O comunitate de artiști aduce un vis green culture la Eforie Sud, o poveste despre locuri uitate sau iresponsabil exploatate, care ar putea deveni spații frumoase și primitoare, încurajând dialogul între culturi, discipline, genuri și vârste.

Derulată de Forumul Artelor Vizuale, inițiativa „Artă (și ecologie) la Mal(ul Mării)” reunește povești despre oameni și natură, semnate de șapte artiști vizuali: Irina Maria Iliescu, Alina Marinescu, Adrian Preda, Andrei Turenici și Meri The Zu.

Gânduri pierdute printre scoici și melci, lucrările lor, care vor rămâne la Cinemascop în perioada iulie – septembrie 2024, dau imagine unor scenarii triste, dar foarte probabile. Artiștii caută urmele civilizației moderne în valuri tulburi sau însoțesc până departe drumul speciilor pentru totdeauna alungate de vecinătatea cu oamenii. Tema ecologică va fi reluată în două instalații semnate de Emil Cristian Ghiță și în lucrarea Landscape, semnată de Alexandra Dumitrescu. Consumerismul și obsolescența, alături de noile concepte europene de dezvoltare comunitară, bazate pe frumusețe, sustenabilitate și unitate, vor fi puse în discuție într-o serie de ateliere creative și în trei conferințe tematice, care vor fi organizate în incinta Grădinii Cinemascop.

„Ne inspiră ideile generoase ale curentului New European Bauhaus, care propune o tranziție spre ecologie, cu schimbări la toate nivelurile, în modelele de afaceri, schimbări de tehnologie, standarde ridicate de mediu, dar și schimbări comportamentale – atât în ​​producție, cât și în consum. Este una dintre zonele în care rolul artei – și al culturii în general – devine crucial.

Pentru a putea construi orașul viitorului, e nevoie de o atenție sporită asupra prezentului.

Orașul viitorului este frumos, cu o estetică încântătoare, inspirat de artă și cultură, răspunzând nevoilor tuturor locuitorilor săi, pentru că îmbunătățește calitatea experienței, dincolo de funcționalitate. Comunitățile viitorului sunt durabile, în armonie cu natura, cu mediul și cu planeta. Rolul culturii și artei în acest proces trebuie privit din două perspective: modul în care practicile de producție culturală și artistică pot fi mai durabile și modul în care cultura și arta pot contribui la creșterea gradului de conștientizare cu privire la necesitatea tranziției ecologice”, spune Alexandra Dumitrescu, inițiator, alături de Emil Cristian Ghiță, al proiectului Artă la Mal.

De flora și fauna locală puțini sunt cei care, odată intrați în rolul de turiști, ar mai fi dispuși să țină seama. Multe specii de peşti, plante şi alte vieţuitoare au dispărut ori sunt pe cale să dispară. Alături de unele familii de creveţi şi de scoici, de specii de sturioni, delfini și rechini, și căluţul-de-mare se află printre speciile amenințate.

Eforie Colorat este un hub cultural lansat în anul 2021 la Eforie Sud, în beneficiul turiștilor și membrilor comunității locale, pentru comunitățile artistice și grupurile de dialog civic la nivel național – care au la dispoziție, anual, o serie de rezidențe creative la Marea Neagră. Inițiat de Forumul Artelor Vizuale, în parteneriat cu Centrul Ceh și primăria Orașului Eforie, programul Eforie Colorat își propune promovarea unui set de bune practici pentru dezvoltarea în zone cu acces limitat la cultură, ridicarea nivelului de educare și conștientizare în probleme de mediu și revitalizarea spațiilor de întâlnire comunitară de la malul Mării Negre.

Anual, Eforie Colorat dorește să fie un spațiu alternativ de inspirație pentru comunitatea artistică, pentru decidenții din administrațiile locale și centrale, și punct de întâlnire pentru specialiști și grupuri civice, într-un efort comun de a identifica soluții actuale de regenerare urbană, ecologie creativă, exploatarea etică și coerentă a potențialului turistic, economie circulară, spirit civic, dezvoltare sustenabilă și oportunități de creștere prin cultură în zone marginalizate. Proiectul Artă la Mal susține cercetarea și producția artistică interesată de tematici legate de mediu și comunitate, stimulând intervențiile culturale semnificative, care contribuie la înțelegerea profundă a legăturilor dintre cultură, artă și mediu.

