Robin Ujfaluši, unul dintre tinerii manageri culturali care au adus în România o mentalitate occidentală, își încheie mandatul de director al Centrului Ceh București, după 5 ani. Prima dată i-am spus povestea în 2021, când instituția pe care o conducea ne arăta o altă perspectivă asupra ideii de Străzi Deschise.

De altfel, modelul său, inspirat din Praga, se regăsește acum și în inițiativa Primăriei Municipiului București, iar weekendurile pietonale nu mai înseamnă doar terase deschise, alcool, înghețată și mâncare, ci și evenimente culturale care au ajuns atât pe Calea Victoriei, cât și în cartiere mărginașe.

Robin și soția lui, româncă, au ajuns în București ca un cuplu tânăr și pleacă azi, la final de mandat, cu doi copii născuți în România.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, cel care a condus Centrul Ceh vorbește despre experiența sa în țara noastră și despre moștenirea pe care o lasă vieții culturale din România.

***

Robin, în primul rând, cum te simți la finalul experienței tale la Centrul Ceh din București?

Simt că a fost o experiență foarte intensă, diversă și interesentă, sunt recunoscător pentru oamenii pe care i-am întâlnit și pentru proiectele pe care am reușit să le livrăm și să le sprijinim. Sunt și puțin obosit pentru că am combinat un job foarte solicitant cu responsabilitățile de familie, așa că probabil este timpul potrivit pentru o schimbare și pentru puțină liniște.

Cum ai descrie cei 5 ani petrecuți aici?

Un drum divers și grozav, cu provocări la toate nivelurile. Am ajuns aici cu jumătate de an înainte de COVID, m-am așezat puțin, m-am orientat cât de cât, apoi pandemia a schimbat totul.

După 2 ani de restricții impuse de COVID, când în sfârșit acestea nu se mai impuneau, a început războiul din Ucraina, care a adus alte provocări neașteptate în munca noastră. Per total, simt că au fost 5 ani de adaptare constantă la noi condiții pe care presupun că mulți dintre noi le-au experimentat.

Ce ți-a plăcut cel mai mult în mandatul tău aici?

Diversitatea muncii, libertatea de a contura programul Centrului Ceh și șansa de a colabora cu oameni foarte creative din diverse domenii.

Ce mai este interesant este că prin acest job îți poți (re)descoperi propria țară prin ochii partenerilor locali. Îți dau două exemple recente: Din ultimul număr al Revistei Zeppelin am aflat atât de multe despre arhitectura cehă contemporană!

Sau, în luna iunie, pianistul Dragoș Cantea a prezentat lucrările muzicale ale lui Leoš Janáček într-o complexitate pe care nu am mai auzit-o înainte.

Ai menționat și că ai întâlnit obstacole, e firesc. Care sunt principalele obstacole pe care le-ai întâlnit în organizarea proiectelor culturale sau educaționale?

Marele obstacol a fost pandemia, bineințeles. Alt considerent care ne afectează munca sunt finanțele și resursele – avem o echipă relativ mică, un buget limitat, în timp ce domeniul cultural este nelimitat. Așa că e foarte important să avem niște priorități clar stabilite.

Care sunt realizările de care de bucuri cel mai mult?

Voi începe cu o concluzie generală: cred că în ciuda provocarilor, am reușit să menținem spiritul Centrului Ceh din București deschis, prietenos, să fim o instituție inovativă, bine conectată cu partenerii locali.

Printre proiectele specifice aș menționa Festivalul Cinemascop, în cadrul căruia în 2018 am redeschis un cinematograf de vară abandonat, iar azi poți găsi acolo un hub cultural care funcționează de sine stătător, sub proiectul Eforie Colorat.

De asemenea, sunt mândru de proiectul nostru fotografic prezentat în cadrul Timișoarei Capitală Europeană a Culturii. Roman Franc a prezentat portretele sale colective din toată lumea și a pregătit un ciclu special pentru România, documentând comunitățile cehe din Banat într-un mod creativ și amuzant.

