Cultura la dubă a dezvăluit la începutul lunii martie că manuscrisele marelui compozitor Enescu sunt depozitate în containere ținute în aer liber, care nu îndeplinesc normele prevăzute de lege. Informațiile prezentate în investigația Cultura la dubă au fost confirmate ulterior de două comisii ale Ministerului Culturii – cea de specialiști și cea a Corpului de Control.

În continuare manuscrisele se află în containere, alături de alte bunuri de tezaur.

UPDATE: Noul manager interimar al Muzeului Enescu este Bogdan Tănăsescu, de profesie arheolog, consilier onorific al ministrului Culturii, Andras Demeter.

***

Potrivit Raportului Corpului de Control “Conducerea instituției avea cunoștință de câțiva ani că va trebui să mute patrimoniul mobil din interiorul palatului, însă nu a existat un plan de mutare formalizat la nivelul instituției.”

Pe de altă parte, deși condițiile de depozitare erau stabilite încă din vara lui 2021, la o ședință a Consiliului de Administrație, decizia fiind luată chiar în prezența unui reprezentant al Ministerului Culturii, în tot acest timp Cristina Andrei a fost evaluată anual cu peste 9.

Între timp, la containere au apărut găuri în podele, probleme de control al umidității, infiltrații de aer și de apă, găuri în podele, probleme cu unul dintre aerele confiționate. Conducerea nu a informat Ministerul Culturii cu privire la situațiile apărute, potrivit Corpului de Control.

“Conducerea MNGE nu a prezentat dovezi privind solicitarea de sprijin inter-instituțional pentru găsirea unor spații adecvate, optând direct pentru închirierea unor containere care nu oferă garanții de microclimat comparabile cu depozitele muzeale standard.“ – se arată în raport

Totodată, Corpul de Control al Ministerului Culturii a susținut în raport că directoarea nu a ținut cont de sfaturile specialiștilor muzeului – “Ignorarea Consiliului Științific sub pretextul lipsei de competență a membrilor săi – numiți chiar de conducerea muzeului – constituie o recunoaștere a managementului defectuos al resurselor de specialitate.”

Ministerul Culturii urmează să anunțe azi un manager interimar și să organizeze ulterior un concurs de management. Totodată, ministerul a transmis într-un comunicat de presă că va reîncepe lucrările de consolidare a Palatului Cantacuzino.

“La Muzeul Național „George Enescu” au fost executate până în prezent aproximativ 25% din lucrările prevăzute. Contractul de execuție nu a mai fost prelungit după anul 2024, ca urmare a intrării în insolvență a antreprenorului.

Pentru continuarea investiției, Ministerul Culturii a lansat, în decembrie 2025, procedura de achiziție pentru serviciile de proiectare, execuția restului de lucrări și asistența tehnică din partea proiectantului, aferente obiectivului „Muzeul Național «George Enescu» – Palatul «Cantacuzino», Casa Memorială și Anexa”.

La data de 11 iunie 2026, a fost finalizat raportul procedurii de achiziție, iar comisia de evaluare a desemnat câștigătoare oferta prezentată de asocierea formată din Aedificia Carpați S.A. (lider de asociere), Profesional Construct Proiectare și Remon Proiect S.R.L., în valoare de 10.480.629,97 euro net.” – se arată în comunicatul de presă.

Bogdan Tănăsescu a fost numit manager interimar al Muzeului Enescu

Bogdan Tănăsescu, de profesie arheolog, a fost anunțat azi, într-un comunicat transmis de Ministerul Culturii, în funcția de manager interimar al Muzeului Enescu. Până acum, el era consilierul ministrului Andras Demeter. Bogdan Tănăsescu a candidat recent, fără succes, la concursul de management al Muzeului Național de Istorie a României.

Potrivit siteului Ministerului Culturii, “Bogdan Tănăsescu s-a format ca specialist în arheologia preistorică, participând, încă din anii ’90, la numeroase campanii arheologice desfășurate în țară și în străinătate. Colaborarea sa cu instituții de prestigiu, precum Institutul German de Arheologie – Secțiunea Eurasia, i-a oferit ocazia de a lucra alături de reputați cercetători, printre care și profesorul Svend Hansen, în proiecte de cercetare derulate în regiunea Caucazului (situl Aruchlo, Republica Georgia). Experiența de teren a fost dublată de o preocupare constantă pentru analiza contextuală a descoperirilor, integrându-le într-o perspectivă amplă ce cuprinde spațiul dintre Europa Centrală și Orientul Apropiat.

Interesul pentru noile tehnologii a însoțit permanent activitatea sa profesională. În perioada 2000–2004, în cadrul Ministerului Culturii – CIMEC, a fost printre primii specialiști implicați în utilizarea sistematică a bazelor de date digitale, contribuind la dezvoltarea unor proiecte naționale importante, precum Registrul Arheologic Național (RAN). De atunci, și-a consolidat activitatea în direcția digitizării și digitalizării patrimoniului cultural, domeniu în care continuă să fie activ.

În prezent, Bogdan Tănăsescu colaborează și ca consultant științific (endorser) pentru aplicația Jenni AI, o platformă de inteligență artificială dedicată scrisului asistat. Prin aceasta, sprijină promovarea utilizării tehnologiei în sprijinul cercetării și comunicării academice, contribuind la îmbinarea tradiției umaniste cu instrumentele inovatoare ale erei digitale.”

Disclaimer: Bogdan Tănăsescu nu are nicio relație de rudenie cu autoarea articolului, jurnalista Alexandra Tănăsescu, fiind o simplă coincidență de nume.

REZULTATELE EVALUĂRILOR ANUALE ALE MANAGERILOR INSTITUȚIILOR DE CULTURĂ DIN SUBORDINEA MINISTERULUI CULTURII – ANUL 2025

• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2882/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Cristina Liliana Andrei, manager al Muzeului Național „George Enescu” din București este: 6,28;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2856/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada  20.12.2024 – 31.12.2025, a managementului domnului Radu Petrovici, manager al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” este: 6,57;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2832/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Varvara-Cătălina Ștefănescu, manager al Centrului Național al Dansului București este: 8,48;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2843/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Daniela Vlădescu, manager al Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța este: 6,63;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2829/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Valerii Kavruk, manager al Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni este: 9,85;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2830/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Paulina Popoiu, manager al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” este: 9,95;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2823/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Narcis Dorin Ion, manager al Muzeului Național „Peleș” este: 9,85;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2824/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului doamnei Maria-Cristina Toma, manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi este: 9,91;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2825/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Felix-Florin Marcu, manager al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca este: 9,86;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2768/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Marin Cazacu, manager al Filarmonicii „George Enescu” este: 9,51;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2757/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Călin Corneliu Dan, manager al Muzeului Național de Artă Contemporană al României este: 9,77;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2758/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Luis-Ovidiu Popa, manager al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este: 9,85;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2767/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Daniel Nicolae Jinga, manager al Operei Naționale București este: 9,16;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2795/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Florin Estefan, manager al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca este: 6,95;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2759/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Virgil-Ștefan Nițulescu, manager al Muzeului Național al Țăranului Român din București este: 9,85;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2769/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Gabor Tompa, manager al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca este: 9,72;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2796/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Valeriu-Cristian Hadji-Culea, manager al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași este: 9,52;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2797/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Mihai-Petre Măniuțiu, manager al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca este: 9,63;
• extras din Ordinul Ministrului Culturii nr. 2770/2026:
  Rezultatul final al evaluării anuale, pentru perioada 01.2025 – 31.12.2025, a managementului domnului Alexandru Boureanu, manager al Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova este: 9,65;

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}.

The post Cristina Andrei, directoarea Muzeului Enescu, a fost demisă în urma evaluării anuale appeared first on Cultura la dubă.

Documentarul Recorder „Justiție capturată” a primit premiile Superscrierea Anului și Superscrierea Cititorilor, la Gala Superscrieri XV, iar Recorder a fost desemnată Redacția Anului.

42 de materiale au fost premiate dintre cele peste 300 înscrise în competiția ediției aniversare care marchează 15 ani de la lansarea Premiilor Superscrieri.

Competiția Superscrieri 15 a inclus următoarele categorii principale: Debut Jurnalistic, Jurnalism Tematic, Interviu, TV & Video-Jurnalism, Investigație, Presă Locală, Feature Writing, Inovație și Civic Influencers.

În cadrul galei au fost acordate premii onorifice pentru: Redacția Anului, Editorul Anului, Carte de non-ficțiune, Jurnalism Explicativ, Premiul pentru întreaga activitate, Jurnalism internațional, Anti-dezinformare și Mentor pentru generații întregi de jurnaliști;

Au fost acordate și premii speciale tematice: „Sănătate mintală în România” și „Animal Welfare în România”;

De asemenea, s-au oferit bursele tematice: bursa Superscrieri – Ion Rațiu pentru jurnalism de investigație, bursa Superscrieri – Naumann, pe tema drepturilor omului și a parteneriatului civil, bursa Superscrieri – Snoop, dedicată sănătății mintale, și bursa Superscrieri – Bitdefender, dedicată scam-urilor online care folosesc tehnici AI;

Ediția aniversară cu numărul XV a avut ca temă „Împreună am făcut mai multe decât credem” și a celebrat evoluția jurnalismului românesc din ultimii 15 ani.

Premiul juriului a fost acordat materialului PressOne despre modul în care statul român antrenează luptători din armata privată a lui Horațiu Potra în unități de elită ale MApN.

Documentarul Recorder „Justiție capturată” a fost Superscrierea Anului.

Jurnalista Emilia Șercan a motivat acordarea premiului „Superscrierea anului”: documentarul „a indignat, a revoltat, a scos oamenii în stradă”, iar jurnaliștii care au lucrat la el „au fost amenințați, discreditați și puși la zid doar pentru faptul că și-au făcut meseria cu bună-credință și în interes public”.

„Acest material [n.r. Justiție Capturată] nu ar fi existat fără munca multor altor jurnaliști care au acoperit acest subiect cu mult timp înainte să o facem noi.(…) Și de asemenea aș vrea să le mulțumim celor care au preluat materialul, celor care au continuat să-l dezbată în publicațiile lor”, a spus pe scena Superscrieri Andreea Pocotilă, jurnalistă Recorder, câștigătoarea premiilor „Superscrierea Anului” și „Superscrierea Cititorilor”, alături de Mihai Voinea.

Și jurnalistul Mihai Voinea a vorbit despre solidaritatea din breasla jurnaliștilor. 

„Mi-am adus aminte de momentul ăla extraordinar de la conferința de presă de la Curtea de Apel, când am avut o mie de sentimente amestecate, dar unul dintre cele mai puternice a fost solidaritatea. A fost extraordinar, pentru că n-am mai simțit niciodată atât de puternic lucrul ăsta – că noi, jurnaliștii, suntem de partea binelui și ne luptăm cu niște oameni care sunt în fața noastră (…) și ne simțeam foarte puternici.

La un moment dat, Andreea a pus o întrebare și i s-a răspuns în doi peri, și a vrut să pună o întrebare de follow-up și a fost repezită. «Gata, ți-ai pus întrebarea».

Și a intervenit un reporter de la Digi24 care a spus: «Îi dau eu întrebarea mea». A fost ceva extraordinar. Erau jurnaliști din televiziuni, din presa online, din toate mediile, presa independentă, presa mainstream și ne-am simțit împreună și ne-am simțit puternici”, a spus pe scena Superscrieri Mihai  Voinea, jurnalist Recorder, câștigătorul premiilor „Superscrierea Anului” și „Superscrierea Cititorilor”, alături de Andreea Pocotilă.

Unii dintre jurnaliștii premiați au subliniat fragilitatea industriei și dificultățile legate de finanțarea presei independente.

„Eu lucrez la PressOne de 10 ani și în sine e o minune faptul că PressOne există de 10 ani. Se datorează unui efort susținut al unor mai multe generații de oameni care și-au imaginat cum trebuie făcută presa conștiincioasă în România”, a spus Bianca Felseghi, câștigătoarea Premiului Juriului, alături de Răzvan Filip.

Juriul a fost prezidat de Dan Duca și i-a reunit pe Alina Mărculescu Matiș, Alina Radu, Cătălin Striblea, Codruța Simina, Cristian Leonte, Daniel Condurache, Dragoș Pătraru, Emilia Șercan, Irina Păcurariu, Marian Voicu, Marius Comper, Mihai Ghiduc, Mona Dîrțu, Oana Giurgiu, Paula Herlo, Paul Radu, Robert Schwartz și Tudor Mușat. Categoria „Civic Influencers” a fost jurizată de Cătălin Moise, Diana Filimon și Monica Jitariuc.

Membrii juriului s-au recuzat de la evaluarea materialelor aflate în situație de conflict de interese.

