Adrian Văncică a fost desemnat aseară cel mai bun actor la Festivalul Internațional de la Sarajevo, pentru rolul principal din filmul Nu e locul tău aici”, regizat de Florin Șerban, premiat cu Leopardul de Aur la Locarno.

„Pentru o interpretare marcată de tenacitate şi rigoare discretă, în care actorul este în permanenţă în slujba unei poveşti regizate prin cadre lungi şi largi, premiul Heart of Sarajevo pentru cel mai bun actor îi revine lui Adrian Văncică pentru filmul “Nu e locul tău aici/ You don’t belong here.”, menționează motivația juriului.

„Nici nu s-a stins bine în mine bucuria de la Locarno pentru Leopardul de Aur și a venit încă un premiu de la Sarajevo. E un premiu important care, bineînțeles că mă bucură și mă onorează, nivelul filmelor care au fost în competiție fiind ridicat, iar juriul alcătuit din profesioniști pe care îi admir, în frunte cu Emily Watson.  E un premiu care e al meu și nu-i al meu… pentru că fără Florin Șerban n-ar fi existat.

Țin să îi mulțumesc lui Florin pentru tact, inspirație și răbdare, precum și colegilor actori și echipei pentru tot sprijinul. A fost o muncă grea, dar frumoasă. Dar să știți că emoțiile pe care le am pentru întâlnirea dintre filmul “Nu e locul tău aici” și publicul din România nu s-au făcut mai mici. Aș zice că dimpotrivă. În noiembrie vă aștept la premieră.”, a declarat Adrian Văncică.

Cu Adrian Văncică în rolul principal, un medic chirurg a cărui lume se transformă peste noapte, după ce află că fiul său adolescent (interpretat de Teodor Butănescu) este suspectat de crimă și apartenență la o organizație extremistă, filmul a impresionat juriul, publicul și criticii prezenți la festivalurile Sarajevo și Locarno.

Alături de Alex Conovaru, Cristina Richter, Janir Izdrăilă, din distribuția filmului mai fac parte 18 cursanți de la Școala de Film, instruiți de Florin Șerban.

„Nu e locul tău aici” și-a început parcursul internațional în competiția Festivalului Internațional de Film de la Locarno, unde a fost premiat săptămâna trecută cu: Leopardul de Aur, Premiul Europa Cinemas Label, Premiul Juriului Tânăr și o Mențiune specială pentru interpretare, acordată debutantului Teodor Butănescu. 

Filmul are ca temă relația dintre un părinte și copilul său, derulată pe fundalul unui oraș de provincie, unde un grup de tineri care vandalizează mașini parcate ilegal ajung să ucidă un cetățean de etnie romă care îi admonestează.

Personajul principal, chirurgul Marius Călimănescu, interpretat de Adrian Văncică, este pus în situația de a căuta, în limitele legii, o soluție pentru a ajuta rudele celui decedat, neștiind că fiul său e rănit sau că ar avea vreo legătură cu crima. Parcursul anchetei se surprapune cu investigație interioară a celor doi despre propriile alegeri, așteptări, principii și dezamăgiri.

Imaginea filmului este semnată de Liviu Mărghidan. De scenografie s-a ocupat Bogdan Ionescu, iar de costume Cosmina Croitoru. Muzica originală a fost compusă de Marius Leftărache și Nikita Dembinski.
Filmul este produs de Florin Șerban, iar producător executiv este Minodora Șerban.
Florin Șerban semnează scenariul, regia și montajul.

După debutul cu multipremiatul titlu „Eu când vreau să fluier, fluier” (Ursul de Argint/ Premiul Special al Juriului și Premiul Alfred Bauer pentru inovație în cinema la Berlinale, 2010), Florin Șerban a fost prezent în numeroase festivaluri cu „Box” (2015, Premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary), „Dragoste 1. Câine” (2018, Cinema Award și Cineuropa Award la Festivalul Internațional de Film de la Sarajevo), „Dragoste 2. America” (2018).

Adrian Văncică, unul dintre cei mai cunoscuți actori români, este câștigătorul Premiului Gopo 2025 pentru cel mai bun actor în rol principal pentru „Anul Nou care n-a fost” (r. Bogdan Mureșanu). Palmaresul său se leagă strâns de succesul internațional al scurtmetrajului „Cadoul de Crăciun” (r. Bogdan Mureșanu), cel mai premiat scurtmetraj românesc, cu peste 70 de trofee la nivel mondial, inclusiv Premiul European de Film pentru cel mai bun scurtmetraj și Marele Premiu la Clermont-Ferrand, alături de selecția pe lista scurtă pentru Oscar 2020. Continuarea acestei povești, lungmetrajul „Anul Nou care n-a fost”, a acumulat zeci de premii internaționale și a fost nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film în 2024 (Prix Discovery).
  

„Nu e locul tău aici” este un film de lungmetraj realizat cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei din România.

Produs de Fantascope Films, în colaborare cu Scharf Film Production, Avanpost, Adrian Văncică, Earlybird și Școala de Film, filmul este reprezentat internațional de Reason8 Films.

The post Adrian Văncică a câștigat premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Sarajevo appeared first on Cultura la dubă.

Filmul românesc „Nu e locul tău aici”, regizat de Florin Șerban, cu Adrian Văncică în rolul principal, este marele câștigător al Festivalului Internațional de Film de la Locarno.
Lungmetrajul lui Florin Șerban  a câștigat patru premii: Leopardul de Aur, Premiul Europa Cinemas Label, Premiul Juriului Tânăr și o Mențiune specială pentru interpretare, acordată debutantului Teodor Butănescu.

Președintele Juriului competiției internaționale, Fabrice du Welz, a asemănat tema filmului cu cea potrivită unui roman al scriitorului belgian Georges Simenon, despre colapsul moralei, care însă, se transformă aici, de la o idee originală la „cinema pur, de cel mai înalt nivel”, în care regizorul „construiește cu precizie o poveste care implică activ spectatorul, îl face să aibă întrebări și interpretări, nu doar să urmărească acțiunea. Pentru scenariul și unicitatea viziunii, construcția tuturor personajelor și limbajul cinematografic, suntem mândri să acordăm filmului „Nu e locul tău aici”, regizat de Florin Șerban, premiul Leopardul de Aur pentru cel mai bun film”, a menționat Fabrice du Welz.

„Mă bucur mult să fiu aici, e o mare onoare pentru mine să primesc acest premiu, mai ales la acest festival, fiindcă am visat mereu să primesc un premiu la un festival care răsplătește cinemaul pur, prin urmare mulțumesc mult comitetului de selecție și juriului care a apreciat filmul. De asemenea, vreau să mulțumesc tuturor actorilor, începând cu Adrian Văncică, actorul din rolul principal, care a trecut prin iad pentru acest rol, a avut totală încrederea în această poveste și m-a făcut să simt că am un partener adevărat în tot acest timp, precum și lui Teodor Butănescu, pentru spiritul de echipă și sprijinul său excepțional.”, a declarat regizorul Florin Șerban pe scena festivalului.

„E minunat ce se întâmplă cu filmul ăsta, încă de la începutul proiectului, de acum 8 ani. Leopardul de Aur e un premiu foarte important pentru mine personal, e premiul pentru cinema pur.  Iar pentru film… alături de celelalte premii de la Locarno, sunt sigur că îi va asigura expunerea pe care o merită.”, a menționat regizorul.