În primul nostru interviu, spuneai că ți-ar plăcea ca mai mulți scriitori români să fie traduși în limba cehă. Ai reușit să faci ceva în această privință?

Sincer, a fost greu să găsesc timp pentru asta, fiind stabilit în București și ocupat full time cu Centrul Ceh. Văd chestiunea asta ca pe ceva pe termen lung, odată ce mă voi să ajut niște proiecte la nivel de relații culturale româno-cehe, care să includă literatura.

Știu că s-au întâmplat câteva traduceri valoroase de când am vorbit noi atunci. O colecție de poeme ale Anei Blandiana au fost publicate în cehă, iar câteva opere semnate de Claudiu Komartin, Cosmin Perța și Simona Goșu au fost invitate la cel mai mare festival de carte din Praga în acest an.

Deci există deja o cooperare începută, dar ea este de lungă durată.

Festivalul Cinemascop a fost unul dintre marile proiecte ale Centrului Ceh în ultimii ani. Care a fost contribuția instituției în proiect și cum va continua Eforie Colorat?

Da, cu siguranță Festivalul Cinemascop a fost unul proiectele noastre reprezentativ din 2018 încoace. De când am redeschis cinematograful de vară, în fiecare lună august au avut loc evenimente multiculturale.

Ceea ce e esențial este că spațiul a primit un patronaj local, datorită Eforie Colorat, care coordonează cinematograful toată vara. Anul acesta am făcut festivalul împreună și sper foarte tare să continue această colaborare.

Rolul nostru este să co-organizăm festivalul în toate aspectele, să ajutăm cu strângerea de fonduri, să contribuim cu conținut cultural ceh, precum și să implicăm alți parteneri europeni, alte institute culturale (EUNIC Romania), deci, pe scurt, ajutăm să aducem mai mult conținut internațional publicului de la Eforie Sud.

Ce sfat ai avea pentru următorul manager al Centrului Ceh din București?

Nu aș face recomandări specifice nimănui, dar mi-ar plăcea să văd că spiritul despre care am vorbit mai devreme va continua. Este ceva la care Centrul Ceh a lucrat în ultimele decenii, cred că funcționează și acum culegem roadele.

Ai doi copii mici, ambii născuți în România. Ce urmează pentru tine și familia ta din România?

Vom merge în Cehia, ne vom reconecta cu țara mea, prietenii noștri, familia, avem nevoie să ne așezăm ca familie acolo și eu îmi voi lua o scurtă perioadă sabatică.

Odată ce voi simți că ne-am așezat acolo, mă voi gândi la noi oportunități de muncă.

De asemenea, cred că experiența de la Centrul Ceh din București a fost atât de intensă, încât am nevoie de timp pentru a o procesa, de timp să mă liniștesc, să petrec momente cu familia mea, iar încetul cu încetul vom vedea ce urmează.

The post Robin Ujfaluši, directorul Centrului Ceh București, la final de mandat: “Aș vrea ca spiritul de aici să continue” appeared first on Cultura la dubă.

O comunitate de artiști aduce un vis green culture la Eforie Sud, o poveste despre locuri uitate sau iresponsabil exploatate, care ar putea deveni spații frumoase și primitoare, încurajând dialogul între culturi, discipline, genuri și vârste.

Derulată de Forumul Artelor Vizuale, inițiativa „Artă (și ecologie) la Mal(ul Mării)” reunește povești despre oameni și natură, semnate de șapte artiști vizuali: Irina Maria Iliescu, Alina Marinescu, Adrian Preda, Andrei Turenici și Meri The Zu.

