Timp de aproape două săptămâni, comunitatea Liceului de Arte „Sigismund Toduță” din Deva, formată din profesori, elevi și părinți, s-a luptat pentru salvarea unei clase de a IX-a, care ar fi urmat să fie închisă din anul școlar 2026-2027, ca urmare a măsurilor impuse de Ministerul Educației la nivel național, privind comasarea claselor sau a școlilor și reducerea numărului de clase.

Demersul lor s-a încheiat cu o victorie, ISJ Hunedoara anunțând că va suplimenta planul de școlarizare cu o clasă pentru Liceul de Arte. Însă chiar și așa, comunitatea a organizat ieri, 11 februarie, un protest pașnic, în fața Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, pentru a cere stabilitate, predictibilitate și respect pentru învățământul vocațional. Elevii de la clasele de muzică au interpretat muzică live, iar cei de la clasele de arte plastice și-au expus lucrările pe asfalt sau au pictat chiar în timpul protestului.

“Mulțumim din suflet părinților care au fost alături de noi la fiecare pas. Mulțumim elevilor, foștilor elevi si fostilor profesori care au arătat, încă o dată, ce înseamnă să fii parte dintr-un liceu de artă.

Și un MULȚUMESC imens comunității – oameni care poate nu au copii în școala noastră, dar care au înțeles că liceul nu este doar al nostru. Este al județului. Este al comunității.

Multumim celor ce au inteles ca investiția în învățământul artistic nu este un moft. Este o investiție în viitor. Într-un liceu de artă nu se formează doar artiști. Se formează oameni compleți. Oameni sensibili, dar puternici. Creativi, dar disciplinați. Empatici, dar riguroși. Oameni care știu să muncească, să simtă, să gândească și să construiască.

Acest manifest nu a fost doar despre o clasă. Ci despre puterea unei comunități unite.”, a transmis profesoara Bianca Iacoboni pe pagina sa de facebook.

În demersul pentru salvarea clasei de arte s-a implicat și Natalia Intotero, deputat de Hunedoara. Aceasta a participat la discuții cu autoritățile locale și cu ISJ Hunedoara, cerând găsirea unei soluții.

“Liceele vocaționale precum liceul de arte, liceul sportiv sau liceul pedagogic deservesc întreg județul, nu doar municipiul Deva. Doar în acest an școlar, aproximativ 40% dintre elevii claselor a IX-a ai Liceului de Arte provin din alte localități ale județului, iar acest lucru trebuie luat în calcul.

Am solicitat reanalizarea situației, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru a evita tăierea claselor în aceste licee. Am primit un memoriu din partea cadrelor didactice, pe care îl voi înainta Ministerului, ca un semnal de alarmă privind impactul acestor măsuri asupra învățământului.”, a transmis Natalia Intotero.

“Având în vedere cele trei memorii, înregistrate la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, provenite de la unități de învățământ din municipiul Deva și de la părinți, precum și solicitările Primăriei Municipiului Deva și ale Consiliului Județean Hunedoara, în ședința Consiliului de administrație al Inspectoratului Școlar Județean, întrunit în data de 09.02.2026, s-a aprobat suplimentarea proiectului planului de școlarizare, pentru anul școlar 2026 – 2027, astfel: 1 clasă la Colegiul Național “Decebal” Deva – filiera teoretică și 1 clasă la Liceul de Arte “Sigismund Toduță“ Deva – filieră vocațională.

Pentru municipiul Deva, în anul școlar 2026 – 2027, vor fi cuprinse în proiectul planului de școlarizare 26 de clase a IX-a, învățământ liceal de zi, respectiv: 9 clase – filieră teoretică, 8 clase – filieră vocațională și 9 clase – filieră tehnologică.”, a transmis ISJ Hunedoara.

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Elevii de la Liceul de Arte din Deva au dus arta lor în fața inspectoratului, în lupta pentru salvarea învățământului vocațional appeared first on Cultura la dubă.

Mironeasa este o comună aflată la o oră distanță de Iași, alcătuită din trei sate: Schitul Hadâmbului, Urșița și Mironeasa. Pe măsură ce ne apropiem de localitate, ne îndepărtăm de drumul principal și urcăm pe frumoasele dealuri moldovenești, cu salcâmi seculari și păduri pe alocuri sărăcite de tăierile de copaci.

Natura este superbă, însă așezările umane sugerează o viață greu de dus. Deși suntem în mediul rural, lipsește decorul unor case țărănești tradiționale.

Ne îndreptăm spre școala din Mironeasa, unde orele încep de dimineață.

