Primarul general Ciprian Ciucu a prezentat azi, într-o postare publică pe facebook, câteva dintre motivele care au dus la decizia de a comasa cele 7 instituții cu activitate culturală și educațională și a promis că noua direcție va fi “mai importantă, mai vizibilă”, păstrând o parte dintre programele deja cunoscute, cum ar fi apelul de finanțare deschis de ARCUB către artiștii independenți.

Din informațiile transmise de primar reiese că 65 de posturi ocupate în prezent vor dispărea odată cu această comasare. “Din 267 de posturi (dintre care 206 ocupate) vor rămâne 155 de posturi (dintre care 141) ocupate.”

Procesul efectiv de reorganizare se va realiza în următoarele 60 de zile.

***

Iată mesajul transmis de Ciprian Ciucu:

“Șapte instituții, dintre care o parte înființate artificial, fragmentate, cu programe culturale cu impact mic, cu suprapuneri, cu șapte directori și șapte servicii suport (juridic, contabilitate, achiziții, administrativ. etc), care operau în afara atenției Consiliului General și a primarului au dus la un impact scăzut al proiectelor și programelor culturale care se manifestă prin:

• Lipsă de „flagship european” sau măcar regional. Niciuna dintre aceste instituții nu are un festival cultural sau brand cultural european. Evenimentele sunt bune “local”, dar nu atrag atenție internațională;

• Impact economic limitat. Astfel, aceste instituții nu generează turism cultural consistent, industrie creativă scalată, export cultural;

• Fragmentare. Au multe proiecte mici, de unde rezultă un impact dispersat. Nu există 2–3 proiecte „dominante” care să definească orașul nostru;

• Branding insuficient. Bucureștiul nu este perceput extern ca „oraș cultural”. ARCUB nu funcționează încă ca un „brand exportabil”, dar va fucționa, pentru că brandul “ARCUB” va merge mai departe.

Toate practicile și proiectele bune dezvoltate până acum vor merge mai departe. Nu vom pierde nimic valoros. De exemplu, “Teatreli”, proiectul “Lumina”, finanțările adresate lumii culturale, experiența Școlii de Arte, vor merge mai departe. Și nu doar acestea! Am punctat câteva.

Dar! Vom crea spațiu, inclusiv financiar, pentru proiecte și inițiative noi.

Acum, câteva lucruri, despre fiecare dintre aceste instituții în parte, concluziile le veți trage dumneavostră.

1. Centrul pentru Tineret. A fost o structură desprinsă din Proedus, înființată în timpul mandatului doamnei primar Firea. Nu intru în detalii de ce și ce a făcut în acest timp, sunt informații pe internet. Nu trebuie să fie despre vacanțe și dus tinerii la mare, ci despre programe educaționale. Avea zece posturi ocupate, nu avea impact. Legea ne obliga să desființăm instituțiile sub 50 de posturi;

2. Școala de arte. A fost o instituție de educație non-formală în domeniul artelor. A avut rezultate bune, dar, în ultimul timp avea probleme de capacitate administrativă și de scalare a rezultatului. Programele educaționale vor merge mai departe, vor fi mai bine susținute financiar și vor fi derulate de “Serviciul Școala de Arte” din cadrul noii instituții. Avea 28 de posturi ocupate, legea ne obliga să desființăm instituțiile sub 50 de posturi;

3. Proedus. Impactul său este experiențial, nu educațional. În activitatea sa nu am găsit indicatori clari de rezultat în termeni de competențe dezvoltate și progres măsurabil. Accentul pus a fost doar pe volum (câți participă) și nu pe calitate (ce rămâne). A operat cu costuri ridicate per beneficiar și avea o structură birocratică rigidă pentru o instituție de proiecte. Multe externalizări cu risc de eficiență scăzută și control limitat. Nu a fost integrat într-o viziune educațională coerentă;

4. Centrul Cultural EXPO ARTE. Desprins din ARCUB, pentru a fi detașat fostul director din ARCUB acolo și pentru a fi dus unul nou pe mandatul doamnei primar Firea. A preluat o parte din activitatea ARCUB. Are patru posturi ocupate, legea ne obligă să desființăm instituțiile sub 50 de posturi. Se întroarce în ARCUB;

5. Centrul Cultural Lumina. Este un proiect interesant de teatru experimental, cu potențial bun de creștere și extindere la nivel de proiect de „cartier cultural”. Va merge mai departe sub formă de proiect, nu se pierde nimic. Are cinci posturi ocupate, legea ne obliga să desființăm instituțiile sub 50 de posturi;

6. CREART. Programele cu impact rămân. Teatreli rămâne. Acestă direcție va fi orientată pe evenimente mari, festivaluri culturale, care să ne pună pe harta regională în următorii ani. Dispar “târgurile afumătoare” cu mici, bere și fasole cu cârnați. Are 47 de posturi ocupate, legea ne obliga să desființăm instituțiile sub 50 de posturi.

7. ARCUB. Instituție de tradiție, brandul cel mai cunoscut. Finanțările pe care le acordă vor continua și valoarea lor va crește. Principalele programe vor merge mai departe. Noua instituția va fi creată pe “osatura” ARCUB. Brandul va fi salvat.

O parte dintre aceste instituții au contracte cu firme de leasing operațional, cu zeci de muncitori platiți în fiecare zi, fără să existe o coordonare și eficientizare bazată pe nevoi comune. Plus contracte cu diferite firme pentru monat și demonat căsuțe etc.

Din 267 de posturi (dintre care 206 ocupate) vor rămâne 155 de posturi (dintre care 141) ocupate.

Directorul instituției va fi desemnat prin concurs anunțat din timp! Vom avea o instituție puternică, importantă, cu capacitate administrativă.

Acestă instituție va fi bine susținută financiar, va avea impact! După finalizarea reoganizării va primi sarcina să dezvolte o strategie culturală și una de educație non-formală. Deoarece are o mai bună capacitate de a atrage expertiză și mediul cultural decât Direcția de Cultură din cadrul PMB.

Toate programele vor fi auditate! Pentru prima dată. Nu este vorba despre audit contabil, ci de auditare culturală, pentru a vedea ce ținem și a înțelege ceea ce ne lipsește.

Cui îi este teamă de auditare? Deoarece o bună parte din rezistență de aici a plecat. Instituții pe multi bani publici, neaudiate, neevaluate, care nici măcar nu răspundeau cerințelor de transparență venite dinspre Consiliul General.

Că se pierd anumite privilegii, este adevărat. Exista rețele și rețete , ca peste tot.

Da, sunt perfect conștient că acest proces i-a luat pe mulți prin surprindere și că l-am derulat cu rapiditate. O parte dintre criticile dumneavostră au fost justificate: nu am comunicat înainte ceea ce v-am comunicat acum. Doar că am prins o fereastră de oportunitate pentru a face ceea ce a fost corect de făcut. Sunt mulți oameni din zona culturală care mi-au trimis mesaje în privat care au apreciat demersul.

O astfel de instituție va fi mult mai importantă, mai vizibilă, mai în atenția publicului și a presei și a Consiliului General și am mea, decât șapte altele mărunte.

Judecați-mă peste doi ani. Acum, dați-mi voie să-mi pun viziunea în practică și să-mi duc mandatul. Dacă nu veți fi mulțumiți, mă veți sancționa la vot. Nu am venit primar să nu fac nimic, doar să șurubăresc pe ici, pe colo.”

Vă reamintin că ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte au fost desființate pe 2 aprilie prin comasare, după cum Cultura la dubă a anunțat în premieră. Programele lor vor fi preluate de o structură unică – Direcție Generală Arte și Evenimente Urbane, sub conducerea unui director numit de primarul general în primă fază, urmând ca ulterior să fie organizat concurs.

Proiectul de comasare inițiat de Ciprian Ciucu a primit de la consilierii generali 46 de voturi pentru, 5 abțineri și 0 voturi împotrivă.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ciprian Ciucu despre comasare: “Instituții pe mulți bani publici, neaudiate, neevaluate, care nici măcar nu răspundeau cerințelor de transparență” appeared first on Cultura la dubă.

Acesta spune că va pune în aplicare reforma Bolojan, ce prevede diminuarea cu 10% a posturilor din administrația centrală, precum și din cadrul primăriilor și consiliilor județene.

“Sunt patru instituții, centrul cultural, teatrul, muzeul, biblioteca județeană și mai avem și un spațiu expozițional. Doresc să venim cu o organigramă ca centrul cultural împreună cu teatrul să fie o singură entitate, muzeul și biblioteca fiind pe alte legi, nu se pot comasa.

Nu cred că este benefic nici pentru centrul cultural, nici pentru muzeu, nici pentru teatru, nici pentru bibliotecă să avem servicii de resurse umane separate, servicii suport juridice separate, servicii de contabilitate separate, servicii de achiziții publice separate. Cred că avem capacitatea de a avea un singur serviciu care să deservească toate aceste instituții, să avem cât mai multe economii, pentru cât mai multe proiecte. Este posibil să fie și reduceri de personal’, a detaliat Marcel Ciolacu, potrivit Agerpres.

La București, la inițiativa lui Ciprian Ciucu, au fost comasate azi 7 instituții cu activități culturale și educaționale – ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte. Programele lor vor fi preluate de o structură unică – Direcție Generală Arte și Evenimente Urbane, sub conducerea unui director numit de primarul general în primă fază, urmând ca ulterior să fie organizat concurs.

Proiectul de comasare inițiat de Ciprian Ciucu a primit de la consilierii generali 46 de voturi pentru, 5 abțineri și 0 voturi împotrivă.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Marcel Ciolacu vrea să comaseze Teatrul “George Ciprian” și Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău appeared first on Cultura la dubă.

Proiectul de comasare inițiat de Ciprian Ciucu a primit de la consilierii generali 46 de voturi pentru, 5 abțineri și 0 voturi împotrivă.

Despre această comasare, Ciucu a vorbit pe larg într-un interviu acordat în urmă cu câteva zile pentru Cultura la dubă. Citiți interviul AICI.

The post BREAKING NEWS: ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Lumina, Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte au fost desființate appeared first on Cultura la dubă.

Sâmbătă dimineața, pe o vreme ploioasă, aproximativ 50 de oameni de teatru au participat, la ARCUB, la dezbaterea inițiată de primarul general Ciprian Ciucu pe tema concursurilor de management din teatrele bucureștene, pe care intenționează să le organizeze anul acesta, după o pauză de aproximativ 5 ani.

