Bogdan Mureșanu, cunoscut pentru scurtmetrajul “Cadoul de Crăciun” (2018), va fi prezent în competiția unuia dintre cele mai importante festivaluri de film din lume, cel de la Veneția, cu lungmetrajul “Anul Nou care n-a fost”. Filmul va face parte din secțiunea “Orizonturi”, iar anunțul a fost făcut azi de către Festivalul de la Veneția.

Un film hibrid realizat de regizorul Andrei Ujică, “TWST/ Things We Said Today”, a fost selectat de asemenea la Veneția, dar în afara competiției non-ficțiune.

“Anul Nou care n-a fost”/ “The New Year That Never Came” este o extensie a scurtmetrajului “Cadoul de Crăciun”, care i-a avut în rolurile principale pe Adrian Văncică și Ioana Flora și a explorat tema fricii de securitate în anii lui Ceaușescu, chiar înainte de prăbușirea regimului. Scurtmetrajul a fost premiat de Academia Europeană de Film în 2019 și a fost pe lista scurtă a nominalizărilor la Oscar.

De această dată, lungmetrajul prezintă mai multe povești de viață care se desfășoară înaintea Revoluției din 1989.

Din distribuție fac parte Adrian Văncică, Iulian Postelnicu, Emilia Dobrin, Mihai Călin, Nicoleta Hâncu, Andrei  Miercure, Manuela Hărăbor, Ioana Flora şi Ada Galeş, precum și Victoria Raileanu, Elvira Deatcu, Marian Râlea, Vasile Muraru, Ion Sapdaru, Mircea Andreescu, Radu Gabriel, Vlad Ionuţ Popescu, Theodor Şoptelea, Răzvan Vasilescu, Ioan Paraschiv, Doru Cătănescu, Gabriel Spahiu, Angel Popescu, Nicodim Ungureanu, Ilinca Hărnuţ, Sorin Cociş, Marius Damian, Marian Adochiţei, Dana Voicu, Afrodita Androne, Virgil Aioanei, Luca Toma şi mulţi alţii.

Ada Solomon (Nomada Solo), Viorel Chesaru (Chainsaw Europe), Vanja Kovacevic (All Inclusive, Serbia), sunt coproducătorii filmului, alături de Claudia Nedelcu Duca din partea  TVR. Irina Enea şi Bogdan Luca sunt producătorii executivi ai filmului. Producători asociaţi: Theo Nissim, Dan Burlac, Adrian Văncică şi Adriana Bumbeş.

Boroka Biro şi Tudor Platon sunt directori de imagine, iar montajul a fost realizat de Vanja Kovacevic şi Mircea Lăcătuş.

Citește aici un interviu acordat de Bogdan Mureșanu pentru Cultura la dubă în 2019.

“TWST/ Things We Said Today”, un film hibrid realizat de Andrei Ujică, o coproducție România – Franța, are la bază imagini de arhivă cu prima vizită a trupei The Beatles în America. “Este gândit ca o capsulă de timp a weekendului 13-15 august 1965, la New York, încadrată de sosirea trupei The Beatles în oraș şi de primul ei concert pe Shea Stadium și este narat din perspectiva a doi adolescenţi.”

Potrivit comunicatului de presă transmis de distribuitorul Bad Unicorn, “Filmul este în întregime compus din materiale de arhivă din epocă (ABC, CBS, NBC etc.), filme de 8 mm din arhive personale și imagini ale concertului, care a fost înregistrat cu 14 camere de 35 mm, dar scos ulterior pe piața de home movies de către ABC, în copii de 16mm.

Personajele apar ca desene semi-animate în film, acestea fiind realizate de artistul francez Yann Kebbi și integrate în mijlocul evenimentelor cu ajutorul efectelor vizuale. Scenariul, scris de Andrei Ujică, cuprinde informații biografice din jurnalul lui Judith Kristen, excerpte dintr-o relatare autoficțională a lui Geoffrey O’Brien, precum și fragmente din povestirea „Isabela, prietena fluturilor” de Andrei Ujică, publicată în 1972, tradusă pentru proiectul cinematografic de Philip Ó Ceallaigh. Titlul filmului, „TWST / Things We Said Today”, provine de la una dintre piesele Beatles ce anticipează momentul când prezentul devine un trecut fantomatic, la care nu te mai poți întoarce dar nici nu-l poți uita.”

