Anunțul de participare a fost publicat pe SEAP. Potrivit acestuia, “obiectul contractului este prestarea de servicii integrate privind identitatea vizuală a Operei Naționale București și comunicarea acesteia în mediul digital, respective implementarea unui sistem integrat de comunicare digitală pentru Opera Națională București, care să asigure coerența comunicării instituționale și valorificarea unitară a conținutului artistic.

Obiectivele specifice ale achiziției sunt următoarele:

OS1: Determinarea cerințelor tehnice și funcționale necesare implementării sistemului integrat de comunicare digitală.

OS2: Stabilirea cadrului unitar de organizare, administrare și comunicare a conținutului artistic în mediul digital.

OS3: Asigurarea funcționării unitare și integrate a sistemului de comunicare digitală.

OS4: Asigurarea administrării autonome a sistemului integrat de comunicare digitală de către autoritatea contractantă.”

Suma pusă la dispoziție este de 550.000 de lei, adică aproximativ 104.000 de euro.

Actualul site al instituției de cultură poate fi consultat AICI. ONB este condusă de Daniel Jinga, manager general, și este subordonată Ministerului Culturii, bugetul instituției provenind de la bugetul de stat.

În ianuarie 2025, sub conducerea lui Jinga, ONB a lansat o campanie care a stârnit controverse.

Conducerea a transmis publicului “cum să ne îmbrăcăm la operă”, folosind imaginea unor fotomodele îmbrăcate în ținute de gală, asta în timp ce marile instituții de operă din occident au relaxat normele privind vestimentația spectatorilor, tocmai pentru a aduce un public cât mai divers în sală și a democratiza accesul la spectacole.

În octombrie 2025, Cultura la dubă a scris că la ONB au fost expuse Stema Partidului Comunist Român, cu celebrele însemne secera și ciocanul, și stema Republicii Socialiste România, chiar lângă intrarea în biroul directorului adjunct, în cadrul unei expoziții deschisă publicului la etajul 1.

Însemnele comuniste nu erau însoțite de nicio explicație privind istoria comunismului în România.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Opera Națională București plătește peste 100.000 de euro pentru un site și o nouă identitate vizuală appeared first on Cultura la dubă.

Știrea despre desființarea trupei de la Focșani a fost publicată în exclusivitate de Cultura la dubă la scurt timp după votul inițial și a stârnit un val puternic de reacții din partea oamenilor de cultură și a cetățenilor, care au criticat decizia de desființare a trupei.

PNL Vrancea, care votase proiectul alături de PSD, a cerut azi, într-un comunicat de presă, revocarea deciziei. De asemenea, a anunțat că nu va mai vota niciodată proiecte care schimbă organizarea unor instituții, puse pe lista suplimentară a ordinii de zi, așa cum s-a întâmplat în cazul teatrului.

În plus, un consilier local PSD a cerut în timpul ședinței extraordinare ca managerul interimar, Constantin Mîndrilă, să fie revocat din funcție, pe motiv că ar fi adus un prejudiciu de imagine PSD-ului. Și actorii teatrului au cerut același lucru. Momentan primarul nu a anunțat o decizie în acest sens.

Cristi Valentin Misăilă, primarul PSD al Focșaniului, i-a propus actorului Adrian Damian să preia funcția de director artistic. Acesta a refuzat, spunând că nu poate lucra cu un manager condamnat penal.

Actorii cer demiterea interimarului și numirea unui interimar din interiorul breslei, până la organizarea unui concurs public pentru ocuparea funcției de manager, așa cum prevede legea.

Cazul de la Focșani reprezintă un moment de cotitură în istoria recentă a teatrului românesc, stârnind numeroase reacții ale artiștilor și ale spectatorilor, care au realizat cât de importantă este pentru o comunitate existența unui teatru de repertoriu, dar și cât de fragilă a devenit ea, în actual context politico-economic.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Consiliul Local Focșani a revocat în unanimitate decizia de desființare a trupei de teatru, ca urmare a reacțiilor din societatea civilă appeared first on Cultura la dubă.

Consiliul Local Focșani, la inițiativa primarului PSD Cristi Valentin Misăilă, a votat azi, în regim de urgență, desființarea trupei de actori a Teatrului Municipal “Maior Gh. Pastia” din Focșani, prin reorganizarea instituției, din teatru de repertoriu în teatru de proiecte. Astfel, 20 de posturi ale teatrului vor fi desființate.

Desființarea trupei de actori a început, în realitate, acum aproximativ 15 ani, spun artiștii focșăneni cu care am stat de vorbă. Treptat, primăria a renunțat la posturi până când, în prezent, mai erau angajați doar 4 actori: Adrian Damian, Adrian Rădulescu, Cristiana Cristian și Roxana Lupu, care câștigase recent un proces împotriva primăriei, după ce fusese concediată abuziv.

Teatrul Municipal din Focșani este condus de mai bine de un an de interimarul Constantin Mîndrilă, condamnat penal în 2020 pentru că a prejudiciat Spitalul Județean Focșani, din funcția de manager, dar și în 2008, pentru că a furat din rezerva statului conserve cu carne de porc, dedicate sinistraților.

***

În ultimul timp, de când teatrul fusese comasat cu Ansamblul Folcloric Țara Vrancei și cu Ateneul Popular, în superba clădire istorică a teatrului aveau loc mai mult evenimente private. În schimb, managerul limitase producțiile propriei companii de teatru, astfel încât acum, primăria a invocat lipsa de activitate a actorilor – spun angajații cu care am stat de vorbă.

De altfel, pagina oficială de facebook a instituției ce poartă numele Teatrului Municipal “Maior Gh. Pastia” din Focșani abundă de fotografii de la evenimente folclorice și mai puțin spectacole de teatru.

Proiectul de reorganizare, care cuprinde peste 60 de pagini, a fost introdus pe ordinea de zi în această dimineață, cu scurt timp înainte de a fi suspus la vot.

Actorul Adrian Damian scrisese recent, pe 23 iulie, un text în care anticipa decizia primăriei de a distruge teatrul de repertoriu, numind demersurile din ultimii ani drept “un asasinat cultural”. Astăzi, acesta a scris:

​”Comedia absurdă pe care am anticipat-o a fost jucată cu o precizie chirurgicală:

​Au introdus proiectul pe ordinea de zi în ultimul moment, pe sub ușă, ca nu cumva cetățenii sau publicul să apuce să reacționeze.

​Au folosit drept „notă de fundamentare” propria lor incompetență: după ce ani de zile au blocat repetițiile, au tăiat promovarea și au refuzat să programeze stagiuni proprii, au ieșit la rampă și au votat că „actorii nu produc”!

​ Către cei care au ridicat mâna astăzi în Consiliul Local:

​Ați bifat o victorie politică de o zi. Ați executat un ordin de partid sau o ambiție de moment. Dar votul vostru nu a rezolvat nicio problemă — doar a deschis larg poarta instanțelor de judecată.

​Legea nr. 361/2022 privind Avertizorul în Interes Public, normele de contencios administrativ și Codul Muncii NU se votează în Consiliul Local. Ele se aplică în instanță. Iar acolo, pretextele fabricate peste noapte și antedatările din dosare se prăbușesc unul câte unul.

​Mandatele voastre trec, fotoliile se schimbă, dar pata rușinii de a fi votat desființarea trupei de teatru a orașului rămâne scrisă în procesele-verbale ale Focșaniului. (…)

​Bătălia pentru artă, pentru demnitate și pentru adevăr abia acum începe.”

Schema de trecere a unui teatru de repertoriu la unul de proiecte permite o gestionare diferită a fondurilor publice. Atât timp cât banii nu se mai duc pe salarii fixe, prevăzute printr-un cadru legiferat, libertatea de a jongla cu onorariile colaboratorilor este mult mai mare.