A fost pentru prima dată în istorie când un primar al capitalei a organizat o astfel de dezbatere, inițiativă apreciată la unison de către vorbitori, chiar dacă rezultatul a fost mai degrabă vag.

La eveniment au participat figuri importante precum regizorul Eugen Jebeleanu, Tudor Chirilă, regizoarea Leta Popescu, regizorul Andrei Grosu, directorul interimar al Teatrului Bulandra, Vlad Zamfirescu, vicepreședintele UNITER, Aura Corbeanu, precum și doi foști miniștri ai Culturii, Corina Șuteu și George Ivașcu.

Doar câțiva dintre cei prezenți au luat cuvântul, iar discuția s-a dus în mai multe direcții, de la nevoia unei legislații îmbunătățite privind instituțiile de cultură, la nevoia unei strategii culturale ori a rescrierii regulamentelor unora dintre teatre care, în timp, și-au schimbat misiunea artistică și socială.

Cu toții și-au exprimat dorința pentru organizarea unor concursuri corecte, transparente. Pentru asta e esențială numirea în comisii a unor oameni de specialitate integri, agreați de toată lumea – ceea ce pare mai degrabă o misiune imposibilă, ținând cont de subiectivitatea specifică domeniului și de scindările din interiorul breslei.

Fiindcă nu doar politicienii au probleme de credibilitate, ci chiar și lumea teatrului. Măcinată de bugete din ce în ce mai limitate, de propriile nesiguranțe sau divergențe de opinii, breasla teatrului românesc duce povara propriilor bătălii, unele pierdute, altele în desfășurare.

Nimeni nu a atins în această dezbatere subiectul momentului, la care primarul este în măsură și trebuie să ofere explicații – comasarea a 7 instituții cu profil cultural și educațional: ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte ar urma să fie desființate, iar unele dintre programele lor păstrate și gestionate de o structură unică.

Peste weekend a apărut o petiție publică semnată de mai mulți oameni de cultură, pentru a-i cere primarului să renunțe la comasări.

Într-un interviu exclusiv pentru Cultura la dubă, realizat la finalul dezbaterii, Ciprian Ciucu a vorbit pe larg despre argumentele sale privind comasarea, dar și despre alte probleme care vizează cultura urbană, de la consolidarea clădirilor cu risc seismic, la dezbaterea privind graffitiul.

Totoadată, Ciucu anunță în premieră intenția de a concesiona clădiri de patrimoniu mediului privat, în contextul în care recunoaște incapacitatea financiară a primăriei de a consolida pe măsura nevoilor orașului.

***

Ciprian Ciucu: “Sunt undeva la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.”

“Domnule primar, cu ce gânduri ați inițiat această întâlnire și cu ce gânduri plecați în urma ei?

Am început această întâlnire ca un proces normal de consultare și toate intervențiile pe care le-am auzit astăzi au fost cu adevărat revelatoare pentru mine. Sunt undeva, mă autoevolez acum, la 30-40% din a înțelege complexitatea lumii teatrului.

Chiar dacă nu am avansat foarte mult, avem aceste concluzii: vom face două grupuri de lucru pe care le vom instituționaliza prin decizia mea. Unul pentru a selecta membrii viitoarelor comisii, care la rândul lor îi vor evalua pe cei care vor concura pentru postul de manager de teatru.

Și al doilea pentru a scrie niște caiete de obiective clare, care să fie în concordanță cu misiunea teatrelor noastre.

Și, după ce vom trece de această etapă și vom avea și oamenii care să selecteze viitoarele comisii, putem să și anunțăm înscrierea pentru comisii. Pentru mine este un pas înainte.

Am aflat și foarte multe lucruri despre teatrul din București, despre lumea teatrului, despre nevoile teatrelor și despre consumul cultural. Deci de aici plecăm.

În ce măsură veți ține cont de anumite opinii care au adus în discuție nevoia unei strategii culturale, nevoia schimbării legislației, astfel încât, în mod normal, ar fi amânat, de fapt, procesul de organizare a concursurilor? Ce este, de fapt, prioritar dintre toate aceste nevoi?

Eu trebuie să mă asigur că vom avea un proces corect, dar totodată să nu dureze foarte mult și să nu mai avem finalitatea de a avea manageri la teatre.

Voi acționa politic, în concordanță cu ceea ce vor spune specialiștii, pentru a susține o legislație în cultură relevantă pentru ziua de astăzi.

Dar rămâne în continuare o prioritate pentru dumneavoastră să organizați concursurile? fiindcă interimatele și-au pierdut de mult timp legitimitatea, iar teatrele sunt conduse de oameni numiți de primar, fie că unii sunt agreați de breaslă, fie că nu.

Da. Se pare că sunt și rezultate bune ale interimatelor, așa cum au fost prezentate astăzi, dar nu este normal să ai trei ani, cinci ani, un provizorat pentru orice instituție, că este vorba despre o școală, un teatru, un club sportiv. Oricare altă instituție are nevoie de un management stabil și asumat.

Ați vorbit la un moment dat în această întâlnire și despre nevoia de a restructura Direcția de Cultură din cadrul primăriei și știu că de-a lungul timpului, în solicitări oficiale pe care le-am făcut, ca jurnalistă, am primit inclusiv explicația că nu se pot organiza concursuri, fiindcă nu există un director al Direcției de Cultură. Care e situația acum și ce intenționați să faceți pentru această direcție, pentru reformarea ei?

În acest moment toată primăria este într-un proces de restructurare. După ce vom finaliza procesul de restructurare al primăriei, atunci vom avea și concursuri pentru mai multe posturi de director, nu doar pentru directorul de cultură.

În ceea ce privește aceste concursuri din primărie, pot spune că eu am fost președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Așa cum este legea și cum este tradiția să se organizeze astfel de concursuri, ele nu țin foarte mult cont de specificitatea domeniului. Că dacă dai concurs la direcția de transporturi sau la direcția de cultură, omul trebuie să învețe cam aceeași bibliografie, ceea ce este stupid, în sensul să știe legislația muncii, să știe legislația codului administrativ, pentru că sunt funcționari publici.

Și atunci va trebui să vedem cât de mult putem pe fiecare zonă ca în concursuri să introducem cât mai puțin din codul administrativ sau din legislația muncii și cât mai mult din specificul direcției respective.

“Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, cerute de către cetățeni.”

Apropo de restructurare, deja ați anunțat intenția de a comasa 7 instituții de cultură. Puteți să ne spuneți ce stă la baza deciziilor, dacă ați făcut niște studii sau cu cine v-ați consultat? Cum primarul ia efectiv decizia de a uni o instituție cu alta?

În primul rând am avut o analiză și ne-am dat seama că programele noastre culturale nu au un impact suficient de mare raportat la resursele care sunt destinate. În momentul de față pot spune că cel puțin din sutele de milioane care merg la cultură, și vorbim despre sute de milioane, la instituțiile noastre merge cam cel puțin jumătate, dacă nu chiar o sumă cât de cât apropiată cu cât merge la teatre.

Adică la trei instituții merg foarte mulți bani, poate ar fi mai bine să meargă mai mult la teatre sau la alte instituții de cultură.

Și atunci, ceea ce mi-am propus prin această comasare, care aduce împreună șapte instituții în acest moment, este să respectăm legea, pentru că avem o lege. Aceste instituții sunt ca niște administrații. Ele nu au statutul de teatre, în sensul de instituții de cultură care au legislație specială.

În acest context am nevoie de o coerentizare și de un control al costurilor și, vă zic sincer acest lucru, pentru că toți acești mulți bani care se toacă pe diferite mici progrămele ale uneia sau ale alteia, sau pe diferite cursuri, ele trebuie să fie livrate pentru număr cât mai mare de cetățeni, la o calitate cât mai bună și cât mai bine organizată. De multe ori, fiind micuțe, nu se aude despre ele.

E nevoie de această restructurare impusă de reforma din administrație, dar și pentru că legea nu mai permite azi să ai instituții mai mici de 50 de oameni. De exemplu, dintre cele 7 pe care le comasăm, 5 nu mai aveau 50 de oameni. Deci, oricum, eram forțați legal să se întâmple acest lucru.

Prefer să am o instituție mai mare, cu mai mulți oameni, cu o capacitate administrativă mai bună, din care să dăm la o parte ceea ce nu era eficient în termeni de impact și să avem programele deja consacrate, care sunt cerute de către cetățeni. ARCUB are programele lui. Cel puțin 50-60% din ceea ce merge trebuie să rămână. Adică nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun.

La fel are și CREART. iMapp (n.r. festival de videomapping organizat în Piața Constituției), de exemplu, este un program foarte cerut de către bucureșteni, el trebuie să continue.

La fel și programele celorlalte instituții, astfel încât ceea ce avem mai bun să păstrăm, să creștem impactul și cât mai mulți dintre bucureșteni să simtă.

Puteți să-mi spuneți, vă rog, de ce considerați că iMapp este un program important care ar trebui păstrat?

L-am dat ca exemplu. Știu că are notorietate. Dar evident că va urma o analiză de coerență pe care viitorul management al acestei instituții o va face și vom prioritiza împreună și în raport cu strategia a culturală a Bucureștiului, care acum nu există. Avem nevoie de ea.

Treaba mea prin această reorganizare este să avem cele mai bune proceduri cu cei mai buni oameni și cu o instituție care să aibă impact efectiv.

Vă întrebam despre iMapp pentru că, de exemplu, vorbeam cu niște artiști care au spectacole la Centrul Lumina și ei suferă pentru că urmează să fie desființat acest centru. Și se întreabă de ce un eveniment precum iMapp este mai important decât un centru artistic, unde se joacă spectacole pe tot parcursul anului?

Aici a fost o mare neînțelegere. Centrul Lumina are 5 angajați. Acei 5 angajați nu mai pot rămâne pe lege în formula actuală. Și am încă 5-6 astfel de instituții.

Am înțeles că este recunoscută valoarea programului de la Centrul Lumina, inclusiv de comunitatea artistică și de către public. Ideea este că nu o să mai fie un director. Pentru această instituție, acest director, dacă vrea să continue, poate să vină foarte bine și să se ocupe de același lucru în cadrul viitoarei structuri. Nu se va desființa ceea ce merge.