Câștigătorii Ediției Superscrieri 15:

SUPERSCRIEREA ANULUI

Justiție capturată – Andreea Pocotilă, Mihai Voinea (Recorder)

Redacția Anului – Recorder

Editorul Anului – Alexandra Tănăsescu (Cultura la dubă)

PREMIUL JURIULUI

Statul român antrenează luptătorii de top din armata privată a lui Horațiu Potra în trei unități de elită ale MApN. Surse PressOne: „E o hemoragie” – Bianca Felseghi, Răzvan Filip (PressOne)

SUPERSCRIEREA CITITORILOR

Justiție capturată – Andreea Pocotilă, Mihai Voinea (Recorder)

DEBUT JURNALISTIC

LOC 1 Investigație cu camera ascunsă. Cât de ușor poți ajunge instructor auto în România – Gabriel Nicolae, material realizat în echipă cu David Muntean (Recorder)

LOC 2 Drum spre școală cu oprire la pariuri sportive – Raluca Cristea (Școala9)

LOC 3 x 2 câștigători: Dreptul la umbră: lipsa spațiilor verzi devine o problemă de viață și de moarte în București – Anamaria Sandu (Mindcraft Stories)

și Regii din Sinaia: spații comune în blocurile lui Beniamin Gonț, vândute ca apartamente de lux. Nou tun imobiliar în stațiunea de munte unde primarul e acuzat că și-a cumpărat castel cu banii din mită – Luiza Popovici (PressOne)

JURNALISM TEMATIC

LOC 1

seria Banii partidelor – Cristian Andrei (Snoop)

AUR pentru Realitatea: George Simion a dat un milion de euro pentru o zi de promovare și aproape jumătate pentru o emisiune cu Anca Alexandrescu, dar fără el

• „Au amanetat PNL”. Datorii de 25 de milioane de euro către o singură firmă, televiziunile sună după bani
• Prețul cărții lui Ciucă: 3.000 de exemplare tipărite și promovate cu 2,5 milioane de euro  

LOC 2 podcastul SEISM – Andrei Popoviciu (Scena9)

LOC 3 x 2 câștigători:

seria despre dezastrul de la Praid – Bianca Felseghi (PressOne)

• Cronica unei prăbușiri anunțate: Praidul este sub apă și sub tăcere
• Râul mort Târnava Mică: Cum a transformat colapsul Salinei Praid o întreagă vale într-o zonă calamitată
• Efecte în lanț ale dezastrului sărat de la Praid: apa din barajele a trei județe a fost sacrificată ca să dilueze apele Mureșului

și

seria despre muncitorii asiatici în România – Iulia Hau (Snoop & HotNews))

• Rețele locale escrochează muncitori asiatici în România și îi lasă în ilegalitate
• Nu l-am bătut, am avut o discuție mai aprinsă”. Ce a pățit un srilankez care muncește în România ca să nu-și piardă terenul cu orez și banane de acasă
• Cum au ajuns să călătorească DJ-ii srilankezi constant între Italia și România pentru petreceri underground ale comunității lor

TV&VIDEO-JURNALISM

LOC 1 x 2 câștigători: seria Armata digitală a Kremlinului, episodul I, episodul II – Natalia Zaharescu, Măriuța Nistor: editor text: Victor Moșneag, editor video: Anatolie Eșanu, montaj: Andrei Muntean (Ziarul de Gardă)

și

Cea mai mare firmă fantomă, validată de ANAF – Alex Nedea (Recorder)

LOC 2 seria Instruiți să facă haos, episodul I, episodul II, episodul III – Malvina Cojocari (CU SENS). Au contribuit: Irvin PEKMEZ (Detektor.ba), Enes HODZIC (Detektor.ba), Nino BILAJAC (Detektor.ba), Ralitsa FICHEVA (Factcheck.bg)

LOC 3 Singuri. Coșmarul fără sfârșit al copiilor abandonați – Diana Meseșan, Mihai Voinea, Cristian Delcea (Recorder)

INVESTIGAȚIE

LOC 1 Justiție capturată – Andreea Pocotilă, Mihai Voinea (Recorder)

LOC 2 seria Armata digitală a Kremlinului, episodul I, episodul II – Natalia Zaharescu, Măriuța Nistor; editor text: Victor Moșneag, editor video: Anatolie Eșanu, montaj: Andrei Muntean (Ziarul de Gardă)

LOC 3 Statul român antrenează luptătorii de top din armata privată a lui Horațiu Potra în trei unități de elită ale MApN. Surse PressOne: „E o hemoragie” – Bianca Felseghi, Răzvan Filip (PressOne)

PRESĂ LOCALĂ

LOC 1 seria Cine este George Simion, episodul I, episodul II – Răzvan Moldoveanu (Reporter de Iași)

LOC 2 seria „Circuitul Negoiță”. Cum s-a surpat unul dintre cele mai noi bulevarde din Capitală – Florin Râșteiu (reporter și montaj), Răzvan Chiruță (reporter), Cătălin Doscaș (editor) (Buletin de București)     

LOC 3 Suflete dărâmate: ce pot face adulții când lumea se prăbușește peste copii? – Edit Éva Pál (Átlátszó Erdély) materialul tradus

FEATURE WRITING

LOC 1 Vulpea neagră a războiului din Ucraina – Polina Cupcea (Oameni și Kilometri)

LOC 2 x 2 câștigători: Căldărar în Corcova, zugrav la Bruxelles – Elena Stancu, Cosmin Bumbuț (Teleleu & HotNews)

și De ce nu reușim să consolidăm Bucureștiul până la cutremur – Vlad Odobescu, fotografii de Ioana Cîrlig (Scena9)

LOC 3 Sate însetate, orașe privilegiate. O criză anunțată a apelor subterane accentuează inegalitățile dintre rural și urban în Moldova – Adina Florea, Cosmin Filișan (foto) (Scena9)

INOVAȚIE

LOC 1 O călătorie prin Cosmos, cu plecare din Bârlad – Ionuț Sociu; fotografa: Ioana Cîrlig; instalații multimedia: Augmented Space Agency; editor: Andra Matzal (Scena9)

LOC 2 „Ce ascundem: Revistă – Expoziție – Conversații” – Scena9 & Rezidența9

LOC 3 Avortul pe TikTok – Denisa Sandu, Radu Mihai (Școala9)

INTERVIU

LOC 1 x 2 câștigători: Judecătoarea Daniela Panioglu, după reportajul Recorder: Abandonați speranța, e un sistem controlat – Vitalie Cojocari (Euronews România)
și
Răzvan Rădulescu: „Nu mai vreau să fac cinema. Simt că lumea asta nu mai e a mea” – Anca Vancu (Scena9)

LOC 2 Scriitorul Mihail Șișkin: „Rusia nu mai poate fi salvată. Responsabilitatea noastră e să salvăm cultura.” – Alexandra Tănăsescu (Cultura la dubă)

LOC 3 Adolescenții fără adolescență din Pirita au școală și se visează departe, dar pentru asta au nevoie de șanse – Oana Moisil (newsletterul Meandre)

CIVIC INFLUENCERS

LOC 1 Influența din condusul sub influență: democratizarea științei și mobilizarea civică, de la convingerea majorității judecătorilor până la învingerea majorității parlamentarilor – Vlad Zaha

LOC 2 Reprezentarea romilor în media, episoade: Haurențiu, Mircea Bravo, Loredana, Lolita, Dan Frînculescu – Bogdan Burdușel

LOC 3  „Se numește FEMICID” – Drepturile femeilor, Feminism, Violența împotriva femeilor – Mălina Irimia

Carte de non-ficțiune – Cosmin Popa –  Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu (Editura Corint)

Premiul onorific pentru Jurnalism Explicativ – Sorana Stănescu – Foaia de observație

Premiul onorific pentru întreaga activitate: Europa Liberă România, Panorama, Mindcraft Stories

Premiul onorific pentru International Reporting: Andrei Popoviciu

Premiul onorific pentru Anti-dezinformare: Iulia Stănoiu (Context), Victor Ilie (Drepturi și Strâmbe), Matei Vrabie (Public Record)

Premiul onorific Mentor pentru generații întregi de jurnaliști: Daniel Condurache

BURSE ȘI PREMII SPECIALE

Bursa Superscrieri – Ion Rațiu pentru jurnalism de investigație – Florin Râșteiu, Buletin de București

Premiul special „Sănătate mintală în România” – Provocări online, consecințe în viața reală – Andreea Archip, Cristian Lupșa (editor) (Școala9)

Premiul special „Animal Welfare în România” – se împarte la două câștigătoare: Eutanasia ca afacere: zeci de mii de câini uciși pe milioane de euro, bani publici, sub ochii autorităților – Medeea Stan (Snoop)
și
„Direcția Morții” de la Codlea: Mii de câini eutanasiați pe bani publici sub comanda unui veterinar sancționat pentru cruzime – Alina Zibrițchi (PressOne)

Bursa Superscrieri – Naumann pe tema „drepturile omului: parteneriat civil” – Vanessa Mathe

Bursa Superscrieri – Snoop pe tema „sănătate mintală” – Luiza Popovici (PressOne)

Bursa Superscrieri – Bitdefender „scam-uri online cu tehnici AI” – Răzvan Robu (Public Record)

***

SUSȚINĂTORII EDIȚIEI:
Parteneri de creștere
Bitdefender, BRD – Groupe Societe Generale, Kaufland

Sponsori de categorie

PPC, FAN Courier, Media Trade Services, Blitz Production, Ethical Media Alliance, Humane World for Animals, Difine PR

Parteneri burse

Rațiu Democracy Center, Fundația Friendrich Naumann pentru Libertate, Snoop

***
 

Despre Superscrieri, programul Fundației Friends For Friends (FFFF.RO):  
Superscrieri este tributul pe care din 2011 îl aducem autorilor care, prin forța scriiturii lor, prin originalitate, onestitate și curaj încă ne mai spun poveștile care contează. Autorilor care cred în forța cuvântului bine ales, ne arată cum stau de fapt lucrurile, ne scapă de prejudecăți și stereotipuri, ne emoționează, ne îmbogățesc, ne feresc de fake news. Lor le dedicăm, cu recunoștință, premiile, bursele și seminariile Superscrieri.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Alexandra Tănăsescu, desemnată Editorul Anului la Gala Superscrieri appeared first on Cultura la dubă.

Solicitarea de demitere vine la scurt timp după publicarea concluziilor Raportului Corpului de Control privind depozitarea patrimoniului Enescu, raport care a constatat “management defectuos” și “neglijență în exercitarea atribuțiilor de protejare a bunurilor culturale mobile”.

***

Zilele trecute, conducerea muzeului a transmis la rândul ei un punct de vedere, în care aruncă vina pentru toată situația pe Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii, iar pentru deteriorarea biroului lui George Enescu, pe conservatoarea care a semnalat în spațiul public problemele din containere. Raportul Corpului de Control a subliniat că “declarațiile persoanelor cu funcții de conducere în cadrul Consiliului de administrație au rolul de a crea un consens administrativ împotriva unui posibil avertizor”, fiind vorba despre o formă de management prin intimidare, menită să descurajeze raportările viitoare de neconformități.

Muzeul Enescu a transmis public că Raportul Corpului de Control al Ministerului Culturii “este rezultatul interpretării subiective a membrilor comisiei de control, motivată de faptul că aceasta nu a reținut contextul care a determinat relocarea patrimoniului în containere.”

Ministerul Culturii a sesizat Parchetul pentru deteriorarea unui bun de tezaur. În timp ce Corpul de Control a constatat că biroul lui Enescu a fost deteriorat ca urmare a scurgerii apei de la un aer condiționat, conducerea dă vina pe cea mai curajoasă voce din instituție, conservatoarea care a semnalat neregulile în spațiul public, directoarea susținând acum că biroul ar fi fost deteriorat de conservatoare la manipulare.

Însă și șeful comisiei de specialiști numită de Ministerul Culturii, Emanuel Petac, a confirmat că urmele de deterioare, inclusiv valuri formate pe suprafața de piele a biroului, sugerează prezența umidității.

Managerul firmei de containere a dezvăluit într-un interviu pentru Cultura la dubă că un aer condiționat s-a stricat după ce un copac înalt de 4 etaje a căzut pentru unul dintre containere și că ulterior apa de la aerul condiționat ar fi curs pe patrimoniu. Corpul de Control a constatat că “Mutarea patrimoniului într-un mediu cu risc ridicat (containere sub arbori) fără o expertiză prealabilă apreciem că reprezintă o neglijență în exercitarea atribuțiilor de protejare a bunurilor culturale mobile.“

Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă ”CulturMedia transmite că:

“Raportul Corpului de Control din data de 3 aprilie 2026 relevă că un bun cultural mobil clasat în Tezaurul patrimoniului cultural național – un birou de lemn cu blat de piele și intarsii Emile Galle – a fost deteriorat pe o suprafață de aproximativ 20 cm, ca urmare a scurgerii apei provenite de la aparatul de aer condiționat din containerul de depozitare. Raportul subliniază că degradarea bunurilor culturale mobile clasate constituie infracțiune și urmează să fie transmis Parchetului pentru cercetări suplimentare.

În mod surprinzător și inacceptabil, conducerea MNGE a publicat pe pagina de Facebook un comunicat în care întreaga responsabilitate a fost atribuită doamnei Nella Modrea, conservator și gestionar al patrimoniului, bazându-se pe o expertiză nepublicată și neclară. Această poziție ignoră în mod flagrant avertismentele transmise încă din 2021 de către conservator privind condițiile improprii de depozitare în containere, așa cum se menționează în punctul 22 al raportului Corpului de Control.

Federația CulturMedia consideră că această decizie reprezintă abuz profesional, intimidare și presiune asupra unui angajat de specialitate, creată pentru a deturna responsabilitatea managerială și a ascunde neglijența conducerii. Aceasta nu este doar o simplă eroare de comunicare: este un act de hărțuire profesională, care afectează grav dreptul la demnitate al personalului muzeului și creează un precedent extrem de periculos pentru protecția patrimoniului cultural.

Având în vedere aceste constatări, solicităm Ministerului Culturii demiterea imediată a doamnei Cristina Andrei, pentru a asigura buna desfășurare a anchetei parchetului, protecția angajaților și conservarea patrimoniului cultural. Menținerea acesteia în funcție ar constitui un semnal clar că presiunile și intimidările asupra personalului de specialitate sunt tolerate și, în acest context, nu poate fi acceptată.

Federația CulturMedia reafirmă angajamentul său ferm pentru protejarea patrimoniului cultural, respectarea drepturilor angajaților și sancționarea abuzurilor de orice tip în cadrul instituțiilor culturale din România. Vom monitoriza îndeaproape modul de gestionare a MNGE și al altor instituții de profil și vom interveni ori de câte ori drepturile angajaților sau patrimoniul național sunt puse în pericol.”