„Printre visurile mele din liceu au fost şi acestea: sǎ lucrez o datǎ cu o mare trupă de pop şi sǎ fac un film american. Dar tot așa, de-abia 50 de ani mai tîrziu am avut curajul să construiesc un film în jurul primului concert dat de cea mai mare formație din toate timpurile pe Shea Stadium. Cum le-am spus tinerilor actori newyorkezi ale cǎror voci le-am înregistrat în toamna trecută, nu contează cât durează să-ți împlinești un vis, principalul e să reușești înainte să-l uiți”, declară Andrei Ujică.

Andrei Ujică, regizor și scriitor român, este cunoscut pentru filmul documentar Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (2010), multipremiat la nivel internațional.

Filmul „TWST / Things We Said Today” este produs de Les Films du Camélia, Modern Electric Pictures și Tangaj Production, în co-producție cu ARTE France Cinéma și INA: Institut national de l’audiovisuel, cu sprijinul Eurimages, Fondation Cartier pour l’art contemporain, HfG / ZKM Filminstitut, Arte France, UPFAR-ARGOA, SACEM și Avanpost.

Montajul și sunetul sunt realizate de Dana Bunescu. Producători: Ronald Chammah, Anamaria Antoci, Andrei Ujică. Producători executivi: Nouredine Essadi, Anda Ionescu.

Festivalul Internațional de Film de la Veneția va avea loc între 28 august – 7 septembrie.

The post Filmul “Anul Nou care n-a fost”, regizat de Bogdan Mureșanu, a fost selectat în competiția Festivalului de la Veneția appeared first on Cultura la dubă.

Două dintre cele mai așteptate titluri ale acestui început de an au fost The Banshees of Inisherin și Everything Everywhere All at Once, deja multipremiate la Globurile de Aur, Premiile BAFTA sau SAG Awards.

Everything Everywhere All at Once, filmul cu cele mai multe nominalizări la Premiile Oscar în 2023 – 11, poate fi văzut în cinematografe, precum și pe platforma Voyo. Deja a câștigat două Globuri de Aur pentru performanțele actorilor Michelle Yeoh (rol principal feminin) și Ke Hui Quan (rol secundar masculin).

The Banshees of Inisherin, cu 9 nominalizări importante, precum cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu, cel mai bun actor în rol principal sau cel mai bun actor în rol secundar, mai poate fi văzut și el în câteva cinematografe din țară. În București e disponibil la AFI Cotroceni și Sun Plaza – Cinema City.

A primit Globurile de Aur pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu și cel mai bun actor în rol principal – Colin Farrell.

Titlul este tradus în română Spiritele din Inisherin.

Tot 9 nominalizări are și All Quiet on the Western Front, printre care cel mai bun film, cel mai bun film internațional, cea mai bună imagine sau cea mai bună scenografie. A obținut nu mai puțin de 7 trofee BAFTA în 2023, printre care premiul pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu adaptat, cea mai bună imagine. Acesta este disponibil pe Netflix.

Elvis, apărut pe HBO Max încă din toamna anului trecut, are 8 nominalizări la Oscaruri, Austin Butler fiind unul dintre favoriții la câștigarea statuetei pentru cel mai bun actor în rol principal, după ce a luat Globul de Aur la această categorie. Titlul se luptă și la categoria cel mai bun film, cel mai bun machiaj, cele mai bune costume sau cel mai bun sunet.

Tot pe HBO Max este disponibil în România și The Batman, cu Robert Pattinson în rol principal. Filmul concurează pentru Premiile Oscar la 3 categorii: cel mai bun machiaj, cel mai bun sound design șicele mai bune efecte speciale.