Managerul interimar al teatrului, Constantin Mîndrilă, un apropiat al baronului local Marian Oprișan, a fost condamnat în 2008 la 3 luni de închisoare cu suspendare pentru că în casa sa au fost găsite 150 de conserve cu carne de porc, furate din rezerva de stat, prin intermediul șoferului. Mîndrilă ocupa la momentul furtului, în 2005, funcția de secretar al Prefecturii. După acest caz, acesta a fost poreclit “Conservă”.

În 2020, același Mîndrilă a fost obligat de Curtea de Apel să restituie Spitalului Județean Focșani, pe care îl conducea la acea vreme, suma de 68.941 lei, alături de alți 4 angajați, după un raport al Curții de Conturi care arăta că Mîndrilă a încheiat cu o firmă privată un contract de „prestări de servicii de consultanță privind prevalidarea datelor clinice medicale ale spitalului”, în fapt o cheltuială nejustificată – scrie editiedevrancea.ro

Prima atestare documentară a unei reprezentatii teatrale la Focșani, susținută de trupa lui Matei Millo, datează de la 1851. Actuala clădire a teatrului a fost inaugurată în 1913, cu spectacole ale Teatrul Național din Iași, condus atunci de Mihail Sadoveanu.

Teatrul Municipal Focșani a fost înființat, ca teatru de repertoriu, în 1994 și desființat pe 30 iulie 2026.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Trupa de actori a Teatrului Municipal din Focșani a fost desființată azi prin votul Consiliului Local appeared first on Cultura la dubă.

Mai mulți artiști care colaborează cu teatrele bucureștene reclamă într-o scrisoare deschisă adresată primarului Ciprian Ciucu întârzierea plăților și subfinanțarea cronică a culturii. Aceștia îi cer lui Ciprian Ciucu o întâlnire în care să dezbată problemele sectorului cultural, în vederea identificării unor soluții. Printre semnatari se numără Carol Ionescu, Nicoleta Hâncu, Șerban Pavlu, Elvira Deatcu, Mirela Oprișor sau Eugen Jebeleanu.

Iată textul scrisorii și lista actuală de semnatari:

“SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ȘI CĂTRE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Întârzierile plăților sunt doar un simptom. Subfinanțarea culturii e problema.

Stimate domnule primar, Ciprian Ciucu

   Vă adresăm această scrisoare în calitate de artiști independenți, colaboratori ai teatrelor de proiect și lucrători ai sectorului cultural bucureștean pentru a vă propune să încercăm împreună să schimbăm o situație care afectează de ani de zile funcționarea normală a culturii din București.

   În ultimii ani, mulți dintre noi ne-am confruntat în repetate rânduri cu întârzieri semnificative ale plăților. Întârzieri care, în unele situații, au depășit praguri de 3-4 luni, în unele cazuri și mai mult. Situațiile recente, în care plata reprezentațiilor deja susținute este din nou amânată, din lipsa fondurilor disponibile, ne fac să credem că nu mai vorbim despre situații excepționale și nici despre probleme administrative punctuale, ci despre unul dintre simptomele unei probleme structurale: subfinanțarea cronică a culturii și, în mod particular, a teatrelor de proiect.

   Pentru un artist colaborator, plata unei reprezentații nu este un venit suplimentar. Este plata unei munci deja prestate și, pentru cei mai mulți dintre noi, una dintre puținele surse din care ne câștigăm existența.

  Înțelegem că Primăria Municipiului București alocă anual bugete către instituțiile de cultură și că fiecare teatru are responsabilitatea administrării acestor fonduri. Tocmai de aceea credem că este important să discutăm nu doar despre modul în care sunt cheltuiți acești bani, ci și despre întrebarea esențială: sunt aceste bugete suficiente pentru ca teatrele să își poată îndeplini misiunea în condiții normale?

  Din experiența noastră, pare că, atunci când resursele devin insuficiente, artiștii, echipele tehnice și instituțiile sunt nevoiți să transforme imposibilul în posibil. Generozitatea și creativitatea țin cultura română în viață de ani de zile, dar ele nu pot deveni un model de funcționare. Nu putem construi politici publice pe principiul bine-cunoscutului „lasă că merge și așa”.

   În urma reorganizărilor și comasărilor recente, care au afectat mai multe instituții culturale bucureștene organizate după modelul teatrelor de proiect, au rămas foarte puține astfel de spații. Astăzi, Teatrul Metropolis și Teatrul Dramaturgilor Români reprezintă două dintre ultimele teatre de proiect din București, iar asta este cel puțin îngrijorător. Prin misiunile lor specifice, ele oferă oportunități esențiale artiștilor emergenți și consacrați deopotrivă, creatorilor independenți și dramaturgiei românești și a celei contemporane românești.Tocmai de aceea credem că ele trebuie protejate și sprijinite, astfel încât să își poată îndeplini rolul fără ca dificultățile financiare să devină o piedică permanentă. 

  Cultura din România funcționează deja într-un ecosistem fragil, în care mecanismele alternative de finanțare sunt puține. În acest context, teatrele de proiect reprezintă una dintre puținele punți reale dintre sistemul public de cultură și sectorul artistic independent și este necesar ca această punte să fie protejată.

  Problema nu este doar modul în care sunt administrați banii, ci și faptul că, în multe cazuri, pur și simplu nu sunt suficienți. Ani la rând, artiștii, echipele tehnice și instituțiile au fost nevoiți să compenseze lipsurile prin sacrificii personale, ore suplimentare și alte astfel de compromisuri. Această disponibilitate “ de a face din rahat bici” a devenit, fără să ne dăm seama, un argument pentru ca subfinanțarea să continue. Dar ceea ce poate părea, din exterior, un sistem care încă funcționează, ascunde o realitate din ce în ce mai fragilă.  

  Considerăm că bugetele actuale nu permit funcționarea acestor instituții în condiții normale și nici plata predictibilă și la timp a colaboratorilor lor. Această situație trebuie tratată ca o problemă structurală, nu ca pe o succesiune de cazuri izolate. Întârzierile de plată sunt doar efectul vizibil al unui mecanism care funcționează de prea mult timp la limita supraviețuirii.

   Solicităm Primăriei Municipiului București organizarea unei întâlniri între reprezentanții instituțiilor de cultură, reprezentanții artiștilor independenți și colaboratori și reprezentanții Primăriei responsabili de cultură și buget, în care să putem vorbi deschis despre nevoile reale ale acestor instituții și despre soluțiile prin care ele își pot continua activitatea fără ca efectele subfinanțării să fie transferate, de fiecare dată, asupra celor mai vulnerabili dintre cei care lucrează în ele.

  Aceste consecințe ale epocii perpetue a “sub-subvenționării” se ramifică prin venele instituțiilor până când ating chiar integritatea spectacolelor. Iar asta ajunge să ne coste enorm pe noi, artiștii, în procesul de creație și, în final, chiar pe spectatori. Pentru că acestea afectează, în cele din urmă, același lucru: capacitatea instituțiilor culturale de a-și îndeplini misiunea în condiții normale și de a produce cultură de calitate pentru public.