La o lună de la publicarea investigației Cultura la dubă, privind depozitarea patrimoniului Enescu în containere, managerul Cristina Andrei este încă în funcție și are acces la toate documentele instituției și, potrivit Raportului Corpului de Control, continuă să intimideze personalul angajat. Aceasta folosește canalele oficiale de comunicare ale Muzeului Național “George Enescu”, instituție aflată în subordinea Ministerului Culturii, pentru a contesta chiar Raportul Corpului de Control al Ministerului Culturii.

Vă reamintim că aceeași directoare a inițiat apelul către jurnalista care a realizat investigația, în încercarea de intimidare și amenințare a acesteia, alături de avocata Lidia Chiran, pentru a afla sursele care au dezvăluit informații din interiorul instituției, informații confirmate ulterior atât de comisia de specialiști numită de Ministerul Culturii, cât și de Corpul de Control.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Federația Sindicatelor din Cultură cere “demiterea imediată” a directoarei Muzeului Enescu, Cristina Andrei appeared first on Cultura la dubă.

Ministerul Culturii a sesizat Parchetul cu privire la distrugerea unei piese de tezaur – biroul, iar raportul va sta la baza evaluării anuale a managerului Cristina Andrei. De asemenea, raportul constată că directoarea a continuat să intimideze și să hărțuiască conservatoarea muzeului, Nella Modrea, care a dezvăluit public, ulterior anchetei Cultura la dubă, mai multe nereguli care s-au dovedit a fi adevărate.

De asemenea, raportul confirmă că reprezentantul Ministerului Culturii în Consiliul de Administrație al muzeului a fost prezent la ședința în care a fost decisă mutarea patrimoniului în containere.

Ministrul Andras Demeter a lăsat de înțeles că patrimoniul va fi mutat din containere, dar acesta susține că procesul este mai complex și nu poate spune momentan când și unde va fi mutat.

Principalele concluzii ale raportului:

• Muzeul Național “George Enescu” la nivelul secție București are în gestiune un număr de 36 de bunuri culturale mobile clasate în categoria TEZAUR a patrimoniului cultural național mobil, și un număr de 608 bunuri culturale mobile clasate în categoria FOND a patrimoniului cultural național mobil, conform documentelor prezentate comisiei.

• Decizia de mutare a bunurilor culturale mobile aflate în patrimoniul Muzeului secția din București a fost luată urmare unei consultări a reprezentanților instituției, inclusiv a unora din specialiștii muzeului și a discuțiilor din cadrul ședinței Consiliului de Administrație din 5 august 2021.

• Conducerea MNGE nu a prezentat dovezi privind solicitarea de sprijin inter-instituțional pentru găsirea unor spații adecvate, optând direct pentru închirierea unor containere care nu oferă garanții de microclimat comparabile cu depozitele muzeale standard.

• Din analiza Procesului verbal încheiat în data de 5 august 2021 în ședința de lucru a Consiliului de Administrație la care au participat managerul, directorul, consilierul de achiziții, contabilul șef, seful de secție Tescani (interimar), MC, – referent RU, șef secție Sinaia, și ca invitați muzeograf, conservator și economist au fost reținute înscrierile referitoare la faptul că asigurarea patrimoniului se va face în containere speciale cu climă care vor fi amplasate în curtea imobilului. – se vor folosi spații disponibile de la Sinaia și Tescani, unde se vor depozita alte bunuri culturale. La ședința de Consiliu de administrație din data de 5 august 2021 nu s-au discutat aspecte legate de specificațiile tehnice ale containerelor.

• Procesul verbal nu cuprinde specificări privind inoportunitatea soluției de depozitare a patrimoniului în containere speciale cu climă sau critici cu privire la această soluție de depozitare și nici specificări cu privire la modalitatea de deținere a containerelor, respectiv achiziția sau închirierea containerelor. De asemenea, acesta nu cuprinde referiri legate de modul și locul de amplasare ulterioară a containerelor sau despre specificațiile tehnice pe care ar trebui să le îndeplinească aceste containere.

• Conducerea instituției avea cunoștință de câțiva ani că va trebui să mute patrimoniul mobil din interiorul palatului, însă nu a existat un plan de mutare formalizat la nivelul instituției.

• Problema depozitării bunurilor culturale mobile în containere nu a fost supusă consultării Consiliului Științific al Muzeului Național “George Enescu”, pe motiv că membrii acestui organism sunt muzicologi și nu specialiști din muzee. Printre atribuțiile principale ale Consiliului Științific se regăsește și cea cu privire la examinarea periodică a stării colecțiilor și formularea de aprecieri și propuneri. Structura actuală a Consiliului Științific, formată din muzicologi și cadre didactice, nu acoperă funcțiile fundamentale ale unui muzeu (conservare, restaurare, gestionare patrimoniu). Ignorarea Consiliului Științific sub pretextul lipsei de competență a membrilor săi – numiți chiar de conducerea muzeului – constituie o recunoaștere a managementului defectuos al resurselor de specialitate.

• Conservatorul gestionar a arătat conducerii instituției prin adresa nr. 3773/18.11.2021 că “noile spații de depozitare (containere) nu îndeplinesc condiții optime, conform normelor de conservare,.. însă spații create la acest moment oferă condiții minime de păstrare, de conservare și chiar de securitate.” Potrivit prevederilor art 23 alin. (1) litera a) din Legea nr. 182/2000, (1)Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile clasate au următoarele obligaţii: a) să asigure cele mai bune condiţii de păstrare, conservare şi, după caz, de depozitare a bunurilor, prevenind orice degradare, deteriorare sau distrugere a acestora”;

• Oferta legată de închirierea containerelor este anterioară ședinței Consiliului de Administrație din 5 august 2021 când a fost discutată mutarea bunurilor culturale mobile în containere. Totodată, nu rezultă din procesul-verbal al ședinței CA dacă oferta a fost pusă la dispoziția participanților și dacă au fost discutate toate condițiile ofertei, respectiv containerele trebuie așezate pe o suprafață plană și fermă. (n.r. Cultura la dubă a scris despre asta AICI). Nu rezultă din vreun document dacă au fost solicitate și alte oferte.

• Compartimentul de specialitate nu a fost consultat cu privire la specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească containerele.

• O parte din containere (2) nu au fost amplasate integral pe o bază betonată deși aceasta reprezenta o condiție din oferta furnizorului.

• Persoana semnatara, deși a avizat Nota justificativă nr. 1259/12.08.2025 care semnala „multiple deficiențe” ale containerelor, a continuat să întocmească referate de necesitate pentru închirierea acelorași unități considerate neconforme.

• Până la data de 30.04.2026, MNGE va ajunge să plătească pentru închirierea celor 6 containere – 25.10.2021 – 30.04.2026 o sumă de aproximativ 539.628 lei; Nu a fost pusă la dispoziția comisiei de control vreo inițiativă din partea muzeului pentru a încerca să achiziționeze containere, în locul închirierii acestora.

• Conducerea muzeului nu a realizat un calcul de eficiență (închiriere vs cumpărare) în momentul în care a devenit evident că va fi depășit termenul de 2 ani. (n.r. după cum Cultura la dubă a scris AICI)

• Nu au fost identificate documente care să ateste că, la nivelul conducerii, s-a pus problema schimbării unităților de depozitare sau a achiziționării unora noi, după perioada de 2 ani.

• Conducerea muzeului nu a solicitat bani pentru investiții în vederea achiziționării de containere proprii. Această pasivitate a blocat instituția într-un ciclu de închirieri costisitoare și prelungiri succesive prin acte adiționale sau achiziții directe fragmentate.

• În data de 10 iulie 2024, în urma unei furtuni, un arbore din curte a căzut pe containerul nr. 1, deformând containerul la locul impactului – rama superioară – și afectând aerul condiționat din interior (….) care s-a deplasat de pe poziția inițială, iar condensul s-a scurs în interior. (n.r. după cum Cultura la dubă a scris AICI.) Din documentele puse la dispoziția comisiei de control nu rezultă preocuparea conducerii, la acea data, cu privire la restul arborilor din perimetrul containerelor.

• În data de 30.07.2025, s-a transmis un email către conducerea muzeului cu privire la un castan care se sprijină de containerul nr. 4, atașând poze în acest sens.

• Amplasarea containerelor pentru depozitarea patrimoniului s-a realizat fără o expertiză prealabilă a vegetației dendrologice din proximitate, ignorând riscul de prăbușire a arborilor maturi asupra containerelor.

• Conducerea instituției a acționat exclusiv la sesizările personalului de execuție, neexistând un plan de inspecție periodică a siguranței zonei de depozitare.

• Mutarea patrimoniului într-un mediu cu risc ridicat (containere sub arbori) fără o expertiză prealabilă apreciem că reprezintă o neglijență în exercitarea atribuțiilor de protejare a bunurilor culturale mobile.

• Din verificările ulterioare au rezultat următoarele aspecte punctuale: problemele legate de depozitarea patrimoniului în containere au apărut încă de la început. Din cauza greutății, rafturile au fisurat podeaua unui container și a fost necesară montarea unor scânduri de lemn pentru a mări capacitatea portantă a podelei. Au existat situații de pătrundere a apei în dreptul ușii de intrare la unul dintre depozite.
• Aspecte prezentate de reprezentanții instituției controlate arată că în timp au apărut o serie de probleme legate de funcționalitatea containerelor: nefuncționarea unor aere condiționate, remediată ulterior; lipsa de planeitate în timp a locului pe care au fost depozitate containerele; scurgeri de apă în interiorul containerelor de la un aer condiționat urmare a prăbușirii unui copac pe unul dintre containere; existența unor lufturi între pereții containerelor care favorizează pătrunderea aerului; nemenținerea unei bune izolări termice; apariția condensului la o fereastră a unuia dintre containere. A fost prezentată comisiei de control situația existenței și în prezent a unor deficiențe în ceea ce privește funcționalitatea unora din aceste containere care nu asigură o bună izolare termică, condiție a unei temperaturi constante.

• În data de 26.01.2026, a fost încheiat Procesul verbal de predare-primire (…) a 6 bucăți containere echipate cu unități de aer condiționat, în prezența reprezentanților muzeului (procesul-verbal a fost semnat de șef serviciu patrimoniu). În urma inspecției realizate de cele 3 părți, au fost constatate o serie de deficiențe la containere, astfel:

• În containerele utilizate pentru depozitarea bunurilor culturale mobile nu există aparate de reglare a umidității, respectiv umidificatoare și dezumidificatoare. (n.r. după cum Cultura la dubă a scris AICI). (Potrivit prevederilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 182/2000 “Instituţiile publice specializate şi nespecializate, cultele, precum şi operatorii economici, care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate, au obligaţia să finanţeze achiziţionarea şi instalarea de sisteme antiefracţie, antiincendiu şi de asigurare a microclimatului pentru protecţia bunurilor culturale mobile.
• Din analiza înregistrărilor termohigrografelor, puse la dispoziție de reprezentanții instituției controlate rezultă existența în timp, în anumite perioade sau la anumite date, a unor fluctuații a valorilor de temperatură și umiditate, inclusiv în afara valorilor prevăzute de normele de conservare și restaurare. Au fost constatate de asemenea situații în care înregistrările termohigrografelor nu conțin date despre U.R. într-un container/depozit chiar timp de aproximativ 11 luni. În același timp au fost situații când temperatura din unele containere s-a situat sub temperatura de 0 grade Celsius timp de câteva zile.

• În ceea ce privește condițiile de climat din containere, din analiza înregistrărilor prezentate rezultă că, în majoritatea cazurilor temperatura s-a situat peste valoarea prevăzută de H.G. nr. 1546/2003, adică peste 18 grade Celsius, respectiv în medie cu 1-3 grade mai mult. În fapt, s-a constatat că unele aere condiționate, din anumite containere, au fost reglate la temperatura de 20, respectiv 22 de grade Celsius.

• Din explicațiile personalului Muzeului lipsa din înregistrările termohigrografelor a valorilor referitoare la temperatură sau U.R. se datorează inclusiv lipsei cernelurilor din penița termohigrografului. În concluzie, containerele nu au un microclimat stabil în permanență, fiind constatate fluctuații.

• Nu au fost respectate în totalitate prevederile art. 13 din H.G. nr. 1546/2003 pentru aprobarea Normelor de conservare și restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, privind organizarea depozitului, care implică obligatoriu parcurgerea unor anumite etape. Ex.: stabilirea modului de așezare a obiectelor prin elaborarea modelului grafic și matematic al modelelor de depozitate, calcularea necesarului de spațiu și proiectarea acestuia, proiectarea mobilierului de depozit.

• Instituția a operat mutarea bunurilor culturale mobile în absența unui document strategic aprobat care să reglementeze etapele, responsabilitățile și condițiile de conservare preventivă. Aceasta constituie o deficiență majoră de planificare și o nerespectare a normelor de conservare specifice muzeelor.

• Comisiei nu i-au fost prezentate situații privind distrugerea unor bunuri culturale mobile clasate. Însă, din informațiile, datele și documentele prezentate comisiei de control, rezultă existența unei degradări a unui bun cultural mobil clasat în Tezaurul patrimoniului cultural național mobil, respectiv a unui Birou de lemn cu blat de piele și intarsii – Emile Galle, pe o suprafață de cca 20 cm., cauzată de scurgerea apei provenită de la aparatul de aer condiționat din containerul de depozitare, conform precizărilor din fișa analitică de conservare.
• În condițiile în care potrivit prevederii art. 82 din Legea 182/2000 „Degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare ori distrugerea, din culpă, a unui bun cultural mobil clasat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă”, raportul de control va fi transmis parchetului pentru realizarea unor cercetări aprofundate.

 (Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 182/2001 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, Autorităţile publice, proprietarii, titularii altor drepturi reale, precum şi titularii dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil au obligaţia de a le proteja împotriva oricăror acte comisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora.)

• Obiectele sanitare din baia amplasată la parterul Casei Memoriale “George Enescu” au fost dezasamblate de către personalul S.C. Eldiclau la începutul lucrărilor de consolidare și restaurare, în februarie 2022 și au fost depozitate într-o baracă a executantului până la momentul finalizării lucrărilor de punere în siguranță și conservare a lucrărilor și preluarea acestora de către Muzeul Naţional „George Enescu”, când au fost depozitate în magazia de lemn/OSB construită în timpul execuției lucrărilor și rămasă în folosința muzeului.

