Friend îl va portretiza pe Celibidache în tinerețea acestuia, în timp ce rolul principal pentru perioada maturității dirijorului îi revine lui John Malkovich, după cum Cultura la dubă a anunțat AICI.

Rupert Friend este cunoscut pentru rolurile din filmele The Libertine (2004), Pride & Prejudice (2005) sau The Young Victoria (2009), având mai multe nominalizări importante în cariera sa.

Filmul “Cravata galbena” va reda povestea de viață a faimosului dirijor, din copilărie până spre vârsta de 70 de ani. Serge Celebidachi a acordat un interviu pentru Cultura la dubă, în care a vorbit pe larg despre proiectul filmului său, dar și despre relația personală cu tatăl lui și legătura lui Sergiu Celibidache cu România. Acesta poate fi citit AICI.

Sergiu Celibidache s-a născut la Roman, în 1912 și a murit în Franța, în 1996.

El a scris istorie pentru cea mai importantă orchestră din lume, Berliner Philharmoniker, devenind cel mai tânăr dirijor principal din istoria sa, în 1946. Pe lângă talentul său, el a devenit cunoscut și pentru severitatea pe care o arăta în fața muzicienilor din orchestră, dar și pentru că a considerat că muzica merită ascultată doar live, în sala de concert, nu și înregistrată.

The post Rupert Friend va interpreta rolul lui Sergiu Celibidache tânăr în filmul “Cravata galbenă” appeared first on Cultura la dubă.

Anamaria Vartolomei are doar 22 de ani, iar recent a câștigat Premiul Lumière pentru cea mai bună actriță din Franța, pentru rolul din filmul „L’Evénèment”, regizat de Audrey Diwan și câștigător al Leului de Aur la Veneția.

În plus, a obținut prima sa nominalizare la Premiile César, la categoria cea mai bună tânără speranță și este selectată la Festivalul de Film de la Berlin în cadrul programului European Shooting Stars.

În „L’Evénèment”, tânăra actriță interpretează rolul scriitoarei Annie Eraux, în timp ce aceasta e studentă, iar viața ei ia o turnură dramatică după ce rămâne însărcinată. Are de ales între a face un avort ilegal în Franța anilor ’60 și a-și continua studiile sau a păstra copilul ca tânără mamă singură și a renunța la facultate și la cariera de scriitoare.

Povestea sa se lovește de prejudecățile vremii respective, prejudecăți care există, pe alocuri, și în zilele noastre.

Actrița româno-franceză a stat de vorbă cu Cultura la dubă despre acest rol, care a propulsat-o în atenția regizorilor și criticilor străini.

Filmul „L’Evénèment” va fi distribuit în România de Independența Film și va putea fi văzut în cinematografe la începutul verii.

***

Anamaria, ce s-a schimbat pentru tine după câștigarea Leului de Aur la Veneția și cum e să fii acum printre Shooting Stars la Berlinale?

Sunt foarte recunoscătoare să fiu Shooting Star fiindcă e o oportunitate extraordinară pentru mine să lărgesc activitatea mea internațională.

Dar nu cred că s-au schimbat foarte multe lucruri după Veneția. Adică am avut norocul de a merge aproape peste tot cu filmul, chiar dacă uneori a fost virtual, avem mai multă vizibilitate, Audrey și cu mine, poate mai multe propuneri de lucru. Cred că sunt niște avantaje.

Cum a fost momentul desemnării câștigătorilor la Veneția? Toată lumea din festival vorbea despre The Power of the Dog și surpriza a fost acest film. Cum a fost pentru tine, te-ai așteptat?

Nu am avut niciun fel de așteptări, fiindcă eu și Audrey nu am vrut să ne facem gânduri legate de premii, fiindcă nu asta era ideea, ne-am lăsat surprinse și asta a fost foarte bine.

Am știut că noi vom primi Leul de Aur atunci când Sorretino a urcat pe scenă și a primit Leul de Argint.

Atunci am realizat că vom câștiga. A fost un moment foarte frumos și cred că este cu atât mai frumos cu cât nu ne-am așteptat.

Ai putea să ne spui cum te-ai pregătit pentru acest rol?

Pregătirile au început în lockdown. Evident, nu era prevăzut un lockdown, dar pe noi ne-a ajutat acea perioadă, eu și Audrey aveam call-uri aproape zilnic, făceam schimburi de referințe de cărți și filme care ne-ar fi putut ajuta să construim personajul.

Apoi am avut două săptămâni de repetiții și atunci când am ajuns la filmări, toată lumea știa deja ce are de făcut.

Ai adăugat ceva din experiențele personale în rol?

Cred că fiecare personaj pornește de la tine, dar nu am experimentat niciodată ceea ce ei i se întâmplă în film, așa că nu a fost o experiență personală la mijloc.