Gânduri pierdute printre scoici și melci, lucrările lor, care vor rămâne la Cinemascop în perioada iulie – septembrie 2024, dau imagine unor scenarii triste, dar foarte probabile. Artiștii caută urmele civilizației moderne în valuri tulburi sau însoțesc până departe drumul speciilor pentru totdeauna alungate de vecinătatea cu oamenii. Tema ecologică va fi reluată în două instalații semnate de Emil Cristian Ghiță și în lucrarea Landscape, semnată de Alexandra Dumitrescu. Consumerismul și obsolescența, alături de noile concepte europene de dezvoltare comunitară, bazate pe frumusețe, sustenabilitate și unitate, vor fi puse în discuție într-o serie de ateliere creative și în trei conferințe tematice, care vor fi organizate în incinta Grădinii Cinemascop.

„Ne inspiră ideile generoase ale curentului New European Bauhaus, care propune o tranziție spre ecologie, cu schimbări la toate nivelurile, în modelele de afaceri, schimbări de tehnologie, standarde ridicate de mediu, dar și schimbări comportamentale – atât în ​​producție, cât și în consum. Este una dintre zonele în care rolul artei – și al culturii în general – devine crucial.

Pentru a putea construi orașul viitorului, e nevoie de o atenție sporită asupra prezentului.

Orașul viitorului este frumos, cu o estetică încântătoare, inspirat de artă și cultură, răspunzând nevoilor tuturor locuitorilor săi, pentru că îmbunătățește calitatea experienței, dincolo de funcționalitate. Comunitățile viitorului sunt durabile, în armonie cu natura, cu mediul și cu planeta. Rolul culturii și artei în acest proces trebuie privit din două perspective: modul în care practicile de producție culturală și artistică pot fi mai durabile și modul în care cultura și arta pot contribui la creșterea gradului de conștientizare cu privire la necesitatea tranziției ecologice”, spune Alexandra Dumitrescu, inițiator, alături de Emil Cristian Ghiță, al proiectului Artă la Mal.

De flora și fauna locală puțini sunt cei care, odată intrați în rolul de turiști, ar mai fi dispuși să țină seama. Multe specii de peşti, plante şi alte vieţuitoare au dispărut ori sunt pe cale să dispară. Alături de unele familii de creveţi şi de scoici, de specii de sturioni, delfini și rechini, și căluţul-de-mare se află printre speciile amenințate.

Eforie Colorat este un hub cultural lansat în anul 2021 la Eforie Sud, în beneficiul turiștilor și membrilor comunității locale, pentru comunitățile artistice și grupurile de dialog civic la nivel național – care au la dispoziție, anual, o serie de rezidențe creative la Marea Neagră. Inițiat de Forumul Artelor Vizuale, în parteneriat cu Centrul Ceh și primăria Orașului Eforie, programul Eforie Colorat își propune promovarea unui set de bune practici pentru dezvoltarea în zone cu acces limitat la cultură, ridicarea nivelului de educare și conștientizare în probleme de mediu și revitalizarea spațiilor de întâlnire comunitară de la malul Mării Negre.

Anual, Eforie Colorat dorește să fie un spațiu alternativ de inspirație pentru comunitatea artistică, pentru decidenții din administrațiile locale și centrale, și punct de întâlnire pentru specialiști și grupuri civice, într-un efort comun de a identifica soluții actuale de regenerare urbană, ecologie creativă, exploatarea etică și coerentă a potențialului turistic, economie circulară, spirit civic, dezvoltare sustenabilă și oportunități de creștere prin cultură în zone marginalizate. Proiectul Artă la Mal susține cercetarea și producția artistică interesată de tematici legate de mediu și comunitate, stimulând intervențiile culturale semnificative, care contribuie la înțelegerea profundă a legăturilor dintre cultură, artă și mediu.

The post La Eforie Sud începe sezonul de „Artă (și ecologie) la Mal(ul Mării)” appeared first on Cultura la dubă.

Recent a avut loc tabăra de creație Glo Creative Camp, un proiect dezvoltat de Electric Castle, aflat la a lll-a ediție. La finalul celor două săptămâni s-au născut două show-uri live care vor putea fi văzute la Electric Castle 2023.