Filmul face parte și din competiția internațională a Festivalului Internațional de Film de la Sarajevo, unde va fi proiectat pe 20 și 21 august.

„Cele patru premii obținute la Locarno — Marele Premiu, Europa Cinemas Label, Premiul Juriului Tânăr și Mențiunea Specială pentru interpretare acordată lui Teodor Butănescu, student la Școlii de Film — reprezintă nu doar o mare bucurie pentru întreaga echipă și o deosebită onoare pentru mine, ca regizor, ci și un nouă dovadă că filmul românesc stârnește interes și apreciere în cele mai competitive festivaluri din lume. Sunt recunoscător juriilor și organizatorilor festivalului, publicului care ne-a primit cu căldură și curiozitate, tuturor celor implicați în realizarea acestui film.”, a mai spus Florin Șerban.

Cu Adrian Văncică în rolul principal, alături de o distribuție din care fac parte 19 tineri actori debutanți de la Școala de Film, instruiți de Florin Șerban, lungmetrajul „Nu e locul tău aici”/ ”You Don’t Belong Here”,finanțat cu ajutorul CNC, a impresionat publicul la premiera mondială din cadrul Festivalului Internațional de Film de la Locarno, unde a concurat, alături de alte 16 producții internaționale, în competiția oficială.

„Fericit că am făcut parte din acest proiect e prea puțin spus. Câteodată nu mai e nevoie de argumente sau vorbe… la mijloc sunt energii cu care rezonezi sau nu. De data asta, în acest proiect, „Nu e locul tău aici”…. s-au întâlnit niște energii greu de explicat. Și toate de bine. De foarte bine. Aștept să văd ce va spune publicul din România despre acest film la care îi aștept să vină cat mai mulți.”, a declarat actorul Adrian Văncică.

Dincolo de aplauze îndelungate, filmul a primit și numeroase aprecieri pozitive din partea unor reputați critici de film, care l-au întâmpinat cu interes, considerându-l „un film puternic și precis, care nu se teme să dezvăluie latura grotescă a unei masculinități aflate în criză, agățându-se stângaci de valori patriarhale care nu fac decât să genereze suferință” (Cineuropa), „o fabulă morală captivantă și necruțător de tulburătoare” (International Cinephile Society), „un nou film românesc de anvergură, care analizează profund a responsabilitatea unei generații față de cea următoare” (Close-up).

„Nu e locul tău aici” urmărește povestea unui respectat chirurg dintr-un oraș de provincie, Marius Călimănescu (interpretat de Adrian Văncică), care descoperă că fiul său Ioan (Teodor Butănescu), un adolescent introvertit și enigmatic, e suspect de crimă, alături de alți tineri membri ai unei organizații de extremă-dreapta. Filmul este o investigație ce trece dincolo de clasica ruptura între generații și chestionează modul în care poate părinte cel care, la vremea lui, a vrut să schimbe lumea, iar acum este nevoit să facă alegeri care îi contrazic propriile principii.

Tânărul Teodor Butănescu, răsplătit  pentru prima sa prestație într-un lungmetraj de ficțiune cu Mențiunea Specială a juriului Festivalului Internațional de la Locarno, s-a pregătit la Școala de Film (www.scoaladefilm.com), devenind un nou exemplu de succes, precum George Piștereanu, protagonistul filmului „Eu când vreau să fluier, fluier”.
Juriul de la Locarno i-a acordat lui Teodor Butănescu o Mențiune specială pentru intepretare, impresionat de „o prestație autentică și tulburătoare care arată cât de plină de singurătate și confuzie poate fi adolescența”.

Imaginea filmului este semnată de Liviu Mărghidan. De scenografie s-a ocupat Bogdan Ionescu, iar de costume Cosmina Croitoru. Muzica originală a fost compusă de Marius Leftărache și Nikita Dembinski. Producător executiv: Minodora Șerban.

„Nu e locul tău aici” este cel de-al cincilea lungmetraj regizat de Florin Șerban și primul său film selectat la Locarno, unul dintre cele mai vechi și mai prestigioase festivaluri de film, aflat la ediția 79, locul unde au avut premiere mondiale regizori importanți precum Roberto Rossellini, Michelangelo Antonioni, John Ford, Spike Lee și Radu Jude.

De la debutul cu multipremiatul titlu „Eu când vreau să fluier, fluier” (Ursul de Argint/ Premiul Special al Juriului și Premiul Alfred Bauer pentru inovație în cinema la Berlinale, 2010), Florin Șerban a fost nominalizat și premiat în festivaluri internaționale și naționale, cu următoarele sale filme „Box” (2015, Premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary), „Dragoste 1. Câine” (2018, Cinema Award și Cineuropa Award la Festivalul Internațional de Film de la Sarajevo), „Dragoste 2. America” (2018).
 

Produs de Fantascope Films, în colaborare cu Scharf Film Production, Avanpost, Adrian Văncică, Earlybird și Școala de Film, filmul „Nu e locul tău aici” este un film de lungmetraj realizat cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei din România.

Filmul va putea fi văzut în România din luna noiembrie.

***

The post Florin Șerban a câștigat Leopardul de Aur la Locarno, pentru filmul “Nu e locul tău aici” appeared first on Cultura la dubă.

“Mă simt onorat şi mă bucur de reîntâlnirea cu publicul newyorkez.”, a transmis cineastul.

“Fie că se confruntă cu istoria întunecată a propriei națiuni, fie că evocă primele sale întâlniri magice cu Beatles și fotbalul de la Cupa Mondială, Ujică – care va fi prezent pentru a introduce multe dintre proiecții – interoghează politica creării imaginii și a scrierii istoriei, precum și modurile în care cultura populară a cântecelor, sportului și filmelor se insinuează în inconștientul nostru colectiv, definește identitățile noastre naționale și ne modelează amintirile, dorințele și înțelegerea despre noi înșine și despre lumea din jurul nostru. Aflându-ne pe prăpastia schimbării revoluționare – schimbare adusă de inteligența artificială, o dietă constantă de videoclipuri TikTok și consolidarea și complicitatea mass-media cu agenții puterii – Ujică oferă onestitatea intelectuală și balastul moral necesare pentru a contracara confuzia și neîncrederea noastră actuală în ceea ce vedem și ceea ce ni se spune.

Printre momentele importante se numără prezentarea de către cineast a unui fragment în curs de realizare din cel mai recent film al său, Matches and Days , o meditație asupra modului în care fotbalul de la Cupa Mondială a modelat ritmurile vieții sale și ale fiului și nepoților săi. Ujică prezintă, de asemenea, cel mai recent lungmetraj al său, TWST/Things We Said Today (2024), o reminiscență personală, creată în colaborare cu scriitorul Geoffrey O’Brien, despre un moment cultural și politic de cotitură, sosirea trupei Beatles la New York pentru concertul lor din august 1965 de pe stadionul Shea. Și acesta a marcat un punct de inflexiune în viața lui Ujică, aadolescent, într-un sat românesc de la granița cu Iugoslavia, oferind o privire transformatoare asupra libertății dincolo de Cortina de Fier și o epifanie despre puterea artei de a transcende corvoadele, minciunile, temerile și pedepsele vieții sub o guvernare autoritară.

În centrul așa-numitei sale trilogii despre prăbușirea bruscă a Uniunii Sovietice, magistrala lucrare a lui Ujică, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (2010), îmbină 24 de ani de imagini de propagandă de stat cu dictatorul român și soția sa într-o viziune amplă a unei națiuni aflate în sclavia – și la mila – unui lider de cult. Bazându-se pe materiale de arhivă nevăzute, Ujică scoate la iveală fisurile și tensiunile care aveau să ducă la căderea lui Ceaușescu în decembrie 1989.

