Cu Luiza Zan am realizat primul interviu în martie 2021, la exact un an distanță de la declanșarea stării de urgență în România.

„Mă prăbușeam lângă calorifer, plângând. Nu a fost doar depresie, ci o disperare cruntă.”, spunea atunci artista.

În primele zile din septembrie am regăsit-o la cântând, strălucind și zâmbind pe scena festivalului Jazz in the Park de la Cluj.

Luiza Zan, una dintre cele mai cunoscute interprete de jazz din țara noastră, se deschidea în martie într-o discuție intimă, despre stările depresive prin care a trecut din cauza izolării și a anulării proiectelor sale artistice. Și dădea tonul unei serii de interviuri pe care Cultura la dubă a realizat-o cu mai mulți artiști români, despre vulnerabilități emoționale.

Între timp, Luiza Zan și actorul Istvan Teglas au dezvoltat online un grup de sprijin terapeutic pentru artiști.

Timp de 6 luni, la ședințele de terapie au participat săptămânal artiști români care au vorbit despre anxietăți și stări depresive cu colegi de breaslă și, cel mai important, cu doi psihologi și un psihiatru implicați pro-bono în acest demers.

„Am vrut doar să ajutăm oameni care treceau prin ce treceam noi. Și am ajuns să facem mai mult de atât. Sunt foarte foarte norocoasă să fiu parte dintr-un proiect care chiar are efecte.”

O dată pe săptămână, grupul se întâlnea online. În cele mai aglomerate zile au participat 22 de artiști, dar nucleul constant a fost format din 13 persoane care au respectat cu strictețe programul ședințelor și au găsit beneficii după aceste întâlniri.

Interesant este că participanții au găsit curajul de a se destăinui în fața unor colegi de breaslă, într-un domeniu artistic deseori încărcat cu frustrări, invidii sau nedreptăți.

Însă Luiza spune că tocmai faptul că făceau parte din același domeniu i-a ajutat să se înțeleagă reciproc.

„Între noi nu am avut niciun motiv de teamă, pentru că am stabilit de la început regulile de confidențialitate. Nimeni nu vorbește cu nimeni despre ceea ce ni se întâmplă.

Noi am pornit de la ideea că nimeni nu ne înțelege și a fost extrem de util să vorbim noi între noi.

Am reușit să găsim înțelegere în oameni care treceau prin același lucru și să fațetăm diferit problemele.

Ne-am văzut pe noi înșine schimbându-ne. Am văzut cât de mult contează terapia în general, dar terapia de grup a fost cheia succesului pentru noi.

Am vorbit mai puțin despre întâmplări personale, cât despre stări, emoții, sursa depresiei noastre. Depresia e o boală complicată și cauzele nu se limitează la niște întâmplări punctuale, intime.

Dacă vrem să ne vindecăm și să găsim miezul problemei, trebuie să ne deschidem.”

După o pauză de vacanță, artiștii au reluat toamna aceasta discuțiile. Din păcate, vremurile pe care le trăim contribuie la incertitudinile pe care le trăiesc, iar pandemia poate căpăta forme nebănuite de nimeni.

Pentru mulți dintre artiști, vara aceasta a fost o gură de oxigen, de speranță. Marile și mici festivaluri de muzică, teatru sau film au avut loc, iar pentru ei asta a însemnat activitate, manifestare artistică, socializare și, bineînțeles, o sursă de venit.

Luiza, de exemplu, a avut șansa de a cânta la festivalul Anonimul, în deschiderea filmului Respect, despre viața Arethei Franklin, sau la Jazz in the Park, printre artiști internaționali foarte cunoscuți.

„Sunt super norocoasă că am fost invitată la Jazz in the Park. E o bijuterie a culturii românești festivalul Jazz in the Park. Clujul nu e un oraș unde jazzul să fie la el acasă. Iar dacă festivalul acesta va deveni motorul interior al căutătorului de muzică, e posibil să se extindă jazzul și în baruri, cafenele.

Selecția artistică a festivalului e foarte eclectică, nu se merge pe un anumit stil, îmbracă multe culori. Mă bucur foarte tare că anul acesta a venit Jose James, e genul meu de muzică.”

