foto: Raul Ștef
Suntem în localitatea Fundeni, județul Călărași, la doar 25 de kilometri de capitala României.
Printre palate opulente și case neîmprejmuite, în această localitate a contrastelor, importanța școlii capătă valențe speciale.
Ajungem la Școala nr. 3 din Fundeni, județul Călărași. Suntem așteptați de Lacrima, cadru didactic Teach for Romania, învățătoare la școala primară din Fundeni.
„Școala noastră se află în capătul satului și deservește capătul satului. Din păcate, școala chiar așa e văzută. E școala pe care oamenii nu prea o știu. Și se află în cartierul cu cei mai mulți romi din localitate.”, povestește aceasta.
Ne primește la clasa ei, unde cei aproximativ 15 copii plini de energie ne arată ce înseamnă bucuria de a fi la școală, alături de “doamna”.
“Eu vreau să mă fac bucătar.”, “Eu aviator.”, “Eu medic veterinar.”, “Eu lăutar.” – din glasurile lor răsună visurile pe care învățătoarea lor îi încurajează să le urmeze și le explică ce pași trebuie să facă pentru a ajunge acolo unde își doresc.
La școală, cei mici învață să lucreze în echipă, că nu contează culoarea pielii, a părului, înălțimea sau hainele. Aici, învățătoarea le vorbește despre egalitate, importanța de a lucra în echipă și de a crede în puterea interioară de a reuși.
La rândul său, în cadrul proiectului Segregare pe minus, Diversitate pe plus, desfășurat de Teach for Romania, aceasta a învățat cum să introducă în activitățile de zi cu zi noțiuni despre diversitate și incluziune.
„Eu am încercat să pun accentul pe diversitate. În loc să pun lupa pe cum sunt ei marginalizați, pun accentul pe ce are fiecare bun.”
“E un loc aproape de București, dar, totuși, izolat. Deschiderea lor e către Anglia, Germania, unde lucrează, dar nu către București, să încerce să meargă acolo la muncă sau la școală. Comunitatea de romi de aici nu este neapărat tradiționalistă, dar se autoizolează. Ei se duc în București doar la piață, cu bunicii, sau în mall-uri.
Eu nu aveam bani de transport, dar am zis că avem tren și metrou. Și i-am dus în București într-o excursie, în ideea de a le imbunătăți abilitățile de viață. În loc să mergem la mall, am mers în parc, la Antipa, ei și-au cumpărat singuri cartele de metrou, au învățat cum să se descurce într-o situație de viață.”
Dacă la clasele primare rolul învățătoarei în modelarea copilului este esențial, la gimnaziu, lucrurile stau diferit. Copiii devin mai autonomi și dornici să iasă în evidență.
De la Școala nr. 3 ne mutăm la Școala nr. 1 din Fundeni, acolo unde învață clasele V-Vlll. Ana, profesoară de engleză și franceză, ne așteaptă la ora sa de dirigenție la clasa a V-a, unde urmează să discute cu copiii povestea unui copil rom.
Elevii pot avea reacții neașteptate la ore, însă rolul cadrului didactic e să vadă dincolo de reacțiile acestea. Ana, cadru didactic Teach for Romania, gestionează situația cu empatie și calm.
„Sunt de 3 ani aici și văzând comportamentul unui copil aș putea spune cam care sunt cauzele din spate. Partea care ține de predare e cea mai ușoară. Dar aici trebuie să acoperim și aspecte care țin de probleme emoționale.
Într-o școală în care familiile sunt ok și părinții se implică, profesorul nu îndeplinește și rolul de „psiholog”. Dar când ei nu au nevoia de atenție și afecțiune îndeplinită acasă, atunci se manifestă în comportamentul lor și profesorii, dacă sunt dispuși, preiau un pic din responsabilitatea asta.
Modulele pedagogice ale universităților nu te pregătesc de asta. Te pregătesc să îi evaluezi, să gestionezi clasa, să faci liniște, dar nu e suficient. Eu cred că ar trebui să se axeze mai mult pe latura psihologică. În Teach am făcut, în schimb, o pregătire care punctează și acest aspect.”, ne povestește Ana.
Unele provocări de aici sunt de natură relațională, fie cu familiile, fie între elevii. Altele se nasc din situațiile conflictuale din comunitate care se manifestă uneori și în mediul școlar.
În acest context, proiectul Segregare pe minus, Diversitate pe plus, desfășurat de Teach for Romania în ultimii doi ani, a avut ca scop, printre altele, reducerea inechității între elevi și combaterea formelor de segregare și discriminare.
“Fundeni e o comunitate ce aduce etniile laolaltă. Uneori, se nasc conflicte care nu țin de aspecte școlare, cât de situații punctuale ale familiilor ori intereselor.
Copiii, mai ales la clasele mai mari, preiau comportamentele pe care le văd în astfel de conflicte. Am încercat să le explic că dacă se vor comporta așa la liceu cu un coleg, nu o să fie în regulă.”, mărturisește tânăra profesoară.
Iar provocările nu se opresc aici. În lipsa unui sprijin educațional acasă, mulți copii ajung să aibă probleme cu scrisul și cititul chiar și la gimnaziu.
„E foarte greu să predau engleză la nivelul la care aș vrea. Când am ajuns aici pentru prima dată, la clasa a VIII-a, am constatat că trebuie să o iau de la zero, de la nivelul <<I am>>. În fiecare clasă am cel puțin un copil care știe foarte bine, lor le dau ceva separat de lucru, ca să pot să lucrez cu majoritatea, care nu prea știe. Apoi, sunt câțiva care nu știu să scrie și să citească deloc, în limba română. Lor le dau niște caiete speciale. În paralel, profesoara de română i-a chemat la ore remediale.
-Cum poți evalua la engleză un astfel de elev?
-E foarte greu.”
Dar, cu cât sunt mai mari provocările, cu atât de importante sunt și satisfacțiile pe care aceste tinere profesoare le primesc. În pauză stăm de vorbă cu trei dintre elevele de etnie romă, iar două dintre ele ne spun că vor să devină profesoare de engleză, fiindcă “doamna” le inspiră și vor să fie ca ea.
Când află că fetele au spus asta, Ana nu își mai poate stăpâni lacrimile.
„Uau, serios au zis asta? Mă emoționează foarte tare să aud asta, mă bucur. Nu mă așteptam, mai ales că îi cunosc din septembrie. Știu că avem o relație ok, dar nu știam asta. Mă face să mă simt și mai responsabilă.”
Experiența de la cele două clase ne arată că niște modele sănătoase în educație pot face minuni chiar și într-un mediu în care modelele considerate “de succes” sunt dincolo de lege.
Părăsim școala imaginându-ne că poate cele două eleve cu care am vorbit vor deveni și ele profesoare. Dar suntem conștienți că ar fi niște excepții.
Fundeni se află la doar 35 de minute distanță de centrul Bucureștiului, însă e nevoie poate de mai mult timp alocat educației ca să schimbe viitoarele generații de aici.
***
Materialul face parte din proiectul „Segregare pe Minus, Diversitate pe Plus” derulat de Teach for Romania în parteneriat cu Roma Education Fund, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund – Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org
Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă. https://faradiscriminare.ro/
