Dirijoarea canadiană are strămoși ucraineni și este profund legată de țara aflată sub asediul Rusiei. Wilson va dirija orchestra formată din muzicieni ucraineni în cadrul Festivalului George Enescu, pe 25 și 26 august.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, Keri-Lynn Wilson povestește cum a luat naștere proiectul Ukrainian Freedom Orchestra și cum dirijează într-o țara bombardată. Dirijoarea a fost decorată de președintele Zelenski și a fost recent numită director muzical al Kiev Camerata.

“Am o aplicație pe telefonul meu care monitorizează bombardamentele. Deci asta e viața mea. Ca și cum aș fi mereu bombardată.”, ne-a spus aceasta într-o discuție emoționantă.

***

“Ați dirijat deja de câteva ori în România, la Opera din București, la Cluj-Napoca, Iași și Timișoara. Dar va fi prima dată când veți dirija în cadrul Festivalului George Enescu. Ce știți despre acest eveniment?

Am fost la Festivalul Enescu ca spectator, fiindcă dirijam la București Tosca în același timp. Și așa am mers la o reprezentație.

Și cum vi se pare festivalul?

Oh, este fantastic. Este acum unul dintre cele mai prestigioase evenimente printre toate festivalurile internaționale. Suntem încântați să venim și să împărtășim muzica noastră ucraineană pe o scenă atât de faimoasă, plină, sunt sigură, de membri ai publicului care înțeleg cât de important este astăzi să sprijine muzicienii ucraineni.

Spuneți-ne mai multe despre cum a fost creată Ukrainian Freedom Orchestra. Sunteți fondatoarea ei. Cum v-a venit această idee și de ce ați ținut așa de tare să devină realitate?

Cunoșteam mulți muzicieni în Ucraina, am veri, veri îndepărtați, care acum au devenit extrem de apropiați, așa că am vrut să mă lupt. Dar arma mea erau brațele mele.

A fost un vis să adun refugiații și să creez o orchestră care le-ar oferi o voce, o orchestră în care să se poată exprima. Prin tot ce face, Putin încearcă să-i reducă la tăcere, cultura lor, limba lor. Aceasta este o oportunitate pentru noi de a exprima toate emoțiile noastre în muzică. A fost fondată de mine, în parteneriat cu minunatul meu soț Peter Gelb, managerul general al Operei Metropolitane din New York.

De asemenea, l-am contactat și colegul nostru Waldemar Dabrowski (n.r. directorul Operei Naționale din Polonia, fost ministru al Culturii din Polonia) care a spus că la ei au venit mulți refugiați din Ucraina. Am crezut că este o sursă excelentă de contact.

Era un trompetist ucrainean, care ne-a pus în contact cu alți muzicieni ucraineni care ar dori să se alăture acestei orchestre. A fost foarte ușor. Unii încă locuiesc în Ucraina, alții sunt refugiați, iar alții sunt muzicieni, muzicieni de orchestră deja stabiliți în orchestre europene.

Ne-am adunat pentru acest turneu de vară pentru a mobiliza publicul din Europa și America să susțină Ucraina. Am fost practic concentrați doar pe a merge în turneu în acea vară. Nu știam încotro se îndreaptă războiul, dar acesta era modul nostru de a ajuta și de a întinde o mână de ajutor, nu-i așa? Și pentru că turneul a avut mare succes, orchestra a devenit una fenomenală.

Am decis că acest lucru trebuie să continue. Din nefericire, trebuie să fie doar vara pentru că toată lumea are slujbe pe tot parcursul anului. Deci acesta va fi acum al patrulea nostru turneu. Și cred că este chiar mai important.

În fiecare an, devine din ce în ce mai vital. După cum putem vedea, Ucraina este atacată constant. Acum am și o relație foarte apropiată cu Ucraina; am preluat o altă poziție, cea de director muzical al Kiev Camerata. Așadar, am călătorit în Ucraina de aproximativ șapte ori pe an.