Cu respect și cu speranța unui dialog real,

Semnatarii,
artiști independenți, colaboratori ai teatrelor de proiect, lucrători ai sectorului cultural și toți cei care susțin un sistem cultural sănătos

Teofil Memelis

Carol Ionescu

Nicoleta Hâncu

Ștefan Iancu

Antonia Scutaru

Vlad Pânzaru 

Tamara Găgeatu

Bogdan Theodor Olteanu

Alex Bogdan

Andreea Mateiu

Cătălina Mihai

Victoria Raileanu

Ana Maria Marin

Iustin-Dimitrie Danalache

Vlad Crudu

Mircea Băjenaru

Burcă Alexandru

Ciprian Chiujdea

Cosmina Olariu

Cabiria Morgenstern

Nicoleta Moscalenco

Cezar Antal

Teodora Petre

Teodora Dincă

Ioana Anastasia Anton 

Foriș Elena

Teea Florea

Iosif Paștina

Maria Morosan

David Drugaru

Irisz Kovacs

Elvira Deatcu

Hunor Varga 

Anaïs Agi-Ali 

Ana-Ioana Macaria

Tudor Aaron Istodor

Valentina Moghină 

Niko Becker

Dennis Ilie

Bianca Geantă

Ada Anghel 

Serban Pavlu

Eugen Jebeleanu

Vlad Ionuț Popescu

Mimi Branescu

Mirela Oprișor

Bogdan Iancu

Sorin Miron

Corina Moise

Ștefan Radu

Visarion Udatu

Teona Stavarachi

Pamela Iobaji

Ioana Abur

Florina Gleznea

Adelin Tudorache

Alex Iezdimir

Ioana Bugarin

Alisiya Yesman

Cristian Popa

Natalia Cebanu

Alexandra Apetrei

Bianca Pintea

Maria Alexievici

Cristina Danu

Ana Covalciuc

Judith State

Moraru Dora Malina

Alin Florea

Liliana Oprea

Alexandra Panaite 

Vlad Furtună

Vlad Logigan

Velica Panduru

Mia Natalia Ionescu 

Alma Lascu

Ionut Iftimiciuc

Andro Iulia 

Dana Rusu

Alex Mircioi

Alexandru Pavel

Dana Rogoz

Elena Penescu

Mădălina Stoica

Roxana Piticari

Anastasia Preotu

Grigore Andrei

Evelyne Vilcu 

Alexandru Ion

Marian Râlea

VERONICA GHEORGHE 

Andrei Ostrowski 

Eduard Buhac

Balea Andrada

Kiki Simion

Sorin Flutur

Răzvan Mîndruță

Andrei Huțuleac

Tiberius-Nicolae Zavelea

Bogdan Stoian

Eva Cosac

Robert Tache

Denisa Dutcovschi

Codreanu Viorel Octavian

Septimia DOBRESCU

Alexandra Catrina 

Theodor Șoptelea

Andrei Redinciuc

Costel Popa

Valentin Dima

Mirela – Mihaela Oprea 

Daniela Faur

Corina Zlataru

Andrei Cojanu

Lucian Sinigaglia

Cosmin Dominte

Pîrvu Carmina

Raul Păcurar

Iulia Micsunescu

Diana Mitrică

Oana Jindiceanu

Adi Ionescu

Mihaela Stănuc

Gabriela Niculescu 

Tony Macpela

Irina Sibef

Maruca Băiașu

Ama Beschieru

Adina Vasile

Eduard Cîrlan

Catana Gheorghita

Dragos Dumitru

Clara Pop

Ana Maria Turcu

Cristiana Luca

Dani Simion

Iris Nica

Andrei Ciulei

Gabriela Alexandru

Tudor Cucu-Dumitrescu

Cosmin Teodor Pană

Celina Nițu 

Ioana Barbu 

Oana von Raven 

Alba Simona 

Elena Tudorache

Alina Olar

Ionuț Fișcu 

Anastasia Atanasoska 

Teodora Oancea

Alex Popa 

Ariana Miron-Presan

Cristian Vittorio Moroșanu

Denisa Mikesz

Ana Toda

Ecaterina Elena Lupu

Alex Popa

Nicole Paliță 

Eugenia Ișvan

Dana Voicu

Traian Olteanu

Dan Pughineanu

Ana Udroiu

Misu Marinescu

Miron Francisca

Matei Alexandru Popa

Maria Popistașu

Bianca Cuculici

Tavi Costin

Ghita Mirela

Cristina Szasz Cusi

Alexandru Sinca 

Ioan Brancu

Cristiana Faur 

Cristi Păun

Cezara Borger

Voicu Aaniței

Liță Florin

Alex Conovaru 

Andreea Alexandrescu 

Ionuț-Daniel Ionescu

Teodora Moscal

Răzvan Stoicovici

Andreea Catalina Savescu

Ana Vînău 

Miruna Belicovici

Eduard Chimac

Alina Petrică

Marius Drogeanu

Cătălin Bucur 

Claudia Moroșanu

Sabina Reus

Noreen Elamir

Georgiana Răpcianu

Mara Tătar

Ştefana Derveș 

Tudor Cerghizan

Cristina Iordache

Ionuț Toader

Adrian Lepadatu 

Stoica George

Stoica Elena

Alexandru Nagy

Gabriela Ciubotaru 

Daniela Vătămanu

Alexia Maria Mocănescu

Măriuca Bosnea

Radu Nicolau 

Tania Drăghici

Doru Bem

Ciprian Chiricheș 

Claudia Padureanu

Bianca Totolici

Anca Manolescu 

Sabina Lazăr

Robi Urs

Nicholas Bohor

Iulia Alexandra Neacșu

Ștefan Vătășoiu 

Mihai Băltescu

Lucian Pavel

Mădălina Ciupitu 

Tudor Bâlcu

Iulia Mirică

George Cocoș

Iuliana Danciu

Iulia Diana Samson

Andra-Dina Pană

Andreea-Rafaela Tentu

Andrei Calu

Larisa Oasenegre

Miruna Gabriela Olteanu

Ramona Budui 

Daria-Alexandra Bădescu

Gheorghe 

Sanda-Rodioara Pană

Emilia Popescu

Denisa Codiță

Cătălin Babliuc

Cătălina Frunză 

Alexandre Noel

Sorin Palciuc

Eduard Leonte

Laura Creț

Andreea Şovan

Catalin Sireaev

Ioana Dobrea

Matei Arvunescu

Anastasia Miulescu 

Răzvan Conțu 

Cosmin-Adrian Bălan

Luminița Erga 

Valcu Silvian

Ioana Mihaela Botea

Marius Florea Vizante

Cristian Mihai Constantinescu 

Maria Nicola

Mihai Lupoae

Vlad Brumaru 

Șerban Gomoi

Stefan Mihai

Alex Zamfir

Oana Jipa

Mihai Pîrcălabu

Silvana Mihai

Carmen Ardeleanu 

Florin Ciocanea

Axel Moustache 

Diana Nistor

Irina Ionescu Homoriceanu (specialist comunicare culturală)