Dacă prima săptămână s-a concentrat pe muzica electronică, avându-l ca mentor pe Cesar Merveille, un cunoscut producător francez stabilit la Berlin, și ca invitați speciali pe doi artiști japonezi Yousuke Fuyama și DJ Taku, a două săptămână a fost dedicată muzicii live și dezvoltării proiectului “Ioana”, cu MC Bean de la Subcarpați pe post de mentor și producător muzical.

Am petrecut o zi în rândul artiștilor care au conturat show-ul Ioanei și am văzut cum se naște muzica lor.

***

“Mă consider o persoană norocoasă pentru că mă aflu aici” ne spune Ioana într-o pauză în care colegii săi de tabără pregătesc setup-ul pentru un nou videoclip.

Ioana Milculescu a intrat în proiectul Culese din Cartier în urmă cu aproximativ 3 ani, fiind remarcată de Bean, și este deja una dintre vocile recognoscibile la concertele Subcarpați.

Vine din localitatea Corabia, județul Olt și a absolvit Facultatea de Limbi Străine, la specialitatea greacă – germană. Dar muzica a fost dintodeauna marea sa iubire, așa că s-a dedicat ei.

„Am urcat pe scenă la grădiniță și de atunci nu m-am mai dat jos.”, spune acum zâmbind.

La malul Dunării, acolo unde a copilărit, s-a atașat de tradiții și folclor, ceea ce avea să o aducă alături de Subcarpați.

„Eu am participat acum vreo 3 ani la o competiție de folclor pe TVR și de acolo a apărut un clip cu mine interpretând o baladă. O prietenă care îi cunoștea pe băieții de la Subcarpați le-a arătat clipul, m-am dus la ei la studio, ne-am cunoscut, am început să cântăm și am mers în concert cu ei.”

Sub coordonarea lui Bean și cu sprijinul muzicienilor din grupul Culese din Cartier, Ioana Milculescu și-a dezvoltat între timp propriul proiect muzical, care se numește simplu – Ioana. Acum cinci luni a lansat primul său videoclip – Doru’ ca Pădurea, iar în Creative Camp s-au dezvoltat mai multe piese și show-ul pe care Ioana și colegii săi de scenă îl vor susține la Electric Castle 2023.

Totul s-a întâmplat sub îndrumarea artistică a mentorului Bean, iar miza taberei a fost să producă un show live de 40 de minute, însă artiștii au avut libertatea totală din punct de vedere muzical.

Deși contribuția muzicală a producătorului Bean a fost factorul determinant, acesta rămâne modest și vorbește despre importanța aportului fiecărui muzician.

„Mentor e doar un titlu. Sunt oameni aici cu mai multă experiență decât mine. Sunt foarte multe lucruri de învățat. Înveți tonuri noi, cum se aplică în diferite stiluri muzicale, ai altă motivație când îi vezi pe ceilalți motivați, înveți de la fiecare câte ceva fiindcă fiecare e specializat pe instrumentul lui. Fiecare suntem mentori în momentul în care ne inspirăm unii pe alții.

Noi suntem obișnuiți să gândim spectacolele pentru scene mari, ne-a venit mănușă să gândim un spectacol pentru Ioana, la Electric Castle 2023. Din experiență am observat că ce ne place nouă le place și oamenilor, e un sentiment destul de confortabil. Te lasă să creezi ce vrei tu, să nu îți pui limite.

Nu avem o rețetă anume pentru crearea unui show, dar încercăm să le dăm drive-ul de la Subcarpați, de la Culese din Cartier.” – Bean

Prezent în tabără a fost și AFO, unul dintre cele mai relevante nume de pe scena hip-hop din România și cel care se ocupă de managementul proiectului Culese din cartier.

“E prima dată când suntem chiar în formula asta, într-un camp creativ. S-a dezvoltat o energie a unei prietenii noi, deși noi ne știam dinainte. Dar acum, la treabă, s-au creat niște amintiri pe care nu avem cum să le uităm.