În colaborarea sa fundamentală cu Harun Farocki, Videogramele unei revoluții (1992), transmisiunile oficiale ale domniei de fier a dictatorului par o farsă neputincioasă în fața relatărilor martorilor oculari de la fața locului despre dispariția sa dramatică, transmise de cetățeni obișnuiți care mânuiau camere video. „Out of the Present” (1995) relatează izolarea orbitală de 10 luni a unui cosmonaut rus la stația spațială Mir, în timp ce, acasă, Uniunea Sovietică a implodat și a izbucnit o petrecere rave la Pavilionul de Cosmonautică al Târgului de la Moscova în ajunul Anului Nou din 1991.

Retrospectiva prezintă și „2 Pasolini” (2000), care folosește documentarul lui Pier Paolo Pasolini, „Sopraluoghi in Palestina” , și un cântec al lui Tupac Shakur pentru a interoga crearea și refacerea istoriei; și „Unknown Quantity” (2005), o versiune teatrală a unei instalații într-o galerie în care filosoful și teoreticianul cultural francez Paul Virilio și laureata belarusă a Premiului Nobel Svetlana Alexievich, autoarea cărții „ Voci din Cernobîl: Cronica viitorului” , se confruntă cu tragedia provocată de om a catastrofei nucleare și implicațiile acesteia asupra iraționalității și fricii în procesul decizional și al inovației tehnologice.”, se arată în comunicatul de presă transmis de MoMA.

Retrospectica este curatoritată de Joshua Siegel, iar Olivia Priedite este coordonatoare de program, de la Departamentul de Film, Muzeul de Artă Modernă.

Sprijinul pentru Andrei Ujică este asigurat de Institutul Cultural Român.

Expoziția de film de la MoMA este posibilă datorită CHANEL .

Sprijin suplimentar este oferit de Fondul Anual pentru Film. Sprijinul conducerii pentru Fondul Anual pentru Film este asigurat de Consiliul pentru Arte Contemporane al Muzeului de Artă Modernă, Agnes Gund prin intermediul Consiliului Internațional al Muzeului de Artă Modernă, Asociației Producătorilor Comerciali Independenți (AICP) și Consiliului Tinerilor Patroni ai Muzeului de Artă Modernă.

Finanțarea pentru restaurările de filme este asigurată de Fondul Lillian Gish pentru Conservare.

***

The post MoMA îi dedică o retrospectivă integrală regizorului Andrei Ujică appeared first on Cultura la dubă.

Știrea despre desființarea trupei de la Focșani a fost publicată în exclusivitate de Cultura la dubă la scurt timp după votul inițial și a stârnit un val puternic de reacții din partea oamenilor de cultură și a cetățenilor, care au criticat decizia de desființare a trupei.

PNL Vrancea, care votase proiectul alături de PSD, a cerut azi, într-un comunicat de presă, revocarea deciziei. De asemenea, a anunțat că nu va mai vota niciodată proiecte care schimbă organizarea unor instituții, puse pe lista suplimentară a ordinii de zi, așa cum s-a întâmplat în cazul teatrului.

În plus, un consilier local PSD a cerut în timpul ședinței extraordinare ca managerul interimar, Constantin Mîndrilă, să fie revocat din funcție, pe motiv că ar fi adus un prejudiciu de imagine PSD-ului. Și actorii teatrului au cerut același lucru. Momentan primarul nu a anunțat o decizie în acest sens.

Cristi Valentin Misăilă, primarul PSD al Focșaniului, i-a propus actorului Adrian Damian să preia funcția de director artistic. Acesta a refuzat, spunând că nu poate lucra cu un manager condamnat penal.

Actorii cer demiterea interimarului și numirea unui interimar din interiorul breslei, până la organizarea unui concurs public pentru ocuparea funcției de manager, așa cum prevede legea.

Cazul de la Focșani reprezintă un moment de cotitură în istoria recentă a teatrului românesc, stârnind numeroase reacții ale artiștilor și ale spectatorilor, care au realizat cât de importantă este pentru o comunitate existența unui teatru de repertoriu, dar și cât de fragilă a devenit ea, în actual context politico-economic.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Consiliul Local Focșani a revocat în unanimitate decizia de desființare a trupei de teatru, ca urmare a reacțiilor din societatea civilă appeared first on Cultura la dubă.

Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, anunță că au început lucrările la Grădina de vară a cinematografului Patria și, cu ocazia zilei de naștere a cântărețului Tudor Gheorghe, îi face acestuia cadou numele viitorului spațiu modernizat.

Muzicianul Tudor Gheorghe este un cunoscut susținător al PSD, participând activ la campania electorală pentru Victor Ponta în 2014.

***

La 30 de ani de la Revoluția din 1989, acesta a susținut un spectacol la Sala Palatului în care a propagat mesaje anti-europene și a criticat procurorii români. Spectacolul s-a numit “Tot degeaba 30” și a stârnit atunci critici în spațiul public – potrivit unui amplu articol scris de Europa Liberă.

Tudor Gheorghe a declarat într-un interviu că în perioada comunistă „Oamenii deştepţi din Securitatea Statului m-au ocrotit“. Din 1990, el a fost un apropiat al președintelui Ion Iliescu, pe care l-a reprezentat din 1992 până în 2000 în Consiliul Național al Audiovizualului.

În 2008, Tudor Gheorghe a fost primit 300.000 de lei de Fundația Dan Voiculescu, pentru că „a schimbat în bine imaginea României”. Ulterior, când patronul Atenelor a fost condamnat la închisoare pentru că a prejudiciat statul cu 60 de milioane de euro, muzicianul a spus că este un moment de “mare tristețe”.

Lia Olguța Vasilescu: “La mulți ani, maestre! Sperăm să vă placă și cadoul Craiovei pentru dvs!”

“A început lucrul la Grădina de vară Patria. Încercăm să o finalizăm până anul viitor în această perioadă, pentru că pe 1 august este ziua maestrului Tudor Gheorghe și intenționăm să îi dăm numele lui. Mai jos aveți imagini cum arată ea acum și cu proiectul ca să vă faceți o idee despre cum va arăta. Ea va fi folosită pentru serbările elevilor, seri dedicate minorităților, pentru piese de teatru și cinematograf în aer liber. La mulți ani, maestre! Sperăm să vă placă și cadoul Craiovei pentru dvs!” – a anunțat primarul Craiovei pe pagina oficială de facebook.

Din imaginile publicate de primar se vede că grădina de vară va avea un concept de restaurant-cafenea, cu fântâni în fața scenei.

Inaugurată în 1950, grădina de vară a cinematografului Patria a fost trecută din proprietatea RADEF în proprietatea primăriei Craiova, cu scopul renovării spațiului, care ajunsese o ruină. Între 1959 – 2004 aici aveau loc proiecții de filme. Proiectul de modernizare va costa peste 5 milioane de euro și va fi finanțat cu bani publici.

Acesta este locul în care trupa Pheonix a susținut ultimul concert înaintea plecării din România comunistă.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Lia Olguța Vasilescu va redenumi Grădina de vară a cinematografului “Patria” din Craiova – “Tudor Gheorghe”, cântărețul fiind un cunoscut susținător PSD appeared first on Cultura la dubă.

La ediția din 2026, IQOS a fost prezent în cadrul festivalului cu activări dedicate exclusiv adulților, construite în jurul designului, explorării și exprimării individuale. Sub conceptul „Remix The Unexpected” prezența brandului a propus o serie de instalații, colaborări și momente artistice care au completat atmosfera unuia dintre cele mai mari festivaluri de muzică din Europa. 

Un spațiu dedicat creativității și designului

Unul dintre punctele de atracție ale prezenței IQOS a fost The Remix Tower, instalația de 12 metri înălțime care a devenit rapid un reper pe harta festivalului.  Construită în jurul jocurilor de lumină și al efectelor de perspectivă, instalația a oferit participanților adulți un spațiu de explorare și interacțiune vizuală. În jurul său a prins viață IQOS Gallery, un spațiu dedicat comunităților creative și colaborărilor locale. Sub conceptul „Remix Your Style”, vizitatorii au descoperit aici colecții-capsulă și accesorii realizate împreună cu creatori locali, într-un cadru aflat la intersecția dintre designul contemporan și expresia individuală. 

„În calitate de lider global al categoriei produselor din tutun încălzit, IQOS continuă să inoveze și să creeze experiențe relevante și memorabile. Parteneriatul nostru cu UNTOLD reflectă valorile pe care le împărtășim: creativitate, inovație și ambiția de a inspira. Prin activările din acest an, am creat oportunități autentice de interacțiune cu consumatorii adulți care au celebrat exprimarea personală și curiozitatea într-unul dintre cele mai vibrante hub-uri culturale și de entertainment din regiune”, a declarat Marek Gebski, Director Smoke-Free Products, Philip Morris România.

Momente speciale pe scena UNTOLD              

Pe lângă activările dedicate publicului adult, IQOS a fost prezent pe parcursul festivalului și printr-o serie de momente artistice concepute pentru a completa atmosfera evenimentului. Pe durata celor patru zile, brandul a surprins publicul prin apariții neașteptate si colaborări inedite integrate în programul festivalului, pe scena principală. Aceste inițiative au adăugat un plus de energie și dinamism experienței UNTOLD, contribuind la atmosfera vibrantă a evenimentului.

Mai mult decât o prezență în festival

Prin instalații spectaculoase, experiențe interactive și momente artistice, IQOS a adus la UNTOLD un univers construit în jurul inspirației, curiozității și expresiei personale.

Întâlnirea dintre IQOS și UNTOLD a pornit de la o afinitate firească pentru creativitate și pentru contexte care îi încurajează pe oameni să exploreze, să descopere și să se exprime în mod autentic. Într-un festival în care muzica, designul și cultura contemporană se regăsesc la fiecare pas, acest parteneriat a creat noi ocazii de conectare și inspirație pentru participanții adulți.

„Un festival se construiește în primul rând din experiențele pe care le oferă, nu din numărul de branduri afișate. Astăzi, publicul face imediat diferența între o prezență de vizibilitate și una care aduce ceva în plus. IQOS a ales cea de-a doua variantă, prin design, prin colaborări cu creatori locali și prin spații gândite pentru fanii UNTOLD. Este direcția în care vrem să meargă parteneriatele noastre și privim cu încredere la viitorul acestui parteneriat, care va evolua tot mai frumos”, a declarat Bogdan Rădulescu, co-fondator Untold festival. 

Material susținut de IQOS.

IQOS nu este lipsit de riscuri. Eliberează nicotină, care provoacă dependență. IQOS este destinat adulților care altfel ar continua să fumeze sau să folosească produse cu nicotină.

The post (P) IQOS la UNTOLD 2026: Un remix  de inspirație, creativitate și expresie personală appeared first on Cultura la dubă.

Consiliul Local Focșani, la inițiativa primarului PSD Cristi Valentin Misăilă, a votat azi, în regim de urgență, desființarea trupei de actori a Teatrului Municipal “Maior Gh. Pastia” din Focșani, prin reorganizarea instituției, din teatru de repertoriu în teatru de proiecte. Astfel, 20 de posturi ale teatrului vor fi desființate.

Desființarea trupei de actori a început, în realitate, acum aproximativ 15 ani, spun artiștii focșăneni cu care am stat de vorbă. Treptat, primăria a renunțat la posturi până când, în prezent, mai erau angajați doar 4 actori: Adrian Damian, Adrian Rădulescu, Cristiana Cristian și Roxana Lupu, care câștigase recent un proces împotriva primăriei, după ce fusese concediată abuziv.

Teatrul Municipal din Focșani este condus de mai bine de un an de interimarul Constantin Mîndrilă, condamnat penal în 2020 pentru că a prejudiciat Spitalul Județean Focșani, din funcția de manager, dar și în 2008, pentru că a furat din rezerva statului conserve cu carne de porc, dedicate sinistraților.

***

În ultimul timp, de când teatrul fusese comasat cu Ansamblul Folcloric Țara Vrancei și cu Ateneul Popular, în superba clădire istorică a teatrului aveau loc mai mult evenimente private. În schimb, managerul limitase producțiile propriei companii de teatru, astfel încât acum, primăria a invocat lipsa de activitate a actorilor – spun angajații cu care am stat de vorbă.

De altfel, pagina oficială de facebook a instituției ce poartă numele Teatrului Municipal “Maior Gh. Pastia” din Focșani abundă de fotografii de la evenimente folclorice și mai puțin spectacole de teatru.

Proiectul de reorganizare, care cuprinde peste 60 de pagini, a fost introdus pe ordinea de zi în această dimineață, cu scurt timp înainte de a fi suspus la vot.

Actorul Adrian Damian scrisese recent, pe 23 iulie, un text în care anticipa decizia primăriei de a distruge teatrul de repertoriu, numind demersurile din ultimii ani drept “un asasinat cultural”. Astăzi, acesta a scris:

​”Comedia absurdă pe care am anticipat-o a fost jucată cu o precizie chirurgicală:

​Au introdus proiectul pe ordinea de zi în ultimul moment, pe sub ușă, ca nu cumva cetățenii sau publicul să apuce să reacționeze.

​Au folosit drept „notă de fundamentare” propria lor incompetență: după ce ani de zile au blocat repetițiile, au tăiat promovarea și au refuzat să programeze stagiuni proprii, au ieșit la rampă și au votat că „actorii nu produc”!

​ Către cei care au ridicat mâna astăzi în Consiliul Local:

​Ați bifat o victorie politică de o zi. Ați executat un ordin de partid sau o ambiție de moment. Dar votul vostru nu a rezolvat nicio problemă — doar a deschis larg poarta instanțelor de judecată.

​Legea nr. 361/2022 privind Avertizorul în Interes Public, normele de contencios administrativ și Codul Muncii NU se votează în Consiliul Local. Ele se aplică în instanță. Iar acolo, pretextele fabricate peste noapte și antedatările din dosare se prăbușesc unul câte unul.

​Mandatele voastre trec, fotoliile se schimbă, dar pata rușinii de a fi votat desființarea trupei de teatru a orașului rămâne scrisă în procesele-verbale ale Focșaniului. (…)

​Bătălia pentru artă, pentru demnitate și pentru adevăr abia acum începe.”

Schema de trecere a unui teatru de repertoriu la unul de proiecte permite o gestionare diferită a fondurilor publice. Atât timp cât banii nu se mai duc pe salarii fixe, prevăzute printr-un cadru legiferat, libertatea de a jongla cu onorariile colaboratorilor este mult mai mare.

