O echipă de specialiști, condusă de Muzeul Național de Istorie a României, a făcut descoperiri de excepție cu prilejul desfășurării cercetărilor arheologice sistematice în cadrul sitului „Necropola tumulară a orașului antic Callatis”. Astfel, cu ocazia săpăturilor arheologice realizate chiar în aceste zile în cuprinsul sitului amintit, aflat în vecinătatea orașului Mangalia (jud. Constanța), au fost descoperite bunuri arheologice excepționale, în cadrul sectorului coordonat de specialiștii Muzeului Național de Istorie a României.

Au fost identificate o serie de artefacte arheologice susceptibile a fi clasate în patrimoniul cultural național – categoria Tezaur, anume: podoabe de aur, sticlă și bronz, din care se remarcă trei cununi funerare cu frunze din bronz aurit ce imită forma celor de mirt și iederă, montate pe suport de lemn, cu fructe realizate din ceramică aurită, precum și două sarcofage cu elemente sculptate și pictate din calcar și marmură.

Aceste artefacte datate în secolul al III-lea a. Chr., împreună cu numeroase fragmente de lemn antic, unele păstrând încă urmele unor pigmenți, dar și oase umane și ceramică, au fost identificate într-o movilă funerară care a conținut un cavou din piatră prelucrată acoperit cu boltă semicilindrică.

Movila este cea mai mare la ora actuală din sudul Dobrogei, măsurând 12 m înălțime și 70 m diametru, fiind vizibilă de pe mare, un reper important în peisaj. Monumentul funerar impozant a aparținut unei familii bogate și influente de greci din Callatis, conectați la modele religioase și politice de influență macedoneană. Cavoul, foarte bine păstrat, opera unui arhitect experimentat care a proiectat totul cu atenție, într-un fin joc al proporțiilor, se remarcă de asemenea prin dimensiunile sale. Până în prezent, construcția de piatră a fost identificată pe 18 m lungime, dar cercetările continuă, mai ales în sectorul coridorului de acces.

Deși cavoul a fost jefuit la scurt timp după realizare, movila a fost imediat reparată, mărită și reinvestită simbolic, prin realizarea unor ofrande ce au presupus consum de alcool în cantități importante. Oasele umane identificate până în prezent provin de la cel puțin doi tineri, unul de 16-18 ani și cel de-al doilea de 8-11 ani, iar conform anumitor artefacte, cel puțin despre unul dintre indivizi se poate presupune că era de sex feminin.

Movila funerară cercetată face parte din teritoriul anticei Callatis – oraș fondat de grecii din Heracleea Pontica și Megara, la începutul secolului al IV-lea a. Chr. Callatis a fost unul dintre cele mai bogate și influente orașe grecești din Marea Neagră în perioada secolelor IV-III a. Chr. Lider al unei coaliții regionale de greci, traci și sciți, i s-a opus, la finalul secolului IV a. Chr., regelui macedonean Lysimachos, cel care moștenise controlul Traciei, după moartea lui Alexandru cel Mare, același personaj care va influența decisiv și formarea regatului getic atribuit dinastiei lui Dromichaites.

Artefactele recent descoperite, cu caracteristici care vor determina clasarea lor în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național, și includerea lor în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, vin exact din această epocă – strălucitoare, violentă și sofisticată. Studierea lor aprofundată va permite obținerea de noi cunoștințe științifice privind lumea greco-traco-macedoneană a secolelor IV-III a. Chr. Măsura ambiției comunității locale callatiene și a aspirațiilor sale eroice și, în mod oarecum atipic pentru tradiția elenă – aristocratice – o dă cu siguranță necropola tumulară a acestui oraș antic.

Întinsă pe kilometri în jurul vechilor drumuri, aceasta însuma aproape o mie de tumuli (movile funerare), multe dintre acestea de dimensiuni monumentale (înălțimi de 5 m și mai mult). Marea majoritate a acestui peisaj impresionant a dispărut, însă, în ultimul secol în care Mangalia „modernă” s-a dezvoltat și urbanizat. Săpăturile anterioare în unii dintre acești tumuli au fost în general expeditive ori realizate în condițiile unor intervenții de salvare. Cercetarea arheologică desfășurată recent la nord de Mangalia, prezentată aici, este prima cercetare sistematică a unui tumul cu cavou din România și a fost posibilă prin utilizarea inițială a unor tehnici de investigație non-invazivă care au permis localizarea precisă a mormântului.

Descoperirile au fost posibile datorită fondurilor asigurate de MNIR și de Ministerul Culturii, prin Planul Național de Finanțare a Cercetării Arheologice, avizat de Comisia Națională de Arheologie. Începând cu anul 2023, cercetările arheologice sistematice din cadrul sitului „Necropola tumulară a orașului antic Callatis”sunt realizate de un colectiv interdisciplinar format din specialiști ai următoarelor instituții: Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Muzeul „Callatis” Mangalia, Muzeul Municipiului București, Gigapixel S.R.L. și Metamorfozys S.R.L.