Cred că am învățat mai mult eu de la ea decât i-am dat eu ei.

După ce am terminat filmările m-am simțit mai matură nu doar ca actriță, ci și ca tânără femeie.

M-am simțit mai încrezătoare în propria persoană, mai puternică, mai curajoasă. Fiindcă așa este Annie Ernaux, o femeie foarte puternică.

Am citit mult din scrierile sale după film și când am întâlnit-o i-am spus cât de mult înseamnă pentru noi, tinerele femei. Nu sunt singura care o citește. Am prietene care o consideră o personalitate extraordinară, ea ne dă putere să ne simțim libere.

Avortul încă este un subiect sensibil în întreaga lume, iar în România a fost interzis mai bine de 30 de ani. Ai avut vreodată discuții cu familia ta din România despre ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă și despre metodele pe care le foloseau femeile care încercau să își provoace un avort?

Nu am avut cu cine să discut despre metode, fiindcă niciun cunoscut nu a experimentat un avort ileagl, așa că nu am avut foarte multe mărturii. Dar Audrey m-a ajutat mult cu informații, cu filme documentare, referințe. Ea a fost ghidul meu.

Cum ai pregătit acel moment extrem de dureros din film, când Annie încearcă să își provoace singură avortul?

Nu l-am pregătit fiindcă am considerat că e foarte greu să anticipezi aceste scene. Pentru mine, astfel de scene trebuie să fie spontane, să dai maximum atunci când filmezi. Așa că am avut presiune foarte mare asupra mea pentru acele scene. Mi-a fost teamă să nu dau greș și să o dezamăgesc pe Audrey, fiindcă erau scene cheie ale filmului.

Dar am avut încredere în Audrey și ea în mine, a fost partenerul meu, ghidul meu. Era chiar în fața mea, mă ajuta să găsesc respirația potrivită, emoțiile. Nu m-am simțit singură pe set, a fost o colaborare în permanență.

Ea mi-a dat puterea de a mă îndoi, de a încerca lucruri noi, care erau opusul a ceea ce ne-am imaginat noi.

Cum vezi tu rolul nudității pe platoul de filmare?

Când am citit scenariul filmului mi-am dat seama că scenele de nuditate sunt importante pentru poveste, nu sunt niște scene menite să facă pe plac spectatorului, au un sens.

În plus, am folosit o proteză, așa că nuditatea devine un costum și m-a ajutat foarte mult. Te gândești că orice ar surprinde camera din zona intimă, nu este a ta, așa că te simți mult mai liberă în tot ce faci.

Pentru mine e foarte important ca nuditatea să aibă un sens, cum a fost aici, erau niste scene cruciale, nu era nuditate de „dragul” nudității.

Și ce mi-a mai plăcut la personaj este că atunci când decide să facă sex cu un bărbat, o face pentru că ea vrea, își asumă dorința și nu îi e rușine să o manifeste.

Ce fel de reacții a stârnit filmul în legătură cu subiectul avortului?

Am primit comentarii pozitive în general. Dar îmi aduc aminte un jurnalist de la Roma care ne-a spus că era împotriva avortului, iar filmul l-a făcut să se mai gândească la asta. Au mai fost și alții care au spus asta, fiindcă la mijloc erau convingeri de familie, religioase. Și, la fel, că filmul i-a făcut să reflecteze.

Și cred că aici e puterea filmului, că nu îți dă răspunsuri și nu îți spune cum să gândești, ci lansează întrebări.

Sunt foarte bucuroasă să văd că pe oamenii care erau împotrivă, filmul îi zdruncină puțin.

După premiul de la Veneția, ai primit propuneri pentru alte roluri?

Am primit câteva, dar am experimentat ceva foarte puternic cu Audrey pe set și nu e de parcă vreau să le retrăiesc pe toate la fel, știu că fiecare filmare are particularitățile ei, însă cred că ea mi-a ridicat standardele foarte mult și acum simt că sunt mai selectivă în ceea ce privește scenariile pe care le primesc.

După cum spuneam, am câștigat foarte multă încredere după acest film și acum îmi doresc să joc personaje puternice care să mă facă să îmi depășesc limitele.

Acum lucrezi la ceva anume?

Da, am un proiect, dar nu prea pot să vorbesc despre el. Este un biopic și voi juca rolul unei actrițe din anii 70, de asemenea cu o regizoare. Iar filmările vor începe în septembrie. Abia aștept să vă pot spune mai multe, dar momentan nu pot.

Vorbeai despre putere mai devreme. Care crezi că este puterea ta?

Cred că și vulnerabilitatea e o formă de putere. Să ai curajul să îți arăți defectele și vulnerabilitățile te face mai puternic, fie că ești femeie sau bărbat.