Mergem să o cunoaștem pe tânăra profesoară de franceză, Mădălina Henea, dirigintă la clasa a V-a.

Alături de profesorul de Educație Fizică și Sport, aceasta a participat la proiectul derulat de Teach for Romania, Segregare pe minus, Diversitate pe plus, și a învățat cum poate combate discriminarea între etnii, cum poate scoate în evidență calitățile culturii rome și a integrat aceste aspecte la ore.

În fața școlii, Mădălina e întâmpinată de mediatorul școlar, care îi mulțumește pentru un eveniment organizat recent.

„Îi mulțumeam doamnei profesoare pentru activitatea sa în școală. Părinții care au participat au fost foarte impresionați, încât au făcut live pe facebook, au primit like-uri. De când o avem colegă, s-a implicat foarte mult.”, ne spune Ștefan Voicu, mediator școlar.

Mădălina și-a lăsat jobul și a devenit profesoară datorită Teach for Romania. De câțiva ani, face naveta de la Iași de luni până vineri, la fel ca cei mai mulți dintre profesorii care predau aici.

Își dorește să fie un aliat al elevilor săi și să pună interesul lor mai presus de orice. La ora de franceză la care asistăm, le arată copiilor multă răbdare și empatie. Dacă cineva are o problemă personală, îi acordă atenția necesară, înainte de a continua lecția.

“La școală mi se pare foarte interesant, ajutător, frumos, fantastic. Doamna dirigintă ne înțelege, nu este rea, ne ascultă, se gândește mereu la noi.”, ne spune în pauză Marta, una dintre elevele sale.

Mădălina a fost interesată să afle mai multe despre cultura romilor și să îi ajute pe elevii ei să își cunoască originile. De aceea s-a înscris în cadrul proiectului Segregare pe minus, Diversitate pe plus.

“La franceză, de exemplu, când învățam despre pronumele nehotărât, făceam cu ajutorul copiilor pronumele nehotărât în limba romani. Sau, dacă făceam denumirile animalelor, le făceam și în limba franceză. Aceasta a fost prima fază a proiectului.

Apoi, am avut un eveniment comunitar, de Ziua Minorităților, în care am invitat părinți, colegi, profesori, oameni de la primărie. Le-am prezentat, cu ajutorul copiilor care încă vorbesc romani, elemente din istoria și cultura romilor. Și, fiind în apropierea sărbătorilor, am avut și un dans al ursului, care e specific romilor, din neamul de ursari, și o urătură în limba romani.

La final, am avut un concurs bingo dedicat clasei a V-a, cu întrebări despre ce am avut în eveniment.

Apoi, am avut și componenta conștientizării despre diferența de etnie, discriminare și interculturalitate. De exemplu, am făcut un teatru social în care ei au mimat un conflict între etnii, apoi am refăcut sceneta cu o soluție pentru a rezolva conflictul. Copiii au zis la final că a fost cea mai frumoasă zi.”, povestește profesoara.

„Proiectul i-a ajutat să se dezvolte personal. Fiind de etnie romă mulți dintre ei, având o ușoară frică în exprimare, au reușit să se regăsească pe ei cu ajutorul activităților.”, spune și Vlad Onuță, profesorul de Educație Fizică și Sport.

Instabilitatea financiară a familiilor de aici provoacă instabilitate și în actul educațional. Mulți dintre părinți, în lipsa locurilor de muncă în zonă, pleacă la munci sezoniere în țară sau în străinătate. Iar copiii rămâni la bunici, mătuși sau alte rude. Există și cazuri în care copiii pleacă alături de familie, deși sunt înscriși la școală.

„ Avem 41 de elevi care nu frecventează școală, declarați la primărie. Unii au plecat în străinătate, alții au plecat în alte regiuni ale țării, la rude.”, spune mediatorul școlar.

Pe alocuri, banii câștigați se văd la câteva case renovate, însă la unele se vede lipsa de posibilitate financiară de a investi în întreținerea caselor. Nu e de mirare că, în acest context, copiii vor să câștige bani cât mai repede, la fel ca cei pe care îi urmăresc pe social media sau cei din comunitate, care par mai înstăriți.

„Modelele lor sunt persoane din comunitate sau din media, care câștigă bani ușor. Câteva nume care îmi vin în minte sunt din industria muzicală. Modelele lor au mașină, casă, uneori cei din comunitate vorbesc despre faptul că au un istoric mai puțin cuminte și nu li se pare așa o mare tragedie. Pe mine m-au întrebat la un moment dat elevii, ironic, dacă mai vin la școală cu Loganul. Și le-am spus că da, e foarte bun.”, ne spune Mădălina.