• La preluarea lor de către Muzeul Naţional „George Enescu” s-au constatat următoarele: lipsa unui picior al căzii, lipsa unui robinet la bideu și fisurări ale corpului acestuia, fisurarea chiuvetei și lipsa unui robinet, (n.r. după cum Cultura la dubă a scris AICI). drept pentru care a fost angajat un evaluator care a stabilit în raportul de evaluare valoarea prejudiciului astfel creat. Acest prejudiciu a fost recuperat. Acestea obiecte urmează să fie restaurate și reamplasate în locația originală, ca parte a proiectului de investiții consolidare, restaurare și reamenajare a Muzeul Național ”George Enescu”.

• În urma discuțiilor cu angajații muzeului ale membrilor echipei de control, precum și din ședințele de Consiliul de administrație din data de 25.02.2026 și data de 03.03.2026, rezultă că la nivelul instituției există o stare tensionată între conducerea muzeului și doamna Nella Modrea, conservator. Comisia apreciază că declarațiile persoanelor cu funcții de conducere în cadrul Consiliului de administrație au rolul de a crea un consens administrativ împotriva unui posibil avertizor, etichetarea sesizărilor despre starea containerelor drept „acuzații nefondate” și „hărțuire permanentă” reprezintă o formă de management prin intimidare, menită să descurajeze raportările viitoare de neconformități.

• Acțiunile și omisiunile descrise anterior pot constitui nerespectări ale prevederilor din Contractul de Management nr. 120/19.09.2022, referitoare la obligația managerului de a asigura conservarea bunurilor culturale și utilizarea eficientă a resurselor financiare.

V. Măsuri

1. Valorificarea raportului de control în cadrul evaluării anuale a managementului de la Muzeul Național „George Enescu”

• Raportul de control va fi transmis parchetului pentru realizarea unor cercetări aprofundate vizând aspectele legate de degradarea unui bun cultural clasat în categoria Tezaur.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Raportul Corpului de Control despre Muzeul Enescu: “management defectuos”, “neglijență în exercitarea atribuțiilor de protejare a bunurilor culturale mobile”. Ministerul Culturii a sesizat Parchetul pentru distrugere appeared first on Cultura la dubă.

Azi, de la ora 13.30, Ministerul Culturii va anunța într-o conferință de presă concluziile raportului Corpului de Control trimis la Muzeul Enescu, ca urmare a investigației Cultura la dubă, precum și măsuri pentru protejarea patrimoniului de acolo. De asemenea, ministerul va oferi azi detalii despre recuperarea Coifului de la Coțofenești și pașii următori.

“Mă bucur că brățările dacice și Coiful de la Coțofenești au fost recuperate și îi felicit pe procurorii români și olandezi care au făcut parte din echipa comună de anchetă. Apreciez, totodată, sprijinul Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Justiție Penală (Eurojust).

Autoritățile române au responsabilitatea de a-și asuma, pe viitor, o gestionare mult mai atentă a unor obiecte de o importanță istorică și culturală excepțională pentru patrimoniul românesc, prin reguli mai stricte și aplicate corect.

Tezaurul național este parte a identității noastre istorice, iar păstrarea lui în siguranță înseamnă mai mult decât un simplu act de cultură: înseamnă protejarea unor simboluri care ne definesc, au un impact puternic asupra întregii societăți și reprezintă moștenirea viitoarelor generații.”, a transmis președintele Nicușor Dan.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Nicușor Dan: “Păstrarea tezaurului în siguranță înseamnă mai mult decât un simplu act de cultură: înseamnă protejarea unor simboluri care ne definesc”/ Ministerul Culturii anunță azi măsuri pentru patrimoniul Enescu appeared first on Cultura la dubă.

“Le-am menționat și în notificări și în contract, inclusiv în documentul de participare la licitație, indiferent de containere, este obligatoriu să se asigure o suprafață betonată, stabilă și perfect netedă, pe care să se așeze containerul. (…)

Au spus: <E patrimoniu, nu avem voie să facem fundația de beton. Hai, vedeți cum vă descurcați!>

La unul dintre containere, deja una sau două dale sunt sub nivelul pământului. S-au afundat complet. Și s-a deformat containerul.“

Pentru a elibera Palatul Cantacuzino și Casa Memorială George Enescu la începutul lucrărilor de restaurare, conducerea Muzeului Național „George Enescu” a ales ca soluție de depozitare 6 containere modulare. Nu le-a cumpărat, ci le-a închiriat.

Potrivit informațiilor publice de pe SEAP, Muzeul Enescu a plătit până acum aproape 83.000 de euro pentru închirierea și montarea containerelor. Cumpărate, ele ar fi costat 30.000 de euro, prețul unuia în 2021 fiind de 5000 de euro.

O angajată a muzeului a publicat săptămâna trecută imagini cu podelele containerelor găurite încă din primele zile ale mutării, precum și imagini care arată spațiu liber la o îmbinare sau podeaua încrețită de umezeală.

Pentru a înțelege mai bine cum aceste lucruri au fost posibile, am stat de vorbă chiar cu managerul firmei care a închiriat containerele – Elsys Power.

Acesta a acceptat cu deschidere să explice, pas cu pas, ce obstacole au apărut în colaborarea cu Muzeul Enescu. Dezvăluirile sale arată o cu totul altă realitate decât cea prezentată de Ministerul Culturii în comunicatele oficiale.

Dacă ministrul Andras Demeter a declarat “m-ar bucura dacă multe alte elemente ale patrimoniului național, aflate în diferite muzee, ar fi păstrate cu aceeași grijă”, de la reprezentantul firmei de containere aflăm că pe unul dintre containere “a căzut acum un an și ceva un copac înalt cât un bloc de patru etaje”, iar “în momentul de față, dacă mergeți la fața locului, o să vedeți că un alt copac, tot așa, foarte înalt, se sprijină de unul dintre containere și deja l-a deformat.

Am făcut poză și am trimis și notificări, pentru că dacă acel copac cade…“

***

“Era obligatoriu să se asigure o suprafață betonată, stabilă și perfect netedă, pe care să se așeze containerul”

Primul contract cu firma Elsys Power a fost făcut, în urma unei licitații, în octombrie 2021. Pentru o lună de închiriere a 6 containere, costul este de 1824 de euro. Dat fiind că șantierul s-a blocat după 2 ani și lucrările au fost sistate, cheltuielile muzeului cu containerele au crescut, ele fiind folosite deja de 4 ani și jumătate. În total, Muzeul Enescu a plătit până acum 78.432 de euro pentru închiriere și 4740 euro pentru instalare, adică un total de 83.172 euro, potrivit datelor publice de pe SEAP.

O investigație publicată de Cultura la dubă a dezvăluit săptămâna trecută că Muzeul Enescu depozitează astfel patrimoniul, inclusiv manuscrisele lui George Enescu și alte bunuri clasate în Tezaurul României. În imaginile prezentate de Cultura la dubă se observă că apa a pătruns în interiorul containerelor.

Iar în fotografiile publicate ulterior pe facebook de o angajată a muzeului, se observă că sunt probleme la unele îmbinări.

Adrian Mihăilă, managerul firmei Elsys Power, de la care muzeul a închiriat containerele, povestește că prima problemă, totodată cea care avea să producă efecte negative pe termen lung, a apărut încă de la montarea lor, fiindcă muzeul nu ar fi respectat o condiție esențială. Acesta susține că toate informațiile există și în comunicarea scrisă cu Muzeul Enescu – deci ar putea fi verificate de Corpul de Control.

“Am făcut și un raport scris către instituție. În momentul în care am câștigat licitația, unul dintre lucrurile principale pe care le-am menționat și în notificări și în contract, inclusiv în documentul de participare la licitație, indiferent de container, este obligatoriu să se asigure o suprafață betonată, stabilă și perfect netedă pe care să se așeze containerul.

A, am văzut că ele sunt puse pe niște pietre.

Da, în pământ. Când am ajuns cu containerele acolo, au zis “a, păi n-avem autorizație de construcție, nu putem face, e patrimoniu, nu avem voie să facem fundația de beton. Hai, vedeți cum vă descurcați!”

Am cumpărat dale, am pus dale sub colțul fiecăruia, să încerc să nivelez cât de cât, să fie cât de cât ok.

Am fost tot pe banii noștri, fără să le cer absolut nicio sumă de bani, am încercat să ridicăm un colț al containerului care se hâise destul de rău. Să-l ridicăm un pic, să mai băgăm ceva deasupra, ca să-l aducem cât de cât la o formă normală. Dar e foarte greu.

Putea să fie mama containerelor, dacă le punem direct pe pământ, ele se afundă și se deformează. Rezultatul ar fi fost același, indiferent de marca containerului care ar fi fost utilizat.

A trebuit cumva să nivelăm cât de cât, cât s-a putut, problema e că ele s-au afundat în pământ complet.

La containerul la care doamna reclamă că nu se mai închid bine ușile și geamurile, există un raport în care este menționat acest container, îl găsiți la muzeu, la instituție, unde exact asta menționăm. Și se și vede. La containerul respectiv deja una sau două dale sunt sub nivelul pământului. S-au afundat complet.”

Muzeul Enescu confirmă pentru Cultura la dubă că a primit, într-adevăr, solicitarea de a pregăti solul nivelat pentru montarea containerelor, însă acest lucru nu a fost posibil.

“Da, este adevărat. Era necesară asigurarea unei planeități prin turnarea unei plăci de beton, demers care nu putea fi realizat în urgență, pentru că în curtea unui monument istoric nu se poate interveni fără autorizații și avize.”, a transmis conducerea muzeului.

Muzeul spune că doar la un container a apărut ulterior problema etanșeității, dar “a fost remediată, inclusiv prin refacerea etanșeității îmbinărilor containerului.”

Un copac imens a căzut pe unul dintre containere în trecut, iar în prezent un alt copac se sprijină pe un container

Acum un an și jumătate, la una dintre puternicele furtuni care au lovit Bucureștiul, un copac imens a căzut pe unul dintre containerele în care este depozitat patrimoniul – dezvăluie Adrian Mihăilă. Containerul a rezistat, însă probleme apărute ulterior cu aerul condiționat au fost un real pericol pentru bunurile depozitate acolo: “curge apa pe patrimoniu” – l-a anunțat cineva de la muzeu.

Un alt copac ar reprezenta un pericol chiar în prezent.

Iar în momentul de față, dacă mergeți la fața locului, o să vedeți că un alt copac, la fel, foarte înalt, se sprijină de unul dintre containere și deja l-a deformat.

Am făcut poză și am trimis și notificări, pentru că dacă acel copac cade, la fel ca celălalt, când a fost o furtună, s-a rupt și a căzut pe container…

Noroc că containerul a fost destul de bine făcut încât să susțină copacul și a rămas sprijinit pe container. Noi am venit atunci, am adus repede o echipă, la solicitarea dânșilor, fiindcă era o treabă foarte urgentă, care l-a tăiat bucățică cu bucățică, fără să rupă niciun fir, pentru că stă și plin de fire, nu știu dacă ați observat, stă să cadă.

Când a căzut copacul pe container?

Prin primăvara-vară, la o vijelie puternică. Efectiv a căzut și s-a sprijinit pe unul dintre containere. Era prin primăvară.

Și am văzut că, hăindu-se, nu mai avea panta unitatea interioară, am reglat panta, am rezolvat și acum dă condensul pe dinafară. A fost un aer condiționat care, de la lovitura copacului, s-a mișcat pe perete și nu avea panta corectă și dădea condensul în interior.

Le-am schimbat și toate chederele la uși, la geamuri, am răspuns la toate cererile care ni s-au adresat, chiar dacă doar verbal. Pentru că multe nu sunt scrise, dar am menționat toate aspectele astea și în notele de informare pe care le-am trimis la muzeu. Preventiv, am venit și am făcut o etanșare la toate colțurile, la toate îmbinările, ca să ne asigurăm, că, până la urmă, și un silicon mai îmbătrânește.”

Muzeul Enescu confirmă atât povestea cu căderea copacului, cât și prezența unui al copac sprijinit în prezent de container. De altfel, acest lucru se poate vedea și în imagini.

“În data de 10 iulie 2024, în urma unei furtuni puternice, un arbore din curte a căzut pe containerul nr. 1, afectând aparatul de aer condiționat. Arborele a fost îndepărtat și aerul condiționat repoziționat în maximă urgență.

Este adevărat că în prezent un copac se sprijină pe unul dintre containere și reprezintă un pericol?

În ceea ce privește arborele în cauză, muzeul a făcut adresă către Primăria Municipiului București în data de 30.07.2025. Urmare acestei adrese, în data de 30.09 2025 am primit răspuns că arborele ”nu are semne de declin biologic” și, ca atare, PMB ”nu avizează lucrările de întreținere sau defrișarea acestuia”. Am revenit cu altă adresă în 05.02.2026 și în data de 4 martie a.c. inspectorii de la Direcția de Mediu a PMB au venit pe teren și au testat arborele, în vederea executării de lucrări asupra lui. În prezent așteptăm răspunsul autorităților.”, a transmis Muzeul Enescu pentru Cultura la dubă.

Am încercat să lămurim cu directorul firmei de containere și problema prezenței apei în containere, după cum se poate vedea în imagini.

Acesta susține că nu a fost înștiințat că apa de la zăpada topită ar fi pătruns în containere, în schimb confirmă că au fost două sesizări privind aerul condiționat, care nu ar fi mers timp de câteva zile, deci obiectele de patrimoniu ar fi stat cel puțin în acea perioadă, la temperaturi de iarnă. De altfel, într-o fotografie postată de conservatoarea muzeului, se poate observa că temohigrograful a înregistrat umiditate 90 și temperaturi aproape de 0 grade.