Bobi Pricop

Dragomir Dan

Irina Artenii

Tudor – Romulus Li

Laura Gabriela Oana 

Aura Vijiiac

Octavian-Dumitru Afrăsinei

Ana Radu 

Sandra Rasvana Cernat

Bianca Marinescu 

Răzvan Theodor Ionescu

Alexia Șițu

Bianca Botoac

Diana Rață 

Dragos Ionita

Diana Croitoru 

Vlad Benescu

Constantin Stochița

Alexandra Mihaela Dancs

Niță Irina

Alma Iacob-Boiangiu

Alexandra Botau

Ciprian Mihăilă-Leotescu 

Noemi Hăisu

Amalia-Maria Faur

Marina Palii

Alin Uberti

Constantinescu Maria Dana

Tudor Chirilă

Radu Micu

Tavi Mateiciuc

Eduard Păuna

Andra Fermuş

Șogorăscu Ioana

Jula Tudor

Narcis Zamfir

Maria-Nicoleta Petrescu

Daniel Achim

Delia Nartea

Theo Costache

Naomi Guttman 

Ilinca Prisăcariu

Ada Galeș

Réka Kovács 

Răzvan Roxin

Berca Catalina

Nicolae Nedelcu 

Grațiela Voicu

Ștefan Dogaru

Bianca Buznicea

Vlad Pavel

Vlad Milotoi

Georgia Bajdechi

Tudor Ioan Aron

Ștefania Ghiță 

Alexandru Mîrnea

Andrei Marin

Corina Dobre

Costinela Caraene

Adriana Butoi

Ciulei Cristina

Sorin Niculescu

George Dogaru

Victor-Theodor Macry

Cosmin Stancu

Sever Bârzan 

Luiza-Maria Daniliuc

Ileana Zirra

Andreea Ceaușu

Robert Herea

Vladimir Țeca

Trifu Paula

Maxim Dragoș

Cătălin Frăsinescu

Giulia Panaitescu

Oana Rusu

Cosmin Băicoianu

Adelaida Zamfira

Răzvan Frunză

Miriam Rizea

Anca Dana Petrescu

Anda Sârbei

Ioana Bulgaru 

Doru Pătrașcu 

Luca Rădulescu 

Codrin Boldea

Cristina Neacșu 

Bogdan Gheorghe

Vasile Irina 

Réka Szász 

Andrei Turcu

Bianca Ababei

Lucian Ifrim 

Sabina Crăescu

Alexandra Răduță

Uretyan Dragoș

Carmen Cotofana

Cătălina Romaneț

Ioana Visalon

Lucian Iftime 

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Zeci de artiști reclamă întârzierea plăților în teatrele bucureștene. Scrisoare deschisă adresată primarului Ciprian Ciucu appeared first on Cultura la dubă.

Ruxandra Racoviță este una dintre marile personalități românești ale dansului contemporan. Balerină, partenera de scenă a lui Gigi Căciuleanu timp de aproape trei decenii, elevă a lui Miriam Răducanu, colaboratoare a Pinei Bausch și a Rosellei Hightower, profesoară la unul dintre Conservatoarele Parisului, Ruxandra poartă și azi, atunci când vorbește, în fiecare mișcare a încheieturii mâinii, geometria unui dans.

Este urmașa familiilor Carp, Suțu, Lahovary și Cantacuzino și locuiește în Franța de peste 50 de ani.

Ne-a primit în apartamentul său din capitala Franței și ne-a vorbit despre bucuria dansului și mai ales despre bucuria vieții.

“Pasiunea a venit în timp, dar total”

Ruxandra Racoviță locuiește în proximitatea Gării Saint-Lazare, alături de soțul său francez, iar casa lor emană iubirea pentru artă, fiind înțesată cu tablouri de artă contemporană și obiecte de ceramică.

Dansatoarea este șarmantă și caldă. Iar emoția unui interviu pentru presa din România este firească. Deși are în spate o carieră excepțională, viața sa nu a fost până acum documentată în profunzime. Ba chiar pe internet poți găsi informații greșite, cum că ar fi moștenitoarea familiei Cesianu-Racoviță. Nu este.

„Eu sunt născută la Iași, într-o casă care i-a aparținut lui Cuza. Bunicul meu a cumpărat-o de la Cuza. Dar am stat doar trei zile de la naștere la Iași. Apoi toată familia a plecat la București, pentru că a venit schimbarea, războiul.

Mama este nepoata de fiu a lui Petre P. Carp, prim-ministrul României. Mama ei, adică bunica mea, membră a familiei Suțu, a fost căsătorită cu primul băiat al lui Petre P. Carp. El s-a prăpădit în 1918 în război, pentru că Petre P. Carp era un mare patriot și și-a trimis toți băieții pe front.

Era o societate în care toată lumea se știa cu toată lumea, aceste familii erau împreună, înrudite. Era și o anumită cultură, mama a primit educație acasă.

Eu am făcut patru clase primare în Dorobanți și apoi am mers la Coregrafie.

La Școala de Coregrafie eu am ajuns întâmplător, pentru că făceam tenis.

Îmi plăcea la nebunie să joc tenis.

Apoi, la un moment dat, doamna care m-a crescut, guvernanta, m-a dus la dans.

Simțeați că vreți să faceți carieră din dans? Ați luat dansul în serios încă de la acea vârstă?

Nu, pasiunea a venit în timp, dar total.

A fost o evoluție evidentă, pentru că părinții mei nu țineau foarte mult să fiu balerină, dar la mine a devenit o certitudine că voi face asta.

Și am copilărit alături de Gigi Căciuleanu de la vârsta de cinci ani. Eram vecini, la colțul străzii.

Dansul clasic mi-a plăcut, dar apoi aveam o profesoară de clasic fete care nu-mi plăcea foarte mult și am făcut toate clasele mele de clasic cu băieții.”

Întâlnirea cu coregrafa Miriam Răducanu, Papa, așa cum îi spuneau elevii, avea să fie pentru ea, la fel ca pentru întreaga sa generație, o revelație.

„Pentru mine a fost o idee de libertate, vizavi de mișcare, și o inteligență extraordinară în ceea ce propunea, în funcție de ceea ce erai. Ea se acomoda în funcție de noi, că suntem foarte diferiți. Și a fost o plăcere enormă, ceva deloc conformist.

Când intram la ea, nu era neapărat o relaxare, cu Papa nu a fost niciodată o relaxare. Dar această pasiune a început să meargă din momentul ăla, pentru mine, spre dansul contemporan. La sfârșitul anului școlar, Papa mi-a creat un foarte bun solo, care a fost o mare reușită și după aia am intrat la Operă.

Mi-a plăcut toată viața să aduc rolurile la maximum în ceea ce zicea rolul, atât în sentimente, cât și în tehnică.

Și la Operă ați dansat balet clasic?

La Operă am fost cinci ani. Am dansat tot, eram în corpul de balet. M-au ajutat foarte mult antrenamentele de acolo.

În paralel am lucrat cu Papa, am făcut spectacole cu Papa, când ea a început să mai ia și alți dansatori, deci nu numai Gigi și ea. Și atunci m-a luat pe mine și pe încă vreo cinci colege. Plecam și la spectacole în străinătate.

Cum ați descrie acum dansul?

Pentru mine, dansul este arta mișcării în care intră sufletul. Mișcarea capătă o altă dimensiune în momentul în care sufletul intră în ea.”

În anii ’70, Ruxandra Racoviță și Gigi Căciuleanu au participat la un concurs internațional de coregrafie, în Germania. Gigi Căciuleanu a povestit experiența într-un interviu pentru Cultura la dubă, tot în cadrul seriei Săptămâna Franței.

Acum a venit rândul Ruxandrei Racoviță să spună propria variantă a acelei aventuri.

„Cu Gigi am plecat în ’71 în Germania, la primul concurs, am dansat pe Maria Tănase. Era foarte caraghios, era singurul concurs de coregrafie, noi nu știam nimic, nu înțelegeam, ne-am dus și am repetat, fără să știm că aia era, de fapt, proba eliminatorie. Și au spus: «Cu excepția cuplului Căciuleanu–Racoviță, care rămâne în concurs».

Noi am fost deziluzionați, triști, când, de fapt, am luat Premiul I.

Și în al doilea an ne-am întors cu Bolero-ul lui Ravel și cu prietenul nostru și marele om de teatru Dan Mastacan, și cu Raluca Ianegic. Și am luat Premiul I.

Gigi a rămas, eu m-am întors, că eram căsătorită pe atunci cu Vlad Georgescu, marele istoric român, un om excepțional.