În localitate mai sunt și neamuri de romi care păstrează câteva îndeletniciri tradiționale, ne povestește directoarea școlii, care a crescut în localitate.

„Avem în localitate neamuri tradiționale de ursari și florari. Ursarii făceau jocurile cu ursul, încă mai sunt bătrâni care cântă la o fanfară. Acum se ocupă mai mult cu florile, unii și-au făcut sere. Și mai sunt lingurarii, care ciopleau linguri în lemn și împleteau coșuri. (…)

Încercăm să le explicăm că învățământul este obligatoriu, să îi facem să înțeleagă că 8 clase nu mai sunt suficiente, că la orice serviciu e nevoie de mai mult. Și vor fi și copiii lor adulți și se vor lovi de probleme. Ei își doresc să evolueze, unii reușesc. Dacă aș face o comparație cu acum 20 de ani, condițiile de trai s-au îmbunătățit.”, declară directoarea Florentina Ionescu.

Problemele de infrastructură din zonă rămân o provocare și îi determină pe unii copii să meargă zilnic pe jos, în drum spre școala gimnazială sau spre profesională.

Pentru elevii încă mici, școala este o bucurie, față de cum se simt cei mai mari, adolescenții. Mulți tineri vor să lucreze cât mai repede, să își câștige independența financiară.

„Sunt câțiva copii care ajung în Iași, la licee teoretice. Sunt ajutați de Părintele Damaschin să stea acolo, în apartamente. Apoi, destul de mulți ajung la școală profesională, cea mai apropiată este la Șcheia. Ne bucurăm și pentru ei, este un pas înainte față de cei care rămân acasă sau băieții care merg la munci sezoniere.”, concluzionează Mădălina.

***

Materialul face parte din proiectul „Segregare pe Minus, Diversitate pe Plus” derulat de Teach for Romania în parteneriat cu Roma Education Fund, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund – Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org

Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă. https://faradiscriminare.ro/

The post “Modelele elevilor mei sunt persoane care câștigă bani ușor.”, Mădălina Henea, profesoară în Mironeasa, Iași appeared first on Cultura la dubă.

La doar o oră distanță de București, câțiva profesori, psihologi și reprezentanți ai ONG-urilor vin să susțină educația și să ofere șanse copiilor. 

Suntem în comuna Gălbinași, județul Călărași.

Ioana Cordoș Pană este de profesie psiholog, iar de 4 ani, datorită Teach for Romania, a devenit cadru didactic și predă engleza în localități vulnerabile.

„Aici sunt puține lucruri de făcut pentru părinți. Mulți dintre ei sunt nevoiți să facă naveta, iar asta e o provocare, fiindcă au mai puțin timp de stat cu copilul. Asta încercăm noi să mai suplinim la școală.”

Gălbinași are aproximativ 3000 de locuitori, majoritatea de etnie romă. Însă numărul lor nu este cunoscut cu certitudine, fiindcă unii fie nu sunt declarați, fie nu își recunosc etnia. Ioana, alături de colega sa Camelia Brișan, luptă pentru combaterea discriminării romilor în școală și pentru creșterea stimei lor de sine.

“Trăind în atâtea lipsuri, părinții nu mai au speranța că o să fie bine și că cei mici vor reuși. Neavând ei speranță, transmit asta și copiilor. De multe ori ziceau <<doamna, dar de ce să învățăm, că noi tot la fier o să ajungem>>.”, povestește Camelia Brișan.

Camelia predă matematică în școala de la Gălbinași de 32 de ani. 16 ani a fost și director, iar de 5 ani a devenit și profesor Teach for Romania. Unul dintre foștii ei elevi este acum student în anul ll la Medicină, la buget, și reprezintă unul dintre modelele pe care vrea să le aducă în fața copiilor.

„Am căutat să invit persoane de etnie romă care au reușit. Alina Șerban a venit de două ori, mama ei fiind de aici, apoi am fost cu copiii mei, de clasa a VII-a, la spectacolul ei Cel mai bun copil din lume. A fost pentru prima dată când ei au mers la teatru. A fost impresionant. Au văzut și ei că cineva ca ei a reușit.”

Cu adulții încearcă să lucreze Asociația pentru Sprijinirea Integrării Sociale, oferindu-le gratuit cursuri de parenting și sprijin pentru accesarea serviciilor de bază – sănătate și educație.