Există vreun membru al orchestrei care a luptat pe front?

Nu. Nu. Ei au avut scuze și mulțumesc cerului că au sprijin din partea guvernului pentru că armata trebuie să recruteze pe oricine care are peste 21 de ani cred, așa că mulțumim lui Zelenski și soției sale minunate, care este patroana noastră, Elena, că le dă voie muzicienilor noștri să părăsească țara. Asta este o problemă uriașă.

Avem atât de mulți oameni care ne ajută din partea ministerului, din partea ministerului culturii, din armată, care pot da permisiunea de a-i lăsa pe acești bărbați afară; dar, în cele din urmă, ei trebuie să se întoarcă.

Este foarte complicat. Există multă presiune asupra lor.

Cum este pentru dumneavoastră, ca dirijoare, să lucrați cu oameni care se află într-o situație atât de sensibilă, chiar dacă ei nu luptă direct, presupun că au familia acolo în pericol, zi de zi. Cum poți să le ceri să fie implicați, profesioniști, dacă sunt conectați emoțional la ceva atât de tragic?

Ei bine, asta îi face pe ei să fie extraordinari. Ei sunt rezistenți, sunt puternici și nu vor lăsa nimic să le stea în calea obiectivelor lor, carierelor lor, pasiunilor lor. Această orchestră își găsește modalitatea de a-și concentra toată acea energie, fie ea negativă și extrem de traumatică, în muzică. Este ca o modalitate cathartică de a canaliza acea energie și de a elibera durerea.

Există multă durere chiar dacă nu s-au luptat. Avem prieteni, unii pot fi membri de familie, care au fost uciși în război.

Povesteați într-un interviu că una dintre străbunicile dumneavoastră a fost ucraineancă.

Da, da. Ambii străbunici din partea mamei mele au venit din Cernăuți. Și am doi verișori în Cernăuți. Unul care este din Cernăuți, care luptă de fapt din 2014. El este locotenent-colonelul nostru. El a fost pe linia întâi și este în pericol în fiecare zi; sora lui este ca o prietenă bună pentru mine, verișoara mea, și ea mă urmărește peste tot când sunt în Ucraina, și este…(n.r. cu ochii în lacrimi, Keri își găsește cu greu cuvintele)…așa că trăiesc războiul cu ei și am fost sub foc, am fost în zone care au fost bombardate de câteva ori.

Ce v-a determinat să continuați să mergeți acolo?

Trebuie să fac muzică, fie cu Freedom Orchestra, fie să fiu acolo să fac muzică cu ei, pentru că…(n.r. nu își mai poate stăpâni plânsul).

Îmi pare rău că am atins un subiect atât de sensibil, dar sunteți cu toții de admirat pentru că faceți asta! Este minunat!

Oh, mulțumesc, mie îmi pare rău, dar mă simt foarte atașată emoțional. Am o aplicație pe telefonul meu care monitorizează bombardamentele. Deci asta e viața mea. Ca și cum aș fi mereu bombardată. Îmi pare rău. Este atât de dificil…

Da, este incredibil că trăim cu bombardamentele lângă granița noastră și ne continuăm viețile normale, în timp ce ei sunt încă acolo. Pare că ne-am obișnuit cu războiul fiindcă nu ne atinge în mod direct.

Exact! Am oameni în America sau în Europa care spun oh cum merge acolo, este acum mai bine, s-au calmat lucrurile? Vreau să spun că sunt oameni educați care au impresia asta.

De aceea sunt atât de pasionată de Ukrainian Freedom Orchestra, pentru că este un mod atât de vital și necesar pentru noi să fim pe scenă și să spunem: uitați, Ucraina are nevoie de ajutorul vostru!

Ați conturat un repertoriu special care să transmită acest mesaj?

