcioși.

Și acum cred că sunt în film prea mulți mustăcioși și îmi zic of, nu mi-am dat seama, și spectatorul trebuie ajutat, totuși, să facă distincția între ei, nu să fie încurcat, dar până la urmă și haosul de la început nu e rău.

Apoi, chiar cel mai complicat lucru a fost că nu puteam să dorm noaptea.

Stăteam într-un hotel comunist din Brăila și eu credeam că e din cauză că saltelele sunt prea tari sau pernele-s proaste, dar, de fapt, creierul meu lucra și mă gândeam tot timpul ce fac dimineața, ce îi zic lui Cuzin, cum, ce face Doni, cine s-a împrietenit cu cine, se creau complicități între actori, unele pe care eu nu le scrisesem, dar dacă nu le observam, nu le duceam mai departe și nu erau personaje pe care le-am dezvoltat.

Mă torpila gândul ăsta, de aia nu puteam dormi.

În general, ajungi dimineața la filmare și actorul se uită la tine și așteaptă. E ok când ai 2-3 actori, dar când ai 20 și trebuie să spui fiecăruia ce să facă…asta a fost ceva ce nu îmi doresc mai fac vreodată în viață, a fost foarte foarte greu.

Câteva cadre din film sunt inspirate din niște fotografii reale, pe care le-ați și expus la premiere. Care e povestea lor?

Am văzut multe fotografii foarte tari din zilele alea. M-au impresionat în special cele făcute de Nicu Cherciu și Fabry Peter la morgă.

Vedeai corpurile pe jos și pe cei care veneau să le ia, dar în egală măsură m-a frapat că oamenii stăteau cățărați pe gard și se uitau, asta iarăși spune multe, nu despre natura umană, ci despre cum eram atunci, ca nație, era o plăcere de tip priveghi.

Am vrut musai să să refac cadrul fotografiilor și l-am folosit și pe Nicu în film, apare acolo, face fotografii.

Spuneai la început că, practice, voi, cei care alegeți să faceți filme cu subiecte grele, dureroase, vă luptați cu filmele astea românești cu foarte mare succes a public. Când pornești un astfel de proiect ai în minte și gândul de a fi pe placul publicului?

Nu, eu mai trăgeam în trecut așa cu ochii la public și sigur că-mi doream, am făcut Despre oameni și melci și a mers foarte bine. Dar nu poți face asta la un film atât de demanding. Îl faci cum simți și cum crezi.

Stresul meu mare era cum fac să fie povestea inteligibilă, cum fac slalom între vinovății, cum joci cartea asta și să nu fii acuzat că vrei să-i umanizezi și să-i albești pe securiști, adică astea erau problemele mele majore.

Pentru că tot vorbim despre Libertate, cum ți se pare că acum, în 2023, tot în Sibiu, biserica, de data asta, încearcă să interzică proiecția unui film?

Cred că azi orice e posibil, nu mă miră nimic, nu cred că am devenit cu mult mai inteligenți față de cum eram. Suntem mai versați, avem instrumente mai multe de comunicare, dar instinctele astea primare, idiote, sunt tot acolo.

Vorbeai despre sentimentul ăsta puternic de frică. Crezi că în zilele noastre frica are alte nuanțe, dar rămâne, de fapt, în noi? De exemplu frica de ceea ce se întâmplă la nivel politic. Simți din punctul ăsta de vedere o anumită teamă pentru viitorul nostru?

Nu cred că mai e la fel, mi se pare că cei tineri sunt mult mai sunt mult mai vehemenți și mult mai direcți atunci când se confruntă cu situații care îi nemulțumesc.

Am avut discuții cu fiul meu care e în clasa a 11-a acum și îmi zicea că el și clasa au ripostat când un profesor a exagerat sau le-a cerut niște lucruri absurd, au discutat cu conducerea școlii și sigur că nu-i creditez eu întotdeauna, dar mi se pare important că atunci când simt o nedreptate reacționează cumva.

