foto: REM/ Uncut
1991 a fost un an extraordinar punct de vedere muzical. Pe latura de rock alternativ, în S.U.A. câștiga teren un nou subgen – grunge, prin prisma unor albume ale unor trupe acum legendare(, Nirvana, Pearl Jam).
În același timp, câțiva clasici ai rock-ului, precum Metallica sau Guns N’ Roses, au venit de asemenea cu muzică nouă. Peste ocean, în UK, își făceau debutul două trupe reprezentative pentru anii ‘90, Massive Attack și Blur.
De asemenea, hip-hop-ul a fost adus în atenția publicului larg de câteva albume care au lăsat un impact major (De la Soul – De la Soul is Dead, Black Sheep – A wolf in sheep’s clothing).
Cea mai bogată zi a anului a fost 24 septembrie, când au fost scoase patru albume importante. Red Hot Chili Peppers lansa Blood Sugar Sex Magic iar Soundgarden venea cu Badmotorfinger. Pe latura de hip-hop, A Tribe Called Quest a scos The Low End Theory. În aceeași zi, Nirvana lansa LP-ul care a definit o generație – Nevermind.
La finalul aceluiași an, albumul Dangerous al lui Michael Jackson cucerea topul Billboard 200.
În materialul de mai jos vă puteți familiariza cu alte câteva albume care au făcut istorie și care împlinesc anul acesta 30 de ani de la lansare.
R.E.M., Out Of Time
La momentul respectiv, a fost un album atipic pentru trupa americană. Abia sosiți din turneu, membrii au lăsat deoparte sunetul lor specific pentru a experimenta instrumente noi. Peter Buck, chitaristul, a declarat că încă se acomoda cu mandolina atunci când a compus riff-ul de la Losing My Religion, piesa care a devenit reprezentativă pentru R.E.M.
Versurile eiau un mesaj plin de anxietate și durere, însă pe același album se regăsește și o melodie de la polul opus al spectrului emoțional – vesela, relaxata Shiny Happy People.
În general, Out of Time a reușit să le aducă celor de la R.E.M. noi fani, fără să-i îndepărteze pe cei consacrați.
Lenny Kravitz, Mama Said
Este al doilea album al cântărețului american Lenny Kravitz, unul în care criticii au observat o continuare a experimentării și diversificării influențelor muzicale. Kravitz și-a găsit surse de inspirație în stiluri muzicale variate, precum rock, blues, R&B, funk, jazz sau reggae. Majoritatea cântecelor sunt scrise chiar de el, cu excepția câtorva. Spre exemplu, Always on the Run a fost scrisă și înregistrată cu ajutorul lui Slash, chitaristul de la Guns N’ Roses.
Massive Attack, Blue Lines
Apărut pe 8 aprilie 1991, Blue Lines a reprezentat debutul trupei de muzică electronică Massive Attack. Este de asemenea considerat primul album de trip-hop, îmbinând elemente din hip-hop, dub, soul, reggae și muzică electronică.
E unul dintre albumele care a setat configurația pentru modul în care sună muzica electronicăîn zilele noastre, marcată de eliminarea granițelor între stiluri. Cele mai cunoscute piese de pe album sunt Daydreaming și Unfinished Sympathy.
Temple of The Dog, Temple of The Dog
Singurul album al trupei a apărut ca tribut în memoria lui Andrew Wood, vocalist al trupelor Malfunkshun și Mother Love Bone. Basistul și chitaristul celei din urmă i s-au alăturat în acest proiect lui Chris Cornell (solist Soundgarden, Audioslave), care i-a fost coleg de cameră lui Wood.
Ceilalți membri ai trupeu sunt bateristul de la Soundgarden, Mike McCready și Eddie Vedder, aceștia doi din urmă formând Pearl Jam alături de foștii membri Mother Love Bone.
Practic, Temple of The Dog a fost punctul de întâlnire al membrilor celor mai mari trupe alternative ale momentului. Versurile albumul sunt scrise integral de Chris Cornell, iar piesele Say Hello 2 Heaven și Reach Down sunt răspunsul lui la moartea prietenului său.
De La Soul, De La Soul is Dead
În 1991, alternativul a câștigat teren în hip-hop de asemenea. Albumul grupului american De La Soul a fost modalitatea lor de a se distanța de influențe precum hip-hop-ul mainstream sau cultura hippie, ambalată ingenios într-o poveste care se conturează piesă cu piesă.
Începutul albumului îl prezintă pe Jeff, un adolescent care găsește la gunoi o copie de casetă a unui album De La Soul. Apar câțiva bătăuși care îl bat pe Jeff și fură caseta. Ulterior, aceștia ascultă caseta și îi critică dur melodiile. Mista Lawnge of Black Sheep oferă vocea antagonistului principal, în timp ce P.A. Pasemaster Mase este celălalt agresor, ridiculizat de Lawnge pentru că îi place albumul.
În cele din urmă, ei aruncă caseta înapoi la coșul de gunoi, exclamând: „De La Soul is Dead”. Albumul introduce, de asemenea, un post de radio fictiv numit WRMS care nu cântă decât muzica De La Soul.