Apoi, în ’73, Gigi m-a chemat să lucrăm cu Pina Bausch la un spectacol, am plecat și nu m-am mai întors. Fiindcă am cunoscut-o pe Rosella Hightower datorită concursului de la Köln. Ea ne-a audiționat, cred că am dansat pentru ea vreo oră. Și ne-a angajat imediat la Nancy.

Iar după un an Gigi a devenit director la Nancy, iar eu étoile (n.r. stea). Ea avea să aibă o influență extraordinară, fiindcă i-a dat lui Gigi posibilitatea să aibă un centru de dans contemporan, primul din Franța, la Rennes – fapt decis de Ministerul Culturii din Franța, ceea ce pentru noi, plecați din România, era ceva extraordinar.”

Pentru Ruxandra Racoviță a urmat o experiență de 20 de ani la Centrul de Dans Contemporan fondat la Rennes și spectacole cu Gigi Căciuleanu.

„Am călătorit cu dansul prin toată lumea. Pierre Cardin era susținătorul nostru și ne-a ajutat să călătorim.

Cum a fost întâlnirea cu Pierre Cardin?

„Era un om excepțional. Un om care a adorat întotdeauna ceea ce e valabil în artă. El, având un teatru, a putut să aducă acolo ce i-a plăcut. Un vizionar al modei. Un om riguros, extraordinar de precis.

V-a creat vreodată haine pentru spectacole?

Multe. Avea enorm de multe calități, enorm de multe calități. Nu vorbea despre ele. El a făcut enorm de mult bine din punct de vedere artistic pentru foarte mulți oameni.

Cu Pina Bausch ce fel de relație ați avut?

Eram de aceeași vârstă, vorbeam. Pina era un personaj și ce avea ea special era că reușea să extragă de la fiecare dansator ce avea mai bun, dar prin durere.”

Cum vă simțeați când dansați cu Gigi Căciuleanu?

„Foarte bine”, spune râzând. „Ceea ce era extraordinar este că suntem foarte diferiți, iar pe scenă ne completam perfect.”

Devenită celebră la Rennes, Ruxandra Racoviță a primit totodată șansa de a fonda o școală de dans acolo. Așa și-a început și cariera de profesoară.

„La Rennes m-am dus la primar și i-am zis: «Ce părere aveți să facem o școală?»

El a fost de acord și atunci eu am început să predau în paralel cu dansul. N-am știut la început că o să-mi placă. Pentru că eu eram o dansatoare de scenă, adică eu am adorat scena. Au fost cei mai fantastici ani din viața mea. Pe scenă, deodată devii altceva. E o comunicare extraordinară între artist și public, fără să vorbești.

Ce ați făcut pentru a vă menține corpul puternic în atâția ani de dans și de efort fizic?

M-am antrenat toată viața. Și acum mă antrenez zilnic. E o gramatică a corpului, pe care, dacă o neglijezi, atunci se pierde și se face mai rău.

La început spuneam că nu poți să faci dans contemporan fără clasic, pentru că noi veneam puțin din latura asta. Acum, cu timpul, îmi spun că poți să faci contemporan, dar trebuie să știi gramatica corpului. Iar gramatica corpului revine, totuși, la structura clasică.”

Și spuneați că mai faceți prin casă. Dansați zilnic sau faceți exerciții?

Exerciții, de fiecare dată altfel.

Dar relația cu dansul cum mai este acum? Vă mai vine să dansați pur și simplu?

Să dansez așa? Da, sigur, dar nu pe scenă.”

Din anul 2000, Ministerul Culturii din Franța a deschis pentru Ruxandra Racoviță un curs de dans la Conservatorul de la marginea Parisului – Boulogne-Billancourt.

“Acest conservator are 120 de profesori de muzică. Și a fost pentru mine extraordinar. Dând 20 de ani cursuri acolo, la cel mai înalt nivel al muzicii clasice și contemporane, am atins toate domeniile muzicii și am format foarte mulți oameni.

Eu le-am dat încrederea că, fiind uman, poți să devii mai bun și în artă, și în tot.

Dar cum poți să-ți păstrezi umanitatea într-un mediu artistic competitiv, care uneori înseamnă orgolii puternice?

Un mare artist nu are chestia asta. Adică ai emoții, da. Eu întotdeauna am avut emoții, până la ultimul spectacol. Competiția e favorabilă, în sensul bun.

Dacă scoți din cineva ceea ce e mai bun, își dă tot ce vrei.

Odată stabilită aici, în Franța, ați început să vă simțiți mai degrabă franțuzoaică decât româncă?

Nu. E diferit. În Franța, când am venit la început, mi-a dat o libertate în plus. Libertate.

Deci asta este o filozofie și o poezie a vieții.

În momentul în care am venit în Franța, orice legătură cu un om, cu un poet cu care ne întâlneam, cu o pasăre care cânta, asta era viața. Eu am plecat cu ideea asta și rămân cu asta: că viața îți aduce foarte mult, chiar dacă lucrezi, chiar dacă ești extenuat în fiecare seară. Dar viața merită să o trăiești.”

Ce vă mai leagă acum de România?

Mă întorc întotdeauna în țară cu mare bucurie. Am un nepot cu cinci copii în România, iar aici, la Paris, am o nepoată pe care am crescut-o eu. Ea are doi copii.

Ceea ce constat acum, venind în România, este că teatrul face mari progrese. A fost întotdeauna bun – eu am fost pe scenă cu Clody Berthola, Rebengiuc și cu Liviu Ciulei. Eu aveam nouă ani și făceam figurație pe lângă ei, eram un pom.

Și când mă duc în România văd enorm de mult teatru.

Acolo unde te-ai născut, acolo ești. E o chestie de familie. Totuși, vin dintr-o familie puternică. Rămâi român pentru că te-ai născut acolo. Și când am să mor, tot acolo sunt.

De ce?

Așa e sentimentul omului, cred. Rămâne conectat la rădăcinile lui.”

În peste cinci decenii petrecute în Franța, Ruxandra Racoviță a format generații întregi de dansatori și profesori. A dansat pe marile scene ale lumii, a colaborat cu nume care au schimbat istoria dansului contemporan și a găsit, în pedagogie, o a doua vocație.

Dar, privind în urmă, vorbește mai puțin despre succes și mai mult despre disciplină, umanitate și bucuria de a trăi.

Poate că acesta este și secretul unei vieți dedicate dansului: tehnica se învață, performanța se construiește, dar arta începe abia atunci când sufletul intră în mișcare.

Ce sfat i-ați da unui tânăr care este pasionat de dans și ar vrea să facă o carieră în dans?

Dacă ai talent și dacă vrei să-ți dai viața pentru asta, atunci fă-o! În spatele acestui talent este o muncă pe viață. Îți dai viața pentru dans. Dar eu zic că merită. Merită!

Însă talentul nu e peste tot. Într-o clasă poți să ai unul sau, într-o clasă, poți să n-ai pe nimeni.

Și, ca profesor, cum i-ați îndrumat pe cei pe care îi considerați mai puțin talentați?

Am tratat pe toată lumea la fel. Dar cel care are talent, acela zboară. Nu trebuie să faci tu efort, el vrea să facă efort.”

***

Materialul face parte din seria “Săptămâna Franței”, un proiect Cultura la dubă susținut de BNP Paribas.

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Între rigoare și libertate, Ruxandra Racoviță și-a dansat viața: “Să trăiești cu bucurie este poezia vieții” appeared first on Cultura la dubă.

Andras Demeter marchează o premieră la Ministerul Culturii. Ministrul a fost demis, odată cu căderea guvernului Bolojan în Parlament, a devenit interimar și și-a dat ulterior “demisia de onoare”, în urma unui scandal public – propriul partid i-a cerut demisia.

