Teatru sonor

Teatru sonor despre fericirea pe care am rătăcit-o nu știm pe unde

 „Happiness loading. It might take a while”, de Laura Ivăncioiu, în regia lui Alin Neguțoiu, este un spectacol al Teatrului Improbabil, a cărui premieră a avut loc online în seara zilei de 24 ianuarie la ora 20.00.

Evenimentul este valabil online 24 de ore. Un text șoptit și vorbit despre o țară în care fericirea este pe cale de dispariție. Zâmbetele sunt rare, viața fiecăruia este absorbită în cotidian, iar fericirea este un lux.

Din distribuție fac parte Alexandru Potocean, Istvan Teglas, Ada Galeș, Sabina Lazăr și Luca Rădulescu, iar alături de ei au fost invitați să interpreteze propriile roluri – Andreea Esca, Adelin Petrișor, Vlad Petreanu și Tudor Mușat.

„Happiness loading. It might take a while” ne aduce aminte de teatrul radiofonic. Diferența este că acum îl ascultăm pe youtube, nu la radio.

Iată ce spune regizorul Alin Neguțoiu despre acest spectacol:

Cum a venit propunerea de a regiza un spectacol sonor din partea Laurei Ivăncioiu?

Laura a avut această idee cu ținutul în care oamenii nu zâmbesc, pe care a schimbat-o de mai multe ori și  pe care am schimbat-o împreună pentru că ni se părea foarte interesant să redai ideea aceasta de zâmbet în sonor.

Adică cum faci să se înțeleagă că un om zâmbește fără să îl vezi? Are legătură și cu contextul actual în care nu numai că nu ne vedem zâmbetele, ci nu ne mai vedem fețele. Eu uneori nu recunosc oamenii pe stradă.

Ești familiarizat cu teatrul sonor?

Nu, nu am mai făcut niciodată. Adică eu am avut la UNATC un opțional de teatru radiofonic la m-am înscris, la care mai apoi mi s-a spus că nu există profesor pentru asta.

Ce aduce fascinant și diferit acest tip de teatru?

Ca proces de creație mie mi s-a părut mult mai controlabil decât un spectacol într-o sală de teatru. Pot controla mult mai ușor atenția spectatorului și cred ca este un mediu prin care poți transmite mult mai ușor niște povești.

Ce mi-a mai plăcut mie mult a fost lipsa vizualului, care ne permite să ne accesăm imaginația mai tare. La teatru văd actorii, poate nu îmi place scenografia sau costumele, dar trebuie să le accept așa cum sunt. Aici doar aud și imaginația mea scenografiază spectacolul ca să zic așa.

Acum suntem și super bombardați de imagini vizuale, de povești vizuale și care ne și iau așa de proști, în sensul că nu mă lasă să îmi explorez creativitatea cu care m-am născut pentru că vor prea multe, să văd ce vor alții, nu ce vreau eu.

De unde a venit ideea de a integra jurnaliștii în teatru?

Nu avem cum să ignorăm că trăim o pandemie și Laura a avut această idee ca zâmbetul în povestea noastră să se răspândească pandemic și să fie tratat ca o contagiune.

Ea a scris acest montaj de știri și ne întrebam pe cine să distribuim, cum reușim să transmitem pe bune. Iar ea, lucrând în trecut în televiziune, ne-a propus că poate da de acești oameni dacă ni se pare o idee bună.

Atunci am fost de acord și ni s-a părut foarte tare să o avem pe Andreea Esca în spectacol. I-a contactat și au fost foarte deschiși. Sunt niște voci atât de recognoscibile și suntem atât de obișnuiți și aduce povestea mult mai aproape de tine ca receptor.

Spectacolul poate fi ascultat aici:


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *