Potrivit Asociației Bibliotecarilor din Ucraina, printre instituțiile culturale prinse în încleștarea trupelor se numără și o serie de biblioteci din Kiev, Charnikiv, Sumy sau din regiunea Lugansk. Multe librării au fost și ele lăsate în urmă când proprietarii lor s-au refugiat.

Între timp, cele rămase în picioare au devenit adăpost pentru oamenii plecați din calea bombelor sau puncte de coordonare pentru voluntari. Încă se citește între pereții lor, copiii încă ascultă povești. Dar e greu de imaginat că vor fi liniștite prea curând.

Cu ocazia Zilei Internaționale a Cărții, facem însă un pas înapoi în istoria recentă și căutăm exemple care ne arată că, din molozul lăsat în urmă de războaie, cultura și frumosul pot renaște – atât timp cât în jurul lor se adună comunități.

***
Biblioteca Universității din Mosul (Irak) 

În 2014, Biblioteca Universității din Mosul a fost bombardată de militanți ai Statului Islamic, care încercau să preia controlul asupra orașului. Cel puțin nouă rachete au lovit clădirea, transformând-o într-un morman de praf și fiare contorsionate.

Sub bătaia lor, aproximativ 85% din colecția bibliotecii – a doua cea mai mare din țară – s-a pierdut. Între 8.000 și 10.000 de cărți și manuscrise au fost complet distruse. Lor li s-au adăugat alte câteva mii de cărți de drept, sociologie, filosofie sau literatură arse intenționat în restul orașului.

Teroriștii Statului Islamic erau angajați atunci în ceea ce UNESCO avea să numească o „distrugere sistematică a patrimoniului”, menită să „elimine diversitatea culturală” care alcătuia esența statului irakian. 

Un apel lansat de bloggerul Mosul Eye (care și-a dezvăluit ulterior identitatea de istoric) a făcut însă ca peste 50 de studenți și absolvenți ai Universității din Mosul să se adune la locul dezastrului și să salveze ce mai putea fi salvat din cenușă. Zile la rândul au scos la suprafață mii de volume, cu toate că în vestul orașului războiul continua. 

Printre ruine a avut loc chiar și un festival de artă, The Mosul Eye Festival, la care au fost expuse fotografii și artiștii locali au cântat muzică live, vrând să atragă atenția asupra situației în care se afla instituția.

Într-un sfârșit, în luna februarie a acestui an, biblioteca și-a redeschis porțile. Ajutorul venit din partea Programului de Dezvoltare al Națiunilor Unite, donațiile de carte din întreaga lume, dar mai ales determinarea comunității locale i-au permis să redevină un „far al cunoașterii” care se mândrește chiar și cu un nou slogan: „Cuvântul imposibil nu există în dicționarul nostru”. 

Librăria Samir Mansour (Fâșia Gaza)

Tot luna februarie a anului 2022 a adus și redeschiderea uneia dintre cele mai mari librării din Fâșia Gaza, Samir Mansour Bookshop. Timp de mai bine de două decenii, aceasta fusese un punct important de întâlnire pentru intelectuali, studenți și elevi, fiind recunoscută inclusiv pentru faptul că avea cea mai mare colecție de cărți în limba engleză din regiune. 

Pe 18 mai 2021, însă, a fost puternic lovită de rachete lansate de trupele israeliene în cadrul celui mai recent război israeliano-palestinian. Cele 100.000 de cărți de pe rafturi și, odată cu ele, amintirile strânse de fondatorul librăriei, Samir Mansour, s-au împrăștiat pe străzi.

Potrivit The Guardian, forțele israeliene au spus atunci că librăria nu ar fi reprezentat o țintă, dar că în clădirea care o adăpostea ar fi fost produse arme pentru gruparea Hamas. Pagubele s-au ridicat la circa 700.000 de dolari. „Atunci am înțeles sensul cuvântului durere, ce înseamnă să pierzi tot ce ai iubit”, a declarat Samir Mansour pentru Al Jazeera. 

În ajutor i-au sărit câțiva activiști, care au lansat o campanie online de strângere de fonduri. Mii de oameni au răspuns inițiativei donând mai bine de 250.000 de dolari, și 100.000 de volume, strânse din Egipt până în Marea Britanie, și-au croit drum către Fâșia Gaza. „Nu m-am așteptat la o asemenea susținere. A fost ceva dincolo de imaginația mea și mai mult decât minunat”, a răspuns Mansour.

Noul sediu al librăriei sale, inaugurat la doar nouă luni de la bombardament, are acum două etaje și se întinde pe 1.000 de metri pătrați. E un spațiu luminos, divers, în care cititori de toate vârstele sunt așteptați să bea un ceai și să răsfoiască pagini de poveste. 

Biblioteca Națională din Sarajevo (Bosnia și Herțegovina)

Biblioteca Națională a Bosniei și Herțegovinei a ars în noaptea dintre 25 și 26 august 1992. Orașul în care se afla, Sarajevo, era sub asediu de aproape cinci luni – și urma să mai fie pentru mai bine de trei ani, în cadrul unui război violent, care a contribuit la destrămarea Iugoslaviei. 

Forțele adverse pro-sârbe trăseseră asupra caselor. Nu ar fi avut niciun motiv să transforme și biblioteca în țintă, pentru că aceasta nu servea niciun scop militar, dar, chiar și așa, au îndreptat tunurile asupra ei și i-au dat foc. 

În câteva ore, din clădirea inaugurată în 1896, care fusese martora izbucnirii Primului Război Mondial (arhiducele austriac Franz Ferdinand tocmai plecase de la o recepție organizată în incinta ei când a fost asasinat), au mai rămas doar zidurile exterioare. Arabescurile sale impresionante au ars.

Circa două milioane de cărți, manuscrise și documente vechi, unele din Imperiul Otoman sau cel Austro-Ungar, s-au făcut scrum. 80% din întreaga colecție. Iar bosniacii au simțit că istoria le este atacată, că însăși conviețuirea pașnică dintre musulmani, evrei și creștini e pusă sub semnul întrebării.

La scurt timp după incendiu, violoncelistul Vedran Smailović, care începuse să cânte „Adagio în G Minor” printre ruinele din Sarajevo, a cântat și în clădirea distrusă a bibliotecii. Era în egală măsură un gest de sfidare față de trupele care continuau să tragă și un îndemn la pace, la frumos.

A fost nevoie de 22 de ani și o investiție de circa 18 milioane de euro pentru ca Biblioteca Națională a Bosniei și Herțegovinei să fie refăcută așa cum era descrisă în documentele originale. În primăvara lui 2014, ea și-a primit din nou cititorii, găzduind și biblioteci universitare, și un muzeu dedicat propriei istorii. 

***

Când bombardamentele din Ucraina vor înceta, unele muzee, teatre, biblioteci sau librării se vor dovedi a fi pierdute pentru totdeauna. Altele vor avea nevoie de ani întregi de muncă pentru a-și redeschide porțile. Dar o vor face. Istoria ne oferă atâtea exemple.

The post După război, cărțile rămân appeared first on Cultura la dubă.