Dacă proiectul Lumina este valoros, el va continua.

Ca spațiu cultural finanțat de primărie, dar coordonat prin altă direcție. Asta să înțelegem?

Bun. Eu, ca primar, trebuie să mă uit la mai multe lucruri. Inclusiv la infrastructură. Foarte multe instituții ale primăriei funcționează pe spații închiriate, ceea ce nu este eficient. Prefer, decât să închiriem spații, să investim în niște spații sau să le dăm niște spații pe care deja le avem la Administrația Fondului Imobiliar, pe care să le amenajăm.

Orice serviciu public, inclusiv în cultură, trebuie să aibă și această condiție minimală – să fie suportabil bugetar. Și atunci, dacă sunt foarte, foarte multe disparate, nu mai sunt suportabile bugetar.

Pentru Lumina, de exemplu, am și discutat, să fie preluat fostul Cinema Lumina de către Administrația pentru Consolidări, să fie consolidat, pentru că acolo e o problemă de siguranță, în primul rând, după care programul să poată continua, nu neapărat ca o instituție, dar ca un program.

Cartografierea patrimoniului capitalei și concesionarea unor clădiri istorice mediului privat, pentru consolidarea lor

Urmează să intre în consolidare niște clădiri importante, cum ar fi Teatrul Bulandra de la Izvor, știu că e cuprins în PNRR. Ce se va întâmpla cu trupa de teatru care are activitate acolo, unde va juca pe perioada desfășurării lucrărilor?

Nu pot să vă răspund la această întrebare pentru că nu sunt pregătit și nu am soluția în acest moment. O să văd la ce s-au gândit colegii mei. Am venit doar de trei luni primar, deci nu pot să vă zic în acest moment, dar ce pot să vă zic este că o să mă preocup de subiectul acesta, să caut niște soluții.

De exemplu, un spațiu care va fi foarte generos și nu este acum pe harta mentală a nimănui, este fostul Cinema Favorit din sectorul 6, Drumul Taberei, care într-un an, doi, va fi gata.

Vorbim despre o sală cu capacitate foarte mare, care va putea găzdui nu una, poate chiar mai multe trupe de teatru, bine programate și bine cu un management foarte bun acolo.

Și ce trebuie să fac ca primar, obligatoriu, este să pun ca prioritate în programul de consolidare în special teatrele care, prin natura lor, atrag un număr foarte mare de oameni. Adică sunt pericol public. Vă dați seama, nu vorbim despr o clădire cu 2-3-5 oameni.

Despre blocul Patria puteți să ne oferiți un update? Și Nicușor Dan în mandatul său anunțase că va fi consolidat, știu că Cinema Patria fusese transferat la un moment dat la Primăria Sectorului 1, tot cu promisiunea că va fi consolidat blocul și modernizat cinematograful. Care este realitatea acum?

Are mai multe componente. Vă spun ce am reușit eu să aflu în această foarte scurtă perioadă. În acest moment suntem blocați în decizia proprietarilor de a se muta. Au fost prezentate niște costuri maximale. Nu înseamnă că aceste costuri vor rămâne. În sensul în care, în timpul licitațiilor, sunt niște indicatori tehnico-economici, cât costă să consolidezi și să renovezi blocul. Lor li se pare mare și mie mi se pare mare acest cost. Și atunci avem de făcut următoare lucruri. Plafonăm costul pe care ei îl pot suporta, deci să intre mai mult în partea primăriei, astfel încât să le garantăm că nu se ajungă la sumele de 80.000 de euro, cota lor parte, din consolidare și renovare, ci să fie niște costuri relativ suportabile, nu știu, 20.000-25.000 de euro.

Este o situație delicată pentru că odată cu consolidarea, ei rămân cu proprietatea, va crește destul de mult valoarea proprietăților și a imobilului. Și, de obicei, aceste costuri trebuie să fie recuperate de către primărie.

Deci va trebui să găsim acest cadru legal prin care să și plafonăm, dar cumva să avem și o întoarcere a investiției care să fie corectă pentru sistemul public, pentru banul public, pentru că vorbim despre proprietăți private. Și de aici a apărut blocajul.

Și mai este barul Melody din interior, de sub bloc, care trebuie să fie expropriate (n.r. proprietarul barului Melody este Adrian Mutu). Și am vorbit cu domnul primar Tuță să-l exproprieze. Nu se poate consolida fără Melody. Acum este o parte privată și va fi expropriată. Durează. Noi nu avem nici acum bugetul votat, deci va mai dura.

Un alt cinematograf istoric, Cinema București, de pe Bulevardul Elisabeta, foarte aproape de primărie, este scos la vânzare de aproximativ 2 ani pentru suma de 5 milioane de euro. Fiind monument istoric, Ministerul Culturii ar avea drept de preemțiune, dar presupun că și Primăria Capitalei ar putea face o ofertă. Există în planurile dumneavoastră vreun demers pentru astfel de exemple? Ar putea fi o soluție un parteneriat public-privat, astfel încât să salvați astfel de monumente istorice și să le redați comunității?

Este fezabil doar dacă îl vezi ca un caz singular. Dar dacă înmulțești cu 20 sau 25 de astfel de clădiri, nu mai este fezabil. Adică noi deja am prioritizat clădirile pe care le vom consolida și pentru care trebuie să avem bugete semnificative.

Dacă achiziționez o astfel de clădire cu 5 milioane de euro, care înseamnă 25 de milioane de lei, va trebui să mai bagi încă poate 50 de milioane de lei în ea. Multiplicarea este fabuloasă.

Dar noi nu ne oprim aici, vă zic cumva într-o oarecare premieră, au publicat și colegii mei pe Facebook, dar nu cred că s-a înțeles amploarea a ceea ce vrem să facem.

Am citit că vreți să faceți o cartografiere a patrimoniului capitalei.

Exact, vă pot da acum detalii. În primul rând, noi nu avem o bază unică cu clădirile din București, cu patrimoniul Bucureștiului. Avem ceva la AFI (n.r. Administrația Fondului Imobiliar). Sunt clădiri care au și nu au statut de patrimoniu.

AFI are și apartamente pe Bulevardul Iuliu Maniu, în blocuri comuniste, dar are și clădiri cu valoare istorică. Avem iarăși la Direcția de Patrimoniu altă bază de date. Avem date la primăriile de sector.

După ce vom avea acest inventar va trebui să dezvoltăm niște politici coerente. De exemplu, avem fostul Hotel Bristol, pe diagonală cu Universitatea din București. E o clădire foarte importantă.

Această clădire a fost văruită de către doamna Firea ca să nu mai arate ca și cum ar fi degradată. Dar ea nu este consolidată. Banii pe care primăria ar trebui să-i pună în consolidare se ridică iar la zeci de milioane, poate chiar sute de milioane de lei. Și atunci, ideea care este? Acolo a funcționat un hotel. Cine ar fi interesat sau ce funcție ar trebui să aibă această clădire?

O mai faci un centru cultural, un centru social, educațional, sau pentru că este într-o zonă foarte bună, o transformi dintr-un pasiv care îți consumă fonduri, într-un activ care îți produce taxe și impozite?

De exemplu, un lanț mare hotelier poate să ia această clădire, să o consolideze. Și când vor veni cu proiectul de consolidare, îl vor adapta special pentru hotel, vor fi bani privați puși acolo, încă o dată, repet, ultratransparent, ca să fie clar, să nu se înțeleagă că avem nu știu ce agendă ascunsă cu proprietatea Bucureștiului. Se va concesiona pe un număr de nu știu, 30-35 de ani, asta reiese din evaluarea proprietății, și în loc să se degradeze aceste tipuri de clădiri pe mai departe, vor fi reintroduse în circuitul economic și țesutul urban, per asamblu, va avea doar de câștigat.

Dar aceste tipuri de politici le putem creiona după ce vedem pe ce stăm. Pentru că sunt clădiri în București cu statut incert. Unele au litigii, dar măcar să știi care este statutul.

Vă garantez că sunt clădiri pe care statul nu știe dacă le are sau nu le are. Și treci pe lângă ele și te întrebi ce este aici.

De aceea am făcut un grup de lucru în nivelul primăriei. Și sper eu ca până la 15 iulie acest grup de lucru să ne producă baza de date, de la care noi vom clădi politici. E pentru prima dată când se face acest lucru, la inițiativa mea, după 35 de ani. Pentru că nu știm pe ce stăm. Și dumneavoastră ați  spus așa, domne, lăsați graffitiul, că sunt lucruri mai importante, cad clădirile pe noi. Absolut corect.

Dar ca să ajungem să rezolvăm, primul pas este această bază de date. Sunt sute de clădiri. Trebuie să avem o politică inclusiv economică sustenabilă.

Ca să consolidezi aceste clădiri te costă foarte, foarte, foarte mult. Ne împrumutăm deja de la Banca de Dezolvatare a Consiliului Europei pentru astfel de proiecte. Și atunci, obiectivul meu este să le reintroducem în circuitul economic cât mai repede. Adică mediul privat să contribuie.

Ciprian Ciucu: “Când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi.”

Clădiri importante de patrimoniu sunt afectate grav zilnic de această practică a tagging-ului mai degrabă, ca să deosebim graffiti de tagging, în care cineva trece rapid cu un spray și dă cu el acolo, asta nu e o formă de protest. Asta e o formă de marcare a teritoriului, mi se pare chiar foarte primitivă.

Ce face Banksy înțeleg că este o formă de protest. Eu însumi vin dintr-o generație care a ieșit la proteste, am protestat și împotriva Guvernului și nu combat cultura protestului. Dar tu când ajungi să vandalizezi, că așa le numesc și nu mi-e frică de acest cuvânt, când treci repede și bagi un tag pe o clădire de patrimoniu și ai acest fenomen pe kilometri întregi de bulevarde principale…

Intervenția de curățare fiind practic imposibilă din motive legislative, dar și din motive financiare, vă dați seama cât de mult costă să vii cu un proiect pentru o fațadă doar ca să ștergi un graffiti – ai nevoie de proiect de arhitectură, de un anumit tip de intervenție pe un monument.