Managerul interimar al teatrului, Constantin Mîndrilă, un apropiat al baronului local Marian Oprișan, a fost condamnat în 2008 la 3 luni de închisoare cu suspendare pentru că în casa sa au fost găsite 150 de conserve cu carne de porc, furate din rezerva de stat, prin intermediul șoferului. Mîndrilă ocupa la momentul furtului, în 2005, funcția de secretar al Prefecturii. După acest caz, acesta a fost poreclit “Conservă”.

În 2020, același Mîndrilă a fost obligat de Curtea de Apel să restituie Spitalului Județean Focșani, pe care îl conducea la acea vreme, suma de 68.941 lei, alături de alți 4 angajați, după un raport al Curții de Conturi care arăta că Mîndrilă a încheiat cu o firmă privată un contract de „prestări de servicii de consultanță privind prevalidarea datelor clinice medicale ale spitalului”, în fapt o cheltuială nejustificată – scrie editiedevrancea.ro

Prima atestare documentară a unei reprezentatii teatrale la Focșani, susținută de trupa lui Matei Millo, datează de la 1851. Actuala clădire a teatrului a fost inaugurată în 1913, cu spectacole ale Teatrul Național din Iași, condus atunci de Mihail Sadoveanu.

Teatrul Municipal Focșani a fost înființat, ca teatru de repertoriu, în 1994 și desființat pe 30 iulie 2026.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Trupa de actori a Teatrului Municipal din Focșani a fost desființată azi prin votul Consiliului Local appeared first on Cultura la dubă.

Mai mulți artiști care colaborează cu teatrele bucureștene reclamă într-o scrisoare deschisă adresată primarului Ciprian Ciucu întârzierea plăților și subfinanțarea cronică a culturii. Aceștia îi cer lui Ciprian Ciucu o întâlnire în care să dezbată problemele sectorului cultural, în vederea identificării unor soluții. Printre semnatari se numără Carol Ionescu, Nicoleta Hâncu, Șerban Pavlu, Elvira Deatcu, Mirela Oprișor sau Eugen Jebeleanu.

Iată textul scrisorii și lista actuală de semnatari:

“SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ȘI CĂTRE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Întârzierile plăților sunt doar un simptom. Subfinanțarea culturii e problema.

Stimate domnule primar, Ciprian Ciucu

   Vă adresăm această scrisoare în calitate de artiști independenți, colaboratori ai teatrelor de proiect și lucrători ai sectorului cultural bucureștean pentru a vă propune să încercăm împreună să schimbăm o situație care afectează de ani de zile funcționarea normală a culturii din București.

   În ultimii ani, mulți dintre noi ne-am confruntat în repetate rânduri cu întârzieri semnificative ale plăților. Întârzieri care, în unele situații, au depășit praguri de 3-4 luni, în unele cazuri și mai mult. Situațiile recente, în care plata reprezentațiilor deja susținute este din nou amânată, din lipsa fondurilor disponibile, ne fac să credem că nu mai vorbim despre situații excepționale și nici despre probleme administrative punctuale, ci despre unul dintre simptomele unei probleme structurale: subfinanțarea cronică a culturii și, în mod particular, a teatrelor de proiect.

   Pentru un artist colaborator, plata unei reprezentații nu este un venit suplimentar. Este plata unei munci deja prestate și, pentru cei mai mulți dintre noi, una dintre puținele surse din care ne câștigăm existența.

  Înțelegem că Primăria Municipiului București alocă anual bugete către instituțiile de cultură și că fiecare teatru are responsabilitatea administrării acestor fonduri. Tocmai de aceea credem că este important să discutăm nu doar despre modul în care sunt cheltuiți acești bani, ci și despre întrebarea esențială: sunt aceste bugete suficiente pentru ca teatrele să își poată îndeplini misiunea în condiții normale?

  Din experiența noastră, pare că, atunci când resursele devin insuficiente, artiștii, echipele tehnice și instituțiile sunt nevoiți să transforme imposibilul în posibil. Generozitatea și creativitatea țin cultura română în viață de ani de zile, dar ele nu pot deveni un model de funcționare. Nu putem construi politici publice pe principiul bine-cunoscutului „lasă că merge și așa”.

   În urma reorganizărilor și comasărilor recente, care au afectat mai multe instituții culturale bucureștene organizate după modelul teatrelor de proiect, au rămas foarte puține astfel de spații. Astăzi, Teatrul Metropolis și Teatrul Dramaturgilor Români reprezintă două dintre ultimele teatre de proiect din București, iar asta este cel puțin îngrijorător. Prin misiunile lor specifice, ele oferă oportunități esențiale artiștilor emergenți și consacrați deopotrivă, creatorilor independenți și dramaturgiei românești și a celei contemporane românești.Tocmai de aceea credem că ele trebuie protejate și sprijinite, astfel încât să își poată îndeplini rolul fără ca dificultățile financiare să devină o piedică permanentă. 

  Cultura din România funcționează deja într-un ecosistem fragil, în care mecanismele alternative de finanțare sunt puține. În acest context, teatrele de proiect reprezintă una dintre puținele punți reale dintre sistemul public de cultură și sectorul artistic independent și este necesar ca această punte să fie protejată.

  Problema nu este doar modul în care sunt administrați banii, ci și faptul că, în multe cazuri, pur și simplu nu sunt suficienți. Ani la rând, artiștii, echipele tehnice și instituțiile au fost nevoiți să compenseze lipsurile prin sacrificii personale, ore suplimentare și alte astfel de compromisuri. Această disponibilitate “ de a face din rahat bici” a devenit, fără să ne dăm seama, un argument pentru ca subfinanțarea să continue. Dar ceea ce poate părea, din exterior, un sistem care încă funcționează, ascunde o realitate din ce în ce mai fragilă.  

  Considerăm că bugetele actuale nu permit funcționarea acestor instituții în condiții normale și nici plata predictibilă și la timp a colaboratorilor lor. Această situație trebuie tratată ca o problemă structurală, nu ca pe o succesiune de cazuri izolate. Întârzierile de plată sunt doar efectul vizibil al unui mecanism care funcționează de prea mult timp la limita supraviețuirii.

   Solicităm Primăriei Municipiului București organizarea unei întâlniri între reprezentanții instituțiilor de cultură, reprezentanții artiștilor independenți și colaboratori și reprezentanții Primăriei responsabili de cultură și buget, în care să putem vorbi deschis despre nevoile reale ale acestor instituții și despre soluțiile prin care ele își pot continua activitatea fără ca efectele subfinanțării să fie transferate, de fiecare dată, asupra celor mai vulnerabili dintre cei care lucrează în ele.

  Aceste consecințe ale epocii perpetue a “sub-subvenționării” se ramifică prin venele instituțiilor până când ating chiar integritatea spectacolelor. Iar asta ajunge să ne coste enorm pe noi, artiștii, în procesul de creație și, în final, chiar pe spectatori. Pentru că acestea afectează, în cele din urmă, același lucru: capacitatea instituțiilor culturale de a-și îndeplini misiunea în condiții normale și de a produce cultură de calitate pentru public.

Cu respect și cu speranța unui dialog real,

Semnatarii,
artiști independenți, colaboratori ai teatrelor de proiect, lucrători ai sectorului cultural și toți cei care susțin un sistem cultural sănătos

Teofil Memelis

Carol Ionescu

Nicoleta Hâncu

Ștefan Iancu

Antonia Scutaru

Vlad Pânzaru 

Tamara Găgeatu

Bogdan Theodor Olteanu

Alex Bogdan

Andreea Mateiu

Cătălina Mihai

Victoria Raileanu

Ana Maria Marin

Iustin-Dimitrie Danalache

Vlad Crudu

Mircea Băjenaru

Burcă Alexandru

Ciprian Chiujdea

Cosmina Olariu

Cabiria Morgenstern

Nicoleta Moscalenco

Cezar Antal

Teodora Petre

Teodora Dincă

Ioana Anastasia Anton 

Foriș Elena

Teea Florea

Iosif Paștina

Maria Morosan

David Drugaru

Irisz Kovacs

Elvira Deatcu

Hunor Varga 

Anaïs Agi-Ali 

Ana-Ioana Macaria

Tudor Aaron Istodor

Valentina Moghină 

Niko Becker

Dennis Ilie

Bianca Geantă

Ada Anghel 

Serban Pavlu

Eugen Jebeleanu

Vlad Ionuț Popescu

Mimi Branescu

Mirela Oprișor

Bogdan Iancu

Sorin Miron

Corina Moise

Ștefan Radu

Visarion Udatu

Teona Stavarachi

Pamela Iobaji

Ioana Abur

Florina Gleznea

Adelin Tudorache

Alex Iezdimir

Ioana Bugarin

Alisiya Yesman

Cristian Popa

Natalia Cebanu

Alexandra Apetrei

Bianca Pintea

Maria Alexievici

Cristina Danu

Ana Covalciuc

Judith State

Moraru Dora Malina

Alin Florea

Liliana Oprea

Alexandra Panaite 

Vlad Furtună

Vlad Logigan

Velica Panduru

Mia Natalia Ionescu 

Alma Lascu

Ionut Iftimiciuc

Andro Iulia 

Dana Rusu

Alex Mircioi

Alexandru Pavel

Dana Rogoz

Elena Penescu

Mădălina Stoica

Roxana Piticari

Anastasia Preotu

Grigore Andrei

Evelyne Vilcu 

Alexandru Ion

Marian Râlea

VERONICA GHEORGHE 

Andrei Ostrowski 

Eduard Buhac

Balea Andrada

Kiki Simion

Sorin Flutur

Răzvan Mîndruță

Andrei Huțuleac

Tiberius-Nicolae Zavelea

Bogdan Stoian

Eva Cosac

Robert Tache

Denisa Dutcovschi

Codreanu Viorel Octavian

Septimia DOBRESCU

Alexandra Catrina 

Theodor Șoptelea

Andrei Redinciuc

Costel Popa

Valentin Dima

Mirela – Mihaela Oprea 

Daniela Faur

Corina Zlataru

Andrei Cojanu

Lucian Sinigaglia

Cosmin Dominte

Pîrvu Carmina

Raul Păcurar

Iulia Micsunescu

Diana Mitrică

Oana Jindiceanu

Adi Ionescu

Mihaela Stănuc

Gabriela Niculescu 

Tony Macpela

Irina Sibef

Maruca Băiașu

Ama Beschieru

Adina Vasile

Eduard Cîrlan

Catana Gheorghita

Dragos Dumitru

Clara Pop

Ana Maria Turcu

Cristiana Luca

Dani Simion

Iris Nica

Andrei Ciulei

Gabriela Alexandru

Tudor Cucu-Dumitrescu

Cosmin Teodor Pană

Celina Nițu 

Ioana Barbu 

Oana von Raven 

Alba Simona 

Elena Tudorache

Alina Olar

Ionuț Fișcu 

Anastasia Atanasoska 

Teodora Oancea

Alex Popa 

Ariana Miron-Presan

Cristian Vittorio Moroșanu

Denisa Mikesz

Ana Toda

Ecaterina Elena Lupu

Alex Popa

Nicole Paliță 

Eugenia Ișvan

Dana Voicu

Traian Olteanu

Dan Pughineanu

Ana Udroiu

Misu Marinescu

Miron Francisca

Matei Alexandru Popa

Maria Popistașu

Bianca Cuculici

Tavi Costin

Ghita Mirela

Cristina Szasz Cusi

Alexandru Sinca 

Ioan Brancu

Cristiana Faur 

Cristi Păun

Cezara Borger

Voicu Aaniței

Liță Florin

Alex Conovaru 

Andreea Alexandrescu 

Ionuț-Daniel Ionescu

Teodora Moscal

Răzvan Stoicovici

Andreea Catalina Savescu

Ana Vînău 

Miruna Belicovici

Eduard Chimac

Alina Petrică

Marius Drogeanu

Cătălin Bucur 

Claudia Moroșanu

Sabina Reus

Noreen Elamir

Georgiana Răpcianu

Mara Tătar

Ştefana Derveș 

Tudor Cerghizan

Cristina Iordache

Ionuț Toader

Adrian Lepadatu 

Stoica George

Stoica Elena

Alexandru Nagy

Gabriela Ciubotaru 

Daniela Vătămanu

Alexia Maria Mocănescu

Măriuca Bosnea

Radu Nicolau 

Tania Drăghici

Doru Bem

Ciprian Chiricheș 

Claudia Padureanu

Bianca Totolici

Anca Manolescu 

Sabina Lazăr

Robi Urs

Nicholas Bohor

Iulia Alexandra Neacșu

Ștefan Vătășoiu 

Mihai Băltescu

Lucian Pavel

Mădălina Ciupitu 

Tudor Bâlcu

Iulia Mirică

George Cocoș

Iuliana Danciu

Iulia Diana Samson

Andra-Dina Pană

Andreea-Rafaela Tentu

Andrei Calu

Larisa Oasenegre

Miruna Gabriela Olteanu

Ramona Budui 

Daria-Alexandra Bădescu

Gheorghe 

Sanda-Rodioara Pană

Emilia Popescu

Denisa Codiță

Cătălin Babliuc

Cătălina Frunză 

Alexandre Noel

Sorin Palciuc

Eduard Leonte

Laura Creț

Andreea Şovan

Catalin Sireaev

Ioana Dobrea

Matei Arvunescu

Anastasia Miulescu 

Răzvan Conțu 

Cosmin-Adrian Bălan

Luminița Erga 

Valcu Silvian

Ioana Mihaela Botea

Marius Florea Vizante

Cristian Mihai Constantinescu 

Maria Nicola

Mihai Lupoae

Vlad Brumaru 

Șerban Gomoi

Stefan Mihai

Alex Zamfir

Oana Jipa

Mihai Pîrcălabu

Silvana Mihai

Carmen Ardeleanu 

Florin Ciocanea

Axel Moustache 

Diana Nistor

Irina Ionescu Homoriceanu (specialist comunicare culturală)