The post La Eforie Sud începe sezonul de „Artă (și ecologie) la Mal(ul Mării)” appeared first on Cultura la dubă.

O echipă de artiști, teoreticieni, antropologi și biologi a început cercetarea la Marea Neagră, pentru realizarea unui Muzeu al Litoralului Românesc.

Proiectul este realizat cu sprijinul comunității locale de colecționari de artefacte și al organizațiilor culturale regionale. Pe termen lung, echipa urmărește ca acest muzeu virtual să capete și un corp fizic, recontextualizând inițiative precum muzeul de istorie interbelic înființat de dr. Horia Slobozeanu la Eforie Sud, în propria casă.

Proiectul Arhivele Litoralului construiește strat cu strat, în imagini și narațiuni, așa numitul oraș “Litoral” (Constantin Cioroiu, Ghid sentimental), regiunea care se întinde de-a lungul țărmului mării și cuprinde viețile locuitorilor de sezon, dar și ale celor permanenți.

În cărțile poștale, orașul “Litoral” se vede de regulă de la malul mării, o întindere de nisip cu construcții și oameni echipați după moda timpului lor pentru băile de aer ori de soare: cu bonete, umbrele de dantelă, costume de mariner, chimonouri Chio Chio San sau slipuri comuniste de supraelastic. 

În măruntaiele vieții cotidiene, intime, de dincolo de cărți poștale și de loisir-ul “water front”, intrăm cu ajutorul fotografiilor de familie și al istoriei personale a locuitorilor care povestesc cu plăcere despre strălucirea cazinoului pe apă de la Eforie Sud, unic în România, și decăderea sa după iarna geroasă care, în 1928, a transformat marea într-o sculptură de gheață, despre penuria de apă care era adusă cu cisternele pe calea ferată și abundența vinului rece consumat pe vremuri cu plasa sau cu butoiul, despre diminețile petrecute de copiii anilor 60-70 cărând bagajele turiștilor germani, polonezi sau danezi și amiezile petrecute pe plajă investigând buncărele rusești din beton sau jucându-se Poarca și Țările.

La Eforie Sud, cea mai veche stațiune, se suprapun straturi care adună peste 100 de ani de viață, începând cu primul capitol de vilegiatură, scris de Ioan Movilă, avocat și om de afaceri plecat din Moldova cu familie și acareturi, la finalul sec. al XIX-lea, pentru a investi în ceea ce, pe 20 septembrie 1899, devenea stațiunea balneară și climaterică Movilă – Techirghiol (bai calde de nămol, băi reci de lac și de mare).

Sub noul nume Carmen Sylva, în perioada interbelică stațiunea, cu ale sale hoteluri-han și grădini unde se asculta jazz și se dansa până târziu (Camil Petrescu, Patul lui Procust), cu pavilion de muzică pe faleză, teatru, muzeu de istorie și chiar un mic aeroport, devine “un vis frumos de artă și îndrăzneală” (Ion Adam), o destinație “preferată marilor stațiuni din țări cu tradiție precum Franța, Italia, Cehoslovacia, Elveția” (Victor Nicolai).

Salutările de vară spre rude și prieteni vor pleca apoi purtând ștampila Vasile Roaită, Eforie Sud, numele sub care a respirat localitatea în comunism și postcomunism, cu o nouă înfățișare și schimbări urbanistice care au transformat-o într-o stațiune populară pentru oamenii muncii.

Astăzi ea păstrează câte ceva din toate straturile anterioare de locuire, clădiri de patrimoniu, mărturii și semne din diferite perioade istorice.

Lansată la mijlocul lunii iulie în Eforie Sud, cercetarea colaborativă și transdisciplinară Arhivele Litoralului se va extinde în următorii doi ani către Constanța și 2 Mai, urmărind identificarea și digitizarea unui număr semnificativ de colecții de fotografii și cărți poștale, obiecte și materiale documentare legate de băile de soare, aer și nămol.

Acestora li se vor adăuga esențiale informații cu privire la moravurile și poveștile vechilor stațiuni, rezultând o arhivă vie de imagini, înregistrări audio-video și obiecte, care va cartografia, dezvoltarea litoralului românesc de la finele secolului al XIX-lea, până în perioada comunistă și postcomunistă.