Pe lângă concerte, a mai fost implicată în proiecte de teatru sau film, ori în cauze sociale. Terapia, activitatea și faptul că s-a mutat într-o casă la țară au ajutat-o să se ridice și să accepte vremurile pe care le trăim.

„Dacă la început refuzam să accept ce se întâmplă, după aia am acceptat, apoi m-am așteptat la ce era mai rău și a venit ce era mai rău, când m-am îmbolnăvit de Covid.

Am trecut prin cel mai rău moment, iar când a trecut, am învățat să nu mă mai aștept la nimic.

Ce o fi o fi, cu bune, cu rele, și moartea îmi e prietenă. Artistul din mine și omul din mine suntem deschiși la orice.”

La momentul întâlnirii noastre de la Jazz in the Park, în prima săptămână din septembrie, românii se bucurau încă de ultimele zile de concediu și de măsuri relaxate. Pe atunci erau 1000 de cazuri noi pe zi. Azi, o lună mai târziu, avem peste 12.000 de cazuri noi pe zi.

Între timp, accesul în sălile de spectacol este permis doar pentru cei vaccinați (nu și pentru cei testați), la o capacitate de 50% din suprafața spațiului.La un an de la promisiunea ministrului Culturii, sectorul cultural nu a primit încă nicio schemă de ajutor, iar mulți artiști și tehnicieni au părăsit țara.

„Colegi de-ai mei, muzicieni, efectiv fac economie la mâncare. Și știu artiști care au rămas pe drumuri, dorm pe cartoane.

Da, fiecare s-a descurcat cum a putut, dar ar fi fost corect din partea statului român să ofere suportul pe care l-au oferit alte popoare, un suport real, nu niște rămășițe de bani. Inclusiv un suport moral.

Acea indemnizație a ajutat foarte mult, nu o spun cu ironie, dar cadrul legal sub care s-a acordat indemnizația a fost foarte nesigur. Am avut colegi internați în spital și nu li s-au decontat cheltuielile. Deși noi ne plătim contribuțiile sociale, nu a fost asigurat lucrul pentru care noi am plătit.”

Criza care a lovit în special independenții din sectorul cultural a lăsat urme adânci și continuă să fie imprevizibilă, într-o țară care lasă cultura la urma priorităților.

„Financiar nu mai putem gândi la fel ca înainte de pandemie, indiferent câți bani câștigăm acum, trebuie să ne gândim că n-avem voie să cheltuim nimic.

Se știe că la un moment dat, dacă e să se închidă ceva, cultura e prima care suferă.”

La primul interviu am întrebat-o pe Luiza Zan dacă regretă că nu a părăsit România atunci când a avut ocazia. Spunea că, dincolo de probleme acestei țări, România o inspiră din punct de vedere artistic.

În ciuda dificultăților, răspunsul a rămas asemănător și 6 luni mai târziu.

“Eu cel mai mult creez în tren. Nu găsim în străinătate un tren cu care să faci 16 ore, poate în Rusia, dar în Rusia nu îmi place. (râde)

În Elveția, m-am urcat în tren și în câteva minute nu am apucat să îmi scot pixul și caietul de muzică și am ajuns.

Serios, îmi place la nebunie să călătoresc cu trenul în România. Și natura mă inspiră enorm. În Deltă aș putea să mor.

Nu mă interesează atât de mult sărăcia când vine vorba de creație muzicală.

Ca om, da, mi-aș fi dorit să pot să îmi cresc copiii într-o țară civilizată, într-o țară în care să nu existe așa de mare problemă cu homofobia sau cu alte feluri de fobii.

Dar alegerile se fac la momentul potrivit. Am prieteni care au plecat din țară definitiv anul trecut. Sunt profesori și se descurcă foarte bine.

Însă o carieră muzicală nu poate fi construită de pe o zi pe alta.”

Luiza Zan a lansat anul trecut albumul Night and Day, alături de Big Bandul Radio. Albumul se găsește în librării, însă nu a avut parte de un concert de lansare, din cauza pandemiei. Iar concertul de la Jazz in the Park a fost ultimul programat pe anul acesta.  

Între timp, însă, Luiza care plângea lângă calorifer la începutul stării de urgență, cu ajutorul familiei, al prietenilor și al terapiei, a găsit resurse nebănuite de a o lua de la capăt.