Bobi Pricop

Dragomir Dan

Irina Artenii

Tudor – Romulus Li

Laura Gabriela Oana 

Aura Vijiiac

Octavian-Dumitru Afrăsinei

Ana Radu 

Sandra Rasvana Cernat

Bianca Marinescu 

Răzvan Theodor Ionescu

Alexia Șițu

Bianca Botoac

Diana Rață 

Dragos Ionita

Diana Croitoru 

Vlad Benescu

Constantin Stochița

Alexandra Mihaela Dancs

Niță Irina

Alma Iacob-Boiangiu

Alexandra Botau

Ciprian Mihăilă-Leotescu 

Noemi Hăisu

Amalia-Maria Faur

Marina Palii

Alin Uberti

Constantinescu Maria Dana

Tudor Chirilă

Radu Micu

Tavi Mateiciuc

Eduard Păuna

Andra Fermuş

Șogorăscu Ioana

Jula Tudor

Narcis Zamfir

Maria-Nicoleta Petrescu

Daniel Achim

Delia Nartea

Theo Costache

Naomi Guttman 

Ilinca Prisăcariu

Ada Galeș

Réka Kovács 

Răzvan Roxin

Berca Catalina

Nicolae Nedelcu 

Grațiela Voicu

Ștefan Dogaru

Bianca Buznicea

Vlad Pavel

Vlad Milotoi

Georgia Bajdechi

Tudor Ioan Aron

Ștefania Ghiță 

Alexandru Mîrnea

Andrei Marin

Corina Dobre

Costinela Caraene

Adriana Butoi

Ciulei Cristina

Sorin Niculescu

George Dogaru

Victor-Theodor Macry

Cosmin Stancu

Sever Bârzan 

Luiza-Maria Daniliuc

Ileana Zirra

Andreea Ceaușu

Robert Herea

Vladimir Țeca

Trifu Paula

Maxim Dragoș

Cătălin Frăsinescu

Giulia Panaitescu

Oana Rusu

Cosmin Băicoianu

Adelaida Zamfira

Răzvan Frunză

Miriam Rizea

Anca Dana Petrescu

Anda Sârbei

Ioana Bulgaru 

Doru Pătrașcu 

Luca Rădulescu 

Codrin Boldea

Cristina Neacșu 

Bogdan Gheorghe

Vasile Irina 

Réka Szász 

Andrei Turcu

Bianca Ababei

Lucian Ifrim 

Sabina Crăescu

Alexandra Răduță

Uretyan Dragoș

Carmen Cotofana

Cătălina Romaneț

Ioana Visalon

Lucian Iftime 

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Zeci de artiști reclamă întârzierea plăților în teatrele bucureștene. Scrisoare deschisă adresată primarului Ciprian Ciucu appeared first on Cultura la dubă.

In the imposing Auditorium of Radio France, where the light falls discreetly over the warm wood of the stage and every sound fills the space with emotion, Teodor Coman carefully prepares his viola.

He is the principal violist of the National Orchestra of France, where he has been active for over three decades, a professor, chamber musician, and one of the Romanians who have built a remarkable career in France.

He has no magic recipes for a successful career. Instead, he speaks of practice, patience, and passion. He calls the connection between people “transmission.”

“We are on this planet to transmit,” he says. “Through the orchestra, through chamber music, through teaching. We shouldn’t keep the information to ourselves.”

***

I met Teodor Coman on a Sunday afternoon at Radio France, at the end of a rehearsal. He is one of two Romanian musicians who are part of the National Orchestra of France, led by another Romanian: conductor and musical director Cristian Măcelaru.

He grew up in a family where music was present every day. His father was a violin teacher, and the house vibrated with music. From the age of 5 to 14, he also studied the violin, but felt that something was missing.

“I was looking for a deeper tone, a different vibration.”

He then switched to the viola, which represented not just a change of instrument, but the discovery of an identity.

“The viola is between the cello and the violin, a sort of cement. I’ve always felt the same way in my relationships with people. I had this desire to cement relationships between them.”

In 1986, while still a student at the Conservatory in Bucharest, he won a prize at the Maurice Vieux International Competition in Lille. He could have stayed in the West back then and escaped the dictatorial regime in Romania. He even received two job offers, but turned them down.

“I wanted to finish the Conservatory,” he tells us now, referring to the Romanian school of music with admiration and respect.

He describes his years of study in Bucharest as fundamental to his artistic formation. That is precisely why he returned to Romania during a period when many musicians were choosing exile. The decision was to cost him, however: after his return, the communist authorities drastically restricted the ability of musicians to leave the country.

“The Securitate officer who was Elena Ceaușescu’s right-hand man, because she signed off on departures, wrote in a report that one in two Romanian musicians stays abroad. From that moment on, departures were over.”

The road to France would open up again in 1989, through a succession of events that he still views today as a series of providential coincidences. He first left for Greece, where he had been offered a teaching position in Thessaloniki, but because he received his visa too late, he found that his position had been filled in the meantime. So he called an acquaintance in Paris and managed to compete for and win a audition at the Orchestre National d’Île-de-France for the principal viola position. Five years later, he joined the prestigious Orchestre National de France (the National Orchestra of France), where he still plays today.

“Who was the principal conductor here at the Orchestra of France when you were hired?”

“Charles Dutoit. Over the years, I’ve known Charles Dutoit, Kurt Masur, Daniele Gatti, Emmanuel Krivine.”

The 1989 Revolution caught him in Paris, but his wife had remained at home. “Bullets ricocheted between her feet. I was going crazy when I saw the footage on TV. I wanted to go home.”

In the meantime, Ceaușescu fell, and his wife, a violinist, also managed to reach France and built her own musical career, having been active for 35 years with the Paris Philharmonic Orchestra. They have been together for 40 years.

“Romania gave me my training. France confirmed it and gave me confidence,” says the Romanian-French violist.

How difficult is it to be a musician with the National Orchestra of France, where the standard is very high?

“For example, we’re playing some contemporary works with Cristian Măcelaru. There is a composer I adore: Thierry Escaich; he’s not the only one, but I adore him. And we have one of these works that we’re going to perform.

There’s no reference for contemporary works that have never been performed before. It’s the first time.

We also have a piece by an American woman, created in 2013 in America. There, a reference exists. You can find recordings on YouTube and figure out what it’s all about. Except you still have to look at the notes, to decipher these contemporary works. Yesterday, I spent four hours practicing at home.

At the same time, you’re not alone. You have to be so detached from the score that you can listen to what’s happening, to be more about listening than playing.”

He never speaks of the two countries as competing worlds, but rather as completing each other. He feels “half Romanian, half French.”

And when he returns to Bucharest, meetings with his former Conservatory classmates are almost ritualistic. After decades and destinies scattered across the globe, their core has remained surprisingly united. Alongside other Romanian musicians playing in European orchestras, they form the Contempo Paris quintet.

“How do you maintain your interest in the profession after such an extensive career, ensuring it doesn’t become just a repetitive job?

That is a musician’s greatest challenge: not to become functional in the bad sense of the word. It’s easy for that to happen. But if you aim to do chamber music concerts, festivals, teach kids, do pedagogy, teach your own kids this music… So, if you continue doing the things you came to this planet for, there’s no way you’ll become merely functional. That’s the only secret. There is a second option: you hang up your instrument, say ‘Great, I got into the National Orchestra of France,’ and rest on your laurels.”

Because if you don’t practice for a day, you fall back two days. And the next day, you have even more ground to make up.”

Throughout Teodor Coman’s words, the idea constantly resurfaces that the Romanian school of music possesses something impossible to put into words. He refers to a shared sensitivity, a way of listening to and breathing the music – something he has always found whenever he has played alongside other Romanian musicians.

This sensitivity has left its mark on the entire National Orchestra of France ever since Maestro Cristian Măcelaru took leadership, says Teodor Coman.

“We call him Cristian, as we have a very open relationship with the maestro.

Cristian has brought down the volume of the strings significantly, so that when a wind soloist has a passage, they aren’t forced to push. From this combination emerges a diaphanous sound.

How would you describe Cristian Măcelaru’s tenure at the National Orchestra of France?

As an incredible evolution of the orchestra. Many positions were renewed as well; there were many retirements. And the level of the young musicians is absolutely fantastic. In my day, these young people could have been international soloists.”