Da, repertoriul nostru este foarte important. Alegerile pe care le facem în ceea ce privește repertoriul nostru au, de obicei, un mesaj. În primul nostru turneu am ales Simfonia nr. 9, Din Lumea Nouă, a lui Dvorak, pentru că era totul despre speranțe pentru lumea nouă, o viață nouă, și, de asemenea, promisiuni. Era atât de cathartic și romantic și am simțit că ne-ar fi adus pe toți emoțional împreună.

În al doilea turneu am cântat Eroica lui Beethoven. Beethoven este un mare compozitor pentru această orchestră pentru că are un asemenea foc, are o asemenea putere, dar totuși o asemenea frumusețe și mereu este despre adevăr.

De asemenea, Simfonia a 9-a de Beethoven a fost într-unul dintre concertele noastre, iar interpretarea a fost atât de bună încât a fost înregistrată la Deutsche Grammophon, care a lansat și discul. Este special pentru că am creat o versiune în limba ucraineană. Am cântat Simfonia a 9- lui Beethoven în ucraineană.

Am fost inspirați de Bernstein (n.r. dirijorul american Leonard Bernstein), care a dirijat-o la Berlin după căderea zidului, în ziua de Crăciun, 1989. El a schimbat Freude (bucurie) cu Freiheit (libertate). Noi am schimbat Freude în Slava. Deci îți poți imagina cum sună refrenul, strigând Slava!

Iar în acest sezon estival facem un turneu cu Simfonia a 5-a de Beethoven. Aceasta este un simbol puternic, deoarece primele patru note iconice erau de fapt un cod în Al Doilea Război Mondial în timpul Blitz-ului din Londra. Ei au folosit acest cod pentru a lupta împotriva naziștilor. Deci aceasta este lupta noastră simbolică împotriva opresorului nostru, Rusia, și va fi înregistrată și de Deutsche Grammaphon. Suntem foarte mândri.

De asemenea, în program, extrem de important pentru noi este să includem întotdeauna lucrări ucrainene. De data aceasta va fi o premieră. Este suita unei opere care tocmai a fost comisionată de Opera Metropolitană din New York și pe care probabil o voi dirija.

Se numește Mamele din Kherson. Povestea este despre două mame care au încercat să-și salveze copiii care au fost răpiți de ruși. Una dintre tragediile acestui război este că există mii și mii de copii care sunt încă în custodia Rusiei. A fost în pregătire de aproximativ un an și nu va fi lansată în premieră decât anul viitor, când va avea premiera în Varșovia. Voi dirija asta. Și apoi, în două sezoane, devine o operă la Metropolitan Opera.

Am crezut că această suită de 10 minute de la Mamele din Kherson este o modalitate excelentă de a începe să exprimăm cât de vital este să încercăm cu toții să aducem înapoi acești copii. Este un mesaj atât de frumos.

Și, de asemenea, avem în program Preludiul si Liebestod-ul lui Wagner (n.r. din Tristan și Isolda) cu Rachel Willis-Sørensen. Asta este, desigur, despre tragedie și renaștere. Mesajul este clar.

Suntem foarte recunoscători pentru că la Festivalul Enescu este singura dată când avem două programe, restul turneului este practic format doar din programul ucrainean și partener; dar festivalul vostru a dorit două concerte, așa că, pentru celălalt program, vom cânta singura dată Simfonia a 8-a de Dvorak, pe care o vom repeta în Varșovia și o vom prezenta pentru voi la festival.

Vorbind puțin despre cariera dumneavoastră de dirijoare, când ați început studiile la Juilliard aveați modele de femei dirijoare?

Nu am acordat atenție niciodată ideii de a fi dirijoare femeie. Sunt alții care observă asta, eu doar îmi fac profesia, mă concentrez pe muzica mea. Nu am simțit că sunt privită diferit pentru că sunt femeie sau foarte rar am simțit lipsă de respect. Și, oricum, în timp, pielea ta se întărește și nu te mai afectează chestiile astea, sunt deasupra lor.

