foto: Raul Ștef
De aproape 3 ani, Teach for Romania și Roma Education Fund încearcă să crească nivelul de conștientizare asupra segregării din mediul școlar, prin acțiuni în școală și în afara școlii.
100 de profesori din România au participat la cursuri de formare avizate de Ministerul Educației și au integrat la clase noțiuni despre combaterea discriminării, promovarea diversității sau cunoașterea culturii rome. Peste 2000 de elevi au fost implicați în activități în care au descoperit că diversitatea este un dar. S-a întâmplat în cadrul proiectului Segregare pe minus, Diversitate pe plus.
Totul s-a întâmplat în contextul în care legea din România interzice segregarea copiilor romi în școli, dar realitatea ne arată că acest lucru se întâmplă în numeroase comunități din medii vulnerabile, unde familiile de etnie romă sunt izolate.
“Noi, ca organizație, în majoritatea comunităților în care lucrăm ne confruntăm cu un grad ridicat de rasism, de segregare, în mare parte pe criteriul etnic, dar și de gen, socio-economic și pe cel al dizabilităților. De la lucruri micuțe până la lucruri mai mari. Și când zic lucruri micuțe, mă refer la așezarea copiilor în bănci, care uneori poate să fie făcută chiar inconștient.
Fie că sunt doar pe rândul de la perete, fie în ultimele bănci se află copiii de etnie romă. Uneori chiar elevii de etnie romă aleg ultima bancă crezând că acela este locul lor. Cum ar fi să nu avem ultima bancă? Cum ar fi ca bancile să fie așezate în cerc/ semicerc, de exemplu?”, ne povestește Ana-Maria Grădinariu, training manager la Teach for Romania.
În ultimele săptămâni am mers în 6 localități vulnerabile și am asistat la diferite activități educaționale pregătite de profesori cu ajutorul proiectului, am vorbit cu cadre didactice, mediatori școlari, părinți și elevi și am văzut ce înseamnă pentru unii dintre aceștia “stigmatul” etniei rome. În unele locuri, mulți dintre cei mici nu știu sau nu recunosc dacă sunt romi, de teama de a fi marginalizați. Alții consideră că dacă nu vorbesc limba romani în familie, atunci nu sunt romi.
Profesorii le-au vorbit despre istoria romilor și cultura lor și, prin activități de învățare și experiență, i-au încurajat să își asume identitatea, fiindcă ea nu este mai prejos de alte etnii.
La finalul orelor, unii elevi aveau curajul, poate pentru prima dată, să spună că și ei sunt romi.
“Dacă am copii de etnie romă e important să mă asigur că în școală, în actul educational, este prezentă cultura lor. Asta poate să însemne că îi salut, la începutul orei, și în limba romani, că am materiale, în clasă, în format bilingv, că la serbări cântăm și colinde în limba romani sau că citim și povești unde personajele principale sunt și personalități de etnie romă.
Înainte de a-ți propune ca elevii să învețe să scrie, să socotească, să citească, e important să simtă că nu sunt marginalizați și să se simtă în siguranță, să fie cine sunt ei, fără a considera că „sunt greșiți” pentru că sunt diferiți și a vedea cum, în sala de clasă diferențele sunt valorificate. Atunci au altă deschidere spre a învăța să scrie, să citească, să socotească și să aibă încredere că pot reuși să își atingă potențialul”, spune Ana-Maria, cea care a și coordonat proiectul Segregare pe minus, Diversitate pe plus.
În fața elevilor cuprinși în proiect au mers invitați de etnie romă care și-au spus poveștile de viață. Printre acestea se numără actrița Alina Șerban, profesoarele Liliana Anghel și Elena Radu sau educatoarea Anca Mezei. Dar nevoia de astfel de modele este mult mai mare. În primul rând, profesorul trebuie să fie un model pentru elevi.
“Avem un curs de formare recunoscut de Ministerul Educației Naționale, cu credite transferabile. Acesta are componente de învățare față în față și online, context de mentorat și de practică, cu implicarea elevilor și a comunității. El se desfășoară pe serii.
În momentul de față închidem seriile de formare care au avut loc în ultimele luni cu 100 de profesori, care au implicat la rândul lor circa 2000 – 2300 de elevi. Profesorii au introdus transversal componenta de interculturalitate la clasă, inclusiv la matematică, la sport, la limba română, educație socială ș.a.m.d. și au creat spațiu de învățare și dialog despre respectarea drepturilor omului și a diversității în sala de clasă.
Printre efectele imediate ale programului se regăsește inclusiv faptul că au fost profesori care și-au asumat identitatea etnică doar pentru că au luat parte la un proces de formare în care s-au simțit în siguranță și au înțeles ce important este ca în momentul în care ești în fața elevilor, la clasă și dincolo de ea, să poți și tu să îți asumi identitatea și să fii un model pentru elevi.