Pe aceeași platformă pot fi văzute și documentarele Navalny, câștigător al Premiului Publicului la Sundance în 2022, și All that Breathes, ambele nominalizate la Oscar la categoria cel mai bun documentar. La această categorie concurează și Fire of Love, disponibil pe Disney+.

Iar documentarele-scurtmetraj The Martha Mitchell Effect și The Elephant Whisperers sunt disponibile pe Netflix.

Black Panther – Wakanda forever, nominalizat la 5 categorii, printre care cea mai bună actriță în rol secundar – Angela Bassett, cea mai bună melodie originală sau efecte speciale, este pe Disney+, la fel ca animația Turning Red sau Le Pupille.

Blockbusterul Top Gun: Maverick, cu 5 nominalizări la Oscar, printre care cel mai bun film și cel mai bun scenariu adaptat, este disponibil pe platforma Sky/Showtime.

Aftersun, nominalizat pentru cel mai bun actor într-un rol principal – Paul Mescal, este în această perioadă în cinematografele din țară.

Iar unele scurtmetraje nominalizate sunt disponibile pe youtube:

The Flying Sailor

Haulout

Stranger at the Gate

Alte filme considerate favorite la Premiile Oscar în acest an, precum The Fabelmans sau Triangle of Sadness, au fost deja în cinematografele din România și nu mai sunt disponibile în prezent. Iar Tár, cu Cate Blanchett în rol principal, nu a fost distribuit încă și nici nu este prezent pe o platformă de streaming din țara noastră.

The post Unde pot fi văzute filmele nominalizate la Oscar appeared first on Cultura la dubă.

Zilele acestea a intrat în cinematografele din toată țara cel de-al doilea lungmetraj regizat de Emanuel Pârvu – Marocco.

Filmul a putut fi văzut în premieră mondială la Festivalul de la San Sebastian, în toamna anului trecut, în cadrul secțiunii New Directors. Iar premiera românească a avut loc la TIFF, în cadrul competiției Zilele Filmului Românesc, și a fost una dintre surprizele care au impresionat publicul.

Cu o distribuție mixtă, care îi aduce în prim plan pe binecunoscutul Șerban Pavlu și pe actrița Emilia Popescu, dar și pe doi tineri actori aflați la început de carieră, Ana Indricău și Tudor Cucu, filmul lui Emanuel Pârvu ne vorbește despre cât de greu este să păstrăm echilibrul în viețile noastre și cât de ușor poate fi distrus, de aici și numele “Marocco”, referire la jocul cu bețișoare colorate, în care cu mișcări blânde trebuie să scoți un bețișor din mulțime, fără să le miști pe celelalte.

“Filmul este despre destin, despre iubire, despre un tată care nu are încredere în copilul lui.

După mine, încrederea e un fel de rotiță a iubirii și fără această rotiță, lucrurile nu pot funcționa.

Apoi, eu nu cred că omul e stăpân pe destinul lui, ci cred că lucrurile pe care le face declanșează niște reacții în lanț.”, declară Emanuel Pârvu într-un interviu pentru Cultura la dubă.

Cunoscut în primul rând ca actor, Emanuel Pârvu a început să se dedice și regiei din 2005, după ce a avut șansa de a lucra alături de Liviu Ciulei la două spectacole de la Bulandra. A fost o întâlnire care l-a marcat și i-a dat încredere că poate să facă mai mult decât să se limiteze la rolurile primite.

“Am plecat de la Bulandra și m-am dus în teatrul independent, la Green Hours. Am vrut să montez o piesă și mi-a cerut editura 40 de dolari pe spectacol. Le-am zis că dacă aveam 40 de dolari pe spectacol, nu mai stăteam de vorbă cu ei.

Și atunci am scris singur o piesă, am jucat-o cu colegii de clasă, am regizat-o, am adus toți pijamale și costume de acasă, Voicu Rădescu ne-a primit și apoi m-am trezit nominalizat la UNITER (n.r. nominalizat la Premiul pentru debut pentru regia spectacolului „Sectorul S”, la Teatrul Luni de la Green Hours, Bucureşti, anul 2006)

De acolo a pornit treaba cu regia.”, povestește acum Emanuel.