Ați povestit în timpul unui interviu că faceți mult sport și mănâncați foarte sănătos. Cum vă ajută asta în munca de dirijoare?

Oh, este foarte important, deoarece uneori nu ai deloc somn, iar alteori ai jet lag. Este un loc de muncă foarte fizic pe care-l avem. Și, de exemplu, cu Ukrainean Freedom Orchestra repetăm șase ore pe zi. Pentru că este ca un antrenament tip tabără de instruire pentru soldați și muzică. Suntem aruncați în repetiții cu zece zile înainte de a porni în turneu. Deci trebuie să ne maximizăm timpul. Să fii în formă fizică este numărul unu.

Înot în fiecare zi, fac exerciții cu greutăți, merg pe jos, pe scări, și da, mănânc foarte sănătos.

Ați observat vreo schimbare în lumea muzicii clasice în ceea ce privește publicul? Există în zilele noastre o deschidere către un public mai larg? De exemplu, am observat că oamenii nu se îmbracă atât de elegant și rigid la concerte, că nu se mai impune o anumită ținută pentru a merge la concerte de muzică clasică.

Cum credeți că ar trebui să funcționeze aceste mecanisme pentru a atrage mai mulți spectatori la muzica clasică?

Astăzi, toată educația muzicală clasică este redusă și tăiată. Deci cea mai mare preocupare a mea este educația.

Muzica clasică nu poate vinde bilete pentru Orchestra Ucraineană a Libertății așa cum poate face Taylor Swift. Asta pur și simplu nu se va întâmpla pentru că muzica clasică trebuie să facă parte din educația ta.

Dar cred că rețelele de socializare ajută. Cred că avem un mic avantaj. Dar, în același timp, poate că nu este atât de util în sensul că perioada de atenție pentru copii a ajuns la 7 secunde cred. Deci este un mediu social bun și unul rău.

Dar trebuie să-l folosim. Trebuie să venim cu tot felul de strategii pentru a face mediul acesta accesibil. Cu siguranță bilete mai ieftine pentru studenți și lucruri de genul acesta sunt importante. Însă revin la educație.

Trebuie să le oferim copiilor oportunitatea de a cânta într-un cor, de a învăța să cânte la un instrument, de a merge în excursii cu școala, la concerte. Acest lucru, cred eu, este absolut vital.

Vezi că asta se întâmplă mult mai des în Germania, spre exemplu. În America, nu, din păcate.”

Keri-Lynn Wilson va dirija Ukrainian Freedom Orchestra în cadrul Festivalului Enescu pe 25 și 26 august de la ora 20.00, la Sala Palatului.

Festivalul Internațional George Enescu are loc între 24 august și 21 septembrie 2025 și marchează 70 de ani de la moartea marelui compozitor și muzician român, George Enescu. În program se regăsesc peste 95 de concerte susținute de peste 4.000 de muzicieni.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post INTERVIU Celebra dirijoare Keri-Lynn Wilson și “soldații muzicii” de la Ukrainian Freedom Orchestra concertează la Festivalul Enescu appeared first on Cultura la dubă.

În cele patru zile care s-au scurs de la începutul invaziei din Ucraina, Volodimir Zelenski, președintele țării, a devenit întruchiparea liderului care-și însuflețește oamenii să apere ce e al lor.

A dat costumul cu cravată pe bluze militărești, a cerut cu îndârjire Occidentului să se implice în ceea ce catalogase anterior drept un război asupra întregii Europe.

A recunoscut că e ținta numărul 1 a trupelor rusești, dar a refuzat să părăsească țara și a continuat să transmită mesaje de încurajare către ucraineni chiar de pe străzile Kievului.

Cu trei ani în urmă, toate acestea ar fi părut mai curând un scenariu de film. Și atunci Zelenski era tot președinte – dar unul ficțional. Juca rolul principal în serialul ucrainean de comedie „Servant of the People” („Servitor al poporului”), spunând povestea unui profesor de istorie exasperat de corupție care ajunge peste noapte la cârma țării.