Toată lumea a dat randament extraordinar, poate chiar mai mult decât ne așteptam, și suntem bucuroși că s-au întâmplat toate lucrurile astea în doar o săptămână.”, ne spune AFO,

Alături de Ioana, ceilalalți artiști selectați să participe în tabără au fost Andrei Buibaș, Valentin Mușat, Philip Goron, Lorin Lepădatu, Maria Constantin și Tudor Dănilă. Cu toții vor forma acum un grup live pentru concertele Ioanei.

“Ne-am făcut un plan dinainte, am venit aici și am trecut la treabă. Ne-am concentrat energia aici, e un vibe interesant și nou pentru mai mulți dintre noi, să stăm într-un loc și să ne concentrăm toți pe muzică.

Când ești în mediul potrivit, înconjurat de oameni care fac același lucru, se conturează o echipă, se nasc lucruri frumoase, un beat, o strofă. Fiecare își duce magia din mediul muzical din care vine și se creează o simbioză.”, spune Ioana.

Totul s-a întâmplat la Arome 22, un loc special din Eforie Sud, care îmbină noul cu vechiul, în curtea unei case istorice – Vila Cerbu.

“A fost așa cum ar trebui să fie orice sesiune de creație, cu distracție, voie bună, experiențe noi, multă libertate, muzică. Am stat de dimineață până seara și am creat, fără a avea un alt scop decât a face muzică.

Cu toate grijile și problemele fiecăruia, e greu să găsești timp de creație în comun. Într-un astfel de context, în care toți ne adunăm, știm că ăsta e scopul nostru, să experimentăm, să căutăm sound-uri, nu mai există viața personală a fiecăruia, ci există acest scop comun, de a crea și a scoate un material la sfârșitul unei săptămâni.”, ne povestește Philip Goron, percuționist.

Philip studiază percuție clasică la Conservator și face parte din mai multe proiecte muzicale, cum ar fi Tumbe, alături de solista Mara sau Mădălina Pavăl Live Orchestra.

La fel ca el, fiecare artist din tabără a venit cu propriile cunoștințe și influențe muzicale, astfel că produsul final este greu de încadrat într-un anume gen muzical.

„Sunt mai multe stiluri combinate, nu aș putea să definesc unul anume. Ține mai mult de emoție, de ceea ce transmit.”, declară Ioana.

“Noi am zis că Ioana face un soul românesc. Se caută un stil anume, nu e un proiect de laborator, am ajuns la un sound destul de deschis, prietenos pentru radio. Pe partea de concert va fi mai înfipt, cu o chitară distors în plus, cu momente prelungite, menite să te facă să intri în starea de concert specifică Subcarpați. Ioana merită să fie în concerte pe scene mari, iar asta a fost o suprapunere fantastică.”, spune Bean.

O săptămână petrecută laolaltă a fost mai mult decât benefică și productivă, povestesc participanții.

“Din când în când, chiar căutăm zone de creație, să ne “izolăm”, să fim doar noi și gândurile noastre, instrumentele, ideile. E binevenită o săptămână de genul acesta pentru că se pot naște idei noi. Adică vii deja de acasă cu niște idei, dar aici se transformă.” – AFO.

“Vrem să conectăm cât putem de mult Creative Camp cu Electric Castle, astfel încât publicul să consume ceea ce se creează în tabără.”, explică Sorina Cămărășan, managerul Glo Creative Camp.

Pe lângă muzicienii amintiți mai sus, tabăra a adunat, în realitate, mult mai mulți creativi, de la muzicieni invitați, regizori, fotografi sau artiști vizuali. Glo Creative Camp a însemnat și mese laolaltă, muzică live la răsărit, băi în piscină sau ateliere de meșteșugărit instrumente muzicale.

Pentru artiștii prezenți urmează multe ore de lucru în studio și alte sesiuni de creație, până la show-urile care vor putea fi văzute la Bonțida, la Electric Castle 2023.