În cursul zilei de ieri, lotul de podoabe antice – de aur, sticlă și bronz – a fost adus la Muzeul Național de Istorie a României. Cât privește cele două sarcofage cu elemente sculptate și pictate din calcar și marmură, acestea vor fi prelevate în perioada următoare și aduse tot aici pentru studiu, conservare și restaurare. Astfel, aceste bunuri arheologice, deopotrivă cele din metale prețioase și cele din piatră vor intra în proces de conservare în laboratoarele MNIR, iar o serie de investigații preliminare asupra structurii lor și caracteristicilor fizico-chimice se vor derula în colaborare cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică – INOE 200.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Descoperiri impresionante ale arheologilor români în Mangalia: podoabe de aur, cununi funerare și două sarcofage vechi de peste 2300 de ani appeared first on Cultura la dubă.

O echipă de arheologi care făcea săpături la băile termale din San Casciano dei Bagni, o localitate din provincia italiană Siena, a descoperit o colecție „excepțională” de 24 de statui de bronz datând din Roma Antică, informează The Guardian. Statuile, foarte bine conservate în ciuda vechimii de circa 2.300 de ani, au fost catalogate drept cea mai importantă descoperire de acest fel din ultimele cinci decenii.

Colecția include întruchipări ale mai multor zeități greco-romane, printre care Hygeia, zeița sănătății, sau Apollo, zeul luminii și al artelor. Primele analize arată că statuile aparțineau cel mai probabil unor familii de elită din comunitățile de etrusci și romani de la acea vreme – un indiciu este chiar faptul că au fost făcute din bronz, nu din teracotă, ca lucrările tipice zonei.

Statuile decorau un sanctuar și au fost scufundate în apele termale ca parte a unui ritual, după cum a declarat Jacopo Tabolli, coordonatorul proiectului arheologic și lector la Universita per Stranieri di Siena, pentru publicația Reuters.

Când au fost găsite, erau acoperite cu aproape 6.000 de monede din bronz, aur și argint. Apele calde și nămoloase în care au fost scufundate le-au ajutat să se mențină într-o formă aproape identică cu cea originală, a mai spus Tabolli.

Ministerul Culturii din Italia a transmis că cele 24 de statui vor fi restaurate și apoi expuse într-un muzeu nou din San Casciano. Tot acolo ar trebui să se deschidă curând și un parc arheologic.

Băile termale din San Casciano dei Bagni au fost construite de etrusci (civilizație stabilită în special în regiunile Toscana și Umbria ale Italiei de astăzi) în jurul secolului al III-lea î.Hr. De-a lungul timpului, au devenit tot mai opulente și au atras inclusiv împărați pentru beneficiile terapeutice pe care le aduceau.

Perioada din care datează statuile descoperite acolo a fost însă una marcată de conflicte din cauza tranziției de la dominația etruscă la cea romană. În acest context, băile erau considerate un spațiu sigur, al păcii dintre civilizații.

The post 24 de statui de bronz din Roma Antică au fost descoperite în Toscana appeared first on Cultura la dubă.

Enisala este o cetate clasată de Ministerul Culturii pe lista monumentelor istorice și datează de aproximativ 700 de ani.

Numele său provine din limba turcă, de la cuvintele Yeni Sale, care înseamnă sat nou și se referă la noua așezare care se stabilea în zonă, pe atunci la malul Mării Negre, pe vremea genovezilor. Aceștia au construit cetatea în scop militar, pe un deal de unde puteau observa ceea ce se întâmpla pe mare, cât și zona Gurilor Dunării.

Din 1347, cetatea a făcut parte din Despotatul Dobrogei, iar din 1397 în 1418, ea a fost un punct strategic important al Țării Românești, sub conducerea lui Mircea cel Bătrân.

Din 1418 până în 1651, în vremea ocupației turcești, ea a revenit garnizoanelor turcești. Deși de-a lungul timpului a mai purtat denumirea Haricleea, ea a rămas în documentele istorice cunoscută drept Enisala, dată fiind perioada îndelungată în care a fost ocupată de turci.

Ulterior, în a doua parte a secolul al 18-lea, în jurul cetății s-a adunat o comunitate largă de lipoveni, ai cărori urmași trăiesc și azi, pe lângă urmașii familiilor de turci, români, tătari sau bulgari.

În prezent, cetatea face parte din satul Enisala, comuna Sarichioi, iar drumul până la ea este unul plăcut dacă îl parcurgeți cu mașina sau cu bicicletele din Tulcea.

Dealul calcaros pe care se află situl argeologic oferă un peisaj rar în România. Este înconjurat de Lacul Babadag și de Lacul Razim, format ulterior construirii cetății, între Marea Neagră și cetate, prin formarea unor cordoane de nisip.

Cetatea poate fi vizitată contra taxei de 8 lei pentru adulți, dar să nu vă creați așteptări prea mari în ceea ce privește interiorul ei. Nu veți găsi decât zidurile cetății, care au supraviețuit parțial. Dar merită să ajungeți acolo pentru panorama spectaculoasă pe care o oferă.

The post Cetatea Enisala, locul din care România pare frumoasă appeared first on Cultura la dubă.