Cu toate acestea, ministrul demisionar al Culturii a continuat în 18 zile de la demisie să semneze ordine importante – 3 manageri ai unor instituții publice de cultură au fost dați afară, ca urmare a evaluării anuale, iar Andras Demeter a numit în locul lor interimari. Printre aceștia, Bogdan Gheorghiu, fostul ministru PNL al Culturii, a primit postul de manager interimar al Operei Naționale din Cluj, la scurt timp după ce a rămas fără funcția de interimar al Bibliotecii Naționale (fosta directoare câștigând în instanță repunerea în funcție).

Între timp, Ministerul Culturii a transmis într-un comunicat de presă o informație neconformă cu realitatea, anunțând cu fast – “Se încheie moda interimatelor, intrǎm în normalitate”.

***

Pe 25 mai, Andras Demeter făcea publică demisia sa “de onoare”. Purtătoarea de cuvânt a guvernului, Ioana Dogioiu, declara tot pe 25 mai: „Domnul ministru a demisionat. Premierul a luat act de această demisie. Ea este, cum ar veni, ireversibilă. Domnul ministru Demeter András părăsește funcția”.

Întâmplător sau nu, înregistrarea audio care a provocat demisia lui Andras Demeter a apărut în spațiul public, la o publicație necunoscută din Maramureș, chiar în perioada evaluărilor managerilor din instituțiile publice de cultură, chiar dacă ea data din toamna lui 2025.

Două zile mai târziu de la demisie, Andras Demeter l-a numit manager interimar al Operei Naționale din Cluj-Napoca pe Bogdan Gheorghiu, până atunci manager interimar al Bibliotecii Naționale (între aprilie 2025 – mai 2026).

Pe 7 mai 2026, Ministerul Culturii a fost obligat de instanță să-i redea postul de manager general al Bibliotecii Naționale lui Carmen Mihaiu, care a câștigat definitiv procesul cu ministerul, după ce fusese dată afară în urma unei evaluări anuale. Ministerul Culturii trebuie să-i plătească acesteia și salariile compensatorii pentru perioada în care nu a ocupat funcția de conducere.

Între timp, la Opera Națională din Cluj-Napoca, managerul Florin Estefan a primit la evaluarea anuală nota 6,95, cu doar 0,05 sub pragul prevăzut de lege pentru continuarea mandatului, iar Andras Demeter i-a semnat desfacerea contractului de management. Decizia a revoltat comunitatea Operei din Cluj.

“Este, în opinia mea, profund nedrept și în totală contradicție cu realitatea activității desfășurate, cu rezultatele instituției și cu evoluția extraordinară a Operei clujene din ultimii ani.

În această perioadă, Opera Națională Română Cluj-Napoca a crescut constant: artistic, instituțional și ca vizibilitate publică. Am construit proiecte importante, am adus pe scenă artiști extraordinari, am dezvoltat parteneriate internaționale și am încercat, împreună cu întreaga echipă, să transformăm Opera într-o instituție modernă, vie și relevantă pentru comunitate.

Am contestat viciile de procedură și imparțialitatea unui membru al comisiei, aspecte ce au dus la rezultatele unei evaluări care nu reflecta realizările instituției. Din păcate, contestația a fost respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Culturii.

În aceste condiții, am decis să fac pașii procedurali în justiție, din respect pentru adevăr, pentru munca unei întregi echipe și pentru principiul unei evaluări corecte și transparente.” – a transmis Florin Estefan în urma demiterii sale.

Bogdan Gheorghiu, de la OTV Suceava la Ministerul Culturii, Biblioteca Națională și Opera Națională din Cluj

Absolvent de actorie la Universitatea Ecologică din București și al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie Muzicală și Teatru, Bogdan Gheorghiu a devenit ministru al Culturii în 2019, din partea PNL, funcție pe care a ocupat-o în perioada pandemiei, până în 2021.

Acesta ajungea ministru după o carieră în televiziuni locale din Suceava.

Pe 19 martie 2026, fost patron al Bucovina TV, Bogdan îl complimenta pe Andras Demeter într-o emisiune la televiziunea sa – “Din fericire, actualul ministru este un ministru bătăios. Andras Demeter a fost secretar de stat în perioada mandatului meu, în guvernul Cîțu. Deci am lucrat aproape un an de zile împreună, am fost colegi și îi cunosc capacitatea și determinarea și vreau să vă spun că prin demersuri energice a reușit să excepteze cultura de la aceste tăieri”.

Ministrul Andras Demeter distribuia pe pagina sa oficială de facebook declarația lui Bogdan Gheorghiu, scriind “Mulțumesc, domnule ministru Bogdan Gheorghiu, pentru aprecieri. Nu este un succes individual. Fără suport politic…, știți doar.”.

I-am solicitat lui Bogdan Gheorghiu un punct de vedere pe 28 mai, la o zi de la numirea sa la Opera din Cluj. Acesta nu a răspuns.

Ulterior, în urma nemulțumirilor apărute în spațiul public, cu privire la demiterea lui Florin Estefan, Andras Demeter l-a numit pe acestea director artistic al operei clujene.

Demiși la evaluări și managerul Teatrului Național de Operetă “Ion Dacian” și cel al Teatrului Național de Operă și Balet Oleg Danovski

În perioada ce a urmat demisiei de onoare, Andras Demeter a semnat și demiterea managerilor de la Opereta din București și de la Teatrul de Operă și Balet din Constanța.

Radu Petrovici, câștigătorul concursului de management al Teatrului Național de Operetă “Ion Dacian” la care a candidat chiar actualul ministru Andras Demeter în octombrie 2024, și-a încheiat mandatul după doar un an și jumătate, primit acum sub nota 7 la evaluarea anuală.

Totodată, ministrul Andras Demeter se află în proces cu Ministerul Culturii chiar pe fondul organizării concursului de la Operetă. În ianuarie, Andras Demeter declara că va retrage acțiunea din instanță. Nu a făcut-o, ea continuă în prezent la Curtea de Apel. Despre asta, Cultura la dubă a scris pe larg AICI.

În locul lui Radu Petrovici a fost numit manager interimar dirijorul Alexandru Ilie. El va fi prezentat azi angajaților instituției.

La Constanța, în locul Danielei Vlădescu, demisă și ea în urma evaluării, a fost numit Silviu Cristian Albu, fost director adjunct al Teatrului Național de Operetă “Ion Dacian”, fost șef al Serviciului Administrativ, șef al Biroului Achiziții Publice, consilier juridic, director general adjunct și director al Direcției Scenă al Operei Naționale București.

Silviu Cristian Albu nu are studii legate de lumea operei, ci o pregătire în drept. El este totodată soțul fostei șefe a DIICOT, procuroarea Alina Albu, ieșită la pensie chiar în urmă cu două săptămâni.

Andras Demeter: “Între timp, viața curge. Instituțiile trebuie să funcționeze”

Ministrul demisionar Andras Demeter a explicat într-o postare pe facebook, din 29 mai, de ce continuă să semneze documente la Ministerul Culturii.

“Luni, 25 mai, la ora 17, am pus la dispoziția premierului demisia mea. În așteptarea deciziei sale și a parcurgerii procedurilor administrative privind cererea de eliberare din funcție, (inclusiv) jurământul depus mă obligă să mă achit de toate obligațiile legale.

Într-adevăr este neobișnuită demisionarea dintr-un guvern demis. Și mai neobișnuită este situația în care preluarea portofoliului astfel vacantat este posibil exclusiv prin redistribuire, în condițiile în care algoritmul aprobat de parlament este foarte restrictiv. (Cu atât devine mai iminentă nevoia mandatării unui nou executiv.)