Atunci, în 89, a fost ceva atât de particular și a fost atât de confuz pentru că frica venea la pachet și cu faptul că eram cu toții ca niște primitivi ieșiți dintr-o noapte lungă și stăteam și ne cățăram acolo să vedem morții sau eram o masă de manevră perfecta, stăteam la televizor de dimineața până seara și luam de bune ce debitau crainicii televiziunii române, deci eram mult mai naivi și creduli.

Ce ți-ai dori cel mai mult să se întâmple cu acest film?

Comic vorbind, mi-aș dori ca peste 50 de ani să fie difuzat o dată pe an și filmul ăsta să ajungă ca ăia care au compus un cântec de succes și nepoții și strănepoții să primească drepturi de autor de pe urma lui.

Cred că retrospectiv în istorie el va fi cumva asociat perioadei respective și pentru toți cei care vor dori studieze evenimentele, sper să rămână cumva un reper, dar acum, punctual, cel mai tare mi-aș dori să-l vadă cei tineri și, ideal, vizionarea să fie acompaniată și de discuții despre ce au însemnat aceste instituții, în special armata și securitatea, în jocul de putere și în istoria noastră.”

The post Tudor Giurgiu, regizorul filmului Libertate: “Publicul de multiplex ar veni la astfel de filme, dar trebuie să investești în promovare.” appeared first on Cultura la dubă.

Cu un buget total de 6 milioane de lei, programul de finanțare European Echoes este platforma de cooperare și schimb internațional a Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”. Programul finanțează proiectele care pun în valoare resursele culturale ale Timișoarei pe scena europeană, precum și a celor care facilitează prezența în Timișoara a operatorilor culturali, artiștilor și produselor culturale din restul Europei.

Inside Timișoara 2023 este un mecanism de finanțare ce are menirea de a consolida conținutul Programului cultural reactualizat și de a-i asigura coerența strategică și artistică. Programul încurajează propuneri de proiecte care duc mai departe componente cheie active, cât și proiecte care adresează tematici și conținuturi culturale dezvoltate în diversele etape ale Programului Cultural (în perioada 2016-2021), cu potențial de continuitate și creștere. Programul de finanțare Inside Timișoara 2023 are un buget total de 5.5 milioane de lei.

Programul de finanțare Grow Timișoara 2023 are cel mai consistent buget al acestei sesiuni de selecție, 12.5 milioane de lei. Acesta va merge înspre finanțarea de noi proiecte care includ și dezvoltă conceptul dosarului de candidatură al Timișoarei la titlul de Capitală Europeană a Culturii. Prin acest program se finanțează proiecte culturale care pun în valoare diversitatea multietnică și multiculturală locală în context european, dezvoltă categorii de public noi, activează rolul educativ al culturii și amplifică teme relevante la nivel european.

Informații complete, documentația fiecărui program de finanțare din această sesiune de selecție și formularele de aplicație se găsesc pe site-ul Centrului de Proiecte, secțiunea Finanțări.

The post Timișoara 2023 lansează un nou apel de proiecte, în valoare de 4.8 milioane de euro appeared first on Cultura la dubă.

Untold s-a remarcat de-a lungului timpului printr-un concept scenografic aparte, care introduce publicul într-o lume fantastică, iar anul acesta va investi 3 milioane de euro doar în conceptul creativ și decoruri.

Pentru a afla mai multe despre asta, am stat de vorbă cu Răzvan Luca, director de creație Untold.

***

Răzvan, cum va arăta tărâmul Untold anul acesta și care este povestea pe care vreți să o spuneți?

Anul acesta tema generală este ”Temple of Lúna” și se materializează în principal prin mainstage-ul din interiorul stadionului.

Vrăjitorul, protagonistul și imaginea festivalului mai multe ediții, se află în fața unui pericol ce ar putea opri în loc întreaga lume.