“Iarna asta, la topirea zăpezii, ați fost anunțat în vreun moment că intră apa în containere?

Nu. În schimb discuții am avut despre aerul condiționat: “Domnul Adrian, nu merge aerul. Ce nu merge? Ce anume? Nu știu. Doamnă, când spuneți că este o problemă, dați-mi câteva detalii ca să știu cum să venim pregătiți.”

Și am găsit la fața locului că nu se dăduse zăpada jos de pe aerul condiționat, aerul condiționat, suflând cald înăuntru și frig spre exterior, se încadrase într-un bloc de gheață și a trebuit să stăm să-l degivrăm. Și am trimis în scris: vă rugăm să luați o mătură și să dați zăpada jos.

Și am înțeles că a ieșit scandal în muzeu că cine să dea zăpada jos, de ce să iau eu mătura, cine e responsabil…

Adică era o problemă minoră care putea fi rezolvată gospodărește?

Exact!

Adrian Mihăilă explică pentru Cultura la dubă și cum a fost posibil ca podelele containerelor să se spargă chiar din primele zile ale mutării, așa cum a reieșit dintr-o postare făcută de aceeași conservatoare a muzeului și confirmate ulterior chiar de Muzeul Enescu.

“Nu știu dacă ați văzut, sunt niște imagini cu podelele rupte. Cum explicați acea întâmplare?

Foarte simplu, în momentul în care am terminat de montat containerele și le-am predat, le-am spus: în momentul în care vreți să puneți ceva, un raft, ceva cu picior mai ascuțit, să distribuiți toată greutatea pe patru puncte, vă rog să puneți ceva sub acel picior, astfel încât greutatea să se disperseze. Pentru că portalul ăla nu o să reziste și o să treacă prin el la foarte scurt timp.

După predare, s-au rupt podelele. Când am ajuns acolo, bineînțeles că erau rafturile, picioarele rafturilor erau puse direct pe podea. Podeaua este din azbociment și, normal, nu a făcut față greutății aceleia punctiforme care a apăsat într-un singur punct.

După aceea, cum ați rezolvat găurile?

Ulterior, pentru ca în containerul respectiv să se rezolve asta, ar fi trebuit preluată de acolo, reparată podeaua, adusă înapoi, lucru care nu prea mai era posibil. Și atunci, un angajat al instituției avea lemne suficiente pe acolo, a adus niște lemne și a remediat cât a putut situația.”

“Nu ne-au cerut absolut nimic, dânșii nu au pus absolut nimic. Este pentru prima oară când aud de dezumidificator/ umidificator.“

Potrivit informațiilor publice de pe SEAP, contractele dintre Muzeul Enescu și firma Elsys Power prevăd închirierea a “6 bucăți container de arhivare patrimoniu, termoizolat și ventilat, echipat cu aer condiționat pentru menținerea unei temperaturi constante în interiorul acestuia.” Contractul nu prevede și dotarea cu aparate de control al umidității – dezumidificatoare sau umidificatoare, aparate pe care muzeul le avea din perioada funcționării muzeului și le-ar fi putut folosi, dar, potrivit surselor noastre, nu ar fi fost folosite fiindcă ar fi produs un consum prea mare de curent și pentru că oricum nu ar fi fost spațiu și pentru ele.

Potrivit legii, controlul umidității este o condiție de bază în conservarea bunurilor de patrimoniu, în special când este vorba despre materiale vulnerabile precum hârtia.

“În ceea ce privește temperatura și umiditatea din interior, v-au cerut ceva anume, adică să fie făcute din anumite materiale?

Aici trebuie un sistem de aclimatizare, și practic aerele condiționate au asigurat acest lucru.

Aerul asigură o temperatură, dar umiditatea ar trebui controlată de un dezumidificator sau un umidificator, după caz. Nu?

Da, aici nu mi s-a spus absolut nimic în sensul acesta. Și accesoriile de genul acesta sunt accesorii care se pun în interior. Puteau fi puse de noi la cerere, dar nu există o astfel de cerere. Sau puteau fi puse de dânsele, pentru că e un aparat pe care-l pui în interior.

Nu ne-au cerut absolut nimic, dânșii nu au pus absolut nimic. Este pentru prima oară când aud de dezumidificator/ umidificator.

Un alt aspect important prevăzut în normele de conservare este controlul luminii. Specialiștii spun că trebuie evitată expunerea la soare, în special când este vorba despre hârtie. Containerele închiriate de Muzeul Enescu sunt dotate cu câte două ferestre, iar din imaginile postate de Ministerul Culturii se observă că ele sunt acoperite în prezent cu o folie de protecție. Nu știm cum au fost în acești 4 ani și jumătate.

“Ei au contestat în vreun moment asta, că au geamuri? Sau au cerut containere fără ferestre?

Nu. Era specificat și în caietul de sarcini și în ofertă că au două geamuri. Toată lumea a fost ok.

Toată problema asta a apărut la jumătate de an după ce s-au instalat containerele. Au zis: “a, parcă, totuși, ar fi bine fără ferestre” – ceva la modul acesta. Adică este o concluzie la care au ajuns după instalare, nu înainte.

Noi am făcut o ofertă, că dacă se prelungește contractul de închiriere pentru încă 12 luni, li se schimbă geamurile cu paneluri din acelea de termopan, gratuit. Nu au semnat. Nu am primit explicații.

Din câte înțeleg, ei ar fi încercat să facă o altă licitație și nu s-a prezentat nimeni. Și din motivul acesta au făcut de pe o lună pe alta și nu s-a semnat pe 12 luni.

Și când le-ați făcut oferta cu pereții fără ferestre instalați gratuit, de ce au refuzat?

Nu au refuzat, pur și simplu nu au luat în considerare oferta cu contractul prelungit pe 12 luni, nu am primit niciun răspuns, nici că da, nici că nu. Am explicat pentru 3 sau 4 persoane de la muzeu că e o chestie care se face în două ore. Că sticla de geam, lumina era problema, se poate înlocui cu paneluri. Și putem alege un moment de primăvară sau toamnă, când doresc dânsele.

Nu au mai zis nimic.”

Ministrul Culturii, Andras Demeter: “Putem asigura pe toată lumea că obiectele sunt prezervate în condiții adecvate!”

Reamintim, ministrul Culturii, Andras Demeter, a transmis pe 7 martie, într-un comunicat de presă: “M-ar bucura dacă multe alte elemente ale patrimoniului național, aflate în diferite muzee sau în arhive ori fonoteci, ar fi păstrate cu aceeași grijă.

Am inspectat toate depozitele, iar rapoartele privind monitorizarea parametrilor de microclimat din spațiile de depozitare confirmă că bunurile de patrimoniu sunt plasate în condiții propice de umiditate, temperatură și luminozitate; condiții pe care conducerea muzeului le consideră necesare și suficiente!”

Acesta s-a antepronunțat investigației amănunțite pe care urma să o facă inspectorii Corpului de Control. Ulterior, într-un al treilea comunicat de presă, Ministerul Culturii a anunțat că a decis și formarea unei comisii de experți, “profesioniști ai domeniului patrimoniului cultural mobil și restaurării bunurilor culturale, muzeografie și management muzeal.

Comisia de experți evaluează situația din teren din punct de vedere al obiectivelor de verificare privind starea de conservare, în timp ce comisia de control, desemnată prin Ordinul de ministru din data de 3.03.2026, se axează în primul rând pe aspecte administrative, contractuale, de raportare și respectare a procedurilor instituționale.”

Peste 100 de personalității ale culturii au semnat o scrisoare publică prin care cer președintelui Nicușor Dan, premierului Bolojan și ministrului Culturii, Andras Demeter, să mute manuscrisele din containere “în condiții de depozitare profesioniste, demne de statura lui Enescu”.

Printre semnatari se numără Vladimir Jurowski – director muzical al Bayerische Staatsoper, dirijor principal al Orchestrei Radio din Berlin, fost director artistic al Festivalului George Enescu, dirijorul american Lawrence Foster, fost director artistic al Festivalului George Enescu, scriitorul româno-american Norman Manea, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Victor Rebengiuc, Andrei Șerban, Anca Vasiliu, Ștefan Câlția, Ana Blandiana, Ada Solomon, pianista Alexandra Dariescu, violoncelistul Andrei Ioniță, Marta Petreu, Andrei Cornea și violonistul Remus Azoiței, Oana Pellea, Cristi Puiu, Mircea Cantor, Radu Jude, Dan Perjovschi, Corneliu Porumboiu, Radu Afrim sau Tatiana Țîbuleac.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post “La o vijelie puternică, un copac înalt cât un bloc de patru etaje a căzut peste unul dintre containere” – Dezvăluirile firmei de containere în care sunt depozitate bunurile lui Enescu appeared first on Cultura la dubă.

Cultura la dubă a dezvăluit azi, în premieră, o situație revoltătoare: manuscrisele marelui compozitor, inclusiv cel al operei Oedipe, precum și obiectele personale, piese de mobilier, fotografii și numeroase alte bunuri mobile clasate în Tezaur sau în fondul Patrimoniului Național sunt ținute de 4 ani și jumătate în containere în aer liber, expuse la variațiunile climatice extreme, potrivit surselor noastre.

Acestea au fost mutate odată cu deschiderea șantierului de la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, monument clasat în Patrimoniul European, care găzduiește Muzeul Național “George Enescu”. Șantierul este blocat de mai bine de 2 ani.

Potrivit surselor Cultura la dubă, containerele respective nu respectă normele prevăzute de lege pentru depozitarea bunurilor mobile de patrimoniu. Spațiile sunt dotate cu niște simple aparate de aer condiționat, dar în interiorul lor nu ar exista niciun aparat de control al umidității. Iarna aceasta, un aer condiționat s-a stricat, iar obiectele depozitate acolo ar fi stat și la temperaturi de -16 grade Celsius. La topirea ultimei zăpezi, apa a pătruns în aceste spații.

Mai mult decât atât, la deschiderea șantierului, muncitorii au aruncat obiectele sanitare din baia personală a lui George Enescu și a Mariei Cantacuzino, soția sa. Muzeografii le-au recuperat ulterior, însă ele au fost vizibil deteriorate.

„Nu este un subiect de interes public” – a reacționat conducerea muzeului.

O solicitare oficială a fost trimisă săptămâna trecută și pe adresa Ministerului Culturii, însă ministerul nu a oferit un punct de vedere până la ora publicării articolului.

Investigația integrală poate fi citită AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ministrul Culturii trimite Corpul de Control la Muzeul Enescu, ca urmare a investigației Cultura la dubă appeared first on Cultura la dubă.

Pe parcursul dezbaterii publice privind noua programă la limba și literatura română pentru clasa a IX-a, atât Ministerul Educației, cât și coordonatoarea grupului de lucru au transmis în spațiul public ideea că documentul final a fost elaborat de un grup format din 33 de specialiști. De altfel, pe ultima pagină a programei este publicată lista cu membrii grupului de lucru.

Vineri seara, decana Facultății de Litere din București și coordonatoarea grupului a declarat pentru Cultura la dubă că abordarea cronologică a literaturii “A fost o decizie luată colectiv, colegial, de membrii grupului de lucru” și a susținut că nu se poate reveni asupra acestei decizii fiindcă “este contraproductiv să schimbăm criteriul la presiunea publică.”

De atunci, am intrat în contact cu mai mulți membri ai grupului de lucru. În fața unei situații fără precedent, în care factorul decident pare surd la argumentele celorlalți, unii dintre ei au considerat că răul pe care această programă îl poate face elevilor este mai presus de eventualele pierderi profesionale. Și au decis să relateze pentru Cultura la dubă adevărul din culisele grupului care a elaborat programa:  mai mulți specialiști s-au opus, de fapt, criteriului cronologic.

În luna octombrie, 6 experți din grup au semnat o scrisoare în care au rugat conducerea grupului să renunțe la studiul disciplinei din perspectivă istorică, considerând-o “inadecvată elevului din 2026 și din viitor.”  Cei 6 anunțau, de asemenea, că dacă nu se va reveni asupra deciziei, doresc să părăsească grupul de lucru.

Nu a urmat o dezbatere între specialiști, cum ar fi fost firesc. Gestul protestatarilor a fost considerat inadecvat, iar aceștia au fost avertizați că trebuie să se alinieze conducerii, dar și că nu au voie să părăsească grupul, fiindcă trebuie să-și ducă sarcinile la bun sfârșit.

Ministrul Educației, Daniel David, reacționează pentru Cultura la dubă: “Personal, cred că nu poate nimeni să oprească pe cineva să se retragă dintr-un grup de lucru, dacă nu mai dorește să fie acolo.”

Pentru că au fost obligați să semneze clauze de confidențialitate la intrarea în procesul de lucru, vom păstra anonimatul membrilor cu care am stat de vorbă. Aceștia descriu o atmosferă de lucru tensionată, fără proceduri, fără feedback, cu ignorarea parțială sau totală a sugestiilor care nu erau aliniate conducerii, chiar și cu amenințări.

Mai mult decât atât, mulți dintre membrii grupului care a elaborat programa se regăsesc și în comisia care trebuie să o avizeze. Avizul lor a fost cerut joi, înainte de finalizarea dezbaterii publice. Coordonatoarea grupului de lucru, Oana Fotache Dubălaru, este totodată președinta Comisiei Naționale de specialitate, care avizează programa.

Daniel David declară azi, în exclusivitate pentru Cultura la dubă: “Nu am știut de suprapuneri. Am aflat recent. Cred că această situatie ar fi trebuit evitată și voi reglementa acest lucru.”

***

Grupul de lucru pentru noile programe la limba română a fost alcătuit inițial în anul 2020, pe când ministrul Educației era Ligia Deca. În lipsa noilor planuri-cadru, grupul nu s-a întrunit, de fapt, niciodată. Abia în 2025, după adoptarea noilor planuri-cadru, el a devenit activ.