Azi, pe 1 octombrie, începe o nouă etapă din viața sa – studiile de doctorat în muzică.  

The post Luiza Zan: “Refuzam să accept ce se întâmplă. Apoi am învățat să nu mă mai aștept la nimic.” appeared first on Cultura la dubă.

Sectorul cultural din România se confruntă cu o criză financiară gravă, după primul an al pandemiei. Iar schemele de ajutor de stat există, deocamdată, doar pe hârtie și oricum stârnesc nemulțumiri, după cum am arătat aici.

Cinematografia, însă, este afectată în mod special. Finanțările pentru producția de filme nu sunt cuprinse în bugetul Ministerului Culturii, ci depind de colectările care ajung în Fondul Cinematografic, administrat de Centrul Național al Cinematografiei.

Iar bugetul fondului a scăzut, ca urmare a restricțiilor impuse de autorități anul trecut (cinematografe și săli de jocuri de noroc închise).

Conform legii, concursul de proiecte cinematografice se organizează de două ori pe an. În 2020 acest lucru nu s-a întâmplat, iar asta va afecta direct producția de filme în următorii ani.

În scrisoarea sa publică, regizorul Alexander Nanau a vorbit pe 12 ianuarie 2021 despre problemele din cinematografie: “Domeniul cinematografic și structurile statului responsabile pentru el se află în moarte clinică.” Mai multe voci din domeniu au susținut apoi același lucru.

Imediat după aceasta, pe 13 ianuarie, am cerut un punct de vedere din partea directorului CNC, Anca Mitran. Aceasta s-a arătat suprinsă de existența unor nemulțumiri.

“Doamna director, există o nemulțumire a mai multor persoane din industria cinematografică legată de lipsa de comunicare din partea CNC, dat fiind că ultima sesiune deschisă a fost la sfârșitul lui 2019, iar în 2020, fix în criză, nu s-a organizat nicio sesiune.

Nu, nu, iertați-mă, dar faceți o confuzie aici. Pentru că eu am discutat și cu Alianța Producătorilor, toți știu care este situația. Deci ei sunt nemulțumiți pentru acea schemă de ajutor de stat, de tax incentive.

Nu, asta este altceva. Eu mă refer strict la sesiunile de concursuri de scenarii.

Sunteți prima persoană care îmi spune acest lucru.

În al doilea rând, Fondul Cinematografic se compune numai din surse private. Statul român nu dă un leu Fondului Cinematografic. Fondul depinde de colectarea unor surse. Printre ele sunt televiziunile, publicitarii, sălile de cinematograf, cabliștii.

Deci – publicitate, mai greu, pentru că nu s-au mai făcut filme de publicitate. Sălile de cinema au mers doar 3 luni anul trecut. Efectiv nu s-a mai colectat la fond.

N-au cum să fie…toți producătorii știu care sunt sursele la fond. Atât cât colectăm, fondul este public în fiecare lună pe site-ul nostru.

Ei se refereau mai degrabă la o comunicare mai transparentă și o predictibilitate.

Nu am de unde să fac aceste predicții pentru că depind efectiv de operatorii economici. Eu n-am de unde să știu dacă la sfârșitul lunii ei îmi varsă 3 milioane sau 300.000 de lei. Este foarte greu să faci o predicție.

Singurul lucru pe care l-am făcut, am organizat concursurile de nerambursabile, care nu sunt niște sume fabuloase, însă un concurs de proiect nu poți să-l organizezi dacă nu ai cel puțin 20 de milioane de lei.

Ca să dau un anunț în fiecare lună și să spun “uitați-vă pe situația fondului și când o să vedeți că am strâns 20 de milioane, atunci vom organiza un concurs.”… Mai ales că în fiecare lună sunt participări la festivaluri, sunt distribuții de film, intră lumea în producție, deci sunt contracte care se semnează, deci nu există o predictibilitate. Nu ai cum s-o faci, e imposibil.”, a declarat Anca Mitran pentru Cultura la dubă.