Pornind de la aceste documente, artiști invitați vor produce lucrări cu rol de alternativă a istoriei oficiale. Arhivele Litoralului va funcționa ca instrument cultural și educațional dedicat specialiștilor și publicului larg dar și ca hub de comunicare al comunității locale cu specialiști naționali și internaționali.

Raluca Oancea, curatorul proiectului, declară în acest sens că “arhiva va constitui o istorie subiectivă, o alternativă la narațiunile oficiale, în acord cu interpretările oferite de Michel Foucault sau Hal Foster, filosofi și teoreticieni ai arhivelor, dar și un mod de relaționare al comunităților multiculturale de pe litoral și un prilej de a lansa o filosofie a nămolului, element de legătură la nivel corporal, social și articulație între Eros și Tanatos.”

Rezultatele acestor cercetări vor fi puse în discuție în cadrul unor ateliere și simpozioane organizate în orașe ca Eforie Sud, Constanța, dar și în centre culturale din București, Cluj sau Iași, la care vor fi invitați importanți artiști care lucrează cu arhive de imagini și sunet, specialiști din domeniul arhivării cu prestigiu internațional, antropologi, biologi specializați în flora endemică.

Institutele culturale și reprezentanțele diplomatice partenere, precum Centrul Ceh, Ambasada Suediei la București, vor iniția explorări în arhivele proprii și în țările de origine, în încercarea de a găsi fotografii ale vacanțelor petrecute de cetățenii străini pe litoralul românesc în perioada comunistă sau postcomunistă. Inițiativa vizează pe termen lung realizarea unor legături strategice între comunități din diferite state ale Europei, într-o perioadă în care unitatea este esențială.

Eforie Colorat a fost lansat, în anul 2021, ca un program cultural complex, dedicat turiștilor și membrilor comunității locale, cât și comunității artistice sau grupurilor de ecologie la nivel național.

Cândva una dintre cele mai vizitate stațiuni din Europa, Eforie Sud a rămas un loc marginalizat, aproape abandonat în cursul aventurii consumeriste iar grădina sa de vară, cu cel mai mare ecran de proiecție de pe litoral, s-a deteriorat ajungând o ruină.

Curățată prin efortul organizatorilor, grădina își revendică acum funcția inițială de spațiu cultural și loc de întâlnire comunitar. Organizat de Forumul Artelor Vizuale, în parteneriat cu Centrul Ceh și primăria Orașului Eforie și Radef România Film, programul Eforie Colorat își propune revitalizarea spațiilor culturale de la malul Mării Negre prin artă contemporană, organizarea de rezidențe și discuții. Eforie Colorat reunește comunitatea artistică, decidenții din administrațiile locale și centrale, alături de grupurile activiste, într-un efort comun de a formula soluțiile actuale de reabilitare, o oferta culturală alternativă și o nouă șansă de dezvoltare.

ARHIVELE LITORALULUI

Proiect dezvoltat de Asociația Forumul Artelor Vizuale (FAV), în parteneriat cu Primăria Eforie, Centrul Ceh, Institutul Național al Patrimoniului, Ambasada Suediei la București, Centrul Cultural “Teodor Burada” Constanța, Constanta South Container Terminal SRL, Muzeul Național al Țăranului Român, Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași, Universitatea de Arte și Design Cluj Napoca, RADEF România Film, Agenția Națională de Presă AGERPRES și Asociația Aici a Stat.

The post Eforie Colorat a început demersurile pentru realizarea primului Muzeu al Litoralului Românesc appeared first on Cultura la dubă.

Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul s-a născut în anul 2004, în micuțul sat cu nisip fin, Sfântu Gheorghe din Delta Dunării. Evenimentul a apărut odată cu un complex turistic care avea să schimbe mersul lucrurilor în zonă, fiind locul unde an de an sunt cazați invitați de seamă ai festivalului, denumit de restul turiștilor “la bogați”.

Printre celebritățile care au participat la Anonimul se numără regizorii Peter Greenaway, Ken Loach, Cristian Mungiu sau Park Chan-Wook.