Mentalitatea unor părinți afectează chiar viitorul propriilor copii. Profesorii încă se luptă să convingă adulții din familiile rome tradiționaliste să își lase fiicele să continue studiile de gimnaziu sau de liceu.

„Am avut un caz, o fetiță de clasa a VIII-a. A trebuit să sun părinții și să îi conving să o lase pe fată să urmeze o profesională, fiindcă ea își dorea. Le-am explicat, pe înțelesul lor, că ele au nevoie de o șansă în viitor, un statut financiar, o profesie, că pot face orice, nu neapărat o facultate, dar o meserie.

Iar mama mi-a zis că în București e un mediu despre care credea că o să îi facă fetei rău, că o să se ia golanii de ea. Până la urmă, am convins-o și a lăsat-o.”, povestește Daniela Pascale, profesoară de Limba și Literatura Română.

„Am avut familii cu mentalitate închisă, în special tații. Erau fete cu șansă chiar de liceu, dar nu am reușit să îi conving nici eu, nici doamna directoare, să le lase să meargă la București.”, spune și Camelia Brișan.

„Îi văd pe unii copii triști, abătuți. Caut să comunic cu ei, aflu povești din familie și îmi dau seama care e cauza tristeții lor. Iar opusul celor care își arată tristețea sunt cei care se manifestă agresiv, care vor să iasă în evidență, sunt vocali, se iau de alți copii. Am încercat să vorbesc cu ei, să îi apropii. Un copil are niște probleme, nu degeaba se manifestă așa. Mi-am dat seama că dacă sunt dură, nu e ok, nu rezolv nimic. Ei chiar au nevoie de cineva care să le spună o vorbă caldă.” – Daniela Pascale.

De aproape 3 ani, Ioana Cordoș Pană și Camelia Brișan au făcut parte din proiectul derulat de Teach for Romania, Segregare pe minus, Diversitate pe plus, au cercetat cultura romilor și au integrat în activitățile de la școală noi metode de lucru prin care au adus laolaltă copiii romi și români, celebrând diversitatea.

“Am integrat informații și tot felul de experiențe, pornind de la tema anti-discriminare, în activitățile noastre de la clasă. Am avut niște mentori care au conceput aceste suporturi de curs, apoi le aduceam către copii. Combaterea discriminării trebuie să se regăsească în activități uzuale. Și trebuie să sărbătorim diversitatea fiind împreună. Suntem diferiți, fiecare avem particularități, iar aduse împreună putem face lucruri mai bune.”, spune Ioana.

Pe 25 ianuarie, după Ziua Micii Uniri, elevii de aici au pregătit mici scenete cu ocaua lui Cuza, au recitat poezii și au dansat în Hora Unirii. Păreau mândri că au avut un rol important. La finalul serbării, au celebrat impreuna reușita.

„Satisfacția mea e când îi văd că au înțeles sau că au curiozitate, că folosesc lucrurile pe care le învață în viața de zi cu zi, acesta este scopul, de fapt.” – Ioana Cordoș Pană

„Energia mi-o iau de la ei. În învățământ, nu ai putea altfel.” Camelia Brișan, profesoară

Unii dintre tinerii din Gălbinași își continuă studiile la București și iau zilnic trenul de navetiști, către un drum posibil mai bun în viață.

***

Materialul face parte din proiectul „Segregare pe Minus, Diversitate pe Plus” derulat de Teach for Romania în parteneriat cu Roma Education Fund, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund – Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org

Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă. https://faradiscriminare.ro/

The post Trenul speranței, de la Gălbinași la București appeared first on Cultura la dubă.

Mai exact, aceasta i-a familiarizat pe tinerii din clasă cu ceea ce presupune mentalitatea fixă versurs mentalitatea de creștere, în cadrul unor activități de educație non-formală, în care nimeni nu a fost supus judecății.

Totul a pornit de la un chestionar realizat în rândul elevilor săi, de clasa a X-a, care a arătat că stima lor de sine este scăzută. Alături de psihologul școlii, a avut discuții cu aceștia, într-un cadru relaxat, și i-a ajutat să creadă mai mult în ei înșiși.

“Mediul de acasă este principala cauză a stimei de sine scăzute în rândul elevilor.”

“Din păcate, noi nu putem să intervenim în situația de acasă. Dacă un copil sau tânăr simte că e cineva care ar putea să îl îndrume, să nu existe să apeleze la el. Le spun tot timpul să fie atenți la persoanele din jurul lor, fiindcă pot găsi modele care să le schimbe viața în bine.”