“It’s strange that there is money for the Enescu Festival, but not for Enescu’s manuscripts.”

In recent years, one of the National Orchestra of France’s projects has been recording the complete works of George Enescu under the baton of Cristian Măcelaru. The violist describes the experience almost as a microscopic research process.

“We came to zoom in on every musical landscape, on every single note. What Cristian Măcelaru has done with Enescu is extraordinary.”

“And how did your French colleagues respond to Enescu’s music? I know there are musicians who say Enescu is difficult to interpret, that it requires a lot of study.

They responded very well. For them, it’s a pleasure every time they go to Romania for the Enescu Festival.”

Enescu is so brilliant that he could have written in any style, which, in fact, he did. He was very different from one work to the next. He is up there somewhere; we touch him, we feel him, but we can’t grasp him with both hands.

Why?

Because he doesn’t have just one personal style. For example, there are composers who always write in the same style. That’s their trademark. That’s how they’re recognized across the entire planet. But Enescu – and this is his genius – could write in any style he wanted. And every single work is something completely different. That’s why he’s so difficult to interpret.

Otherwise, I know about the story with Enescu’s manuscripts; I saw your investigation. What seems strange to me is that there is money for the Enescu Festival, but not for Enescu’s manuscripts. How is that possible? We’re talking about the exact same thing: culture.”

While George Enescu’s manuscripts remain stored in containers, as we have shown on Cultura la dubă, the world’s great orchestras are performing his music more and more frequently, especially after last year marked 70 years since the composer’s passing, making access to performance rights for his music more accessible.

Teodor Coman says he hopes to live to see the day when he returns to the Enescu Festival to perform in a new concert hall, the kind Bucharest deserves to have.

“At Sala Palatului, people fought to improve the acoustics. I know because my father worked in television; I knew the staff and the effort they put in there. But it’s a hall built for speaking, for congresses. The Atheneum is fantastic, but it’s too small, we can’t push the walls back.

The hall exacerbates what we do on stage; it acts like an amplifier. We send out energies in a synergy that projects into the hall. You don’t receive it the same way as in a cathedral, for instance. In a cathedral, it reverberates too much, it sounds like a bathroom.

The sound bounces around and doesn’t penetrate you the way it does in a concert hall. And ultimately, it’s this exact impact that sound has on a person in a real concert hall that keeps them coming back.”

In France, access to classical music concerts is increasingly relaxed, with fewer formalities. Many French people head to the concert hall straight from work, wearing jeans and a shirt, and that isn’t a problem at all.

‘Whether they come dressed up or in jeans, the important thing is that they come and appreciate the music. Because it is the language that unites us all, no matter how we are dressed.’

The child who started studying the violin at age 5 has now dedicated over 50 years to music. He hopes to pass on the joy of playing to new generations, whether as a full career or as studying an instrument for personal growth and mental development.

“Studying an instrument is similar to yoga. It’s self-discovery. It pushes your limits to places you didn’t even think you were capable of reaching. It’s a mental battle. Everything takes place within a single square meter for 2 to 8 hours a day. I used to practice up to 8 hours a day before entering the Conservatory.

It’s an inner journey. You learn to breathe, to regulate your breath, to see what your expressive possibilities are, it’s something vast, without limits.”

***

This material is part of the “France Week” series, a Cultura la dubă project supported by BNP Paribas.

The post Teodor Coman, principal violist of the National Orchestra of France: “Studying an instrument is similar to yoga. It pushes your limits to places where you didn’t even think you were capable.” appeared first on Cultura la dubă.

Scris și regizat de Alina Șerban, „Eu contez” este o coproducție România (microFILM), Germania (2Pilots Filmproduction) și Belgia (Frakas Productions, Lemming Film), care explorează teme precum depășirea fricii, speranța și acceptarea de sine.

Vorbit în română și romani, filmul spune povestea Rebecăi, o tânără romă care este pe cale să părăsească centrul de plasament în care a crescut. Își pune toate speranțele în eliberarea tatălui său din închisoare, convinsă că acesta îi va oferi, în sfârșit, o familie, însă nu bănuiește că drumul spre maturitate va fi mai greu decât și-a imaginat.

„Vedem foarte rar personaje rome care trăiesc experiențe umane complexe, dincolo de stereotipuri. Iar poveștile despre ce înseamnă să fii fată, romă și să fii în sistemul de protecție a copilului sunt aproape inexistente. Prin «Eu contez» mi-am dorit să construiesc o punte către o înțelegere mai profundă a acestor experiențe și să spun, înainte de toate, o poveste despre umanitate. Faptul că acest film își începe drumul la Veneția înseamnă enorm pentru mine.”, a declarat Alina Șerban.

„Eu contez” este rezultatul unui proces de cercetare artistică desfășurat timp de peste patru ani împreună cu tineri din sistemul de protecție socială. În această perioadă, Alina Șerban a realizat alături de ei mai multe scurtmetraje documentare și spectacole de teatru. Universul autentic al filmului s-a construit la intersecția dintre experiența personală a regizoarei și experiențele și vocile acestor tineri.

Din distribuția filmului fac parte Denisa Farcaș, Sorin Mihai, Angelina Pavel, Vanessa Dancea, Raisa Mihai, Juno (Alexandru Stancu), Alina Berzunțeanu și Natalia Călin. Alături de aceștia, în film joacă și 16 copii și tineri rezidenți ai centrelor de plasament Casa Iosif și Casa Sara, din cadrul Ansamblului Social Creștin Măgurele din București.

Festivalul Internațional de Film de la Veneția/ Mostra Internazionale d’Arte Cinematografica va avea loc în perioada 2-12 septembrie 2026. „Eu contez” este selectat alături de alte șapte titluri în secțiunea Spotlight, dedicată filmelor de public, caracterizate prin inovație și creativitate în modul în care relaționează cu acesta. Filmul concurează pentru Premiul Publicului oferit de Armani Beauty și Premiul Luigi de Laurentiis pentru Cel mai Bun Debut acordat de un juriu internațional. 

Pentru Alina Șerban, această selecție marchează și o revenire la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. În 2023, actrița a fost prezentă în competiția Orizzonti, cu lungmetrajul „Housekeeping for Beginners”, în regia lui Goran Stolevski, iar anul acesta revine la Veneția, de această dată în calitate de regizoare.

Produs de Ada Solomon și Carla Fotea, echipa filmului a fost completată de: Nona Cătușanu (imagine), Letiția Ștefănescu (montaj), Andreea Popa (scenografie), Dana Anghel (costume), Vlaicu Golcea (muzică), Quentin Jacques, Lise Bouchez, Jean Stephane Garbe (sunet).

Câștigătoare a premiului pentru cea mai bună actriță la Premiile Asociației Actorilor din Germania pentru rolul din Gipsy Queen (2019), Alina Șerban este absolventă a prestigioaselor Tisch School of the Arts (New York), Royal Academy of Dramatic Art – RADA (Londra) și UNATC. Alina și-a spus povestea pe larg, într-un interviu intim pentru Cultura la dubă, în 2021.

În 2024, a fost decorată de Președintele României cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de Cavaler. Este prima regizoare romă de film și teatru din România și, de peste un deceniu, dezvoltă proiecte artistice dedicate copiilor și tinerilor din medii dezavantajate, precum și comunităților rome.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post „Eu contez”, debutul în lungmetraj al Alinei Șerban, va avea premiera mondială la Festivalul de Film de la Veneția appeared first on Cultura la dubă.