Complexul a permis organizarea unor evenimente în aer liber, dar și în interior, fiind dotat cu un cinematograf cu două săli de proiecție.

Descoperit de-a lungul anilor din vorbă în vorbă, fiind destul de puțin mediatizat la vremea respectivă, festivalul a crescut numărul turiștilor.

Practic, pretextul de a vedea filme sub cerul înstelat a adus oamenii într-o zonă de o sălbăticie minunată, unică în România, cu o plajă largă la Marea Neagră și acces pe cele mai frumoase canale din Deltă.

Iar localnicii au fost nevoiți să se adapteze cererii mari de cazare, de mâncare, devenind astfel parte importantă din farmecul locului și al festivalului.

Așa am descoperit-o și pe doamna Laura, în urmă cu aproximativ 7 ani.

Casa sa este situată la doar câțiva pași de campingul în care are loc festivalul Anonimul și dacă ajungeți să mâncați o singură dată la ea, cel mai probabil veți reveni de câte ori veți avea ocazia.

Fiindcă dincolo de peștele delicios și proaspăt pe care îl gătește, doamna Laura este o gazdă care înțelege să facă o formă umană de turism și primește străinii la masă ca și cum ar fi parte din familia sa.

De altfel, întreaga familie Efimov s-a adaptat vremurilor și cerințelor. Bărbatul familiei, Nea Nicu, merge zilnic la pescuit și aduce peștele proaspăt pe care îl gătește soția sa. Băiatul cel mare, Mirel, mai merge și el la pescuit, dar cel mai des se ocupă cu plimbatul turiștilor cu barca, în Deltă. Iar Cosmin, băiatul mai mic, o ajută pe mama sa cu servitul la mese.

Este un tip de afacere de familie făcută cu drag și cu rațiunea că doar așa viața în restul anului va fi mai ușoară. Un model pe care l-am mai văzut în Grecia, la tavernele de familie.

Iar în unele seri, când treaba este gata, localnicii merg și ei în camping, la filme.

Am vrut să spunem această poveste cu încrederea că ea poate fi un exemplu de urmat și în alte localități din România. După Anonimul, turiștii au început să meargă la Sfântul din primăvară până în toamnă, iar localnicii au acum șansa unui trai mai bun.

Despre toate acestea am stat de vorbă cu doamna Laura, la finalul ediției de anul acesta a Anonimul.

Cum vă simțiți după o săptămână de Anonimul?

Puțin obosită.

Doar puțin? din afară pare că munciți foarte mult.

Muncesc de când a început sezonul. Deci…antrenamentul.

Cam când începe sezonul?

Depinde. Anul ăsta a început târziu – Corona. Dar, de obicei, din primăvară.

Sunt curioasă cum s-a schimbat zona de când există festivalul. Știu că se făcea turism și înainte, dar înțeleg că după Anonimul a devenit mult mai cunoscut locul.

Da. Până să vină cei de la Green Village să construiască aici se făcea altfel de turism. Era un turism mai rudimentar. După ce au venit ei, s-au schimbat regulile. Se face turism la alt nivel.

Toată lumea caută condiții, nu mai e cum a fost înainte, când veneau oamenii nu conta ce condiții le oferi, nu conta nimic, veneau doar să se relaxeze.

Începând cam din mai începe forfota aia interioară, că vrei să vii la Anonimul, la Laura. Vin aici de 15 ani.

Tavi, turist din Mangalia

Cu gătitul pentru turiști când ați început?

Eh, sunt ceva ani. Cam 20 de ani. Festivalul e la a 17-a ediție.

“Foarte mulți care au venit, habar nu aveam că sunt actori sau sunt cunoscuți. Veneau pur și simplu, stăteau la masă. Și mie îmi place așa: pe stradă ești cine ești. Când vii în curte, te dezbraci de cine ești, ne purtăm ca oamenii normali.”

Laura Efimov

Și de unde ați învățat să faceți mâncare așa de bună?

Nu pot să spun că am învățat de undeva anume. Am furat, am întrebat. Înainte erau bătrânele satului, care găteau la nunți, la pomeni, iar eu mă învăteam în jurul lor și le puneam întrebări.

Și, punându-le întrebări, am reținut ce am vrut eu și le-am aplicat în bucătărie. Deci totul a pornit cu sfaturile bătrânelor din zonă.