A început apoi să scrie scenarii și să experimenteze regia de film cu câteva scurtmetraje. Unul dintre ele – Meda (2016) a fost dezvoltat în primul lungmetraj – Meda sau partea nu prea fericită a lucrurilor (2017).

Iar la Marocco a început lucrul de mai bine de 5 ani, fiind filmat în primul an de pandemie.

“Îmi place să spun povești, nu știu dacă reușesc să le spun pentru un număr mare de oameni.

Am avut o perioadă în care am lucrat în televiziune și m-a frustrat foarte tare, după care mi-am dat seama că mi-e foarte greu să lucrez cu mecanică și am zis că nu o să mai fac asta niciodată.

Vreau să spun lucrurile așa cum le simt eu, fără să apelez la mecanică.

Râsul, de exemplu, devine ceva mecanic într-o emisiune de umor, dacă știi un pic de procedee de scris.

Și mi-am promis că n-o să mai fac asta niciodată, oricât de greu mi-ar fi, nu aș mai face nimic pentru bani. Iar în televiziune sunt atât de mulți bani, că lucrurile pot deveni foarte confortabile, dar doar la suprafață. Să îți cumperi o mașină mai nouă, un telefon mai bun, cam pe aici te învârți.”

A făcut această alegere fiind conștient de situația dificilă în care se zbate distribuția de filmele românești de artă în cinematografele din țară. Multe dintre filmele multi-premiate la nivel internațional, nu ajung în sălile de cinema din mall-uri, iar cinematografe de artă au mai rămas doar câteva.

Apoi, preferințele publicului țin de lipsa unei educații cinematografice, aspect care nu se poate schimba peste noapte, explică cineastul.

“Românii merg la cinema, la filmele ultra-comerciale, de exemplu la Miami Bici. Din păcate, nu există o plajă de mijloc. Avem ori filmele de autor, ori filmele ultra-comerciale.

Noi, în primul rând, nu mai avem cinematografe.

Eu, dacă fabric niște haine, trebuie să le expun la niște tarabe. La noi au mai rămas mall-urile, iar la mall nu oricine își permite să meargă. La mall nu o să coste doar 27 de lei filmul, că te mai duci cu cineva, te duci cu familia, iei un popcorn, un suc, o acadea copilului, ai sărit de 100 de lei.

Când o familie merge la film la mall, copilul alege filmul. Nu o să alegi tu “ce vedem, tati? Uite, un film de 3 ore al lui Cristi Puiu”. Iar copilul o să aleagă Terminator, Predator sau Tabăra lui Shelly.

Să nu înțelegeți că ce e comercial e rău, nu, problema e că avem doar extreme. Aici e o discuție amplă.

Eu am prieteni intelectuali, medici, care nu merg la filmele românești de autor. Preferă altceva.

E vorba și de o obișnuință, de o educație cinematografică. E greu dacă tu ai făcut medicină toată viața, să te duci la un film de 3 ore în care nu se întâmplă mai nimic. La fel cum noi nu am putea să ne uităm 5 ore la o operație. Ei fac asta.”

În frământarea permanentă pe care o trăiește în timpul lucrului la un film, își găsește echilibrul interior prin credință. În viața de zi cu zi, Emanuel Pârvu este opusul personajului său din filmul Miracol (regia Bogdan Apetri).

“Simt o credință de nestrămutat. Cred că sunt puține forme de relaționare pe care le are Dumnezeu cu noi. E relația indirectă – inspirația și relația directă – revelația. Revelația nu are legătură cu nivelul de cultură sau cu câte cărți ai citit.

Dumnezeu se poate arăta oricui.

Cred în principiul “nimic fără Dumnezeu“.

Asta nu înseamnă că îmi plac Mercedesurile negre ale lui Daniel (n.r. Patriarhul Daniel). Nu sunt de acord că e chipul lui Daniel pe clopotul de la Catedrala Neamului. Nu despre asta vorbim, ci despre credință. Nu despre uscăturile pe care le are orice pădure.”