Să fii puternic înseamnă să ai încredere în tine și să fii împăcat cu tine.

Ce așteptări ai de la Berlinale, unde ești selectată în programul European Shooting Stars?

Sincer, nu știu exact ce se va întâmpla acolo, dar sunt foarte fericită și recunoscătoare să fiu parte din festival, pot răsări oportunități de colaborare internațională. Și abia aștept să cunosc celelalte talente, cred că avem în comun o iubire și o foame pentru cinema.

Cultura la dubă v-a prezentat AICI povestea Anamariei Vartolomei, într-un reportaj realizat la Paris.

The post Anamaria Vartolomei: “Vulnerabilitatea e o formă de putere. Să ai curajul să îți arăți defectele și vulnerabilitățile, te face mai puternic.” appeared first on Cultura la dubă.

Spectacolul biopic este un one woman show, iar prestația Laetitiei Casta e acompaniată live de pianista Isil Bengi.

“Performanța Laetitiei Casta în Clasa Haskil, Prélude et Fugue, te lasă fără respirație. Ea demonstrează veleități actoricești magistrale.”, notează publicația Midi Libre.

Textul scris de Serge Kribus evocă diferite momente din viața Clarei Haskil, de la copilăria în București la cariera strălucitoare de artistă. Regizorul Safy Nebbou susține că a ales-o pe Laetitia Casta pentru acest rol datorită grației și sensibilității sale, dar și fiindcă cele două ar avea mai multe aspect în comun, precum “îndoielile și singurătatea trăite de aceste două femei”.

Costumele spectacolului sunt realizată de prestigioasa casă de modă franceză Saint Laurent.

Spectacolul se va afla într-un turneu în Franța în această lună și în februarie, iar în a doua parte a lunii februarie va avea câte trei reprezentații în Elveția și două în Grecia. Programul poate fi văzut aici.

CLARA HASKIL

Clara Haskil este considerată una dintre cele mai bune pianiste din istorie.

“În viața mea am cunoscut trei genii: unul a fost Clara Haskil, altul a fost profesorul Einstein și un altul a fost Sir Winston Churchill.” Așa vorbea Charlie Chaplin despre pianista română, de care l-a legat o prietenie specială.

Clara Haskil s-a născut pe 7 ianuarie 1895 la București, într-o familie de evrei. La 3 ani era considerată deja un copil genial, care putea să reproducă la pian orice piesă pe care o asculta. La 5 ani a fost invitată să cânte la pian în fața Reginei Elisabeta a României.

Iar la 7 ani studia pianul la Viena, unde a plecat singură și a rămas sub îngrijirea unui unchi. După 3 ani de studiu la Viena, unchiul său a înscris-o la Conservatorul din Paris, unde a fost admisă la doar 10 ani.

Din păcate, însă, copila e diagnosticată cu o formă severă de scolioză, care îi va afecta toată viața. George Enescu a ajutat-o să își continue studiile la Paris, iar în 1936 Clara Haskil întâlnește un alt pianist genial, pe Dinu Lipatti. Cei doi au devenit de atunci buni prieteni.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost nevoită să fugă cauza persecuțiilor la care erau supuși evreii și a găsit refugiu în Elveția.

După război, concertele sale de pian au devenit celebre în întreaga lume, fiind invitată să cânte sub bagheta celor mai importanți dirijori.

Ea este considerată de către specialiști cea mai bună pianistă care a interpretat vreodată muzica lui Mozart.

La 200 de ani de la nașterea lui Mozart a fost invitata Festivalului din Salzburg, unde a realizat o interpretare memorabilă a Concertului pentru pian și orchestră Nr. 20 în Re minor.

Mai jos puteți vedea imagini unice cu Clara Haskil alături de Charlie Chaplin, la locuința acestuia din Elveția.

LAETITIA CASTA

Laetitia Casta este una dintre cele mai cunoscute actrițe franceze ale generației sale, fiind apreciată atât pentru roluri în filme, cât și în spectacole de teatru. În anul 2021, ea a fost celebrată de Festivalul de Film de la Locarno cu Premiul pentru Excelență.

De asemenea, este considerată una dintre frumusețile-simbol ale Franței, având o carieră bogată ca supermodel.

În 1998, ea a devenit imaginea L’Oréal Paris, iar în modă a colaborat cu cele mai mari branduri, precum Chanel, Saint Laurent, Louis Vuitton, Valentino, Dolce and Gabbana, Cavalli, etc. Este căsătorită cu actorul și regizorul francez Louis Garrel și este mama a 4 copii.

The post Laetitia Casta interpretează rolul pianistei Clara Haskil într-un spectacol de teatru la Paris appeared first on Cultura la dubă.