Între timp viața curge. Instituțiile trebuie să funcționeze. Așteptările sunt aceleași. Independent de blocajul politic sau de înlocuirea unui ministru, succesiunea evenimentelor planificate nu poate fi periclitată. Neavând de ales, până la publicarea decretului privind eliberarea, îmi execut mandatul cu aceeași determinare.” – a scris acesta.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}.

The post Ministrul demisionar Andras Demeter continuă de 18 zile să semneze documente importante la Ministerul Culturii. 3 manageri au fost schimbați din funcție în acest timp appeared first on Cultura la dubă.

“Noul sediu, situat pe Strada Secerei nr. 14, devine, începând din această lună, locul în care publicul este invitat să regăsească atmosfera intimă și sinceră care a definit, timp de 15 ani, unul dintre cele mai importante spații independente din România.

Sub semnul campaniei „mai acasă. mai unteatru”, această etapă nu înseamnă doar o mutare, ci o reconectare — cu publicul fidel, cu energia care a construit acest proiect și cu dorința de a aduce aproape noi spectatori.

Noul spațiu a fost adaptat pentru a primi publicul în cele mai bune condiții, deși nu este încă finalizat complet. Sala Mare urmează să intre într-un amplu proces de renovare, iar în curtea actualului sediu a fost construită o nouă Sală Studio, care va fi inaugurată în perioada următoare.

De asemenea, această revenire este marcată, în luna mai, și prin două premiere: „Antigona”, în regia și dramaturgia lui Alin Uberti, și „Cântec de departe”, în regia Andrei Grosu și Andreea Grosu.

„Cântec de departe”, text semnat de Simon Stephens și Mark Eitzel, îi aduce pe scenă pe Ionuț Vișan și Mihai Dobre, într-un spectacol construit la granița dintre teatru și concert, despre memorie, fragilitate și apropiere umană. Scenografia este semnată de Vladimir Turturică.

Noua producție „Antigona” continuă direcția prin care unteatru susține noile generații de artiști și formulele contemporane de expresie teatrală, într-un dialog viu cu textele clasice.

Cele două premiere se alătură unor spectacole deja consacrate din repertoriul unteatru: „Domnișoara Iulia” și „MASS”, ambele în regia lui Andrei și Andreea Grosu, „Tot ce-i minunat în lume”, în regia lui Nicolae Constantin Tănase, dar și „(IN)dependenții”, în regia Catinca Drăgănescu — un spectacol definitoriu pentru scena independentă, care aduce în discuție realitățile și fragilitățile acestui mediu.

După spectacol, publicul este invitat la un tur ghidat al actualului și viitorului sediu unteatru. Spectatorii vor putea intra în culise, vor descoperi cum se construiește noul spațiu, vor putea adresa întrebări echipei și vor afla cum arată, în mod real, viața unui teatru independent. Va fi o întâlnire despre provocări, libertate, comunitate și speranță — o experiență prin care oricine poate înțelege ce înseamnă să fii „(in)dependent”.

Un gest cu o puternică încărcătură simbolică marchează această nouă etapă: Sala Mare a noului sediu va purta numele Constantin Cojocaru — artist profund legat de spiritul și istoria unteatru.

În paralel, unteatru continuă să fie prezent și în țară prin programul „unteatru călător”, participând în luna mai la Festivalul de Teatru Piatra Neamț – ediția 37, Festivalul Internațional de Teatru „Povești”, Jidvei Weinland Trails, dar și prin reprezentații susținute la Teatrul Național „I. L. Caragiale” București.

Revenirea în propriul spațiu reprezintă și o reafirmare a misiunii unteatru: aceea de a rămâne un loc de creație și dezvoltare pentru artiști, în special pentru noile generații. În prezent, echipa lucrează la trei noi producții semnate de regizori tineri și deja apreciați — Vlad Bălan, Eugen Jebeleanu și Alexandra Penciuc — spectacole care vor avea premierele în perioada următoare.

Despre unteatru

Lansat în urmă cu 15 ani de Andrei și Andreea Grosu, unteatru a devenit unul dintre cele mai apreciate proiecte culturale independente din România, construind în jurul său o comunitate artistică solidă și un repertoriu recunoscut pentru calitate și consecvență artistică. În 2019, unteatru a primit Premiul de Excelență UNITER, iar în 2021 a fost decorat de Președintele României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler — o recunoaștere importantă a contribuției sale la dezvoltarea scenei culturale independente din România.

Cei care doresc să contribuie activ la dezvoltarea noului spațiu pot susține proiectul și prin donații, prin intermediul platformelor Patreon și Galantom.

unteatru mulțumește partenerilor și sponsorilor săi, în special Jidvei, Centrul de Resurse în Fotografie și Teatrul de Animație Țăndărică pentru susținerea constantă și implicarea în proiecte care contribuie la consolidarea scenei culturale independente.

Programul complet al spectacolelor și biletele sunt disponibile pe site-ul oficial:
www.unteatru.ro

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Unteatru inaugurează luna aceasta noul sediu din București appeared first on Cultura la dubă.

Primarul general Ciprian Ciucu a prezentat azi, într-o postare publică pe facebook, câteva dintre motivele care au dus la decizia de a comasa cele 7 instituții cu activitate culturală și educațională și a promis că noua direcție va fi “mai importantă, mai vizibilă”, păstrând o parte dintre programele deja cunoscute, cum ar fi apelul de finanțare deschis de ARCUB către artiștii independenți.

Din informațiile transmise de primar reiese că 65 de posturi ocupate în prezent vor dispărea odată cu această comasare. “Din 267 de posturi (dintre care 206 ocupate) vor rămâne 155 de posturi (dintre care 141) ocupate.”

Procesul efectiv de reorganizare se va realiza în următoarele 60 de zile.

***

Iată mesajul transmis de Ciprian Ciucu:

“Șapte instituții, dintre care o parte înființate artificial, fragmentate, cu programe culturale cu impact mic, cu suprapuneri, cu șapte directori și șapte servicii suport (juridic, contabilitate, achiziții, administrativ. etc), care operau în afara atenției Consiliului General și a primarului au dus la un impact scăzut al proiectelor și programelor culturale care se manifestă prin:

• Lipsă de „flagship european” sau măcar regional. Niciuna dintre aceste instituții nu are un festival cultural sau brand cultural european. Evenimentele sunt bune “local”, dar nu atrag atenție internațională;

• Impact economic limitat. Astfel, aceste instituții nu generează turism cultural consistent, industrie creativă scalată, export cultural;

• Fragmentare. Au multe proiecte mici, de unde rezultă un impact dispersat. Nu există 2–3 proiecte „dominante” care să definească orașul nostru;

• Branding insuficient. Bucureștiul nu este perceput extern ca „oraș cultural”. ARCUB nu funcționează încă ca un „brand exportabil”, dar va fucționa, pentru că brandul “ARCUB” va merge mai departe.

Toate practicile și proiectele bune dezvoltate până acum vor merge mai departe. Nu vom pierde nimic valoros. De exemplu, “Teatreli”, proiectul “Lumina”, finanțările adresate lumii culturale, experiența Școlii de Arte, vor merge mai departe. Și nu doar acestea! Am punctat câteva.

Dar! Vom crea spațiu, inclusiv financiar, pentru proiecte și inițiative noi.

Acum, câteva lucruri, despre fiecare dintre aceste instituții în parte, concluziile le veți trage dumneavostră.