Iar în paralel cu cariera de actor și de regizor, se dedică vocației de profesor. Alături de Adrian Titieni, a dezvoltat la Universitatea Ovidius din Constanța programul de masterat Arta actorului de film, la care s-au înscris tineri din toate colțurile țării.

“Atât la actori, cât și la profesori – trebuie să îți placă ce faci. Dacă nu îți place, nu mai face asta. Astea sunt meserii vocaționale. Dacă tu nu îți dorești, ca profesor, să faci un schimb cu studenții tăi, nu e ok.”

Filmul Marocco poate fi văzut săptămâna această în cinematografele din întrega țară. Programul proiecțiilor este disponibil AICI.

The post Emanuel Pârvu, regizorul filmului “Marocco”: “Mi-am promis că n-o să mai fac niciodată ceva pentru bani.” appeared first on Cultura la dubă.

Participanții vor beneficia de un set de programe de consultanță în domeniul scenaristicii, menite să îi ghideze și să îi sprijine în procesul de scriere – pornind de la idee și ajungând la o primă variantă de scenariu de lungmetraj.

În luna iunie va avea loc cea de-a doua ediție LIM | Less is More – Creative Pre-Writing Workshop, iar începând cu luna iulie va debuta New Draft – prima rezidență online de dezvoltare de scenarii din România, cu o durată de trei luni.

LIM|Less is More: Creative Pre-writing Workshop se adresează tuturor cineaștilor români aflați la primul sau al doilea lungmetraj sau a căror filmografie cuprinde unul sau mai multe scurtmetraje, cât și artiștilor din alte domenii, scriitorilor sau jurnaliștilor pasionați de dezvoltarea și scrierea unui scenariu.

Faza de alegere a subiectului este una vitală. Astfel, rezidența de creație LIM|Less is More: Creative Pre-writing își propune să ofere un cadru necesar pentru testarea ideilor, la finalul celor 5 zile de lucru intensiv, participanții având 3 idei structurate, clare și solide pentru un viitor film, realizabil în limitările unui buget foarte mic.

New Draft, prima rezidență online de dezvoltare de scenarii dedicată exclusiv proiectelor din România, oferă timp de trei luni training asistat pentru dezvoltarea a 12 scenarii de lung metraj. New Draft se adresează regizorilor și scenariștilor din toată țara, proaspeților absolvenți de facultăți de profil și autorilor din medii conexe, cu proiecte în faza de început. S

esiunile de lucru se vor petrece lunar, atât one on one cât și în echipă. Pe parcursul programului, participanții vor rescrie și apoi vor participa la sesiuni comune de feedback, totul pentru a-și dezvolta propriul proiect, dar și capacitatea de lectură și de analiză a unui scenariu.

Pe parcursul New Draft, proiectul de lung metraj ajunge de la stadiul de treatment la un posibil draft, însoțit de un dosar de pitch pregătit să plece către producători sau concursuri pentru obținerea de fonduri.

Participanții LIM Creative Pre-Writing vor fi încurajați să aplice pentru New Draft, cu una dintre ideile dezvoltate în cadrul celor 5 zile ale workshop-ului, în baza unui deadline de înscriere extins.

Detalii practice:

LIM|Less is More: Creative Pre-writing Workshop, ediția 2

Perioada de desfășurare: 20 – 25 iunie 2021

Deadline aplicații: 9 mai 2021

Detalii despre înscrieri, aici.

New Draft – rezidență online de dezvoltare de scenarii, ediția 1

Perioada de desfășurare: iulie – octombrie 2021

Deadline aplicații: 15 iunie 2021 (participanții LIM Creative Pre-Writing Workshop vor beneficia de un deadline extins – 30 iunie)

Detalii despre înscrieri, aici.

The post Rezidențe de scenaristică pentru proiecte de lungmetraj appeared first on Cultura la dubă.

Filmul arată drama unei fete din mediul rural și este inspirat din realitatea pe care Alina a observat-o în copilăria sa, petrecută în județul Neamț.

Alina Grigore este și fondatoarea școlii de actorie InLight, iar unii dintre actorii cu care a lucrat la film provin chiar de la cursurile ei. Nu lipsesc, însă, nume cunoscute precum Vlad Ivanov sau Ioana Flora.