Activitatea Cristinei Popescu, la care asistăm, începe cu câteva mici cadouri. Tinerii primesc un pix și câte o agendă pe care diriginta lor a lipit etichete cu numele fiecăruia. Apoi sunt încurajați să noteze trei lucruri la care sunt buni și să spună prin ce eforturi au ajuns să dobândească acele calități.

Unii dintre ei găsesc cu greu răspunsuri. Alții spun că sunt buni la ospătărie, la gătit, au umor sau le pot ridica celorlalți moralul. Ideea provocării este lesne de înțeles. Fiecare are în el ceva la care se pricepe și, oricât de des ar auzi critici în familie, la școală sau în grupul de prieteni, este important să fie conștient de ceea ce poate să facă bine.

Discuția liberă îi aduce pe elevi mai aproape de conceptul de mindset de creștere. Profesoara le proiectează apoi câteva filmulețe de pe Youtube, în care elevii identifică diferențele între mentalitatea fixă și cea de creștere.

Apoi descoperă “puterea lui încă”. Iată un simplu exemplu în care „încă” poate ridica moralul unui elev:  „încă nu ai bifat toate răspunsurile corect, dar dacă vei acorda un pic mai mult timp subiectului, dacă mai ceri sfaturi de la un coleg sau de la profesor, data viitoare sigur vei obține un rezultat mai bun.” versus „iar ai luat notă proastă” sau “ai greșit răspunsurile”.  

“The power of yet” (Puterea lui încă) este considerat cel mai important aspect al mentalității de creștere și a fost explicat pentru prima dată de Carol Dwek, profesoară de psihologie și cercetătoare americană.

Acest filmuleț le este arătat elevilor.

“E nevoie să ies cu ei din acea mentalitate fixă care îi ține pe loc și nu le dă nicio stare de bine, arătându-le și o altă viziune asupra a ceea ce ei pot fi. Există o teamă mare de greșeală. Eu vreau să le arăt că dacă greșesc, există posibilitatea ca data viitoare să îmbunătățească rezultatele, de pe o poziție mai relaxată și încrezătoare.

Câte un pic din fiecare îi poate ajuta – să știe la ce este bun, ce i-ar plăcea, să își aleagă niște modele. Dacă un elev nu găsește ceva care să îi placă și să vrea să facă, e o mare problemă. Și sunt prea puțini care știu ce vor. Chiar și în clasa a 12-a, dacă îi întrebi, nu știu să spună ce vor.”

În fața agitației unora dintre elevi, a nevoii de a atinge reflexiv ecranele telefoanelor, profesoara nu își pierde răbadarea. Încearcă să îi implice prietenos pe cei neatenți și le cere constant părerile, fără să le critice.

„Timpul petrecut online e cel mai mare pericol de azi, din punctul meu de vedere. Nu cred că trebuie interzis, dar ei își petrec prea mult timp pe telefoane și distribuția atenției este foarte împrăștiată. De aici, una dintre marile lor probleme este lipsa de atenție și de concentrare.

Apoi, sunt modelele pe care le au în mediul online. E prea multă presiune pe ei și nimeni nu le spune cum să trieze, cât merită să acorzi atenție din timpul tău acelui mediu.”

Atunci când acasă lipsește grija pentru orientarea tânărului în a distinge răul de bine, nevoia ca profesorul să modeleze traseul elevilor este uriașă, dincolo de materia școlară și note.

“Dacă e acolo pentru ce trebuie să fie, profesorul trebuie să simtă ce are de făcut, să simtă persoana din fața lui.

Dacă nu e acolo emoțional, e foarte greu să interacționeze. Probabil sunt profesori pentru care meseria asta e foarte grea fiindcă ei înșiși nu sunt conectați suficient.

Și atunci, nici dinspre cealaltă parte nu vine ceea ce trebuie și se creează un zid între părți.”

Scopul Cristinei Popescu este să introducă mindsetul de creștere în metodele de predare și crede că asta ar îmbunătăți semnificativ relațiile dintre elevi și cadre didactice, precum și traseul elevilor. Noi toți avem nevoie de încurajări, iar tinerii, aflați în formare, cu atât mai mult.

Povestea profesoarei de la Colegiul Viilor subliniază nevoia de schimbare a învățământului românesc și adevăratul rol al cadrelor didactice, care poartă responsabilitatea uriașă de a modela viețile copiilor din România.

***

Material realizat de Cultura la Dubă în parteneriat cu Teach for Romania și UiPath Foundation.

The post “Puterea lui încă”, conceptul prin care profesoara Cristina Popescu încearcă să îmbunătățească rezultatele elevilor appeared first on Cultura la dubă.