Acum avem mai mulți profesori etnie romă care își asumă identitatea și transformă în context de învățare și împuternicire diversitatea de indentități din clasă. Dacă elevii văd că și domnul sau doamna a putut să ajungă profesor sau profesoară, o să aibă, în fața lor, un semn că și ei pot.”
Ceea ce face Teach for Romania în mediile vulnerabile reprezintă speranță, dar și dovada că lucrurile se pot schimba, însă, din păcate, nu rezolvă problemele la nivel național. În țara noastră există 260.000 de cadre didactice, iar nevoia de (re)formare a lor este uriașă.
Apoi, marea provocare rămâne relația cadrelor didactice cu părinții din acele zone, mulți dintre ei fără educație sau cu un nivel de educație scăzut.
“Noi ne uităm la cum construim relația cu părintele, pe care vrem să-l aducem partener în învățare, indiferent de nivelul său de educație. Ce-i drept, de cele mai multe ori asta este o provocare, pentru că vorbim de comunități în care părinții nu au o educație, poate că nu au deloc sau au educație mai scăzută.
Credem cu tărie că nu putem să creăm un parcurs de învățare valoros pentru elevi dacă nu suntem parteneri cu părintele. Asta înseamnă că profesorii trebuie să găsească metodele și limbajul potrivit pentru a construi relația cu părintele.
Astfel, în procesele de formare și mentorat pe care le avem cu profesorii, dezvoltăm mult competențe de empatie și construire de relații pentru ca abordarea părinților să fie dintr-un loc de non-judecată și de curiozitate, să aflu și să văd care sunt provocările reale, nu cele pe care le intuiesc eu.
Poate înainte să îl chem la o ședință cu părinții, fac o vizită în comunitate, în care cunosc comunitatea, văd cum funcționează comunitatea, care sunt polii de interes, care sunt modelele din comunitate la care oamenii se raportează, unde își petrec oamenii timpul liber, ce apreciază, care sunt sărbătorile pe care le țin împreună, care sunt tradițiile zonei și inclusiv să mă documentez care sunt problemele care se perpetuează.
Noi îi susținem pe profesori să facă asta înainte să facă orice. Vrei să lucrezi cu părintele?
Te duci din zona de empatie și lucrezi cu el astfel încât să nu intri în zona de judecată.
Încă din recrutare nu căutăm doar cadre didactice, nu căutăm doar profesori, învățători, educatori care să fie absolut minunați în sala de clasă și atât. Ci ne uităm la oameni care sunt sau vor să fie lideri, își doresc să meargă dincolo de rolul lor în sala de clasă, vor să-și construiască și să-și sedimenteze misiunea, pe care ori și-au descoperit-o, ori o descoperă treptat. Să aibă gândire critică și analitică, astfel încât să poată să identifice și să întoarcă pe toate părțile o problemă.
Să nu meargă în comunitate cu ideea eu știu mai bine decât toată lumea și știu eu care e soluția, eu vin să salvez. Lucrăm foarte mult la ideea că nu salvăm pe nimeni și nu ne ducem acolo din poziție de superioritate.
Nu vin să fac lucruri pentru tine, vin să facem lucruri împreună și să construim. Dacă identificăm o problemă împreună, tot împreună ne gândim la o soluție și la obiectivele pe care ni le propunem, care sunt activitățile pe care le gândim ca să ne atingem obiectivele respective? Cum ne împărțim responsabilitățile astfel încât să nu fac doar eu, ci să facem împreună asta.”
Încă de acum 17 ani, Ordinul nr. 1540/19.07.2007 interzice segregarea școlară. România ar trebui să asigure accesul egal la educație echitabilă și de calitate pentru toți copiii, indiferent de etnie sau de limba maternă, de posibilități financiare sau de zonă geografică.
Din păcate, multe dintre satele pe care le-am vizitat sunt afundate în sărăcie, iar copiii lor nu au nici pe departe aceleași șanse ca elevii de la oraș. Dincolo de eforturile unor cadre didactice, în mediul rural din România nu există acces la un teatru, cinematograf sau librărie, microbuzele școlare preiau doar o mică parte dintre elevi, în timp ce restul merg kilometri întregi pe jos, pe zăpadă ori în caniculă.
Cei mai mulți dintre acei copii nu au văzut vreodată dincolo de ulița satului și nu îndrăznesc să viseze mai departe de ea. Este o responsabilitate comună, a noastră, a tuturor, ca acest lucru să se schimbe.
Apropo, tu ce visai să devii când erai mic?
***
Materialul face parte din proiectul „Segregare pe Minus, Diversitate pe Plus” derulat de Teach for Romania în parteneriat cu Roma Education Fund, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund – Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org
Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă. https://faradiscriminare.ro/