Cum s-a format acest grup? În lipsa unui proces de selecție transparent, răspunsul îl știm doar parțial. Profesorii din preuniversitar au fost invitați de Ministerul Educației, prin inspectoratele școlare, să aplice cu un dosar de candidatură. Au aplicat aproximativ 1000 de profesori din toată țara. Ministerul a făcut o selecție.

Tot Ministerul Educației a trimis către câteva universități invitația să facă propuneri de profesori. Au ajuns în grupul de lucru profesori de la Universitatea București, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Nu știm, însă, cum a devenit Oana Fotache Dubălaru, decana Facultății de Litere din București, coordonatorul științific.

Consiliul Național al Elevilor nu a fost invitat la un dialog instituțional. A fost, invitată, însă, Academia Română, care a avut doi reprezentanți.

În prima parte a lunii septembrie, grupul format din cei 33 de specialiști desemnați de Ministerul Educației a avut o primă ședință în plen, online. La ea nu a participat, în realitate, toată lumea. De altfel, toate întâlnirile de grup s-au petrecut pe Google Meet. Conducerea le-a transmis că nu există fonduri nici măcar pentru o deplasare a tuturor membrilor la București. Uneori, online, se întâmpla ca unii membri să fie absenți, la volan, ori în timpul orelor de curs.

“Prima ședință a fost una de cunoaștere. S-a prezentat fiecare membru, a spus două vorbe, dacă a vrut, despre viziunea lui curriculară sau despre cum își imaginează că ar putea să arate programa și care sunt așteptările. Coordonatorii ne-au spus că vor urma alte ședințe, alte etape, un formular de colectare a unor informații mai aplicate.

Ați avut o anumită procedură de lucru?

Nu a existat nicio procedură. Au fost doar documentele tehnice de orientare, cum ar trebui să arate programa strict ca structură, fără să ne referim aici deloc la viziune sau la conținuturi, ci la un format standard, pentru toate disciplinele, un ghid, că trebuie să ai o notă de prezentare, legături cu planul-cadru, cum se scrie o competență din punct de vedere tehnic.

Cam câte ședințe au fost?

Ședințe în plen au fost două-trei. Dar apoi au fost ședințe pe subgrupuri.”, își începe relatarea unul dintre specialiștii grupului de lucru.

La începutul procesului, membrii grupului au completat niște chestionare online, în care răspundeau dacă sunt pentru un model unic sau hibrid de programă, dacă sunt pentru introducerea unor elemente de gramatică și alte chestiuni de bază care ar fi putut contura o viziune generală a fiecăruia.

“Niciodată nu a existat un feedback sau o prezentare a concluziei acestor chestionare.

Și n-ați știut niciodată unii de ceilalți, adică ce-a răspuns fiecare sau în ce procent a decis majoritatea?

Nu. Ni se prezentau doar sub formă de sinteze. Că viziunea majoritară a fost așa, că au fost unii care au considerat altfel. Mai vorbeam noi între noi, că eu am spus asta, eu am spus asta, dar să fie o prezentare, să zicem, semi-profesionistă, în care să știm că din cei 33, X au răspuns așa și Y așa, nu am avut în niciun moment. Noi n-am știut niciodată care a fost rezultatul acestui studiu. Ni s-a spus doar că majoritatea a optat pentru…și că s-a optat pentru un număr de domenii de conținut, care apoi au fost revizuite, nu știm de cine, când, cum.”, povestește un alt membru al grupului.

Ni s-a spus doar că așa a reieșit din formulare și că așa s-au înțeles coordonatorii, pe baza feedback-urilor.E posibil ca majoritatea să fi optat pentru asta, nu mă miră, deci nu cred neapărat că aici a fost o măsluire.

Cum ați fost anunțați de direcția istorico-literară? În ședință de plen? Care au fost reacțiile?

Decizia asta am primit-o pe grupul de WhatsApp. A mai fost apoi o ședință în care s-a spus câte ceva despre asta și am fost anunțați că o să primim un mail și că vor constitui subgrupuri de lucru.

După aceea ni s-a cerut să formulăm competențe generale, pornind de la domeniile de conținut propuse inițial, domenii care s-au modificat ulterior. Nu știm nici rezultatul acelor propuneri.

Și subgrupurile cum au fost stabilite, în funcție de ce?

Nu știm asta. Doar am fost anunțați în ce subgrup suntem.”

Specialiștii care s-au opus principiului ordonator al studierii literaturii au încercat ulterior să elaboreze niște conținuturi tematice, care să permită studierea mai multor texte, din epoci diferite, păstrând, totuși, criteriul cronologic decis de presupusa majoritate.

“Ce a rămas din propunerile acelor membri?

Nimic. Dar, ca să fie clar, acest nimic a devenit nimic foarte târziu. Adică înainte cu două zile de varianta publică.”

Cele mai mari tensiuni au apărut în subgrupul de literatură. După o perioadă de la înființarea grupului, în care nu s-a întâmplat nimic, specialiștii de la literatură au primit de la coordonatoarele subgrupului, un document deja scris.

“A apărut un document model, asumat de coordonatoarele acestui grup pentru clasa a IX-a. Acest document cuprindea strict istorie literară, literatura română veche, secolele XVI, XVII, XVIII. Foarte încărcat, incomparabil față de ce este acum oricum.”

Scrisoare de protest în interiorul grupului

Ulterior acestui moment, pe 22 octombrie, cu aproximativ o lună înainte de publicarea noii programe la clasa a IX-a, 6 membri ai grupului de lucru au înaintat o scrisoare conducerii, în văzul întregului grup. Aceștia își arătau dezacordul față de criteriul cronologic și propuneau o variantă de mijloc.

„Vă propunem abordarea modelul hibrid – în care temele și problematicile sunt lentile focalizatoare și în care cronologia are rol de coloană vertebrală structurală – un model care răspunde idealului educațional reflectat în profilul absolventului, componentă reglatoare a curriculumului național (aprobat prin OME nr,.6731/2023) și în recomandările UE privind competențele cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții. 

Mai mult, un astfel de model este mai potrivit pentru a face firească tranziția de la ciclul gimnazial la cel liceal și pentru a nu-i îndepărta definitiv pe elevi de literatură. O astfel de abordare ar păstra profunzimea culturală/istorică a studiului literar, generând flexibilitatea necesară pentru dezvoltarea competențelor-cheie, permițând atât dezvoltarea intelectuală a elevilor, cât și dezvoltarea lor personală. 

Mai exact, vă propunem o abordare tematică evolutivă, care menține conștiința diacroniei, dar nu o reproduce în maniera clasică, de tip cronologic-istoric și luarea în considerare a modelului curricular al dezvoltării personale, care, alături de modelul cultural și cel estetic ar conduce spre receptarea literaturii ca mijloc de înțelegere a lumii și a propriei existențe. 

În locul succesiunii tradiționale de perioade și autori, credem că explorarea de teme/problematici, de valori și de idei recurente în literatură, în oglindă între epoci, de la mituri ale începutului la reflecții asupra memoriei, identității sau libertății, este mai potrivită, asigurând atât continuitatea formării culturale, cât și relevanța pentru contextual contemporan. 

Suntem convinși că astfel am răspunde și unei realități pedagogice actuale: elevii de astăzi nu mai pot fi formați printr-o abordare pur istorică, începută cu cronicarii, cu literatura veche și continuată linear până în modernitate. Interesul și motivația lor se dezvoltă prin conexiuni semnificative cu propriile experiențe, prin dialogul dintre clasic și contemporan, prin raportarea la marile teme umane.” – fragment din scrisoarea semnată de 6 specialiști din interiorul grupului.

De asemenea, profesorii din preuniversitar, membri ai grupului, au atras atenția că gândită astfel, materia nu corespunde noilor planuri-cadru, care prevăd 3 ore pe săptămână la Limba și Literatură Română, trunchiul comun. Adică este atât de stufoasă încât nu poate fi acoperită. Unul dintre profesori a făcut o simulare și a reieșit că pentru predarea la minimum a întregii programe ar fi necesare 107 ore. În realitate, scăzând vacanțele, liberele legale, orele de evaluări și procentul de 25% care, potrivit legii, revine libertății profesorului de a face orele cum vrea el, ar avea disponibile doar 76 de ore.

La finalul scrisorii, semnatarii au anunțat că iau în calcul opțiunea de a se retrage din grup dacă direcția programei nu va fi schimbată.

După publicarea scrisorii pe grupul lărgit, a urmat o ședință în care autorii ei au fost dojeniți și li s-a pus în vedere că nu au voie să părăsească procesul de lucru.

“Ședința s-a desfășurat aproape două ore, doar pe subiectul scrisorii. Însă nu pe argumente împotriva a ceea ce era în scrisoare, ci pe emoții și reproșuri, vizavi de non-participarea noastră la echipă. Non-obediență. Că dacă s-a decis că aceasta este direcția, noi de ce vrem să facem notă separată? că nu se va schimba perspectiva, fiind asumată deja.

O coordonatoare a transmis și mesajul că membrii nu au voie să ne retragă. Pentru că este un ordin de ministru prin care am fost uniți, că suntem o echipă și că rezultatul va fi asumat de toată lumea, indiferent de cine și cât lucrează și ce viziune are fiecare.

Ulterior am aflat că nu a fost ordin de ministru, ci o notă a ministrului. În declarație se preciza că ne vom îndeplini sarcinile care ne-au fost atribuite de către coordonatorul științific, coordonatorii grupului de lucru, ceea ce cumva, refuzul de a mai lucra putea să fie interpretat ca refuzul de a îndeplini sarcinele care au fost trasate, mai ales că se făcea în referire și la măsuri administrative.

Adică vi se puteau aplica sancțiuni?

Nu se spunea direct, dar se sugera.”

Întrebat de Cultura la dubă dacă a știut de aceste tensiuni și de scrisoarea din interiorul grupului, ministrul Educației, Daniel David a declarat: “Știam, din informările generale cu privire la derularea procesului, că sunt discuții în mai multe comisii, dar nu am intrat în detalii, deoarece astfel de dezbateri reprezintă probleme interne ale comisiei.”

După momentul scrisorii, consultarea la nivel de grup și subgrupuri a continuat să fie de fațadă, mărturisesc cei cu care am stat de vorbă. Deși unii dintre profesorii din preuniversitar, dar și voci din mediul universitar au făcut eforturi să îmblânzează documentul conturat de coordonatoarele de la Litere din București, sugestiile lor au fost complet ignorate.

Mărturiile sunt confirmate de un al 3-lea membru al grupului: “În interiorul grupului de lucru, NU a existat niciodată un consens real în privința programei. Mai mulți membri au susținut și au continuat să susțină, până la capăt, necesitatea renunțării la criteriul cronologic sau a îmbinării lui cu cel tematic. Fără succes, desigur.

“Centrul” a dictat de la bun început perspectiva generală asupra programei, modelul de structurare, competențele generale și cele specifice, plus conținuturile. S-a decis că se merge pe criteriul diacronic, punct.

Am continuat să lucrăm având în minte viitorul elevilor, varianta inițială era cu adevărat îngrozitoare. Am încercat să salvăm ce se mai putea salva, că de ieșit oricum nu aveam voie să ieșim. Dar ce a ieșit în spațiul public nu a fost produsul grupului de literatură. S-a lucrat în subgrupuri, propunerile erau trimise către CENTRU și CENTRUL decidea. Cei considerați “disidenți” au lucrat pt celelalte clase. Dar e greu de anticipat cum vor arăta programele propuse de ei, după intervențiile “centrului”.

Cine era CENTRUL?

Coordonatoarele de la Litere București și reprezentanții Ministerului Educației.

“Ne răspundeau vă mulțumim pentru disponibilitate, vom analiza în grupul coordonatorilor și vom vedea. După care veneau din nou cu varianta lor.”, spune un alt profesor.

„Nu preluau nimic de la noi sau preluau ceva minor, de exemplu o formulare de activități de învățare, pe care ulterior o trunchiau. Adică noi propuneam o activitate de învățare într-un fel, ei o luau și o remodelau în asemenea fel încât devenea imposibil de lucrat cu ea.

De exemplul, jurnalul imersiv fusese propus la contexte, astfel încât un copil care învață care erau mentalitățile dintr-o epocă, cum trăiau oamenii, să poată să-și imagineze că e în nu știu ce an și i s-a întâmplat asta. Dar nu jurnalul boierului luminat sau ce au scris ele acolo. Jurnalul imersiv era în relație cu competența specifică, adică avea logică în asocierea respectivă.

Care-i treaba cu boierul luminat? Cum să te pui în pielea unui boier luminat? Ce-i ăla? Deci au luat exemple de activități de învățare și le-au reformulat fără să înțeleagă.

Dar aveau și niște argumente pentru direcția asta atât de strictă?

Un argument pe care l-am auzit era că după 20 de ani de programă actuală, în care analfabetismul funcțional a crescut, este momentul să încercăm și altceva.” spune un alt membru al grupului de lucru.

În realitate, premisa că din cauza programei de liceu există analfabetism funcțional este falsă. Analfabetismul funcțional se măsoară prin testele PISA, care se susțin la sfârșitul gimnaziului, nu la liceu.

Varianta finală a noii programe a ajuns la toți specialiștii din grupul de lucru cu două zile înainte de publicarea ei. Coordonatoarele nu au solicitat vreun consens și nu a existat vreo dezbatere a grupului, spun martorii cu care am stat de vorbă.

“Ni s-a prezentat și nu am mai avut nicio reacție pentru că era totul evident. Nu s-a supus la vot, adică hai să votăm cine e pentru, cine este împotriva. În grupul de literatură a mai fost un moment în care am încercat să impunem votul și ni s-a spus că nu mai e cazul să votăm nimic pentru că lucrurile s-au decis demult. Nu ne putem întoarce acum la vot.