Conform legii, Fondul cinematografic se constituie din următoarele surse:

a) colectarea unei contribuții de 3% din prețul de vânzare și/sau de închiriere al casetelor video înregistrate, al DVD-urilor sau al oricărui suport înregistrat, care poate fi multiplicat video ori digital, care se adaugă la prețul acestora, plătibilă de operatorul economic care face vânzarea și/sau închirierea angro; operatorii economici distribuitori angro de casete video înregistrate, DVD-uri sau orice alt suport înregistrat, care poate fi multiplicat video ori digital, sunt obligați să transmită Centrului Național al Cinematografiei lista contractelor de vânzare și/sau de închiriere încheiate, cuprinzând valoarea acestora și datele de identificare a partenerilor contractuali, prezentând și licențele pentru titlurile respective; în cazul filmelor clasificate în Registrul cinematografiei în categoria XXX, cu interdicție de proiecție publică, contribuția este de 15%;

b) colectarea unei contribuții de 4% din contravaloarea minutelor de publicitate contractate de posturile de televiziune publice și private, contribuție care se adaugă la acest preț și care se încasează de la agentul de publicitate, de la firma intermediară cumpărătoare a minutelor de publicitate sau de la operatorul economic cumpărător al minutelor de publicitate care este obligat să transmită Centrului Național al Cinematografiei lista cu contractele încheiate, cuprinzând valoarea acestora și denumirea agenților vânzători;

c) colectarea unei contribuții de 3% din prețul minutelor de publicitate vândute din spațiul programului propriu de către societățile de televiziune prin cablu, care au licența pentru producția de programe și care se adaugă acestui preț; plata contribuției către Fondul cinematografic se face de postul de televiziune prin cablu;

d) colectarea unei contribuții de 4% din încasările provenite din exploatarea filmelor cinematografice, de orice gen și pe orice fel de suport, în cinematografe sau în alte spații destinate vizionării cu public; obligația de plată revine exploatanților;

e) colectarea unei contribuții de 1% aplicate asupra veniturilor realizate lunar de operatorii economici pentru retransmisia prin cablu, prin satelit și prin retransmisia digitală a emisiunilor de televiziune;

e^1) un procent de 4% din sumele colectate la bugetul de stat de la operatorii economici care desfășoară activități în domeniul jocurilor de noroc va fi direcționat anual către Fondul cinematografic pentru încurajarea și susținerea industriei cinematografice.

f) abrogată;(la 26-06-2009, Lit. f) a alin. (1) al art. 13 a fost abrogată de lit. d) a art. 32 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 77 din 24 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 439 din 26 iunie 2009. )

g) dobânda aferentă disponibilităților din contul Fondului cinematografic aflat în Trezoreria Statului;

h) colectarea lunară a unei contribuții de 3% din prețul filmelor descărcate contra cost prin intermediul serviciilor de transmisie de date, inclusiv prin internet sau telefonie; obligația de a prezenta documentele care certifică sumele încasate, precum și obligația de plată a contribuției revin persoanelor juridice care realizează aceste venituri;

i) alte venituri dobândite în condițiile legii.

Între timp, nemulțumirile au luat amploare. Recent, Alianța Producătorilor de Film a solicitat guvernului ca în bugetul pe 2021 să se regăsească sumele datorate către Fondul Cinematografic.

Conform APF, “Fondul cinematografic, administrat de către Centrul Național al Cinematografiei, este un fond extrabugetar, unde sunt colectate contribuțiile operatorilor economici aflați în lanțul de exploatare al operelor audiovizuale.

Cum piața media a scăzut cu aproape 35% în anul 2020, veniturile sălilor de cinematograf au scăzut cu aproape 70%, la fel și veniturile la Fondul cinematografic au scăzut cu peste 35%.

Pe cale de consecință nu a existat în anul 2020 niciun apel de proiecte din cele 2 anuale prevăzute de cadrul legislativ în vigoare.

Finanțarea oferită de către Centrul Național al Cinematografiei este un credit, iar lipsa ei duce și la imposibilitatea atragerii unor cofinanțări din străinătate.  Producția națională a anilor 2021 și 2022 se va afla astfel sub nivelul de supraviețuire.”

The post Anca Mitran, directorul CNC: “Când o să vedeți că am strâns 20 de milioane de lei la Fond, atunci vom organiza un concurs.” appeared first on Cultura la dubă.