Mulți artiști stradali au reacționat la dezbaterea inițiată de dumneavoastră invocând teoria ferestrei sparte, în ideea că cele mai multe tagg-uri sunt date pe clădiri deja degradate. Adică mai rare sunt situațiile în care se dau peste fațade de patrimoniu îngrijite.

Este fals. Nu există în București ceva în zona centrală să nu fie de patrimoniu. Zona protejată asta înseamnă. Și de aceea noi nu putem interveni. Dacă o clădire este de patrimoniu în zona protejată, toată plinta stradală de 2-3 kilometri ia aceeași legislație. Tu când dai pe clădirea de lângă care, ok, poate nu are cea mai bună formă, tu afectezi întreaga infrastructură a zonei istorice.

Vorbim de artiști. Cei care au lucrat aceste clădiri de patrimoniu au fost la rândul lor artiști. Expresia lor artistică trebuie să fie respectată. Cei mai mulți oameni din zona culturală își doresc ca aceste manifestări artistice să rămână în identitatea noastră pe o perioadă partea cât mai lungă de timp. Sunt anumite clădiri care sunt efectiv reprezentative și ne este drag de ele și nu doar că nu le vrem dispărute de acolo, ci nu le vrem nici măcar afectate.

Și atunci când vii și dai cu spray-ul la întâmplare, cu diferite culori, cu diferite forme, atunci ce faci? Le uniformizezi. Tagging, tagging, tagging.

Cum va decide primăria ce trebuie șters și ce nu trebuie șters?

Statul trebuie să facă tot ce poate să își protejeze patrimoniul cultural și istoric. Din punctul meu de vedere, orice clădire din patrimoniu pe care se dă cu șpray trebuie protejată.

Primăria Capitalei, care are și ea cred, câteva urme de spray, este obiectiv de patrimoniu. Și multe alte clădiri au același statut. Ce vreau să spun este că acest fenomen, superficial de foarte multe ori, le omoară spiritul pe care artiștii vremurilor l-au pus în ele. Nu le mai vezi. Și n-am nimic cu ideea de a protesta. Și înțeleg și paradoxul de a protesta în mod organizat.

Dar dreptul de a protesta nu trebuie să fie superior dreptului unor artisti care s-au manifestat în trecut pentru a crea ceva. Este normal ca aceste clădiri de patrimoniu să fie protejate și pentru generațiile următoare.

Și ce faceți dacă veți investi mulți bani pentru curățare și vor veni din nou și vor da cu sprayul peste?

Pot să nu fac nimic, să continue să arate ca acum. Asta este opțiunea cea mai facilă pe care o abordau toți primarii de până acum, să nu faci nimic e cel mai lejer. Și când îmi vor reproșa oamenii care își doresc să vadă cădirile în forma lor reală, o să-i trimit la dreptul de a protesta al unor tineri, cărora nu am ce să le fac. E foarte facil.

Strict financiar vorbind, primăria va cheltui niște bani cu curățarea acestor fațade. Ce faceți dacă veți cheltui acei bani și vor veni și vor da altele peste? La cheltuirea banului public mă refer.

Vom relua procesul. În orașele civilizate, Viena, Paris, respectul pentru proprietate este mult mai mare. Politica este de a zădărnici eforturile. Adică dacă intervin în 24 de ore, cel care a făcut graffiti nu va mai reveni. Dar dacă constant ai același comportament, care îți consumă niște resurse, poți să-l pui la vandalism, din punctul meu de vedere.

Sunt singurul primar care a organizat un festival de graffiti în București ever. Primul și singurul din istoria Bucureștiului. Am încurajat această cultură a protestului și am oferit un spațiu public de manifestare.

Dacă dumneavoastră organizați festival de street art, nu înseamnă automat că încurajați cultura protestului, pentru că este un mediu controlat.

E un principiu în neoliberalismul acesta care este clamat. Sunt liber să fac ceea ce vreau, atâta timp cât nu îngrădesc libertatea celuilalt. Dar oamenii aceștia protestează afectând proprietățile altor oameni. Cu alte cuvinte, să zicem că vreau să protestez și eu cu cheia pe mașina dumneavoastră. Este ok? Eu cred că este artă. Fac o steluță.

Totuși, avem o manifestare a autorității și respectăm legile sau putem să lăsăm orașul într-o ideologie ultra de stânga, non-intervenționistă, a anarhiei, pentru că și anarhia este definită foarte clar în științele politice – avem o zonă în care autoritatea nu trebuie să mai existe și să nu afecteze niciun fel dreptul protestului. Toți protestăm, toți sunt niște protestatari. După care o să avem un mediu urban conform propriilor noastre decizii și acțiuni.

Mai am o singură întrebare pe subiectul acesta. Ați spus deseori că luați orașul la pas. Ați văzut acum câțiva ani, când era Florin Cîțu premier, stencil-urile cu “Cîțu salvează economia”, răspândite prin tot orașul? Ele au fost date inclusiv pe Ateneul Român, monument inclus în patrimoniul UNESCO.

Și pe blocul în care stau eu, în Drumul Taberei.

Aceste stencil-uri cu mesaj politic au fost cumva încurajate, plătite de PNL?

Mi-ar fi rușine dacă ar fi așa ceva. Să aflu așa ceva. Nu știu cum au apărut. Am văzut și cu Ciolacu, am văzut și cu alții. Și cu Ciucă erau la un moment dat.

Deci nu aveți cunoștință că PNL ar fi plătit vreodată pentru astfel de mesaje?

Doamne ferește! Adică am conștiință că nu s-a plătit, că s-ar vedea în documentele contabile. Alea mi se par niște mizerii.

Un alt subiect care are legătură cu patrimoniul orașului și nu are încă o rezolvare este Cathedral Plaza. Știu că exista o decizie judecătorească pentru demolare, Nicușor Dan a dat la rândul său o dispoziție de demolare, dar ea a fost atacată de proprietari. Care este situația în prezent?

Este doar o hotărâre judecătorească atacată în instanță, la apel. Și există o decizie a primarului general deja semnată pentru demolarea clădirii. Și mai există o contestație, de aceea nu s-a demolat clădirea. A fost atacată decizia primarului general de demolare, deci încă nu avem o decizie definitivă. Al doilea motiv cred că este economic. Și mai este un motiv. Unii spun așa – nu este soluția tehnică cea mai bună de a o demola de tot, pentru că deja cu actuala configurare s-ar mișca și-ar afecta și mai mult biserica catolică. Și atunci sunt două ipoteze.

Cum poți da niște costuri rezonabile pe care să le suporți tot tu, stat, să nu afectezi clădirea monument. Cealaltă gândire ar fi să duci, totuși, clădirea în niște parametri urbanistici corecți ai zonei, adică ce spune acum legea? Spune că poate să aibă acolo maxim patru etaje. Atunci o dai jos până la patru etaje și o lași într-un registru urbanistic corect.

Problema este că nu ai legislație în România care să-ți permită să faci așa ceva, deși soluția tehnică mai corectă ar fi aceasta.

Deci avem această tensiune între soluția juridică, voința politică, care este aceeași cu soluția juridică de a o demola și să vedem care este soluția tehnică pentru a demola. Din păcate, pe termen scurt de un an, doi, trei, nu văd, vă zic sincer, o soluție. 

Urmărind activitatea dumneavoastră de când ați devenit primar, postările pe care le faceți, pare așa că ați găsit un dezastru la Primăria Capitalei. Care este realitatea? precedentul primar a fost Nicușor Dan, ales președintele României.

Nicușor Dan a făcut cât de mult a putut să facă în contextul pe care l-a avut. N-am ce să-i reproșez.

Puteți dumneavoastră mai mult? aveți același context, dacă nu unul și mai dificil, ținând cont de criza politică, economică.

Nu știu, asta rămâne să demonstrez, dacă o să mai merit un mandat. Dar am zis că am nevoie de puțin 2-3 mandate. Orașele care s-au schimbat, luminat la față, în care există ordine, cum ar fi Parisul, Viena, Barcelona, au avut primari care au stat mai mult de un mandat acolo. Și orașele din România, care sunt cât de cât puse la punct, au avut primar că au stat două, trei mandate minim. Unii au stat, cum este Emil Boc, și cinci mandate. Și arată mai bine pentru că ai o coerență pe o perioadă lungă de timp.

Aici vorbim despre un oraș cu o guvernanță schizoidă în care ai 7 primari. Și, cu atât mai mult, inerția este mai mare și timpul necesar pentru a acționa sistemic și concentrat, cu efecte vizibile,  este mai mare.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post INTERVIU Ciprian Ciucu: “Nu am venit să destructurăm totul. Păstrăm ceea ce este bun. De exemplu, iMapp.” appeared first on Cultura la dubă.

Dar putem observa încă de pe acum că valurile au fost cauzate de un amestec de legislație învechită, orgolii exacerbate, mentalități retrograde și blazare a breslei teatrale.

Mai presus de toate, e limpede că după dispariția prematură și neașteptată a lui Ion Caramitru, nimeni nu a mai avut o viziune, o direcție pentru TNB. Cum ar trebui să fie și ce să producă un teatru național în secolul 21? Din păcate, nu ne-au ajuns aproape cinci ani ca să dezbatem, să ne consultăm unii cu alții și să găsim răspunsuri la această esențială întrebare. (n.r. O încercare în acest sens a făcut Liternet în 2022, ecourile rămân online aici)

Întâmplarea face că acum 20 de ani am fost în comisia care a desemnat-o câștigătoare pe Ada Lupu la concursul pentru direcția Naționalului din Timișoara.

Îmi amintesc cum doi dintre colegii de comisie – regizorii Mihai Măniuțiu și Cornel Todea – susțineau, cu cele mai bune intenții, dealtfel, fiindcă apreciaseră și ei proiectul tinerei regizoare, că ”nu are nici o șansă, o vor mânca de vie cei din teatru!”

La fel de bine îmi amintesc cum regretata doamnă Florica Ichim, fondatoarea și redactoarea șefă a revistei Teatrul Azi și cu mine am argumentat pe rând, apoi la unison, tot mai insistent, că dacă nu îi vom da o șansă acestui proiect bun și candidatei care l-a gândit nu vom ști niciodată dacă ea poate să-l pună în aplicare sau nu. Raționamentul logic a învins.