Cum viața bate filmul, povestea televizată s-a transformat curând în realitate, iar în mai 2019 actorul și-a asumat oficial funcția de președinte al Ucrainei. Și nu oricum, ci obținând 73% dintre voturile exprimate în turul al doilea al alegerilor.

Am vrut să înțelegem mai bine cum a arătat drumul lui Volodimir Zelenski de la actorie la președinție, ce schimbări a adus mandatul său în Ucraina și ce impact au avut ultimele zile asupra imaginii sale, așa că astăzi vă prezentăm pe larg parcursul lui.

***

Volodimir Zelenski s-a născut în 1978 într-o familie de ucraineni evrei din orașul industrial Krivoi Rog, aflat în sud-estul a ceea ce era atunci Republica Socialistă Sovietică Ucraina.

Bunicul său, Simon Ivanovici Zelenski, făcuse parte din Armata Roșie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și își pierduse atât tatăl, cât și cei trei frați din pricina Holocaustului. Un detaliu devenit cu atât mai relevant acum, când Vladimir Putin și-a motivat invazia pretinzând în mod absurd că armata sa „denazifică” Ucraina.

Când avea 17 ani, tânărul Volodimir a început să participe la concursuri de comedie, iar doi ani mai târziu a și câștigat unul. Tot atunci a fondat, alături de câțiva colegi de liceu, trupa Kvartal 95, cu care a început să creeze show-uri de televiziune în 2003. Între timp, a absolvit Facultatea de Drept a Universității Naționale de Științe Economice din Kiev, dar nu a profesat niciodată în domeniu.

Momentul de cotitură al carierei sale actoricești a venit în anul 2015, odată cu lansarea serialului de comedie „Servant of the People”.

Povestea lui Vasil Petrovici Holoborodko, profesorul care ajunge președinte după ce o filmare în care își arată dezgustul față de corupția din țară se viralizează, s-a dovedit atât de popular printre ucraineni, încât Kvartal 95 a ajuns să fondeze, în 2018, și un partid denumit tot Servant of the People.

În același an, Volodimir Zelenski a anunțat că va candida la alegerile prezidențiale din Ucraina.

La fel ca personajul său, care deplânge faptul că cei de la conducerea țării nu știu decât „să împartă, să adune și să își înmulțească averile”, Zelenski și-a bazat campania pe o platformă anticorupție. A promis că va pune capăt influenței oligarhilor asupra conducerii statului, dar și că va opri războiul din regiunea separatistă Donbas, controlată de ruși.

Vocile critice i-au reproșat atunci că promisiunile sale sunt vagi, chiar populiste, lipsite de soluții concrete, dar Zelenski a pus accentul mai curând pe a distra oamenii. În lunile premergătoare alegerilor, a organizat un turneu național de comedie, care i-a sporit popularitatea printre tineri.

În plus, a pozat în familistul perfect, alături de soție și de cei doi copii, și a câștigat astfel și o parte din electoratul mai conservator.

În același timp, s-a ferit de interviuri și a participat la o dezbatere cu principalul său contracandidat, Petro Poroșenko, doar când acesta i-a acceptat condițiile neobișnuite: o discuție pe Stadionul Olimpic, cu teste de sânge la fața locului, care să ateste că nu a consumat alcool sau narcotice.

În final, nemulțumirea generală a ucranenilor față de sistemul politic și dorința unei schimbări radicale i-au adus lui Zelenski un scor zdrobitor, de 73%. În discursul de mulțumire, acesta le-a transmis alegătorilor că are de gând să rămână „om”, adăugând și: „Promit că n-o s-o dau în bară”.

Prima provocare din mandat a venit la doar câteva luni de la învestirea în funcție, când Zelenski a fost prins în scandalul suspendării președintelui american Donald Trump.