Crai Nou ar putea avea premiera anul acesta, la un festival internațional. În paralel, Alina lucrează deja la un al doilea film, care va avea în rol principal o câștigătoare a Premiului Oscar, Melissa Leo.

Iată ce spune Alina Grigore despre experiența sa ca regizoare și despre obstacolele întâmpinate.

Alina, cum și de ce ai făcut trecerea la regie?

Adrian Sitaru a fost cel care m-a încurajat, după ce am lucrat împreună la Ilegitim, unde el m-a lăsat să lucrez cu actorii. Și eu mai stăteam și la cameră și îl tot întrebam, iar el mi-a zis să fac partea asta de regie, că sigur o să fie bine.

Și m-am apucat.

Aveam un fel de carte pe care o scrisesem eu la 26 de ani, despre situația fetelor din mediul rural, care nu sunt încurajate să facă studii superioare.

Tot timpul am observat asta la mine la țară. Eu am stat în Roznov, în Neamț, vreo 5 ani, apoi m-am mutat la Piatra Neamț, dar prietenele mele de acolo cam toate au plecat în Italia sau și-au făcut familii. Ceea ce nu e rău, vreau doar să spun că ele și-ar fi dorit să facă studii superioare, dar nu a existat un context, nu au fost încurajate.

Există un tip de manipulare foarte subtilă, pe care îl simți doar atunci când ești mare. Când ajungi la 30 de ani îți dai seama că ceva te-a ținut acolo, la vatră – „Pe mine cine o să mă ajute la bătrânețe, unde pleci tu”.

Alina Grigore

Iar eu scrisesem o carte pe care mă gândesc să o public la un moment dat. Pornind de la această carte am făcut filmul.

Și am lucrat foarte mult cu actorii pentru a contura personajele, ne-am văzut cu 2 ani înainte să începem filmările. Am implicat editorul de montaj, directorul de imagine încă dinainte, am ascultat toate influențele creative.

A devenit povestea unei fete, povestea ei emoțională.

Ce actori sunt în distribuție?

Actorii sunt Ioana Chițu și Mircea Postelnicu, în roluri principale. Mai sunt Ioana Flora, Mircea Silaghi și Vlad Ivanov, restul sunt actori neprofesioniști.

Am avut cu toții o atmosferă foarte bună de colaborare și pentru mine asta e foarte important, să am acolo niște oameni.

Cum a fost pe platoul de filmare pentru tine, ca regizoare aflată la debut? Le dădeai indicații actorilor sau ei se implicau cu sugestii? De exemplu, cum a fost lucrul cu Vlad Ivanov?

Am lucrat astfel încât când am ajuns la filmare eram deja foarte bine pregătiți. Dar pentru asta a fost nevoie de foarte multă muncă de voluntariat, ăsta e adevărul.

Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care să pot plăti actorii pentru cei doi ani de repetiții sau pe oricare membru al echipei. Chestie care nu s-a întâmplat, evident.

Și nu doar că am repetat doi ani, în anumite luni am repetat în fiecare zi. Nu am stat numai pe scenariu, ci mai mult să construim personajele și istoria lor.

Dar ca să îți răspund la întrebarea cu Vlad Ivanov, nu a fost nevoie să îi dau indicații (râde). Pur și simplu era perfect.

De unde ați luat finanțare?

Am picat de 3 ori la CNC pentru că eu încercam să explic felul în care eu lucrez, în scenariu eu am păstrat absolut toată povestea, inclusiv zgomotele de fond.

Pe de altă parte, o să-ți spun unul dintre comentarii, care ne-a șocat pe toți. Că “este o poveste despre femei și femeia nu mai repezintă un subiect de interes național sau internațional”. Asta se întâmpla acum 2 ani.

După 3 eșecuri și acest comentariu, cum ai avut speranță să mai încerci la CNC?