Nouă ne-a fost clar că elevul lipsea din toată această poveste. Nu se discuta cum se va preda limba și literatura română. Ce-i vom învăța pe elevi să facă? Care este scopul acestei discipline de studiu, dincolo de acumularea de informație istorico-literară?

Profesoarele de la Litere din București se plângeau că studenții nu cunosc suficientă istorie literară și că nu reușesc în trei ani să-i orienteze suficient, încât să aibă reperele clare. Păi da’ nu-i treaba noastră ce puteți voi să faceți acolo. Noi lucrăm cu liceenii, inclusiv cu cei care intră cu note sub 5 la liceu.”

“A fost o decizie luată colectiv, colegial, de membrii grupului de lucru” , a declarat vineri seara, într-un interviu pentru Cultura la dubă, coordonatoarea Oana Fotache Dubălaru.

Din toamnă, noua programă școlară se va adresa în mod egal liceelor de elită, precum și liceelor tehnologice. Elevii care în mod normal intrau la școli profesionale cu medii de 2-3, vor fi cuprinși acum tot în programa de trunchi comun și vor studia, de asemenea, diacronic, literatura română, la fel ca studenții la Litere.

15 membri ai grupului de lucru fac parte și din Comisia Națională de Specialitate care dă aviz consultativ. Avizul a fost cerut joi, înaintea finalizării dezbaterii publice și implementării feedback-ului

Joi, cu o zi înainte de încheierea termenului legal dedicat dezbaterii publice, programa a fost trimisă Comisiei Naționale de Specialitate, spre avizare. Potrivit lui Radu Vancu, scriitor și profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității Lucian Blaga din Sibiu, 15 dintre membrii Comisiei de Specialitate sunt parte din grupul de lucru care a elaborat programa. Iar președinta comisiei este chiar coordonatoarea grupului, Oana Fotache Dubălaru, decana Facultății de Litere din București. Adică mulți dintre cei care au elaborat programă sunt aceiași care o avizează.

“Ni s-a cerut acest aviz joi, individual, pe mail, nu am avut o ședință de plen în Comisia Națională, nu știm ce a votat majoritatea.”, spune un membru al CNS pentru Cultura la dubă.

Ministrul Daniel David reacționează astfel: “Nu știam de suprapuneri, am aflat recent și am cerut explicații unităților din minister. Comisiile sunt propuse de unități diferite, unele – Comisiile Naționale de Specialitate – cu rol mai general (printre care si de avizare), altele cu rol specific (ex. crearea programelor). Numirea lor s-a făcut diferit, prin decizie a secretarului de stat, respectiv ordin de ministru. De asemenea, am fost informat că astfel de suprapuneri există din trecut, nu este ceva recent, dar nu au fost considerate o problemă, în condițiile în care avizul este doar consultativ.”

Oana Fotache a declarat că va implementa anumite sugestii din dezbaterea publică, dar nu va schimba structura cronologică, pe care se vor baza cei 4 ani de liceu, nu doar clasa a IX-a.

“Asupra textului, la nivel de multe precizări, îmbunătățiri punctuale, clarificări, există toată deschiderea. Asupra constructului nu se poate reveni, fiindcă e vorba de o gândire care încorporează un efort de durată al grupului și este contraproductiv acum să schimbăm criteriul la presiunea publică. Pentru că niște specialiști au lucrat, și-au exprimat punctul de vedere și a rezultat această programă.

Firește că ea e perfectibilă, de asta a și fost pusă în dezbatere publică trei săptămâni, am primit multe sugestii, am primit feedback, vom încorpora ceea ce nu contravine, totuși, construcției de ansamblu.”, a spus Oana Fotache. Decana nu a răspuns, până la ora publicării articolului, la acuzațiile aduse de colegii săi.

Ministrul Daniel David ar urma să ia săptămâna aceasta o decizie – dacă semnează noua programă sau o retrimite în lucru.

Între timp, câțiva specialiști sunt hotărâți să părăsească grupul și să nu mai continue lucrul la programele de a X-a, a XI-a și a XII-a, care ar trebui să fie gata în ianuarie 2026.

“Care este feeling-ul dumneavoastră după toată experiența? Vi se pare că a existat o direcție de la bun început?

Specialist 1: Da, evident.

Specialist 2: Și eu cred la fel. Pentru că dacă n-ar fi fost o direcție, cred că tot procesul ăsta ar fi fost mai democratic, adică s-ar fi prezentat rezultatele, s-ar fi discutat, ar fi existat un vot în cadrul grupului.

Nu există intenția de a modifica ceva. Și problema e că nici nu mai putem lucra în această formulă. Dacă eu am convingerea că e un lucru bun și că va aduce valoare educației, predării disciplinei, creșterii copiilor, ok, dacă nu, avem multe alte lucruri de făcut.

Specialist 1: Singura soluție este ca tot procesul să fie oprit, desființată această comisie și reluat totul de la zero. Altfel va fi dezastru.”

***

UPDATE: În urma publicării articolului Cultura la dubă, ministrul Educației a decis acordarea unei noi săptămâni de lucru pentru “flexibilizarea” structurii programei.

“Luând în calcul dezbaterile intense din spațiul public și în urma discuțiilor avute astăzi cu coordonatorul științific al grupului de lucru constituit pentru elaborarea programei la disciplina Limba și literatura română, ministrul Daniel David a decis, cu acordul coordonatorului acestui grup, extinderea cu o săptămână a perioadei alocate pentru integrarea și armonizarea unor sugestii importante exprimate de la momentul lansării în transparență. Acest interval suplimentar va fi folosit inclusiv pentru explorarea unor flexibilizări structurale ale programei.

Cu excepția acestei prelungiri exclusiv pentru disciplina Limba și literatura română, calendarul procesului de adoptare a noilor programe la liceu se desfășoară așa cum a fost anunțat inițial.”, a transmis Ministerul Educației.

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Programa dictată: “Cineva de la București a hotărât draftul de la a IX-a. Totul ni s-a pus direct în față. S-a spus că membrii nu au voie să părăsească grupul. Singura soluție este ca tot procesul să fie oprit, desființată această comisie și reluat totul de la zero. Altfel va fi dezastru.” appeared first on Cultura la dubă.

Până acum, PNL a cheltuit pe panourile răspândite prin toată țara 2 milioane de euro și, potrivit snoop.ro, până la finalul anului, va cheltui 4 milioane de euro, cu pretextul promovării acestei cărți, în afara campaniei electorale.

În același material jurnalistic, Rareș Bogdan, prim-vicepreședintele PNL, a declarat: „Faptul că vorbim despre o carte pe mine mă bucură. După mult timp, de la Cățeluș cu părul creț și Capra cu trei iezi, unii vor mai ține, în sfârșit, mâna pe o carte”.

Dacă PNL alocă 4 milioane de euro cărții lui Nicolae Ciucă, prin comparație, Raluca Turcan, ministru PNL al Culturii, a alocat anul acesta doar 600.000 de euro pentru achiziția de carte nouă pentru toate bibliotecile publice din țară, România având aproximativ 8500 de biblioteci naționale.  

Cultura la dubă a cerut un punct de vedere de la directorul general al Grupului Editorial RAO, Ovidiu Enculescu. RAO a mai publicat în trecut și volumele lui Dan Voiculescu și Adrian Năstase, după ieșirea acestora din închisoare, precum și cărți semnate de foștii directori ai SRI, Virgil Măgureanu și George Maior.

“În primul rând, vă rog să ne spuneți cum s-a născut această colaborare, dintre fostul premier Ciucă, în calitate de autor, și Editura RAO?

A apărut foarte simplu. O persoană din stafful dânsului mi-a pus întrebarea dacă sunt de acord să public această carte, o carte. I-am spus să vedem despre ce carte e vorba și, de ce nu?

Despre ce este, mai exact, această carte? Cum vi s-a părut dumneavoastră, ca editor de carte, oportunitatea de a publica volumul?

Cum mi s-a părut, ca editor de carte? Foarte interesant, pentru că orice tip de informație furnizată de un om care la un moment dat a contat în istoria țării noastre, prin funcție, prin poziție, prin acțiuni, merită să fie ascultat, să își scrie gândurile, amintirile, memoriile în legătură cu o etapă sau alta, iar acest lucru poate fi de interes pentru publicul românesc și pentru istoriografie, în general.

Cartea este scrisă chiar de către Nicolae Ciucă sau de către un editor care a gestionat volumul?

Cartea e scrisă, semnată, de domnul Ciucă.

În ce stadiu se află procesul de publicare?

Încă se mai lucrează la text. În principal, autorul vrea să mai lucreze puțin la text.

Alte informații despre volum ne puteți da? Câte pagini va avea, care va fi costul lui?

Până când nu este gata, e greu să spun că va avea 200-300-400 de pagini.

Dar puteți să ne spuneți cât avea când ați primit primul draft?

N-aș putea să vă spun, nu știu, știu editorii care s-au ocupat.

Ați avut în minte exemplul lui Klaus Iohannis, care a lansat cartea sa imediat după ce a devenit președinte? V-ați gândit că ați putea repeta scenariul?

Orice editor pe lumea asta își dorește un succes. Evident că dacă discutăm despre o persoană publică, se mizează inclusiv pe notorietatea persoanei, pe potențiala atractivitate a poveștii pentru publicul nostru.

În linii mari, ați putea să ne spuneți, totuși, despre ce e vorba?

Să avem puțină răbdare. Pe scurt, e povestea domnului Ciucă.

Din copilărie până în prezent?

Nu cred că e din copilărie până în prezent. Pasajele pe care le-am văzut eu sunt legate în special de participarea în teatrele de război.

Dar aș vrea să adaug ceva.

Țara este în campanie, noi nu suntem în nicio campanie, ca editură. Ca editură suntem în campanie de supraviețuire, ca toate editurile din România. Dar este puțin păcat că acest obiect, de care noi ne ocupăm de peste 30 de ani, ajunge să fie o miză într-un război care e ca o furtună într-un pahar cu apă. Azi se pornește, mâine se termină alegerile și se uită.

Impactul asupra publicului s-ar putea să fie rău, în sensul ca obiectul carte să nu cumva să fie pus la zid degeaba. Mă refer strict la obiectul carte, care e păcat să fie terfelit. Orice carte.

Nu terfelim noi, jurnaliștii, o carte. Este vorba despre o cheltuială a banilor publici pe o campanie de partid pentru promovarea cărții unui politician.

Asta chiar nu aș putea să comentez eu.

O ultimă întrebare. În mod normal, potrivit politicii editoriale RAO, o persoană care vrea să publice o carte, trebuie să autosusțină financiar tipărirea cărții sau editura, dacă este vorba despre un volum cu valoare literară, preia aceste cheltuieli și își asumă lansarea?

Ambele situații sunt posibile. Dacă o editură își dorește un anumit volum, și-l asumă, cheltuiește, face o investiție și speră să recupereze investiția.

Presupun că asta se întâmplă cu autorii consacrați sau cu potential literar, nu?

Nu numai literar, ci și potențial comercial.

Și în acest caz cum se va întâmpla?

Lucrurile nu sunt încă stabilite.”

Cultura la dubă a solicitat un punct de vedere și din partea Asociației Editorilor din România, dar conducerea organizației nu a dorit să comenteze.

În 2017, când la Târgul de Carte Gaudeamus au fost lansate la RAO cărțile foștilor deținuți Dan Voiculescu și Adrian Năstase, mai mulți editori și-au exprimat dezacordul față de publicarea volumelor respective și lansarea lor la cel mai important târg de carte din România. Humanitas, Lidia Bodea, a demisionat din Comitetul Director al Asociației Editorilor din România în semn de protest.

La Bookfest 2024, în plină campanie electorală, Sebastian Burduja, candidatul PNL la Primăria Capitalei, a lansat la Editura Litera volumul Planul pentru București. Spre finalul târgului, cartea era oferită vizitatorilor gratuit și a fost zărită la câteva coșuri de gunoi.

România este în continuare pe ultimul loc din Uniunea Europeană la consumul de carte. Potrivit datelor transmise de INS în 2024, 11 milioane de români nu au citit nicio carte în ultimul an. Printre motive invocate sunt lipsa de timp sau de interes pentru lectură.

The post Directorul Editurii RAO despre publicarea cărții lui Nicolae Ciucă: “O persoană din stafful dânsului m-a întrebat dacă sunt de acord să public această carte. I-am spus să vedem despre ce e vorba și, de ce nu?” appeared first on Cultura la dubă.

Walter Robinson, câștigător al Premiului Pulitzer 2003 pentru Serviciu Public, alături de echipa de investigații Spotlight a ziarului Boston Globe, s-a aflat zilele acestea la București, la invitația Fundației Friends For Friends.

Robinson a coordonat echipa Spotlight în celebra anchetă care a vizat preoții catolici pedofili, devenită subiectul filmului „Spotlight” – câștigător al premiului Oscar pentru cel mai bun film în 2015.

La 76 de ani, cu o experiență în presă de 50 de ani, Walter Robinson a susținut un masterclass în fața jurnaliștilor români și a participat la Gala Superscrieri, care a desemnat cele mai bune materiale jurnalistice ale ultimului an.

A venit la București să inspire colegii săi de breaslă români, dar a mărturisit cu modestie că el este cel inspirat după cele 4 zile petrecute aici.

Într-un discurs impresionant susținut în deschiderea Galei Superscrieri, acesta a ovaționat-o pe Emilia Șercan, jurnalista persecutată de autoritățile române în urma publicării investigației despre plagiatul premierului Nicolae Ciucă.

„România îmi este străină, dar această adunare nu. Nu vorbesc limba română, dar noi împărtășim o limbă comună, care nu are nevoie de o traducere.

Aici mă aflu printre colegi, printre noi prieteni și tot ceea ce căutăm noi este adevărul.

Ceea ce facem irigă rădăcinile democrației. Jurnalismul bun este oxigenul democrației. Fără el, ne-am sufoca toți.

Am acceptat invitația de a veni aici pentru că sunt inspirat de voi.