Douăzeci de ani mai târziu, am auzit aceleași argument – reprodus tot cu bunăvoință, dar și cu condescendență – în legătură cu candidatura altei regizoare, și anume Alexandra Badea, care a candidat la cel de al doilea concurs pentru postul de manager al Teatrului Național din București în 2025. ”Nu ar fi avut nici o șansă, ea trăiește în Franța, nu știe cum funcționează lucrurile la noi!”, a sunat variațiunea pe aceeași temă exprimată către mine la telefon de către un membru al comisiei de concurs, comisie care a decis că nici unul dintre proiecte nu merită o notă peste 7, astfel încât cei trei candidați nu au trecut la etapa de interviu. Din păcate, în acest caz, nu vom ști niciodată.

Același ”nici un proiect nu e destul de bun pentru TNB” l-am mai auzit și în 2022, la prima încercare de concurs pentru directoratul ”navei amiral” a teatrului românesc, cum a fost adesea numit acest teatru – ironia fiind că ”nava” pare de ani de zile să nu se mai lase navigată.

Am fost atunci în comisie alături de oameni de teatru ale căror merite le cunoșteam și le apreciam, chiar dacă proveneau din etape istorice diferite – regizorul Dinu Cernescu, regizorul și director la TNB Nicolae Scarlat, dramaturga Alina Nelega, care a condus Compania Română din cadrul Naționalului din Târgu Mureș. Nu-l cunoșteam personal pe cel de al 5-lea membru al comisiei, Petru Hadârcă, regizor și director al Naționalului din Chișinău, dar mi-am zis că e în minoritate, deci nu mi-am făcut griji. Mare greșeală.

Așa se explică cum același proiect poate fi notat mai întâi sub 7, apoi la altă rundă peste 8, cum notele trebuie mediate intens ca să nu aibă diferențe de peste 2 puncte (conform legii), iar în cadrul medierii se schimbă ierarhiile, sau cum un candidat precum neașteptatul Boris Focșa, răsărit din văzduh la runda cu numărul trei, asemeni candidatului-surpriză la alegerile prezidențiale din 2024, poate fi notat cu o notă peste 7 la scris și cu 1,47 la interviu (!?).

După ce în 2022 domnul despre care nu-mi făceam griji i-a îngenuncheat pe toți cei cinci candidați și a umilit întreaga comisie de concurs  – noi toți ne-am făcut lecțiile, am citit proiectele, le-am analizat, le-am notat, iar domnia-sa a apărut la ultima întâlnire anunțând că nu dă nici o notă fiindcă, citez, ”nici un proiect nu e destul de bun pentru TNB” – am fost mult mai circumspectă când am primit invitația să fac parte din comisia celui de al doilea concurs, organizat în 2025.

Nu am acceptat invitația când am aflat alături de cine ar fi trebuit să evaluez proiectele, fiindcă nu mi s-a părut firesc să noteze proiectele cineva care fusese cercetat penal pentru fapte petrecute în timpul mandatului de manager și altcineva care plecase de la conducerea teatrului în urma depunctării la evaluarea performanțelor manageriale.

Am citit, în schimb, proiectele celor două candidate, Ada Lupu Hausvater și Alexandra Badea, bucurându-mă că sunt doar nu una, ci două artiste care au curajul să candideze pentru acest post și constatând că amândouă aveau nu doar curaj, ci și idei foarte bune. Comisia a considerat – complet eronat după părerea mea – că nici unul din cei trei candidați nu meritau să treacă în etapa de interviu, iar concursul a rămas din nou fără rezultat. Am avut o senzație acută de deja-vu.

5-3-2: așa s-a redus numărul candidaturilor pentru TNB, odată cu disiparea încrederii lumii teatrale în ceea ce ar fi trebuit să fie un eveniment istoric: înnoirea de viziune și de direcție a Naționalului bucureștean prin intrarea lui într-o nouă etapă de existență, în acord cu secolul 21.

Coincidențele nu sunt întâmplătoare, iar ecourile acestor experiențe la care am fost martoră direct sau indirect de-a lungul istoriei recente rezonează cu sens, desenând ”the bigger picture”, care ne arată că teatrul românesc nu se lasă ușor reformat, nici măcar atunci când strigă sus și tare ”vrem reformă!”. Micile orgolii și aranjamente locale, ministeriale, administrative se ridică prea des deasupra interesului general, iar lipsa unei culturi instituționale solide și a termometrului civic permite jocuri de culise neamendate de o opinie publică indiferentă, neatentă, blazată.

Dar e momentul să ne uităm înspre viitor. Cred că două lucruri merită notate ca pozitive acum, când a treia încercare are ca rezultat o nouă conducere pentru TNB, în persoana regizoarei Ada Lupu Hausvater, care a condus deja 20 de ani Teatrul Național din Timișoara.

1. Ada Lupu Hausvater a demonstrat consecvență și perseverență, participând la toate cele trei concursuri și procedând cu diplomație pe parcursul acestor câțiva ani de tevatură organizațională, dovadă că are răbdare, tact și știe să navigheze apele tulburi ale administrației românești, ceea ce o va ajuta enorm în noul ei mandat.
2. Este un moment istoric pentru Naționalul bucureștean, care are pentru prima dată în istoria lui o femeie la conducere, o profesionistă cu pedigree demonstrat de manager. Din proiectul ei pentru TNB fac parte montări semnate de o serie de regizoare, cu promisiunea restabilirii unui echilibru de reprezentare și tematic de care TNB nu a avut parte, din păcate, până acum.

Comparând cu alegerile electorale, putem spune că a fost ales președintele, dar urmează parlamentul. E important ca lumea artistică să rămână în alertă, să se informeze și să participe în perioada următoare la luarea deciziilor privind organizarea concursurilor pentru conducerea teatrelor bucureștene: 15 instituții de spectacol se află de ani de zile în interimat, iar PMB a anunțat prin vocea noului primar general ales că va organiza, în sfârșit, în această primăvară concursuri. Ni s-a promis transparență și onestitate.

Din experiența mea, povestită parțial aici, totul ține de comisii. Condiția minimă este ca membrii acestora să fie integri moral, să nu fi avut probleme cu legea. Dar este esențial și ca membrii comisiilor să aibă cel puțin tot atâta experiență cât li se cere candidaților, să nu se lase manipulați și să fi demonstrat cunoaștere și deschidere către scena internațională, dacă vrem ca Bucureștiul să aibă o ofertă culturală demnă de o capitală europeană.

Dacă vor fi desemnate comisii de necontestat asta va da curaj mai multor candidați să participe, prin urmare se va putea alege dintr-un număr mai mare de proiecte.

Momentul unei înnoiri reale a infrastructurii instituțiilor publice de cultură, al înscrierii acestor instituții pe un drum european, deschis către lume, un drum al colaborărilor reale și cu sens, în loc de micile aranajamente locale practicate la scară largă până acum, care închid orizontul și frustrează publicul, aflat și el în proces de schimbare și înnoire.

Felul în care arată comisiile de concurs va dicta felul în care vor arăta conducerile teatrelor bucureștene de-acum înainte și, pe cale de consecință, calitatea vieții culturale a bucureștenilor. Oare ne dăm seama cât de mare e miza?

***

Cristina Modreanu este critic de teatru și cercetătoare la UAT Târgu Mureș, redactoare-șefă a revistei de artele spectacolului Scena.ro

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Lumea teatrală, în alertă: care este miza? appeared first on Cultura la dubă.

Concursul de proiecte de management organizat pentru Teatrul Național ”I.L. Caragiale” din București a fost câștigat de Ada Lupu Hausvater, cu o medie generală de 8.36. Ea va fi primul manager general al TNB, ales prin concurs, după decesul lui Ion Caramitru.

Celălalt finalist, Boris Focșa, a primit 1.47 la proba interviului, iar media finală obținută a fost 4.40.

“Conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, cu modificările și completările ulterioare, este declarat câștigător candidatul care a obținut cea mai mare medie, cu condiția ca aceasta să fie de minimum 7″, a transmis Ministerul Culturii.

Ada Lupu Hausvater, managerul Teatrului Național din Timișoara în ultimii 20 de ani, regizoare de teatru, totodată prima femeie manager al unui teatru național din România, s-a aflat la a 3-a încercare de a deveni liderul Teatrului Național București.

Este singurul candidat care a participat la toate cele trei concursuri organizate de Ministerul Culturii în ultimii 4 ani. Cel din 2022 a fost anulat după retragerea unui membru al comisiei și pentru că oricum niciun candidat nu a fost considerat de către comisie suficient de pregătit. La sfârșitul lui 2025, Ada Lupu a obținut la evaluarea proiectului de management 6.58.

Mandatul său la TNB va fi între 2026 – 2031.

În susținerea proiectului său de management, aceasta a anunțat că prioritate în distribuția spectacolelor vor avea cei 84 de actori angajați pe perioadă nedeterminată, considerând că numărul actual de 97 de colaboratori este prea mare.

Un “teatru de conștiință” condus cu un “management chirurgical”, model pentru societate și cu reprezentativitate internațională – sunt principalele idei care au reieșit din prezentarea sa. Proiectul său prevede și redeschiderea istoricului bar Lăptăria lui Enache, precum și deschiderea unei cafenele cu librărie și a unui magazin de suveniruri.

Aceasta și-a propus în mandatul său 8 turnee internaționale și 20 de turnee naționale, deschiderea teatrului către dramaturgi contemporani și către coproducții internaționale, subtitrarea tuturor spectacolelor în limba engleză și invitarea unor artiști de renume la nivel internațional, precum dramaturgul și regizorul canadian Robert Lepage sau polonezul Krzysztof Warlikowski.

De asemenea, modificarea orelor de începere a spectacolelor, astfel încât spectatorii să aibă timp de socializare în spațiile comerciale ale teatrului, precum și îmbunătățirea acusticii sălilor.

Întrebată de membrii comisiei cum va face rost de fonduri pentru toate acestea, ținând cont de deficitul bugetar, candidata a răspuns că va coopta parteneri strategici/ sponsori, fără să numească punctual pe cineva.

“- Ați putea să ne spuneți care este cel mai mare eșec al carierei dumneavoastră și ce ați învățat din el?

– Nu îmi aduc aminte, încerc să fiu sinceră, nu am fost preocupată de eșecuri, de dezamăgiri, am fost concentrată pentru a face totul să meargă, alături de echipă”

“-Ce veți face pentru profesionalizarea tehnicienilor din TNB, mulți dintre ei cu studii medii?