1. Centrul pentru Tineret. A fost o structură desprinsă din Proedus, înființată în timpul mandatului doamnei primar Firea. Nu intru în detalii de ce și ce a făcut în acest timp, sunt informații pe internet. Nu trebuie să fie despre vacanțe și dus tinerii la mare, ci despre programe educaționale. Avea zece posturi ocupate, nu avea impact. Legea ne obliga să desființăm instituțiile sub 50 de posturi;

2. Școala de arte. A fost o instituție de educație non-formală în domeniul artelor. A avut rezultate bune, dar, în ultimul timp avea probleme de capacitate administrativă și de scalare a rezultatului. Programele educaționale vor merge mai departe, vor fi mai bine susținute financiar și vor fi derulate de “Serviciul Școala de Arte” din cadrul noii instituții. Avea 28 de posturi ocupate, legea ne obliga să desființăm instituțiile sub 50 de posturi;

3. Proedus. Impactul său este experiențial, nu educațional. În activitatea sa nu am găsit indicatori clari de rezultat în termeni de competențe dezvoltate și progres măsurabil. Accentul pus a fost doar pe volum (câți participă) și nu pe calitate (ce rămâne). A operat cu costuri ridicate per beneficiar și avea o structură birocratică rigidă pentru o instituție de proiecte. Multe externalizări cu risc de eficiență scăzută și control limitat. Nu a fost integrat într-o viziune educațională coerentă;

4. Centrul Cultural EXPO ARTE. Desprins din ARCUB, pentru a fi detașat fostul director din ARCUB acolo și pentru a fi dus unul nou pe mandatul doamnei primar Firea. A preluat o parte din activitatea ARCUB. Are patru posturi ocupate, legea ne obligă să desființăm instituțiile sub 50 de posturi. Se întroarce în ARCUB;

5. Centrul Cultural Lumina. Este un proiect interesant de teatru experimental, cu potențial bun de creștere și extindere la nivel de proiect de „cartier cultural”. Va merge mai departe sub formă de proiect, nu se pierde nimic. Are cinci posturi ocupate, legea ne obliga să desființăm instituțiile sub 50 de posturi;

6. CREART. Programele cu impact rămân. Teatreli rămâne. Acestă direcție va fi orientată pe evenimente mari, festivaluri culturale, care să ne pună pe harta regională în următorii ani. Dispar “târgurile afumătoare” cu mici, bere și fasole cu cârnați. Are 47 de posturi ocupate, legea ne obliga să desființăm instituțiile sub 50 de posturi.

7. ARCUB. Instituție de tradiție, brandul cel mai cunoscut. Finanțările pe care le acordă vor continua și valoarea lor va crește. Principalele programe vor merge mai departe. Noua instituția va fi creată pe “osatura” ARCUB. Brandul va fi salvat.

O parte dintre aceste instituții au contracte cu firme de leasing operațional, cu zeci de muncitori platiți în fiecare zi, fără să existe o coordonare și eficientizare bazată pe nevoi comune. Plus contracte cu diferite firme pentru monat și demonat căsuțe etc.

Din 267 de posturi (dintre care 206 ocupate) vor rămâne 155 de posturi (dintre care 141) ocupate.

Directorul instituției va fi desemnat prin concurs anunțat din timp! Vom avea o instituție puternică, importantă, cu capacitate administrativă.

Acestă instituție va fi bine susținută financiar, va avea impact! După finalizarea reoganizării va primi sarcina să dezvolte o strategie culturală și una de educație non-formală. Deoarece are o mai bună capacitate de a atrage expertiză și mediul cultural decât Direcția de Cultură din cadrul PMB.

Toate programele vor fi auditate! Pentru prima dată. Nu este vorba despre audit contabil, ci de auditare culturală, pentru a vedea ce ținem și a înțelege ceea ce ne lipsește.

Cui îi este teamă de auditare? Deoarece o bună parte din rezistență de aici a plecat. Instituții pe multi bani publici, neaudiate, neevaluate, care nici măcar nu răspundeau cerințelor de transparență venite dinspre Consiliul General.

Că se pierd anumite privilegii, este adevărat. Exista rețele și rețete , ca peste tot.

Da, sunt perfect conștient că acest proces i-a luat pe mulți prin surprindere și că l-am derulat cu rapiditate. O parte dintre criticile dumneavostră au fost justificate: nu am comunicat înainte ceea ce v-am comunicat acum. Doar că am prins o fereastră de oportunitate pentru a face ceea ce a fost corect de făcut. Sunt mulți oameni din zona culturală care mi-au trimis mesaje în privat care au apreciat demersul.

O astfel de instituție va fi mult mai importantă, mai vizibilă, mai în atenția publicului și a presei și a Consiliului General și am mea, decât șapte altele mărunte.

Judecați-mă peste doi ani. Acum, dați-mi voie să-mi pun viziunea în practică și să-mi duc mandatul. Dacă nu veți fi mulțumiți, mă veți sancționa la vot. Nu am venit primar să nu fac nimic, doar să șurubăresc pe ici, pe colo.”

Vă reamintin că ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte au fost desființate pe 2 aprilie prin comasare, după cum Cultura la dubă a anunțat în premieră. Programele lor vor fi preluate de o structură unică – Direcție Generală Arte și Evenimente Urbane, sub conducerea unui director numit de primarul general în primă fază, urmând ca ulterior să fie organizat concurs.

Proiectul de comasare inițiat de Ciprian Ciucu a primit de la consilierii generali 46 de voturi pentru, 5 abțineri și 0 voturi împotrivă.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Ciprian Ciucu despre comasare: “Instituții pe mulți bani publici, neaudiate, neevaluate, care nici măcar nu răspundeau cerințelor de transparență” appeared first on Cultura la dubă.

Acesta spune că va pune în aplicare reforma Bolojan, ce prevede diminuarea cu 10% a posturilor din administrația centrală, precum și din cadrul primăriilor și consiliilor județene.

“Sunt patru instituții, centrul cultural, teatrul, muzeul, biblioteca județeană și mai avem și un spațiu expozițional. Doresc să venim cu o organigramă ca centrul cultural împreună cu teatrul să fie o singură entitate, muzeul și biblioteca fiind pe alte legi, nu se pot comasa.

Nu cred că este benefic nici pentru centrul cultural, nici pentru muzeu, nici pentru teatru, nici pentru bibliotecă să avem servicii de resurse umane separate, servicii suport juridice separate, servicii de contabilitate separate, servicii de achiziții publice separate. Cred că avem capacitatea de a avea un singur serviciu care să deservească toate aceste instituții, să avem cât mai multe economii, pentru cât mai multe proiecte. Este posibil să fie și reduceri de personal’, a detaliat Marcel Ciolacu, potrivit Agerpres.

La București, la inițiativa lui Ciprian Ciucu, au fost comasate azi 7 instituții cu activități culturale și educaționale – ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Cultural Lumina, Centrul Cultural Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte. Programele lor vor fi preluate de o structură unică – Direcție Generală Arte și Evenimente Urbane, sub conducerea unui director numit de primarul general în primă fază, urmând ca ulterior să fie organizat concurs.

Proiectul de comasare inițiat de Ciprian Ciucu a primit de la consilierii generali 46 de voturi pentru, 5 abțineri și 0 voturi împotrivă.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post Marcel Ciolacu vrea să comaseze Teatrul “George Ciprian” și Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău appeared first on Cultura la dubă.

Proiectul de comasare inițiat de Ciprian Ciucu a primit de la consilierii generali 46 de voturi pentru, 5 abțineri și 0 voturi împotrivă.

Despre această comasare, Ciucu a vorbit pe larg într-un interviu acordat în urmă cu câteva zile pentru Cultura la dubă. Citiți interviul AICI.

The post BREAKING NEWS: ARCUB, CREART, Proedus, Centrul Lumina, Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte au fost desființate appeared first on Cultura la dubă.