În SUA avem Primul Amendament care ne garantează drepturile. Aproape tot ceea ce facem noi este lipsit de riscuri.

Cea mai mare frică pe care o pot avea reporterii americani de investigație este că vor întârzia la cină. Aici nu stau așa lucrurile.

Material după material, zi după zi, voi acceptați riscuri pe care noi, în America, le percepem drept inimaginabile. Vă riscați reputațiile, joburile, chiar și propria siguranță.

În SUA e posibil să avem jurnaliști la fel de buni ca Emilia Șercan, deși mă îndoiesc că vreun jurnalist pe care îl cunosc e la fel de bun.

Dar noi nu avem reporteri cu curajul ei și cu convingerea că acele riscuri merita asumate pentru că jurnalismul este atât de important.

Emilia, tu ești eroul meu. Și ar trebui să adaug, la fel sunteți voi toți.” – Walter Robinson, jurnalist Boston Globe.

Într-o țară în care jurnaliștii sunt deseori atacați sau defăimați, fie de public, fie de autorități, jurnalistul de la Boston Globe vine și reamintește cât de importantă este presa onestă pentru democrație.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, puse laolaltă, răspunsurile lui Robinson ar putea fi în egală măsură o declarație de iubire și respect pentru o profesie pe care din ce în ce mai puțini aleg să o practice și din ce în ce mai mulți aleg să o atace.

Însă, în definitiv, este profesia pentru care noi ne trezim în fiecare dimineață și care schimbă câte ceva în noi și în societate.

***

La Masterclassul susținut în fața jurnaliștilor români ați spus că presa independentă este în pericol în toată lumea. De unde credeți că vine cea mai mare amenințare?

Cred că cea mai mare amenințare la adresa presei apare în special în democrațiile mai noi, unde liderul ales crede că el ar putea avea mai mult succes dacă nu ar mai exista reporterii “obraznici” care scriu articole negative.

Am avut și noi în SUA acest tip de lider timp de 4 ani, cu implusuri autoritare, care, la fel ca Mussolini, Hitler sau Victor Orban, a considerat că va reuși să își atingă obiectivele dacă nimicește presa.

Este o problemă evidentă și aici, în România. Am învățat multe în cele 4 zile petrecute aici.

E interesant că ați spus “democrații mai noi”. Considerați că România este în continuare o democrație nouă, la 33 de ani de la căderea comunismului?

Da, cred că da. E drept, cele mai clare exemple despre ce au făcut liderii presei sunt Ungaria și Polonia. În Ungaria efectiv nu mai există presă independentă pentru că multe dintre publicații au fost cumpărate de prietenii lui Orban.

Nu există critică la adresa lui Orban.

Chiar și în SUA, care are probabil cea mai lungă tradiție în democrație, avem acum Curți Supreme de Justiție care discută despre schimbarea legii în așa fel încât să fie mai ușor de dat în judecată (jurnaliștii), am avut un președinte care a făcut din reporteri o țintă personală a atacurilor.

Am o tricou cu care dorm, pe care scrie “Enemy of the people”, pentru că așa a numit Trump presa. Ups, i-am zis numele. (râde)

Trendurile sunt, din păcate, înfricoșătoare, dar trebuie să spun că sunt profund impresionat de jurnaliștii independenți din România, fiindcă în ciuda tuturor hărțuirilor la care sunt supuși, rămân ancorați în luptă. E impresionant.

În SUA nu ai nevoie de prea mult curaj ca să mergi la muncă dimineața, dacă ești jurnalist, dar aici ai nevoie.

În România, jurnaliștii independenți dau dovadă de curaj zi de zi. Admir asta sincer.

Cred că dacă nu mai suntem conștienți de libertatea de expresie pe care o avem, există riscul să o pierdem.

Ce ați spune publicului, astfel încât să înțeleagă relevanța presei independente și să o sprijine?

Cred că e o lecție civică importantă pe care o putem preda prin munca noastră. Ieri, de exemplu, am aflat despre cum se folosesc autoritățile române de legea europeană a GDPR-ului pentru a anonimiza numele din documentele oficiale cerute de jurnaliști.

Paralela la care mă gândesc este că în Massachusetts, legea privind documentele publice e una dintre cele mai rele din SUA. Dacă vrem documente, agențiile spun “te costă 2 milioane de dolari” sau  te fac să aștepți cu lunile sau chiar dacă legea spune că trebuie să ți le dea, îți refuză accesul fiindcă știu că noi am cheltui resurse importante ca să mergem la tribunal.

Ani de zile ne-am plâns între noi de problema asta, eram frustrați, uneori mergeam la tribunal, dar nu spuneam publicului despre asta.

Și apoi am avut ideea genială ca de fiecare dată când primim astfel de refuzuri abuzive, să scriem un articol despre asta.

Am început să facem asta și în câțiva ani publicul a început să ne fie alături, a văzut asta drept o bătălie între noi și guvern și pentru că noi reprezentăm publicul, este, de fapt, o bătălie între public și guvern.

Și după ce am început să scriem despre asta și publicul să ne susțină, atunci au schimbat legea pentru a ne înlesni accesul. Nu au înlăturat toate obstacolele, dar au făcut accesul mai ușor.

Și când am auzit de aceste lucruri printre jurnaliștii români, „cum scriem un material dacă numele din documente sunt anonimizate?”, am zis “puteți să scrieți un material despre cât de stupid este că guvernul face asta.”

Ca să răspund la întrebare, publicul poate fi de partea noastră atunci când prin munca noastră le arătăm că ceea ce facem este în propriul lor interes.

În România, politicienii au felurite moduri de a intimida presa. Există varianta mai “elegantă”, prin care cumpără spațiu publicitar cu bani publici și subjugă astfel presa dependentă de acele fonduri, s-a întâmplat cu o sumă uriașă în pandemie, ori există variante mai agresive, în care cheamă jurnaliștii în instanță și cer înlăturarea articolelor care nu le sunt favorabile.

În SUA cum stau lucrurile între politicieni și jurnaliști?

Există mereu această relație de adversari, așa cum e normal să fie. Fie că scriem despre republicani sau democrați, e la fel, nu le place să ne aibă prin preajmă.

Dar, în primul rând, noi nu luăm bani guvernamentali.

Au fost chiar niște propuneri în Congres, ținând cont de problemele financiare cu care se confruntă presa, să existe niște fonduri guvernamentale pentru presă, însă nu cred că este o idee bună.

Dacă îți dau bani, chiar și dacă nu îți spun nimic, te vei gândi mereu „voi mai primi banii dacă scriu asta?”. Și atunci jurnaliștii încep să se auto-cenzureze. Deci nu cred că este un drum bun.

Avem și noi problemele noastre, după cum spuneam, de a accesa documente oficiale, dar nu sunt atâtea moduri prin care politicienii ne pot îngreuna viața, așa cum se întâmplă aici.

Ați fost de-a lungul carierei și corespondent la Casa Albă, în timpul mandatelor lui Ronald Reagan și George H. W. Bush. Care erau cele mai dificile aspecte în munca de jurnalist care acoperă Casa Albă?

Eu cred că e unul dintre cele mai supraapreciate joburi din jurnalism. În aproape toate administrațiile prezidențiale, ei controlează ceea ce ajunge la presă. Când apare o scurgere de informații, de obicei este o scurgere autorizată, menită să promoveze președintele sau politicile lui.

E chiar foarte greu să găsești surse, fiindcă sunt toți foarte loiali președintelui.

Excepția a fost cu ultimul nostru președinte, care era atât de neloial propriilor lui oameni, încât l-au răsplătit pe măsură, sunând reporterii deseori și vărsând lucruri negative despre șeful lor.

Dar, în general, călătorești foarte mult prin toată lumea, sună pretențios că te ocupi de Casa Albă, dar, de fapt, e foarte greu să faci relatări bune de la Casa Albă.

Sunt acele momente când președintele ține un discurs undeva, sunt sute de reporteri prezenți și cumva toți ajung să scrie aceeași ideea principală.

Jurnaliștii primesc discursul scris dinainte, în autobuz sau în avion, discută între ei.

Un reporter bun de investigație nu prea are ce căuta la Washington.

Care credeți că este cea mai importantă schimbare adusă de investigația echipei Spotlight despre preoții catolici predofili? Credeți că fenomenul a încetat?

Cred că abuzurile nu au încetat complet și că marea schimbare nu a venit dinspre biserică, ci dinspre oamenii de rând. Cred că părinții, nu doar în relația cu biserica, sunt mult mai vigilenți acum.

În trecut, ce putea să fie mai sigur pentru ei decât un preot? Dacă un preot lega o relație cu un băiat de 13 ani, pentru ei era ceva extraordinar.

Acum nu mai e la fel.

Cât despre biserică, încă are aceeași problemă în privința transparenței. Cred că singurul mod prin care poate rezolva asta este să spună totul. Dar nu au fost capabili să facă asta.

Mușamalizarea continuă.

Papa precent a vrut să schimbe lucrurile, dar niște cardinali puternici s-au opus și l-au blocat la fiecare pas.

Ați spus ieri că a fost un lucru bun că nu ați publicat acea anchetă în vremurile de azi, ale social media. De ce credeți că a fost un lucru bun asta?

Cred că ar fi fost mult mai ușor pentru oamenii care sunt de partea bisericii sau care nu iubesc presa să confiște subiectul și să îl arunce într-un nor al îndoielilor, denigrărilor, se întâmplă asta acum.

Am publicat la un moment prielnic, când presa putea fi citită online, dar munca noastră nu putea fi subestimată așa cum este acum.

Credeți că în zilele noastre social media ajută presa sau ne face munca și mai grea?

Ne face munca și mai grea și este și mai greu pentru public să înțeleagă care este subiectul adevărat.

E atât de ușor să manipulezi social media, platformele au eșuat în a filtra oamenii care denaturează adevărul.

Eu nu postez pe Twitter, am o pagina de facebook pe care nu prea o folosesc…ba chiar cred că o să renunț definitiv la Twitter.

Ce ați face dacă ați fi jurnalist în Rusia de azi? Cum ați putea să vă păstrați libertatea de expresie?

Dacă aș fi un jurnalist în Rusia, acum aș fi, de fapt, în Letonia. Nu mai poți lucra în Rusia ca jurnalist, mergi la închisoare dacă folosești cuvântul „război”.

Toți reporterii străini au plecat acum două luni și acoperă subiectele de la distanță, din Istanbul, Stockholm, etc.

Sunteți și profesor de jurnalism. Cum se raportează tinerii, studenți la jurnalism, la presă? Ați observat cumva o lipsă de interes chiar și la ei?

De exemplu, în România mulți renunță din start la ideea de a face presă și merg către PR sau publicitate.

Așa este, nu e o problemă nouă, deja de mulți ani o bună parte dintre studenții la jurnalism ajung, de fapt, în PR. Pentru că programul e mai bun, salariile sunt mai bune. Dar satisfacția la locul de muncă…pff, poți uita de ea.

Eu am norocul să predau jurnalism de investigație și să am parte de studenți chiar interesați de asta, așa că mulți dintre ei ajung să lucreze în presa. Ce mi se pare îngrijorător este că mai mult de jumătate dintre studenții la jurnalism de la noi vor să lucreze în presa sportivă.

Dar noi avem un exemplu pozitiv de publicație de sport care a realizat una dintre cele mai importante anchete din România, Gazeta Sporturilor, despre bacteriile din spitale, iar povestea lor apare în filmul Colectiv, nominalizat la Oscar. Deci poți face jurnalism de calitate și din presa de sport.

Am auzit de filmul Colectiv, dar nu am apucat să îl văd, o să îmi fac timp pentru asta.

Sigur, eu cred că până la urmă orice reporter bun este un reporter de investigație, iar asta le spun și studenților mei.

Asta înseamnă că de fiecare dată când ți se dă o sarcină, să acoperi un subiect, să te gândești că întotdeauna este mai mult decât ceea ce îți comunică autoritățile și că poți săpa mai mult.

Poți face asta la orice subiect care ți se dă dimineața și trebuie să îl predai pentru ziarul de a doua zi. Nu poți petrece o săptămână la el. Dar dacă ești trimis la o conferință guvernamentală și scrii doar despre ce spun ei, pentru mine asta nu e acceptabil.

Așa că dacă te gândești că fiecare subiect are elemente ascunse, atunci vei avea șanse să îți dezvolți mai repede aptitudinile necesare pentru a ajunge la ele.

Ce sfat ați avea pentru un tânăr care vrea să devină jurnalist?

Vrei o carieră care te împlinește, vrei o carieră în care să simți că faci o diferență în viața cuiva, o carieră în care crezi că munca ta chiar contează. Asta poate fi adevărat și pentru un învățător, dar cred că e și mai adevărat în jurnalism.

Eu le spun tinerilor: gândiți-vă la jurnalism. Nu trebuie să o faceți toată viața, dar experiența de a o face este extraordinară. Nu există ceva mai distractiv.

Pe dumneavostră ce v-a determinat să continuați să o faceți o viață întreagă?

O fac pentru că pur și simplu iubesc meseria. E distractivă, e interesantă. Am fost la o cină cu jurații de la Superscrieri, a fost o discuție interesantă chiar dacă în cea mai mare parte s-a vorbit limba română. Dar am zis: cei mai interesanți oameni cu care îți poți petrece timpul sunt jurnaliștii. Datorită experiențelor noastre.

Imaginați-vă că acesta ar fi fost un grup de bancheri. Cât de plictisitor ar fi fost…

***

Gala Superscrieri a avut loc aseară. Victor Ilie (Recorder) a câștigat Premiul Superscrierea Anului pentru investigația video “Clanul Marelui Alb”. Lista completă a câștigătorilor poate fi consultată aici.

The post Walter Robinson, jurnalistul care a coordonat echipa Spotlight de la Boston Globe: „În România, jurnaliștii independenți dau dovadă de curaj zi de zi.” appeared first on Cultura la dubă.