– Vor trebui să facă cursuri de formare, să-i profesionalizăm specific, să fie actualizată experiența de muncă.

– Aveți în minte niște școli sau cadre de formare?

– Trebuie să existe. Ce putem face noi sunt ateliere de pregătire, vom solicita INCFC să facă cursuri de acreditare.”

Întrebată dacă are un plan pentru atragerea fondurilor europene, aceasta a zis că în prezent nu se poate aplica la nimic, ci doar din 2027. Un membru al comisiei a contrazis-o: “sunt deja câteva programe de finanțare deschise acum, în 2026, perfecte pentru teatre”.

Din comisia de evaluare au făcut parte: Carmen Croitoru, directorul INCFC, Theo Herghelegiu, regizoare, Adrian Găzdaru, actor, fost manager al Teatrului Excelsior, Hunor Horvath, manager al Teatrului Maghiar din Timișoara, Vava Ștefanescu, managerul Centrului Național al Dansului București și Ludmila Patlanjogu, critic de teatru.

Contracandidatul său, Boris Focșa, fost ministru al Culturii în Moldova, care a șocat membrii comisiei cu prestația sa, a fost notat cu 1.47 la proba interviului.

Cum a arătat proba interviului – AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ada Lupu Hausvater este noul manager al Teatrului Național “I.L. Caragiale” din București appeared first on Cultura la dubă.

Ada Lupu Hausvater, managerul Teatrului Național din Timișoara, și surprinzătorul candidat Boris Focșa, fost ministru al Culturii din Moldova, au susținut azi proba interviului la concursul pentru ocuparea funcției de manager al TNB, organizat de Ministerul Culturii.

Regizoarea Ada Lupu Hausvater este singurul candidat care a participat la toate cele trei concursuri organizate în ultimii 4 ani, fără succes la primele două. În timp ce Boris Focșa, fost director al Teatrului Luceafărul din Chișinău, s-a prezentat pentru prima dată la un concurs public din România.

În trecut, pe când era ministrul Culturii în exercițiu, în Moldova, Focșa a fost anchetat de Centrul Național Anticorupție pentru presupusa vânzare ilegală a unor monumente istorice, caz închis ulterior pentru lipsă de probe. De asemenea, el a fost prins de polițiști în stare de ebrietate la volan.

Proba interviului a avut caracter public. În sală s-au mai aflat câțiva actori ai TNB, artiști din mediul independent și jurnaliști. Cultura la dubă redă mai jos un reportaj de la fața locului.

***

“Ciuleandra” și “Mița Biciclista”, precum și “montări clasice, gen Walt Disney” – propunerile lui Boris Focșa pentru TNB

Dacă interviul susținut de Ada Lupu Hausvater a durat aproximativ o oră și jumătate, interviul lui Boris Foșca s-a terminat mai repede, după o prestație rușinoasă, care a uluit nu doar audiența, ci și membrii comisiei.

Acesta nu a știut să numească un singur regizor străin pe care ar dori să-l invite în România, a zis că ar vrea ca repertoriul TNB să cuprindă predominant texte din literatura română – Caragiale, Rebreanu, Mihail Sebastian, iar cel puțin 2-3 spectacole să fie adaptări după texte din curricula școlară. – “Aș alege Ciuleandra, pentru că e aproape de sufletul nostru, ne reprezintă. Rebreanu este Dostoievski al României.“

Acesta a spus că nu a apucat să vadă spectacolul Pădurea Spânzuraților de la TNB și nu a știut să spună cine îl regizează (n.r. Radu Afrim): “Am avut invitație la Pădurea, dar n-am ajuns. Știu, chiar știu numele regizorului, dar nu-mi vine acum în minte. Este un regizor care atunci când eu făceam primii pași în teatru și dânsul făcea primii pași. Îmi scapă acum numele, de emoții.”, a spus Focșa în fața comisiei.

De asemenea, candidatul a spus că ar vrea să includă în repertoriul TNB spectacolul “Mița Biciclista” – “Dacă francezii au Dama cu camelii, noi de ce să nu avem Mița Biciclista?”, a declarat acesta, stârnind zâmbete în sală.

Întrebat dacă știe care este legea după care sunt conduse teatrele din România, acesta a răspuns:

– Bineînțeles. Legea teatrelor.

– Ce număr?

– Am scris în proiect.

– Nu ați specificat-o în proiect, de aceea vă întreb.

– Nu știu, îmi pare rău.”

Întrebat ce va face dacă un actor va acuza conducerea de abuz, acesta a răspuns:

“Să existe comunicare, comunicare și iarăși comunicare. Nu cred că este bine pentru teatru când probleme interioare apar la public. În primul rând, nu ar trebui să se întâmple, dar dacă se întâmplă, comunicare, comunicare și iar comunicare.

Și ce faceți dacă actorul insistă și comunicarea nu a funcționat?

Dacă se întâmplă și dacă e adevărat, atunci demisia.”

Unii dintre membrii comisiei au invocat lipsuri sau incoerențe inclusiv din proiectul de management. Totuși, aceeași comisie i-a acordat notă de calificare la proba interviului.

“- Pentru că nu am găsit nicio propunere în proiect, puteți numi un regizor important din străinătate pe care ați vrea să-l invitați să monteze?

– Nu m-am gândit la așa ceva, sincer.”

Un alt membru al comisiei l-a întrebat pe Boris Focșa:

“-De ce ați simțit nevoia să tratați creativ analiza SWOT?

– Așa mi-a ieșit mie, am fost cam pe repede-nainte.”

Foșca a zis în repetate rânduri că a avut puțin timp la dispoziție pentru scrierea proiectului și că a stat, timp de două săptămâni, zi și noapte, să lucreze la el. Astfel că a omis să includă unele propuneri de bază, cum ar fi titluri punctuale pentru repertoriu.

Întrebat ce va face pentru facilizarea spectacolelor către persoane cu deficiențe de vedere și de auz, Focșa a răspuns:

“E mai complicat. Eu am găzduit orbii la Teatrul Infinit (n.r. pe care susține că l-a fondat în București), e nevoie de spectacole mai sensibile.

– Concret, ce puneți în caietul de regie, cum transmiteți emoția pentru persoane nevăzătoare și surdo-mute?

– Aș folosi metafore vizuale și automat ar crea emoție.

– Și la nevăzători?

– Ar trebui să simtă vibrația. Orice spectacol are o vibrație a lui.”

“-De ce credeți că sunteți calificat pentru acest post?

– “Am condus un teatru 16 ani, am experiența necesară, dar nu insist. Dacă pot fi de ajutor la Teatrul Național București, bine, dacă nu, nu.”

Carmen Croitoru, reprezentantul ministerului în comisie, a tranșat la un moment dat interviul: “Suntem ușor șocați că sunteți nepregătit. Am crezut, citind proiectul, că vom primi niște detalii importante. Vă mulțumim pentru efortul de a veni aici și sperăm că veți avea și alte ocazii.”

În contextul în care la concursurile anterioare nume importante ale teatrului românesc, precum regizorul Andrei Grosu sau Alexandra Badea, nu au ajuns la proba interviului, se ridică, firesc, întrebarea: cum a fost posibil ca un asemenea candidat să primească notă de trecere pe proiectul său de management, în care nu a inclus nici măcar un titlu de text pe care ar vrea să-l intruducă în repertoriu sau nume de artiști invitați?

Reamintim că, după concursul încheiat la sfârșitul anului trecut fără ca vreun candidat să fi primit nota de calificare pentru proba interviului, Ministerul Culturii a schimbat în premieră condițiile de participare, astfel încât doi dintre foștii candidați, veniți de mediul independent, nu au mai putut participa. Ministerul a impus o experiență de minimum 10 ani exclusiv în conducerea unor instituții publice (nu și private) de cultură, ori 5 ani experiență de management într-o instituție publică + master specializat de management cultural.

Un “teatru de conștiință” condus cu un “management chirurgical” – Ada Lupu Hausvater

Ada Lupu Hausvater, cea care a condus în ultimii 20 de ani Teatrul Național din Timișoara, a susținut azi pentru prima dată interviul pentru TNB, după primele două concursuri în care nu a ajuns în această etapă.

În susținerea proiectului său de management, aceasta a anunțat că prioritate în distribuția spectacolelor vor avea cei 84 de actori angajați pe perioadă nedeterminată, considerând că numărul actual de 97 de colaboratori este prea mare.

Un “teatru de conștiință” condus cu un “management chirurgical”, model pentru societate și cu reprezentativitate internațională – sunt principalele idei care au reieșit din prezentarea sa. Proiectul său prevede și redeschiderea istoricului bar Lăptăria lui Enache, precum și deschiderea unei cafenele cu librărie și a unui magazin de suveniruri.

Aceasta și-a propus în mandatul său 8 turnee internaționale și 20 de turnee naționale, deschiderea teatrului către dramaturgi contemporani și către coproducții internaționale, subtitrarea tuturor spectacolelor în limba engleză și invitarea unor artiști de renume la nivel internațional, precum dramaturgul și regizorul canadian Robert Lepage sau polonezul Krzysztof Warlikowski.

De asemenea, modificarea orelor de începere a spectacolelor, astfel încât spectatorii să aibă timp de socializare în spațiile comerciale ale teatrului, precum și îmbunătățirea acusticii sălilor.

Întrebată de membrii comisiei cum va face rost de fonduri pentru toate acestea, ținând cont de deficitul bugetar, candidata a răspuns că va coopta parteneri strategici/ sponsori, fără să numească punctual pe cineva.

“- Ați putea să ne spuneți care este cel mai mare eșec al carierei dumneavoastră și ce ați învățat din el?

– Nu îmi aduc aminte, încerc să fiu sinceră, nu am fost preocupată de eșecuri, de dezamăgiri, am fost concentrată pentru a face totul să meargă, alături de echipă”

“-Ce veți face pentru profesionalizarea tehnicienilor din TNB, mulți dintre ei cu studii medii?

– Vor trebui să facă cursuri de formare, să-i profesionalizăm specific, să fie actualizată experiența de muncă.

– Aveți în minte niște școli sau cadre de formare?

– Trebuie să existe. Ce putem face noi sunt ateliere de pregătire, vom solicita INCFC să facă cursuri de acreditare.”