Niciodată nu am crezut că nu se poate ceva. Asta e ceva ce mă reprezintă. Nu mi-am pus problema că cei de la CNC au dreptate. Mi-am zis că eu vreau să fac filmul ăsta orice ar fi, vreau să merg cu el mai departe. Tema este procesul de dezumanizare al acestei fete, Irina, care se transformă foarte ușor într-un mic monstruțet, din cauza agresivității din mediul de acasă.

În ce stadiu ești cu filmul?

În stadiul în care aplicăm la festivaluri. Am avut și șansa de a participa la Les Films de Cannes a Bucarest, am primit niște scutiri de taxe de înscrieri la festivaluri și sperăm să-l lansăm într-un festival internațional, apoi în România.

În paralel lucrezi și ca actriță, la alte filme?

Lucrez tot ca regizor la un alt proiect, tot cu Vlad Ivanov, Ioana Flora și cu Melissa Leo, care a câștigat Premiul Oscar. Ea m-a văzut vorbind despre primul film, despre felul în care eu lucrez cu actorii, că scriu scenariu în timp ce vorbesc cu oamenii din echipă. Și mi-a zis „dacă vrei să facem un film împreună, scrie-mi un scenariu.”

Și am stat un an să scriu un scenariu, i l-am trimis, mi-a răspuns, a venit în România, am lucrat anul trecut, eram foarte aproape să-i dăm drumul, a venit pandemia și așteptăm.

Iar pe partea de actorie mi-e foarte greu să mai lucrez pentru că nu mai e ceva ce îmi doresc, nu mai reprezintă o dorință a mea aproape deloc.

Dar îmi doresc să experimentez lucruri noi. De exemplu, sunt într-un proiect cu Adrian Sitaru și Vlad Ivanov, ca actriță. Îmi doresc să continui cu Adrian Sitaru fiindcă are un stil aparte, lucrăm împreună, ne punem întrebări.

Despre filmul cu Melissa Leo ce ne poți spune?

E vorba despre un cuplu, Vlad Ivanov e soțul Melissei Leo, care rezistă în ciuda problemelor de familie, dar divergențele politice ajung să îi despartă. Are ceva umor, e o zonă de dramă cu dark comedy.

Tu ai jucat acum mulți ani în telenovele. Acum faci cu totul altceva și aș vrea să te întreb cum a fost pentru tine să scapi de acea etichetă de telenovele?

Eu nu mi-am dorit niciodată să joc în telenovele. A fost o nevoie pur financiară. Eu am trăit cu 50 de lei pe lună în facultate. În secunda în care mie mi-a dat cineva parcă 150 de euro pe episod, nu mai țin minte, mi-au explodat stele în ochi.

Am zis: Doamne, să pot eu să mă duc acasă la mama singură, să nu-mi plătească ea, să nu-l trimită pe bunicul meu, veteran de război, să mă ia, ar fi senzațional.

Și atunci, pentru mine a fost o alegere pur financiară. După care mi-a plăcut ce se întâmpla, în sensul că lucram cu regizori și actori foarte mari. Ce nu-mi plăcea era textul. Și la un moment dat nu mi-a mai plăcut să fac asta, era ceva foarte ușor de abordat, tot ce însemna acolo personaj.

Eu am renunțat, dar eticheta a rămas până în ziua de azi, în sensul în care primesc zilnic cel puțin 10 mesaje de la oameni care îmi zic: „V-am văzut în Aniela!”.

Din fericire, au rămas și banii de pe drepturile de autor (râde), pentru redifuzări, la 6 luni mai primesc niște bani de la Credidam.

Nu mă mai interesează să scap de eticheta asta pentru că am ajuns să fac ce îmi place de la un capăt la altul și atunci e irelevant pentru mine dacă cineva zice că aia a jucat în telenovele. Și regizorii au început să înțeleagă că trebuie să și trăiești din ceva, ca actor.

Și eu sunt convinsă că va crește și calitatea serialelor de televiziune din România, deja se întâmplă asta.

The post Actrița Alina Grigore debutează în regie: „Am picat de 3 ori la CNC, dar mi-am zis că eu voi face filmul ăsta.” appeared first on Cultura la dubă.