Care e felul de mâncare preferat al turiștilor?

Nu pot să spun că e un fel anume. (zâmbește) E storceagul, dar să știi că sunt persoane cărora le place storceacul, iar altora le place ciorba roșie sau borșul de pește. Dar borșul de pește e mult mai complicat de făcut. Adică borșul îl faci când oamenii știu să îl mănânce.

Fiindcă zeama se mănâncă separat de pește…

Da, separat. Și multă lume nu știe, nu înțelege. Ce se întâmplă…borșul de pește a devenit un preparat comercial la restaurante, la pensiuni. Adică e zeama cu peștele, nu se mai respectă tradiția și nimeni nu a mai stat să le explice turiștilor că borșul de pește se servește așa.

Adică e mult mai simplu să le pună o bucată de pește în zeamă și să le-o pună în față.

“Eu văd turismul așa – turistul care vine la tine să se integreze în locul ăsta, cu curtea, cu noi, să se simtă ca acasă, nu ca la hotel, nu ca la pensiune. Să se simtă omul în largul lui, să nu se simtă stânjenit.”

Laura Efimov

Și ați început gătind pentru turiști, apoi ați dezvoltat și cazarea?

Am început gătind împinsă de la spate de către cineva care venea la mine, din Sighișoara. Mi-a zis “băi, Laura, tu îți dai seama cum gătești? dacă tot vin turiști aici, de ce nu te apuci să faci ceva?”

La început a fost chestia aia stângace, nu aveam bucătărie, nu aveam nimic. Și spunea întotdeauna: “măi, Laura, de la atâtica, ai să ajungi atâta”.

Deci totul a fost stângaci la început. Ei spuneau “mamă, ce bun!” eu ziceam “eh, ce să zică, spun de complezență”.

Dar de acolo, cartea de vizită și toată publicitatea au pornit din gură în gură. Și așa toată lumea mă căuta “am venit că a spus nu știu cine”.

Și așa am pornit, de acolo.

Dar pe lângă mâncarea bună, care este atitudinea corectă față de turiști, ca să se simtă bine? cum ar trebui să se poarte localnicii cu ei?

Să îi faci să se simtă ca acasă.

În momentul în care îți intră în curte, foarte mulți nu înțeleg. Când îți vin în curte, cred că vin la pensiune, spun că ei plătesc și se așteaptă să primească nu știu ce servicii. Nu.

Eu văd turismul așa – turistul care vine la tine să se integreze în locul ăsta, cu curtea, cu noi, să se simtă ca acasă, nu ca la hotel, nu ca la pensiune. Să se simtă omul în largul lui, să nu se simtă stânjenit.

“Prima dată am venit pentru festival. Și de 12 ani revin. Vin pentru atmosferă, pentru faptul că mâncăm și ne cazăm la localnici, avem certitudinea că mâncăm pește proaspăt, avem parte de plimbări cu barca în locuri pe care le știu doar localnicii.

Cosmin, turist din București

După festival au început să vină și mai mulți turiști?

Da. Dar după atâția ani, multă lume a început să evite perioada festivalului, fiindcă e foarte aglomerat.

Înainte auzea lumea de festival și toată lumea se bulucea atunci.

Acum au văzut că în perioada festivalului e totul aglomerat, nu ai loc acolo, acolo. Lumea s-a împărțit, s-a triat. Acum există o constanță pe tot sezonul.

Nu mai e ca înainte, să nu fie în iunie și iulie, iar pe perioada festivalului să fie plin. Acum vin și în restul anului.

Asta e foarte bine pentru dumneavoastră, nu?

Bineînțeles. Că nu mai e doar o săptămână pe an. S-au împărțit și poți să spui că faci turism până la sfârșitul lunii septembrie. Din octombrie mai vin pescarii sau cei care sunt pasionați doar de natură.

Știu că v-au venit de-a lungul anilor și invitați de la festival aici, să mănânce. Puteți să ne ziceți niște nume de actori, regizori care au venit?

Hahaha. I-am uitat. Au fost domnul Șerban Pavlu, domnul Laurențiu Damian, Corina Șuteu, un regizor mexican (nr. Michel Franco, triplu premiat la Cannes).