Acesta din urmă a fost acuzat că a condiționat un ajutor financiar semnificativ destinat Ucrainei de anchetarea unor presupuse fapte de corupție ale lui Joe Biden și ale fiului acestuia, dar Zelenski a ieșit cu capul sus din situație, pentru că nu a dat curs cerințelor lui Trump.

Pe plan intern, președintele ucrainean a dat startul unor inițiative precum programul „Marea Construcție”, prin care și-a propus să construiască sau să repare cel puțin 6.500 de kilometri de drumuri, și a extins serviciile digitale din Ucraina.

Cât despre îndeplinirea promisiunilor din campanie, lucrurile au părut să se îmbunătățească, însă nu în măsura în care și-ar fi dorit alegătorii, ceea ce a făcut ca popularitatea lui Zelenski să scadă.

Unii oligarhi au fost într-adevăr sancționați. Cel mai notabil dintre aceștia, Viktor Medvedchuk, supranumit uneori „aliatul cel mai apropiat al lui Putin din Ucraina”, a fost plasat sub arest la domiciliu, fiind acuzat, printre altele, de trădare.

Pe de altă parte, Zelenski nu a luat măsuri împotriva lui Igor Kolomoiski, un influent om de afaceri ucrainean care i-a susținut campania, dar care e investigat pentru fraudă și spălare de bani în Statele Unite.

De altfel, și asupra lui Zelenski au planat acuzații de spălare de bani când investigația Pandora Papers a arătat că el și asociații săi din Kvartal 95 au operat mai multe companii offshore în Insulele Virgine Britanice, Cipru și Belize. Zelenski s-a apărat atunci spunând că offshore-urile erau o practică comună în peisajul media ucrainean și reprezentau un mod de a-și proteja show-urile de influența politicului, dar că nu le-a folosit pentru a spăla bani.

Încheierea războiului din Donbas s-a dovedit chiar mai problematică de atât. La început, Zelenski a încercat să negocieze cu Vladimir Putin pe cale diplomatică. S-au făcut schimburi de prizonieri, iar în iulie 2020 a fost declarată încetarea focului. Totuși, luptele nu s-au oprit în totalitate.

Ulterior, când Zelenski a anunțat că Ucraina își dorește să adereze la Uniunea Europeană și la NATO, situația s-a înrăutățit brusc, iar Occidentul a început să se teamă de o invazie.

Zelenski, însă, s-a arătat liniștit: „Răbdarea noastră poate avea un impact asupra provocărilor, când nu răspundem provocărilor, ci ne purtăm cu multă demnitate”, a declarat el. Ba chiar le-a reproșat vesticilor că seamănă frică, contribuind implicit la încercările lui Vladimir Putin de a destabiliza țara.

Pe 16 februarie, data la care americanii preziseseră o posibilă invazie, președintele ucrainean a decretat o Zi a Unității și a invitat cetățenii să fluture steaguri și să cânte imnul național pentru a-și demonstra reziliența.

Vrând să proiecteze siguranță, a vizitat trupele ucrainene din Donbas și a continuat să susțină că aderarea la NATO este „o garanție a securității”, pe care ucrainenii și-o doresc. În același timp, a criticat liderii țărilor din Vest pentru „aroganța” și lipsa lor de acțiune, avertizându-i că e nevoie de sancțiuni împotriva Rusiei înainte ca acțiunile militare să înceapă.

Cu câteva ore înainte ca trupele lui Putin să treacă la atac, în seara zilei de 23 februarie, Zelenski s-a adresat inclusiv cetățenilor ruși. „Nu ca președinte, (…) ci ca cetățean al Ucrainei”, el le-a transmis: „Vi se spune că acest foc va aduce libertate oamenilor din Ucraina. Dar oamenii din Ucraina sunt liberi deja. Își amintesc trecutul și își construiesc propriul viitor. Îl construiesc, nu îl distrug, așa cum vi se spune”.