***

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Electric Castle.

The post Peste 20 de artiști au stat două săptămâni la Eforie Sud cu un singur scop – să creeze muzică appeared first on Cultura la dubă.

O echipă de artiști, teoreticieni, antropologi și biologi a început cercetarea la Marea Neagră, pentru realizarea unui Muzeu al Litoralului Românesc.

Proiectul este realizat cu sprijinul comunității locale de colecționari de artefacte și al organizațiilor culturale regionale. Pe termen lung, echipa urmărește ca acest muzeu virtual să capete și un corp fizic, recontextualizând inițiative precum muzeul de istorie interbelic înființat de dr. Horia Slobozeanu la Eforie Sud, în propria casă.

Proiectul Arhivele Litoralului construiește strat cu strat, în imagini și narațiuni, așa numitul oraș “Litoral” (Constantin Cioroiu, Ghid sentimental), regiunea care se întinde de-a lungul țărmului mării și cuprinde viețile locuitorilor de sezon, dar și ale celor permanenți.

În cărțile poștale, orașul “Litoral” se vede de regulă de la malul mării, o întindere de nisip cu construcții și oameni echipați după moda timpului lor pentru băile de aer ori de soare: cu bonete, umbrele de dantelă, costume de mariner, chimonouri Chio Chio San sau slipuri comuniste de supraelastic. 

În măruntaiele vieții cotidiene, intime, de dincolo de cărți poștale și de loisir-ul “water front”, intrăm cu ajutorul fotografiilor de familie și al istoriei personale a locuitorilor care povestesc cu plăcere despre strălucirea cazinoului pe apă de la Eforie Sud, unic în România, și decăderea sa după iarna geroasă care, în 1928, a transformat marea într-o sculptură de gheață, despre penuria de apă care era adusă cu cisternele pe calea ferată și abundența vinului rece consumat pe vremuri cu plasa sau cu butoiul, despre diminețile petrecute de copiii anilor 60-70 cărând bagajele turiștilor germani, polonezi sau danezi și amiezile petrecute pe plajă investigând buncărele rusești din beton sau jucându-se Poarca și Țările.

La Eforie Sud, cea mai veche stațiune, se suprapun straturi care adună peste 100 de ani de viață, începând cu primul capitol de vilegiatură, scris de Ioan Movilă, avocat și om de afaceri plecat din Moldova cu familie și acareturi, la finalul sec. al XIX-lea, pentru a investi în ceea ce, pe 20 septembrie 1899, devenea stațiunea balneară și climaterică Movilă – Techirghiol (bai calde de nămol, băi reci de lac și de mare).

Sub noul nume Carmen Sylva, în perioada interbelică stațiunea, cu ale sale hoteluri-han și grădini unde se asculta jazz și se dansa până târziu (Camil Petrescu, Patul lui Procust), cu pavilion de muzică pe faleză, teatru, muzeu de istorie și chiar un mic aeroport, devine “un vis frumos de artă și îndrăzneală” (Ion Adam), o destinație “preferată marilor stațiuni din țări cu tradiție precum Franța, Italia, Cehoslovacia, Elveția” (Victor Nicolai).

Salutările de vară spre rude și prieteni vor pleca apoi purtând ștampila Vasile Roaită, Eforie Sud, numele sub care a respirat localitatea în comunism și postcomunism, cu o nouă înfățișare și schimbări urbanistice care au transformat-o într-o stațiune populară pentru oamenii muncii.

Astăzi ea păstrează câte ceva din toate straturile anterioare de locuire, clădiri de patrimoniu, mărturii și semne din diferite perioade istorice.

Lansată la mijlocul lunii iulie în Eforie Sud, cercetarea colaborativă și transdisciplinară Arhivele Litoralului se va extinde în următorii doi ani către Constanța și 2 Mai, urmărind identificarea și digitizarea unui număr semnificativ de colecții de fotografii și cărți poștale, obiecte și materiale documentare legate de băile de soare, aer și nămol.