Salvarea se află în interiorul templului lunii, sub forma unei ”Surse” protejată de un cocon, dar pentru a o elibera, el are nevoie de ajutorul a 5 ordine, ce îl vor supune pe vrăjitor la 5 provocări prin care să primească 5 artefacte ce îl vor ajuta să elibereze ”Sursa”.

Ce este această sursă? Ei bine, va trebui sa veniți la festival pentru a afla.

Ca în fiecare an, scopul nostru este să transpunem publicul într-un tărâm fantastic, rupt de cotidian, dar în acelasi timp, în inima orașului.

Conform conceptului festivalului, Untold este locul unde lumea reală se întrepătrunde cu o lume fantastică, plină de magie, personaje mitice și decorurile reflectă cum ar arăta locurile pe care aceste personaje le-ar locui sau le-ar frecventa.

De aici o metaforă pentru fiecare element. De la iluminatul public, ce încercăm să le transformăm în felinare dintr-o lume imaginară, la căsuțele de mâncare, la barurile obișnuite cărora încercăm să le dăm destule detalii si elemente care să te ducă cu gândul: ”oare vor apărea imediat niște zâne sau elfi pe lângă mine imediat?”. De cele mai multe ori, ei apar.

Ați creat și o serie de personaje Untold, iar fanii se pot identifica cu ele. Care este conceptul, mai exact?

Da, mai mult decât personaje, le-am pus pe 5 categorii numite ordine. Fiecare dintre ele reprezintă o serie de valori, cu care se pot identifica fanii festivalului, și pe care noi plănuim să le folosim în fiecare an de acum încolo sub o formă sau alta.

Avem Order of the Griffin pentru cei ce sunt într-o continuă experimentare și deschidere spre nou, Order of the Owl pentru cei ce în primul rând sunt axați pe cunoaștere și dobândirea de înțelepciune, Order of the Dragonfly, pentrru cei ce caută să-și trăiască viața la potențialul maxim, Order of the Stag, pentru cei ce caută conexiuni umane diverse si cu însemnătate și în final Order of the Firefly, pentru cei își găsesc fericirea când sunt înconjurați de personajele dragi.

Tu din ce ordin ai vrea să faci parte? 

Personal, cred că Order of the Griffin mă reprezintă în acest moment. Nu pot sta locului dacă nu mă împing spre ceva nou și prin natura meseriei, trebuie să am curaj să experimentez constant cu lucruri ce nu au o cale bătătorită.

Mă ține în priză și mă face să cresc ca și om, dar câteodată e tare obositor să fii constant în afara zonei de confort.

Cum se va transpune toată această poveste în scenografie? Cine se ocupă de decoruri?

Povestea din fiecare an este transpusă în general la mainstage, unde decorul, luminile și conținutul video sunt principalele unelte de storytelling pentru a aduce oamenii în atmosfera de poveste.

Este de departe cea mai imersivă experiență posibilă, de aceea petrecem așa mult timp în design-ul și execuția ei.

În rest, anul acesta vom aduce ordinele și printr-o materializare în festival.

Ne vom juca cu steaguri și vom schimba fațade de clădiri din festival în poveste. Suntem foarte încântați și abia așteptăm să vedem ce părere vor avea fanii.

Mainstage-ul, deși va rămâne în principiu pe același calapod, am adus și barurile și platformele din jur în aceeași atmosferă de templu.

Pe lângă asta, lucrăm împreună cu artiștii de pe mainstage la o ceremonie de deschidere și închidere cum n-am mai făcut până acum.

Colaborarea cu ei este o premieră și este extrem de plăcut să lucrezi cu echipe atât de creative cum sunt echipele artiștilor.

Cât timp lucrează echipa de scenografie la decoruri? Ai putea să ne spui și un buget investit in ele?

În general începem să lucrăm cum se termină o ediție. Acela e momentul în care intrăm în producție sau desene tehnice. Altfel, mulțumită sau din cauza pandemiei, depinde cum o vede fiecare, noi am reușit să facem un plan pe hârtie de cum ar trebui să arate fiecare zonă, de la schițe de concept până la șabloane de decor, paletă cromatică și elemente constructive.