Întrebată dacă are un plan pentru atragerea fondurilor europene, aceasta a zis că în prezent nu se poate aplica la nimic, ci doar din 2027. Un membru al comisiei a contrazis-o: “sunt deja câteva programe de finanțare deschise acum, în 2026, perfecte pentru teatre”.

Din comisia de evaluare au făcut parte: Carmen Croitoru, directorul INCFC, Theo Herghelegiu, regizoare, Adrian Găzdaru, actor, fost manager al Teatrului Excelsior, Hunor Horvath, manager al Teatrului Maghiar din Timișoara, Vava Ștefanescu, managerul Centrului Național al Dansului București și Ludmila Patlanjogu, critic de teatru.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Boris Focșa, fost ministru al Culturii în Moldova, anchetat în trecut de Centrul Național Anticorupție, a fost finalist la concursul de management al TNB. Prestația sa de la interviu a șocat inclusiv membrii comisiei appeared first on Cultura la dubă.

În acest context, Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură cere într-un comunicat de presă anularea concursului din cauza “condițiilor de participare care încalcă legea”, precum și a “constituirii nelegale a comisiei de concurs“. De asemenea, federația susține că există suspiciuni privind nerespectarea condițiilor de către unul dintre candidați. Sindicaliștii au trimis și o sesizare oficială către minister, în acest sens.

Reamintim că, după concursul încheiat la sfârșitul anului trecut fără ca vreun candidat să fi primit nota de calificare pentru proba interviului, Ministerul Culturii a schimbat în premieră condițiile de participare, astfel încât doi dintre foștii candidați, veniți de mediul independent, nu au mai putut participa. Ministerul a impus o experiență de minimum 10 ani exclusiv în conducerea unor instituții publice (nu și private) de cultură, ori 5 ani experiență de management într-o instituție publică + master specializat de management cultural.

***

“COMUNICAT Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură
privind modul de organizare și desfășurare a concursului de proiecte de management pentru Teatrului Național „I.L. Caragiale” București

Federația semnalează public neregulile concursului și subliniază importanța unor proceduri de selecție corespunzătoare, având în vedere existența unor cazuri soluționate de instanțele de judecată, în care manageri au ajuns în funcții în urma unor concursuri netransparente, organizate cu încălcarea legii și cu comisii constituite nelegal.

I. Stabilirea condiției de pregătire sau experiență în managementul unei instituții publice cu încălcarea art. 3 lit. d) din OUG 189/2008

Ministerul Culturii încalcă normele privind participarea la un concurs de proiecte de management, deoarece legislația incidentă prevede caracterul alternativ al condiției experienței sau pregătirii în management, nu concomitent. Astfel, prin stabilirea pe website-ul ministerului, a experienței în management, „dobândită prin exercitarea funcției de manager al unei/unor instituții publice de cultură, pentru o perioadă de (i) cel puțin 10 ani sau de (ii) cel puțin 5 ani, în cazul în care candidatul a absolvit cu diplomă un program de studii universitare de master în specializarea Management cultural”, este restrâns nelegal accesul candidaților care se subscriu primei teze a criteriului prevăzut la art. 3 lit. d): „întrunește condițiile de pregătire în management”, eligibilitatea fiind dependentă neapărat și de deținerea unui număr de ani experiență, încălcându-se caracterul alternativ al normei. De altfel, sintagma dobândită prin exercitarea funcției de manager al unei/unor instituții publice de cultură, adaugă la lege, prin limitarea candidaturilor doar la experiența în sfera publică, ipoteză pe care actul normativ nu o prevede, făcând referire la managementul oricărei entități juridice. Efectele unei astfel de abordări conduc din start la excluderea unor categorii de candidați.
Deși acest caz al concursului pentru Teatrul Național din București pare unul izolat, el poate reprezenta un model nedorit care să se instaureze și pentru alte instituții culturale, fiind un precedent de natură să afecteze încrederea în imparțialitatea procesului de selecție.

II. Neconformitatea comisiei de evaluare

Art. 16 alin. (2) al OUG 189/2008 impune ca membrii comisiei să fie „specialiști în domeniul de activitate al instituției”. După ce candidații respinși la concursul din 2025 au fost invitați în calitate de evaluatori (o premieră în domeniu), avem acum cooptați membri care conform datelor puse la dispoziție de minister, nu dețin studii în domeniul de activitate al instituției.
Totodată, există o disproporție între cerința de experiență de 10 ani în management impusă candidaților și lipsa unei experiențe similare în rândul evaluatorilor, fapt ce afectează competența evaluării proiectelor de management din punct de vedere financiar și administrativ.
Chiar dacă legea nu prevede obligativitatea deținerii experienței manageriale pentru membrii comisiei, regulamentul dispune obligatoriu cunoașterea de către aceștia a legislației incidente din dreptul public. Survine astfel întrebarea: realizează Ministerul Culturii o verificare a cunoașterii acestei legislații de către evaluatori? Sau avem pretenția de la candidați să cunoască mai mult de 20 de legi, dar nu și de la cei care-i evaluează?

În concluzie, există suspiciuni întemeiate că în componența comisiei există doi membri care nu dețin experiență în managementul unor instituții publice de complexitatea T.N.B și cel puțin un membru care nu deține studii în domeniul de activitate al unui teatru dramatic conform art. 16 din OUG 189/2008.

III. Suspicionarea neîndeplinirii criteriilor de eligibilitate de către anumiți candidați

Admiterea în a doua etapă, a unui candidat care deține studii universitare absolvite cu diplomă de licență și experiența managerială într-o instituție publică dintr-un stat non-UE, este susceptibilă de a nu fi conformă datorită lipsei echivalării legale.
Însă, chiar și dacă suspiciunile organizației nu sunt confirmate, întreaga procedură rămâne marcată de contradicția declarațiilor Ministrului Culturii din ianuarie 2026 din cadrul unui interviu:
D.C.: Așadar, înainte de a candida la TNB, ar trebui să conducă mai întâi un teatru din țară pentru a dobândi experiența managerială?
D.A.: […] Sunt câteva țări în Uniunea Europeană care au teatre guvernate de dreptul public. Oricine a condus un teatru în Slovenia, în Slovacia, în Ungaria, în țările acestea post-socialiste, pentru că acolo sunt instituții publice de cultură guvernate de dreptul public, atunci aceștia sunt eligibili. Chiar dacă legislația națională românească diferă ușor în anumite zone, dar tot drept public este și experiența respectivă, fiind un stat membru al UE, este absolut acceptabilă […].

Există suspiciuni că studiile unuia dintre candidați au fost dobândite în Republica Moldova (stat non-UE), motiv pentru care este întemeiată și necesară verificarea existenței actului oficial de echivalare emis de C.N.R.E.D., la momentul depunerii dosarului și comunicarea lui publică. De asemenea, în lipsa unor documente depuse la dosar, care să ateste că instituțiile conduse de respectivul candidat în Republica Moldova corespund definiției juridice de „instituție publică de cultură” conform legislației române, nici condiția experienței în management nu este cert îndeplinită.

Astfel dacă aceste documente nu există, prin admiterea în mod nejustificat a unei candidaturi care nu îndeplinește criteriile de eligibilitate, comisia/secretariatul a încălcat legislația, reprezentând un viciu de procedură care conduce la nulitatea etapelor ulterioare.

IV. Solicitări

• Verificarea de urgență a legalității întregului concurs, inclusiv a constituirii comisiei de concurs și a eligibilității candidaturilor;
• Anularea procedurii de concurs, ca urmare a constatării stabilirii condițiilor de participare cu încălcarea legislației, a constituirii nelegale a comisiei de concurs, a admiterii unui candidat neeligibil, care au viciat întregul proces de selecție, afectând rezultatul și conformitatea desfășurării concursului;
• Reluarea procedurii de concurs cu respectarea condițiilor impuse de art. 3 lit. d) din OUG 189/2008 și desemnarea unei comisii care să îndeplinească criteriile de expertiză în specialitate și, prin similitudine, în management.
  Aceste solicitări sunt formulate în interesul colectiv al actorilor și al breslei culturale, în vederea asigurării respectării prevederilor legale și garantării unui proces corect de selecție al managementului celui mai mare teatru din România.
  De asemenea Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură a înștiințat astăzi ministerul, printr-o sesizare, despre viciile de natură să afecte procedura de concurs.” – se arată în comunicatul transmis de Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură

***

The post Federația Sindicatelor din Instituții de Cultură cere anularea concursului pentru managementul TNB. Azi are loc proba interviului appeared first on Cultura la dubă.

După cum Cultura la dubă a anunțat aici, ministrul Andras Demeter și-ar fi dorit o comisie alcătuită din 9 membri, iar în acest sens a invitat în comisie foștii candidați la concursurile TNB. Cei mai mulți dintre aceștia au declinat invitația. Doar Adrian Găzdaru, fost candidat în 2022, a acceptat-o.

Adrian Găzdaru a condus Teatrul Excelsior între 2014 și 2022, iar la finalul ultimului său mandat a primit la evaluare nota 7,18, astfel că postul său a fost scos la concurs. Acesta s-a remarcat cu producția spectacolului Vlaicu Vodă – cel mai scump spectacol organizat vreodată în București, care a costat 430.000 de euro – în mandatul Gabrielei Firea. Primăria Capitalei, în mandatul lui Nicușor Dan, a descoperit că Teatrul Excelsior a depozitat decorurile în valoare de 5 milioane de lei într-un depozit, unde din 2018 până în 2022 a plătit lunar 6000 de euro/ lună, adică peste 240.000 de euro.

Tot în anul centenarului, Teatrul Excelsior a produs și spectacolul Toți K1 pentru România – Unirea, Visul unei Națiuni, alături de Nicolae Furdui Iancu, Paula Seling, Proiect K1, Tuan, Iuliana Tudor, Mihaela Rădescu, Vlad Rădescu, Sorin Francu, Daniel Lazăr și grupul Crai Nou. Acesta a costat Primăria Capitalei 125.000 de euro.

După ce a pierdut postul de la Excelsior, Adrian Găzdaru a candidat la conducerea Teatrului Național București. Concursul din 2022 a fost, însă, anulat de ministrul Lucian Romașcanu, după retragerea unui membru al comisiei și pentru că oricum niciun proiect nu s-ar fi ridicat la nivelul așteptărilor, potrivit declarațiilor ministrului.