Acestora li se vor adăuga esențiale informații cu privire la moravurile și poveștile vechilor stațiuni, rezultând o arhivă vie de imagini, înregistrări audio-video și obiecte, care va cartografia, dezvoltarea litoralului românesc de la finele secolului al XIX-lea, până în perioada comunistă și postcomunistă.

Pornind de la aceste documente, artiști invitați vor produce lucrări cu rol de alternativă a istoriei oficiale. Arhivele Litoralului va funcționa ca instrument cultural și educațional dedicat specialiștilor și publicului larg dar și ca hub de comunicare al comunității locale cu specialiști naționali și internaționali.

Raluca Oancea, curatorul proiectului, declară în acest sens că “arhiva va constitui o istorie subiectivă, o alternativă la narațiunile oficiale, în acord cu interpretările oferite de Michel Foucault sau Hal Foster, filosofi și teoreticieni ai arhivelor, dar și un mod de relaționare al comunităților multiculturale de pe litoral și un prilej de a lansa o filosofie a nămolului, element de legătură la nivel corporal, social și articulație între Eros și Tanatos.”

Rezultatele acestor cercetări vor fi puse în discuție în cadrul unor ateliere și simpozioane organizate în orașe ca Eforie Sud, Constanța, dar și în centre culturale din București, Cluj sau Iași, la care vor fi invitați importanți artiști care lucrează cu arhive de imagini și sunet, specialiști din domeniul arhivării cu prestigiu internațional, antropologi, biologi specializați în flora endemică.

Institutele culturale și reprezentanțele diplomatice partenere, precum Centrul Ceh, Ambasada Suediei la București, vor iniția explorări în arhivele proprii și în țările de origine, în încercarea de a găsi fotografii ale vacanțelor petrecute de cetățenii străini pe litoralul românesc în perioada comunistă sau postcomunistă. Inițiativa vizează pe termen lung realizarea unor legături strategice între comunități din diferite state ale Europei, într-o perioadă în care unitatea este esențială.

Eforie Colorat a fost lansat, în anul 2021, ca un program cultural complex, dedicat turiștilor și membrilor comunității locale, cât și comunității artistice sau grupurilor de ecologie la nivel național.

Cândva una dintre cele mai vizitate stațiuni din Europa, Eforie Sud a rămas un loc marginalizat, aproape abandonat în cursul aventurii consumeriste iar grădina sa de vară, cu cel mai mare ecran de proiecție de pe litoral, s-a deteriorat ajungând o ruină.

Curățată prin efortul organizatorilor, grădina își revendică acum funcția inițială de spațiu cultural și loc de întâlnire comunitar. Organizat de Forumul Artelor Vizuale, în parteneriat cu Centrul Ceh și primăria Orașului Eforie și Radef România Film, programul Eforie Colorat își propune revitalizarea spațiilor culturale de la malul Mării Negre prin artă contemporană, organizarea de rezidențe și discuții. Eforie Colorat reunește comunitatea artistică, decidenții din administrațiile locale și centrale, alături de grupurile activiste, într-un efort comun de a formula soluțiile actuale de reabilitare, o oferta culturală alternativă și o nouă șansă de dezvoltare.

ARHIVELE LITORALULUI

Proiect dezvoltat de Asociația Forumul Artelor Vizuale (FAV), în parteneriat cu Primăria Eforie, Centrul Ceh, Institutul Național al Patrimoniului, Ambasada Suediei la București, Centrul Cultural “Teodor Burada” Constanța, Constanta South Container Terminal SRL, Muzeul Național al Țăranului Român, Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași, Universitatea de Arte și Design Cluj Napoca, RADEF România Film, Agenția Națională de Presă AGERPRES și Asociația Aici a Stat.

The post Eforie Colorat a început demersurile pentru realizarea primului Muzeu al Litoralului Românesc appeared first on Cultura la dubă.