Discursul său a făcut înconjurul lumii și va rămâne ca un reper în istoria modernă, dar și un exemplu de analizat la cursurile de comunicare politică.

Zelenski s-a prezentat în fața lumii întregi ca om și a reușit astfel să câștige simpatia maselor care au pus ulterior presiune pe guvernele lor să sprijine Ucraina. Rolul lui Zelenski în războiul psihologic este unul esențial.

În contrast, Vladimir Putin a transmis imaginea unui dictator implacabil, înconjurat de telefoane la care ar putea apela în orice moment pentru a distruge lumea. „Veți vedea repercusiuni cum nu ați mai văzut vreodată în istoria voastră”, a transmis liderul de la Kremlin în clipul prin care a anunțat atacul asupra Ucrainei.

Începând din data de 24 februarie, ziua declanșării războiului, Zelenski a părut implicat 24 din 24 de ore în salvarea țării sale din fața invadatorilor.

A renunțat la costum și a apărut în fața populației în tricouri și bluze kaki militare. I-a transmis lui Vladimir Putin că, deși știe că e ținta numărul 1, iar familia sa este ținta numărul 2, nu va părăsi Kievul.

După ce americanii s-au oferit să îl scoată în siguranță din Kiev, Zelenski le-a transmis încă un mesaj care a cucerit simpatia publicului: „Nu am nevoie de o tură cu mașina, am nevoie de muniție!”.

Zelenski s-a filmat în toiul nopții în centrul Kievului alături de miniștri ucraineni. Comunicarea sa umană, nu prezidențială, a convins mii de voluntari să meargă la luptă pentru a-și apăra țara.

Iar rezistența Ucrainei în cele patru zile de război a pus o presiune uriașă asupra marilor puteri, care au fost nevoite, într-un târziu, să decidă cele mai dure sancțiuni economice din istorie asupra Rusiei și să trimită și mai mult armament în Ucraina.

Strategia de comunicare folosită de președintele Ucrainei a fost preluată și de celelalte instituții cheie.

Ministerul Apărării postează constant pe paginile oficiale despre orice mică victorie asupra inamicului, motivând astfel militarii și voluntarii să continue lupta și cetățenii de rând să contribuie la întârzierea trupelor rusești în orice mod.

Ucrainenii de rând au fost învățați să pregătească cocktailuri Molotov, să taie copacii din pădure pentru a încetini tancurile sau să ascundă orice sursă de combustibil din fața rușilor.

Ministrul Digitalizării i-a scris lui Elon Musk pe Twitter să activeze sateliții Starlink în Ucraina. Miliardarul s-a conformat.

Apoi, imagini cu Zelenski în uniformă militară s-au viralizat, chiar dacă era vorba despre fotografii mai vechi, din timpul pregătirii trupelor ucrainene.

Poate că la fel de mult cum Zelenski are nevoie de sprijinul lumii întregi, oamenii de rând, la rândul lor, au de mult timp nevoie de un erou ca în povești, sătui fiind de politicieni scorțoși. Iar Volodimir Zelenski pare acum președintele pe care și l-ar dori orice populație.

Posibil să fie doar o iluzie, dar publicul se hrănește cu aceasta iluzie pentru că tot timpul va avea dorința ca binele să învingă răul și tot timpul, fie în sport, fie în războaie, the underdog (cel defavorizat) se va bucura de mai multă simpatie decât cel cotat cu șanse mai mari de câștig.

La 44 de ani, Zelenski, liderul unei țări asuprite, spune că arma ucrainenilor e adevărul, iar în adevăr nu poate exista și frică.

Nu este un politician fără cusur, însă cel puțin pentru moment pare să fie un lider desăvârșit, care poate schimba cursul istoriei Europei.

The post Actorul devenit erou. Povestea lui Volodimir Zelenski appeared first on Cultura la dubă.