Vava Ștefănescu este managerul Centrului Național al Dansului București și una dintre cele mai respectate personalități din lumea dansului contemporan. Recent, aceasta a anunțat că Ministerul Culturii, în mandatul Ralucăi Turcan, a cedat Sala Omnia, promisă pentru CNDB, Ministerului de Interne. Reprezentanții CNDB s-au întâlnit cu ministrul Andras Demeter pentru a-l convinge să încerce remedierea situației, însă aceasta i-a anunțat că “Este un vis pierdut. Putem să aprindem lumânări, să depunem coroane – ține de trecut”. Ministerul le-a promis, însă, că va încerca să identifice pentru CNDB un posibil alt spațiu.

Theo Herghelegiu este regizoare, unul dintre fondatorii Teatrului Arca și, potrivit Ministerului Culturii, prima fondatoare a unei companii independente – Teatrul Inexistent. Este regizoarea singurului spectacol în care ministrul Culturii, Andras Demeter, joacă în rol principal – Peștele balon, la Teatrul de Artă București.

Hunor Horváth este manager interimar al Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara, instituție pe care Andras Demeter a condus-o în trecut. A studiat artele spectacolului în Germania, Elveția, Austria și România și a colaborat ca regizor cu Teatrul Radu Stanca din Sibiu, unde a condus secția de germană.

Ludmila Patlanjoglu este teatrolog și critic de teatru și coordonatoare de doctorate la UNATC. Este președinte onorific al secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT) și a fost directoarea Festivalului Național de Teatru.

Al 6-lea membru nu a fost de acord să-și dezvăluie identitatea.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice

The post Adrian Găzdaru, Vava Ștefănescu, Ludmila Patlanjoglu, Theo Herghelegiu și Hunor Horváth vor face parte din comisia de evaluare a noului manager al TNB appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit ministrului Culturii, doi candidați și-au depus dosarele și au rămas în competiție pentru managementul Teatrului Național București, deschis de Ministerul Culturii în luna ianuarie 2026. După încheierea etapei de înscrieri, Andras Demeter a lansat pe pagina sa oficială de facebook o invitație către foștii candidați la ultimele concursuri, de a face parte din comisia de evaluare.

Candidații care au participat la ultimul concurs au fost Alexandra Badea, Ada Lupu Hausvater și Radu Popescu, iar cei care au participat la penultimul concurs au fost, potrivit surselor Cultura la dubă, Mircea Rusu, actor și fost director interimar al TNB, Liviu Lucaci, rectorul UNATC, Adrian Găzdaru, actor, fost manager general al Teatrului Excelsior, înlăturat la finalul celor 4 ani de mandat după ce a primit nota 7.18, Ada Lupu Hausvater, regizoare și manager general al Teatrului Național din Timișoara din 2005 până în prezent și Andrei Grosu, regizor și co-fondator al teatrului independent Unteatru.

“Cred că cea mai incontestabilă componență a acestei comisii este una care să-i includă pe toți sau pe cât mai mulți dintre cei care au candidat pentru postul de manager al TNB la ultimele concursuri. De ce? Fiindcă acești oameni prezintă un avantaj important: au parcurs și au analizat cu extremă atenție caietul de sarcini și obiective, au muncit să scrie proiecte adecvate acestor cerințe, s-au pregătit pentru interviurile care nu au mai avut loc, și-au asumat o viziune prin care să facă bine instituției, așa cum fiecare a considerat că e necesar, potrivit, ideal, realist etc.

În plus, ei sunt niște specialiști în domeniu foarte diferiți ca experiență și ca areal de concepție managerială; sunt personalități distincte, tipologii foarte variate ca viziune și ca abordare artistică.”, a scris ministrul Culturii.

La ultimul concurs organizat de Ministerul Culturii la sfârșitul anului 2025, niciun candidat nu s-a calificat la proba interviului. Iar precedentul, organizat în mandatul lui Lucian Romașcanu, a fost anulat după retragerea unui membru al comisie, dar și pentru că „În urma evaluării proiectelor de management, comisia în integralitatea sa a constatat o calitate generală care este sub ceea ce ar trebui să reprezinte un document ce stă la baza conducerii teatrului fanion al României pentru următorii cinci ani.” – Lucian Romașcanu, 2022.

Am întrebat mai mulți foști candidați cum comentează invitația ministrului Demeter și dacă o vor accepta. Iată ce răspunsuri am primit:

Alexandra Badea: “Am refuzat invitația de a face parte din comisie în primul rând pentru că, prin restricțiile impuse în condițiile de participare, cu rezultatul previzibil obținut (2 candidați), ministrul a demonstrat că nu își dorește să dea cu adevărat o șansă TNB-ului de a avea cel mai potrivit manager și de a produce o schimbare reală. Eu nu mai am încredere în instituția pe care o conduce și nu vreau să validez acest concurs, a cărui credibilitate este afectată.”

Radu Popescu: “Am primit invitația de la domnul ministru și am refuzat-o. Cred ca în teorie ar fi putut fi o idee bună, daca în practică nu e o dovadă de cinism. Nu poți invita să judece viitorul manager al Teatrului Național persoane pe care nu le consideri apte să candideze la această funcție. Sunt o persoană neconflictuală și care am acordat întotdeauna, tuturor, prezumția de bună credință, dar această prezumție s-a pierdut în momentul în care, de la o ediție la alta a concursului, au fost modificate condițiile în asa fel încât candidații care au deranjat anterior să nu mai poată candida. Ministerul Culturii ar trebui să fie al oamenilor de cultură și pentru ei, nu oglinda unor orgolii personale.”

Liviu Lucaci: “În unele zile din perioada evaluării, nu voi fi în București. În cazul meu, nu se pune problema participării.

Iată și mesajul integral al ministrului Andras Demeter:

“TNB-ul are o lungă istorie, plină de evenimente, unele de glorie, altele traumatizante, dacă e să ne amintim doar de bombardamentul din august 44, care a distrus clădirea de pe Calea Victoriei. În timp, instituția a schimbat edificii, a schimbat denumiri oficiale, a schimbat directori. În ultimele trei decenii a încercat și a reușit să-și schimbe mantaua cenușie pe care 50 de ani de comunism i-au lăsat-o pe umeri. Dar asta nu înseamnă c-a înaintat lin și fără obstacole. Că s-a oprit din transformări. Nu. In ultimii ani, aceste turbioane de schimbare au băgat-o într-un malaxor al provizoratului și al dezechilibrului, complet nemeritat pentru Prima Scenă a țării.

Acum ne aflăm în proximitatea unui nou concurs pentru postul de manager TNB. Concurs al cărui rezultat final sperăm să așeze teatrul în normalitate, în armonie internă și în cea mai bună rezonanță posibilă cu publicul său. Concurs pentru care, la încheierea perioadei de înscriere, au fost depuse două candidaturi.

Mă gândesc la soarta acestei instituții și mă preocupă cât se poate de serios felul în care ea își va găsi și forța, dar și echilibrul pentru a merge mai departe la capacitate maximă și cu multe triumfuri în portofoliu.

Și mă mai gândesc la ceva: la cea mai eficientă soluție posibilă pentru comisia de evaluare, cea care va decide conform regulilor și atribuțiilor legale, următorul manager. Iar în acest sens, cred că cea mai incontestabilă componență a acestei comisii este una care să-i includă pe toți, sau pe cât mai mulți dintre cei care au candidat pentru postul de manager al TNB la ultimele concursuri. De ce? Fiindcă acești oameni prezintă un avantaj important: au parcurs și au analizat cu extremă atenție caietul de sarcini și obiective, au muncit să scrie proiecte adecvate acestor cerințe, s-au pregătit pentru interviurile care nu au mai avut loc, și-au asumat o viziune prin care să facă bine instituției, așa cum fiecare a considerat că e necesar, potrivit, ideal, realist etc. În plus, ei sunt niște specialiști în domeniu foarte diferiți ca experiență și ca areal de concepție managerială; sunt personalități distincte, tipologii foarte variate ca viziune și ca abordare artistică.

Tocmai de aceea, le voi lansa invitația de a veni în această comisie. Intenționăm ca ea să includă nouă membri, iar celor trei reprezentanți ai autorității, dorim să li se alăture foștii candidați, în calitate de specialiști.

Mizez pe obiectivitatea și exigența lor în procesul de evaluare, în măsura în care dau credit total respectului, generozității profesionale și preocupării lor față de viitorul TNB.” – a postat ministrul Andras Demeter pe pagina sa oficială de facebook.

Criticul de teatru Cristina Modreanu a comentat la rândul său invitația ministrului:

“Nu mă îndoiesc că ministrul chiar se gândește la ce să facă acum cu TNB. Mai exact acum, că nu mai are nimeni încredere să participe și/sau să evalueze proiectele înscrise. Condițiile puse la a treia încercare – în special cei 10 ani de experiență ca manager într-o instituție publică de cultură – au redus plaja de candidaturi posibile, așadar nu e de mirare că s-au înscris doar doi candidați. Aceeași condiție pe mine m-a făcut să refuz invitația de a face parte din comisia de evaluare și sunt sigură că au fost mulți alții în aceeași situație. Chiar cred că e o condiție care închide porți și reduce orizontul, în loc să-l deschidă.

Așa cum cred că ideea de a alcătui comisia de evaluare din foști candidați pentru acest post este, în cel mai bun caz, excentrică, dar nu poate reprezenta un câștig pentru instituție. O spun pentru că am citit toate proiectele depuse până acum și majoritatea autorilor nu au, din păcate, viziunea necesară pentru a evalua alți candidați (iar cei care aveau ar fi trebuit să rămână în cursă, nu văd cum ar mai accepta acum să schimbe poziția).

Cel mai înțelept ar fi ca ministrul să recunoască deschis că noile condiții nu au fost o idee bună – o greșeală recunoscută e pe jumătate iertată – și să redeschidă concursul pentru cât mai multe candidaturi. Actorii și publicul Naționalului o merită.”, a scris Cristina Modreanu pe pagina sa de facebook.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice

The post Andras Demeter invită foștii candidați la managementul TNB, eliminați pentru note slabe, să fie parte din comisia de evaluare a noului concurs appeared first on Cultura la dubă.