Și Nicu zice că ar fi fost o chestie să fi făcut poze la toată lumea, să fi făcut un poster. Că foarte mulți care au venit, habar nu aveam că sunt actori sau sunt cunoscuți. Veneau pur și simplu, stăteau la masă. Și mie îmi place așa: pe stradă ești cine ești. Când vii în curte, te dezbraci de cine ești, ne purtăm ca oamenii normali.

Nu toată lumea e vedetă. Nu trebuie să vii vedetă la masă. La masă suntem toți oameni normali.

“Ca să vii în Deltă, trebuie să înțelegi Delta, să o respecți, să o iubești și să o iei ca atare. Să nu te aștepți că, venind în Deltă, ai să găsești nu știu ce 4 sau 5 stele.”

Laura Efimov

Am văzut că în unele seri, după ce terminați treaba, mergeți și dumneavoastră cu nea Nicu la festival.

Da, am fost în fiecare an.

Și, stați la filme?

Dacă e un film bun, da. Dacă nu, ca aseară… (zâmbește. nr. în seara respectivă fusese Malmkrog, în regia lui Cristi Puiu). Nu era un film de festival, sincer. E un film de privit într-un spațiu restrâns, unde trebuie să fii concentrat asupra filmului, ca să îi înțelegi esența. Așa dacă ai foarte mult zgomot pe fundal, nu reușești.

Dar de-a lungul anilor v-a rămas în minte un film pe care l-ați văzut?

Da. Am uitat cum se numea. A câștigat într-un an festivalul, era cu războiul din Irak, au rămas copiii orfani și adunau fiare vechi.

Cât de mult credeți că poate ajuta un festival de artă o zonă izolată ca aceasta, chiar dacă avea turism și înainte? Credeți că e un lucru bun să fie organizate festivaluri și în alte zone ale României, nu doar în marile orașe?

Bineînțeles. Poate atunci ar scăpa Delta de turiștii care cred că vin la Mamaia. Poate atunci vor veni doar turiști de calitate în Deltă.

Delta, acum sincer vorbind, Delta nu e pentru toată lumea. Ca să vii în Deltă, trebuie să înțelegi Delta, să o respecți, să o iubești și să o iei ca atare. Să nu te aștepți că, venind în Deltă, ai să găsești nu știu ce 4 sau 5 stele.

Și credeți că un festival de artă filtrează cumva publicul?

Da, atunci ar începe să vină și alt gen de turiști.

Cum ați împărțit treburile în familie, cum ați reușit să îi integrați și pe băieți, să facă treabă?

De voie și de nevoie.

Nicu e cu pescuitul, Mirel mai merge la pescuit, dar el mai mult cu plimbatul turiștilor cu barca, iar Cosmin cu servitul la mese. Cârâie, măcăie, că e tânăr, vrea și el noaptea distracție. Acum, le explic, când este nevoie, trebuie să muncim, fiindcă nimeni nu îți aruncă în curte. Trebuie să muncești ca să ai.

Și la noi, viața în Deltă nu poți să spui că este grea. Depinde cum ți-o faci. Ca să ți-o faci frumoasă, trebuie să și muncești.

Dar băieții nu au vrut să plece la București sau în alt oraș?

Cosmin a dat la Geologie, a făcut doi ani de facultate și apoi copilul meu a constatat că nu-i mai place. Eu i-am explicat. Eu nu văd facultatea un lucru esențial pentru viață, o văd în momentul în care ți-ai găsit un job, îți place meseria și atunci fă-ți facultatea pe domeniu.

Nu faci facultatea doar ca să bifezi că am o facultate.

Eu merg pe premisa că dacă ai la bază o meserie ești mult mai câștigat decât dacă ai la bază o facultate făcută doar ca să bifezi.

Dar, sincer, Cosmin nu e pentru locul ăsta făcut, el nu ar rămâne.

Ați dezvoltat casa de la an la an, ați extins-o. Cât vreți să vă extindeți?

Ajunge. Atât. Deja trebuie să refuz oamenii care vor la masă. Dacă am mai mult de atât, deja mă duc singură în cap.

The post Arta și puterea ei de a schimba comunități. Povestea doamnei Laura și a Festivalului Anonimul appeared first on Cultura la dubă.