A fost o muncă deosebit de plăcută, interdisciplinară, cu arhitecți, graficieni, copywriteri, oameni de producție și concept artists, ca să ne putem defini viziunea de cum ar trebui să arate festivalul în condiții ideale. Adică acelea în care timpul și banii nu sunt un factor.

Credem cu tărie că din momentul în care viziunea e clară, timpul și banii devin doar o energie ce trebuie bine canalizată. Bugetele depășesc trei milioane de euro în zona asta.

De ce este atât de important cum arată o scenă?

Scena este locul înspre care atenția publicului este adesea îndreptată. Încă de la începuturile teatrului antic, acestea erau decorate și gândite cum ar putea interacționa cu publicul în functie de actul spectacolui.

La fel și la operă, cu mai mare accent pe monumentalitatea decorului. Noi suntem o evoluție a unei practici de mii de ani, în care oferim publicului un portal prin care să trăiască ceva ce doar la noi pot trăi prin grandoarea decorurilor, a execuției tehnice, a luminilor, a efectelor speciale și nu în ultimul rând, al muzicii. De aici și varietatea de emoții trăite de fiecare om în parte. Mărturiile lor variază de la elație, extaz, exuberanță, plânsete de fericire, în orice caz, vorbim tot timpul de un registru întins la maxim al emoțiilor.

Dincolo de scene, ce altceva vor putea vedea fanii la Untold?

Festivalul Untold se mândrește cu o mare varietate de activități în timpul zilei și nopții. De la cele mai bune bucătării de street food din țară, la barmani de renume ce pregătesc cocktailuri impecabile, atracții de tip roată sau carusel, concept store-uri, zone de hair and make-up, saloane de tatuaje temporare (și permanente anul acesta) concursuri și provocări în zonele unde se regăsesc partenerii, este destul de greu sa reușești să bifezi toate activitățile în patru zile de festival.

Care este legătura dintre festival și designerii români anul acesta?

Aș extinde spectrul până la creativii români, Untold fiind un festival în care mai multe fațete ale artelor se pot regăsi. Deși la început am lucrat mult cu străini, în timp am reușit să adunăm o gașcă foarte mișto de concept artists, art directors, arhitecți, creatori de video content, light designeri, fotografi, videografi, audio designeri și copywriteri.

De asemenea, în aria de design vestimentar și bijuterii avem predominant designeri români și suntem foarte fericiți să vedem această zonă cum crește tot mai frumos în România.

Ce îți dorești cel mai mult de la ediția de anul acesta?

Cel mai mult îmi doresc să ne readucem aminte ce atmosferă se creează când se adună atât de multe suflete în același loc. Pentru majoritatea dintre noi, va fi pentru prima dată în 3 ani când vom ajunge în mijlocul unei mulțimi atât de mari și în aer se va simți o vibrație cum doar la Untold se poate întâmpla.

Pentru cei ce nu au fost la festival, îmi dau seama că poate părea abstract ce descriu, dar promit că dacă vor veni, indiferent de afinități și preferințe muzicale, vor simți că ceva special se întâmplă în Cluj-Napoca pentru 4 zile.

Ai putea să ne spui care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai, legată de Untold?

Cred că este un moment ce se repetă în fiecare an și anume joi, cu câteva minute înaintea deschiderii porților festivalului. Este momentul în care un an de zile de muncă își închide ciclul și noi ca echipa putem vedea fanii bucurându-se de ce le-am pregătit în ediția respectivă.

Mai urmează 4 zile de livrat tot ce am pregătit, dar este un moment simbolic pentru majoritatea echipei. Fără energia oamenilor, ar fi totul în van. Din fericire, avem cel mai tare public din lume și asta ne motivează zilnic. Așadar, ne vedem joi!   

Untold va avea loc între 4 și 7 august 2022, la Cluj-Napoca.

The post Untold investește 3 milioane de euro doar în scenografia festivalului appeared first on Cultura la dubă.